despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

microbuzele cu pasageri de la „Carrefour” n-au ce căuta printre blocuri

Unul din serviciile pe care magazinele „Carrefour” îl oferă cliențior este transportul gratuit; din hipermarketurile din București, după ce ți-ai făcut cumpărăturile, te poți duce acasă folosindu-te de unul din microbuzele pentru călători aflate-n parcare; acestea circulă pe cîteva trasee fixe.

Convenabil!

Firește, ca-n orice activitate de transport persoane, sînt niște reguli: una din ele e că traseul e aprobat și că nu poți să te abați de la el, dacă-i prea aglomerat și „pe dincolo-i mai liber”.

Din păcate, șoferii profesioniști ai microbuzelor – oameni fiind și ei, înainte de toate – nu respectă traseul stabilit, abătîndu-se pe felurite scurtături printre blocuri, în graba de a-și termina cursele.

Microbuzele de transport persoane, însă, n-au ce căuta pe aleile din zonele rezidențiale. Practica asta trebuie oprită.

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă XIII

E vremea pentru harta recomandărilor noastre.

O-nsoțim, firește, cu cîteva vorbe – ce mai e nou, ce mai e bun și ce a rămas pe dinafară.

N-a fost anul restaurantelor; deși am păstrat toate recomandările de pîn-acum, cine știe cîte dintre ele o să-și revină cu adevărat? La prea multe n-am mai fost; poate pe la „Pescăruș”, la „Hard Rock Cafe” și la „Berăria Centrală”.

Au dispărut două șaormerii: „La Haleală”, care oricum n-ar mai fi apucat vreo laudă, și „Royal Kebap”; din fericire, am putut adăuga, cu inima deschisă, „Fendi” și chiar „Panorama”.

Oareșce stagnare la patiserii – s-au mulțumit să subziste. Nici cofetăriile n-au venit cu nimica nou. Am inclus însă, la capitolul lucrurilor ce pot fi luate pe stradă, pizzeriile care vînd la felie – „Treevi” și „Latin Pizza”.

Dar – ce bucurie! – avem o creștere importantă la magazine. Băcănia „János Bácsi”, măcelăria și magazinul turcesc „Ayt”, plus „La Prăvălescu” (unde-s și cele mai bune gogoși din oraș). Plus un magazin de haine numit „Ishy outlet” unde chiar găsești… altceva.

Ce să mai zic? Am luat cozonaci de milioane de la „Ayt” și „Piticot”; pizza pentru acasă e fără reproș de la „Pizza Ka”; mîncare bună de fiecare dată de la „Nussdorf”, „Story Pizza”, „Oala cu bunătăți” – după chef; în general nu pot zice că-i rău!

N-am mai actualizat harta zonelor comerciale bucureștene; e de-ajuns de multă informație pe ediția scoasă în 2020 ca să ne facem o idee de cum sîntem înconjurați de magazine.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

formula cîștigătoare

Crăciunul… e și despre belșug, despre lucruri bune – lucruri care nu trebuie lăsate fără laude.

Cozonaci? Anul ăsta i-am luat de la „Ayt”: fierbinți, grozavi de-a dreptul.

Carne pentru sarmale? Un sfert de ceas petrecut la măcelărie – „La Bia” – și am ales bucățile cele mai potrivite.

De pus în gură, pe lîngă toate celelalte? Un drum pînă la băcănia „János Bácsi” pentru mezeluri și brînzeturi fine, gustoase, care nu cad greu.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

Că-n luna decembrie tot omul petrece mai mult timp ca de obicei la cumpărături, e de la sine-nțeles.

Mai ales în vremurile astea posibilitatea de a scăpa cît mai iute dintr-un magazin e un criteriu legitim de a alege unde să-ți faci cumpărăturile.

Din ce în ce mai folosit este sistemul de „self-service”, unde clientul își scanează și plătește singur-singurel cumpărăturile și pleacă liniștit, fără să mai aibă de-a face cu cozile.

Că sînt magazine unde sistemul ăsta chiar funcționează fără reproș – Carrefour, Auchan – e normal.

Că nici acuma însă, după un an de la implementare, sistemul din Kaufland nu poate fi operat în totalitate de cumpărător fără asistența fizică a unui angajat… e batjocură.

Dar diferențele între aceste abordări nu sînt numai de soft, dacă-mi dați voie să zic așa.

Carrefour a creat, pentru zona caselor unde clientul își face treaba singur, un spațiu larg, aerisit, în care nimeni nu se înghesuie.

Kaufland s-a mulțumit să improvizeze în toate magazinele un soi de staul îngust, în care oamenii se freacă unii de alții și se lovesc cu cărucioarele.

de ce nu merg lucrurile.

… un exemplu – mărunt, dar grăitor – de cum nu reușim să ne îmbunătățim viața prin forțele proprii, deși avem așteptări s-o facă administrația publică, nu-i așa?

Iată-ne la un complex comercial; după cum știm, fluxurile de intrare și ieșire sînt separate. Se intră pe ușa din stînga, se iese pe ușa din dreapta.

Cu toate astea, trecerea de pietoni este prevăzută doar în dreptul ușii din stînga; clienții care sînt, prin forța împrejurărilor, nevoiți să folosească cealaltă ușă nu pot traversa decît printre mașini, fără nici o urmă de protecție.

Situația e așa de mai bine de jumătate de an, dar nimănui nu i se pare nepotrivit, periculos și lipsit de respect pentru client și… om.

Nu ne aflăm pe spațiu public, nu trebuie să vină vreo autoritate publică să facă ordine aici.

ține doar cît de mult îi pasă unei entități private.

o veste proastă

Lidl a renunțat de tot la ideea de-a vinde burgeri gata făcuți și calzi. Oricum se găseau doar în cîteva magazine, dar e mare păcat: nu erau răi și nici scumpi.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

… vești mari din retail; cu adevărat mari, fiindcă-s scrise cu majuscule: așa se cheamă de-acuma magazinele „Penny”. Deci, nu „Penny” – ci „PENNY”. E ca-n vorba aia cu ăla care, cînd n-are ce face, se dezbracă și-și păzește hainele.

Tot mare – cu un număr considerabil de XXX în față – o să ne iasă-n față și magazinul „Kika”, cînd își va schimba numele în… „XXXLutz”.

Treburi serioase.

Sincope la „Lidl”

Cînd cea mai mare parte a sortimentului vîndut e sub marcă proprie, magazinul se poate trezi prizonierul unei situații neplăcute.

Din cine știe ce motiv, unele din produse nu ajung să fie livrate ori – mai rău – chiar nu sînt fabricate; durează pînă magazinul se hotărăște dacă înlocuiește produsele astea cu altele „generice”, ori le fabrică altundeva!

Oricum ar fi, clientul nu vede altceva decît că raftul e gol: și e nevoit să plece acasă bombănind.

Unde altundeva vedem asta mai clar decît în magazinele „Lidl”?

Mult noroc să găsești banalii detergenți de vase marcă proprie: lipsesc ambelele sortimente de cel puțin două luni de zile. Odorizantele spray de cameră nu mai sînt. O bucată de vreme nu s-a găsit soluția de desfundat țevi. De curînd au dispărut pînă și brichetele.

Produse bune – mai ieftine decît echivalentul lor vîndut sub alte mărci – pe care cumpărătorul nu le mai găsește deloc.

E vremea pentru un „upgrade” II

… nu acum, nu pe loc, dar se va-ntîmpla: cîndva, cumva, o să ne dăm seama cît spațiu zace aiurea, folosit prost, în toate fostele complexuri comerciale bucureștene.

N-au toate „norocul” să devină Mega Image; și chiar dacă primăriile au început să valorifice o parte din spațiile ca sedii de direcții și birouri pentru public, problema existenței lor rămîne.

Nu toate trebuie să dispară, dar aproape toate trebuie să treacă printr-o transformare prin care să nu mai fie insule de mizerie și decădere publică.

Și nu-s doar banalele complexuri dintre blocuri, mai sînt și cîteva hardughii imense al căror scop comercial a fost ratat din prima, iar reconvertirea lor nu s-a mai petrecut: „Circurile foamei” de la Delfinului și din Băneasa precum și dosul celui de la Sfînta Vineri.

Știți bine că așa e.

Băcănia János Bácsi

Sînt bune mezelurile secuiești!

Ici-colo, în marile magazine, cumpărătorul mai dibuie cîteva, dar e așa bine cînd le are la îndemînă tot timpul!

Cam cu asta se ocupă băcănia János Bácsi.

Are două magazine bucureștene: pe Mihai Bravu (spre Baba Novac) și – mai nou – pe Mihalache (colț cu Banu Manta).

Îndrăgitele produse „Székely falat” plus brînzeturi, dulciuri – găsești cam tot ce vrei.

Cui i-e peste mînă s-ajungă la magazine poate comanda de pe site-ul băcăniei.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos