despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

din zbor

… vești mari din retail; cu adevărat mari, fiindcă-s scrise cu majuscule: așa se cheamă de-acuma magazinele „Penny”. Deci, nu „Penny” – ci „PENNY”. E ca-n vorba aia cu ăla care, cînd n-are ce face, se dezbracă și-și păzește hainele.

Tot mare – cu un număr considerabil de XXX în față – o să ne iasă-n față și magazinul „Kika”, cînd își va schimba numele în… „XXXLutz”.

Treburi serioase.

Sincope la „Lidl”

Cînd cea mai mare parte a sortimentului vîndut e sub marcă proprie, magazinul se poate trezi prizonierul unei situații neplăcute.

Din cine știe ce motiv, unele din produse nu ajung să fie livrate ori – mai rău – chiar nu sînt fabricate; durează pînă magazinul se hotărăște dacă înlocuiește produsele astea cu altele „generice”, ori le fabrică altundeva!

Oricum ar fi, clientul nu vede altceva decît că raftul e gol: și e nevoit să plece acasă bombănind.

Unde altundeva vedem asta mai clar decît în magazinele „Lidl”?

Mult noroc să găsești banalii detergenți de vase marcă proprie: lipsesc ambelele sortimente de cel puțin două luni de zile. Odorizantele spray de cameră nu mai sînt. O bucată de vreme nu s-a găsit soluția de desfundat țevi. De curînd au dispărut pînă și brichetele.

Produse bune – mai ieftine decît echivalentul lor vîndut sub alte mărci – pe care cumpărătorul nu le mai găsește deloc.

E vremea pentru un „upgrade” II

… nu acum, nu pe loc, dar se va-ntîmpla: cîndva, cumva, o să ne dăm seama cît spațiu zace aiurea, folosit prost, în toate fostele complexuri comerciale bucureștene.

N-au toate „norocul” să devină Mega Image; și chiar dacă primăriile au început să valorifice o parte din spațiile ca sedii de direcții și birouri pentru public, problema existenței lor rămîne.

Nu toate trebuie să dispară, dar aproape toate trebuie să treacă printr-o transformare prin care să nu mai fie insule de mizerie și decădere publică.

Și nu-s doar banalele complexuri dintre blocuri, mai sînt și cîteva hardughii imense al căror scop comercial a fost ratat din prima, iar reconvertirea lor nu s-a mai petrecut: „Circurile foamei” de la Delfinului și din Băneasa precum și dosul celui de la Sfînta Vineri.

Știți bine că așa e.

Băcănia János Bácsi

Sînt bune mezelurile secuiești!

Ici-colo, în marile magazine, cumpărătorul mai dibuie cîteva, dar e așa bine cînd le are la îndemînă tot timpul!

Cam cu asta se ocupă băcănia János Bácsi.

Are două magazine bucureștene: pe Mihai Bravu (spre Baba Novac) și – mai nou – pe Mihalache (colț cu Banu Manta).

Îndrăgitele produse „Székely falat” plus brînzeturi, dulciuri – găsești cam tot ce vrei.

Cui i-e peste mînă s-ajungă la magazine poate comanda de pe site-ul băcăniei.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

E vremea pentru un „upgrade”

Cît ne-am bucurat să avem comerț la doi pași de casă: supermarketuri, hipermarketuri, complexuri comerciale, malluri!

Pe lîngă prețul cuvenit pe care-l plătim – anume, traficul, aglomerația, gălăgia – am început deja să ne confruntăm cu aparența demodată și deranjantă a primelor hipermarketuri bucureștene.

Jenantă!

În mijlocul orașului: hale de tablă – nimic altceva decît hale proaste de tablă – care urîțesc.

Da, am evoluat de 15-20 de ani încoace! Centrul comercial „Orhideea” arată – copleșit, mai ales, de toate proiectele de infrastructură din jur – provincial, prăfuit, meschin. Magazinul „Kaufland” de la Obor ni se-nfățișează ca un angro nouăzecist. La Lujerului, „Cora” se-ntinde ca o hală de producție rămasă nedemolată…

Nu că cele construite mai încoace ar fi opere de artă: „Kauflandul” de la Basarab nu-i cu nimic peste un depou de-al gării, iar„Lidl” inaugurează la periferie magazine mai elegante decît cele dinăuntrul orașului!

E nevoie de renunțarea la „ieftinelile” astea și aducerea lor vizuală-n prezentul urbanistic.

cea mai bună gogoașă din oraș

La Prăvălescu” n-are nevoie de reclamă: un magazin formidabil, care s-a-nșurubat bine-n publicul cumpărător.

Carne, mezeluri, salate, preparate, brutărie, cofetărie – de orice s-ar ocupa, îi iese de minune.

Uite că aici se fac și cele mai bune gogoși din București – și cu asta am rezolvat și vechea problemă că nu găsim o gogoașă-n tot centrul: magazinu-i la Amzei.

Recomandările noastre de gogoșerii rămîn valabile, doar că ce se face aici… e peste tot ce știam.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

La Taica Lazăr

Caritatea, făcută cu cap, eficiență si rezultatele alea care se vad pe termen lung e o profesie. Și ca orice profesie, se face cu respect față de oameni – de donatori și de beneficiari – cu responsabilitate inclusiv pentru demnitatea lor, pentru poverile lor, cu răbdare și investiții mai ales în oameni.

La Taica Lazăr, magazin de caritate, funcționează de câțiva ani și tocmai s-a mutat în casă nouă,  mai mare, la baza Dealului Mitropoliei, pe Bibescu Vodă 18.

Funcționează simplu: primesc donații, pe care ori le pun în vânzare la în magazin, ori le distribuie direct în comunități.

Principiul de bază este ca toate lucrurile  donate – cărți, haine, decorațiuni, bijuterii – să fie noi sau în stare foarte bună și curate. Adică, donați doar ce ați cumpăra, la rândul vostru, făra ezitare.

Pe pagina de facebook, actualizată zilnic, puteți rezerva obiecte din magazin.

Tot acolo sunt detaliile campaniilor pe care le derulează, parte dintre acestea dedicate copiilor internați la Marie Curie.

JYSK – mai bine

S-au mai schimbat în bine, cu timpul, lucrurile cu magazinele „JYSK”. Partea cu livrarea s-a mai spălat – dar asta fiindcă s-au îmbunătățit condițiile generale ale firmelor de curierat (cu care se lucrează, „JYSK” neavînd nici acum serviciu propriu de livrare).

Produsele rămîn bune, la fel de ușor de asamblat (sau de greu, depinde cîte mîini stîngi ai) ca cele din „IKEA” și nu fac rabat la trăinicie. Chiar nu!

E bine că magazinașele „JYSK” sînt risipite peste tot, la-ndemîna tuturor; și cel mai bine e că foarte des apar felurite promoții, care se pot dovedi de mare folos.

Ce-i complicat – fără să fie neapărat vina firmei – e ridicarea personală a mobilei; de obicei se face din depozitul care se află-n dosul centrelor comerciale în care-s magazinele și pentru asta te poți învîrti aiurea, dînd roată parcărilor gîndite prost și încurcîndu-te alegînd ieșirile greșite – dar te înveți, n-ai ce să faci.

bravo, asta se poate.

Bine că asta se poate.

Firește, știm că fiecare-i stăpîn în bătătura lui.

… așa că dacă un hipermarket are chef să puie-n parcare rulote, chioșcuri, corturi, mașini de vînzare și alte troace, e fix treaba lui!

Mai ales că n-o face pe degeaba.

Firește, putem înghiți și că troacele astea se pun cît se poate de intrarea-n magazin, ajungîndu-se ca oamenii să fie siliți să-și lase mașina-n fundul parcării și să-mpingă cărucioarele cît mai mult.

Parcarea hipermarketului e un iarmaroc.

Și-n continuare nu vedem nici un folos pentru cetățenii din cartier, cărora spațiile astea de care – iată! – se pare că ne putem dispensa le-ar fi de mare ajutor dacă s-ar transforma în mici locuri de socializare și sport.

Din fugă: ofensiva PROFI?

scris de Ando

26 iunie, inaugurare magazin PROFI CITY. Nu ştiu cum e în alte cartiere, dar aici, pe unde locuiesc, pe distanţa unei staţii de tramvai (Bucur Obor – bd. Ferdinand) este, deja, al treilea de acest gen.