despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Civilizație publică XLIX – remorci și rulote

Ne-am obișnuit, de ceva vreme, cu imaginea rulotelor prin oraș. Că-s de recreere, că-s potrivite pentru muncitorii de pe șantiere ori că merg de minune pentru cei ce s-au apucat de ceea ce numim „street food”, le vedem tot mai des.

Descoperim, însă, că n-au fost vreo raritate nici în vremurile trecute. Așa că privim cîteva feluri de remorci închise – carosate – și rulote utilitare și istorisim despre ele.

Cu ce-ncepem? Cu un model de rulotă cu o singură osie foarte întîlnit în Capitală.

Astfel de mici rulote erau puse prin preajma piețelor, pe margini de bulevarde și-n ele se desfășura importanta acțiune de colectare a materialelor refolosibile, îndeobște maculatura. Înăuntru ședea cîte-un nene sau o tanti cu un cîntar – dacă te-mprieteneai cu ei poate mai puneai mâna și peste niscaiva reviste interesante. Programul era destul de lejer și nu rar le găseai cu lacăt pe ele.

Au funcționat pînă după Revoluție, cînd unele au făcut pași și-au ajuns prin piețe, pretîndu-se la comerțul cel nou; printre ultimele astfel de rulote în care chiar s-a făcut reciclare au fost cele de la Virgiliu, de pe colțul Berzei cu Dinicu Golescu; se ghicesc în spatele tramvaiului din poza de mai jos.

 

Nu știu cînd au apărut; în anii ’70 erau deja. Cu siguranță c-a fost o industrie care s-a ocupat sistematic de producerea lor; ca și de producerea altor modele de remorci mai mari – cu două osii -, cum ar fi cele de transport de persoane.

Le întîlneam pe șantiere, în agricultură: se legau de tractoare și mai rar de camioane. Erau tare incomode pentru pasageri, suspensiile fiind ca pentru cartofi.

 

Dată fiind existența din abundență a… lipsurilor socialiste, o bună parte au ajuns pe butuci, cauciucurile și alte piese fiind folosite pentru alte utilaje. În fapt, în astfel de remorci se țineau lucruri ori se mai încartiruiau niscai muncitori care n-aveau unde să doarmă.

Dar au existat și remorci destinate din fabricație locuirii!

… folosite la șantiere mai îndepărtate, prin țară. Pe cea de mai sus nu m-am învrednicit s-o pozez la vremea cuvenită și-așa că am mai găsit-o doar pe „street view”…

Bine-nțeles, întîlneam prin oraș remorci cu diferite aparate ori scule trebuincioase lucrărilor edilitare…

… plus cele de pe șantiere. Nu-s prea multe imagini oficiale cu ele, că nu poți zice că erau prea arătoase.

  

Au dispărut odată cu marile șantiere bucureștene, ajungînd la fier vechi, la țară, la stîne, ori transformate în magazii ori alte dependințe.

E momentul să coborîm mai mult în timp, și să menționăm că la vremea cînd s-au ridicat primele mari cartiere de locuit – precum Balta Albă – vînzarea alimentelor se făcea și din autobuze ori remorci transformate în magazine; asta fiindcă deși oamenii se mutaseră în blocuri, complexurile comerciale nu fuseseră încă terminate

Să revenim la ale noastre. Niște chestii mai mititele – cu o singură osie – se găseau pe străzi pe oriunde apărea cîte-un șantier de reparații ale „utilităților publice”.

    

În imaginile astea color mai apucăm să vedem și alte detalii interesante. Ca de pildă un camion de transport persoane – tot pentru muncitorii duși dintr-un loc într-altul – căruia-i lipsea confortul minim oferit de un autobuz și un „Buceag” carosat de I.T.B. și folosit pe post de depanare; ca el au fost multe.

Cine are chef să bată marginile bucureștiului o mai găsi, ruginite prin cine știe ce foste incinte de „coloane auto” ori de întreprinderi, droaște ruginite. Și poate s-or mai afla și printre blocuri, pe unde încă nu s-au apucat primăriile de desțelenit.

 

Uite, deci, că am mai reușit să descoperim o seamă de lucruri din trecut – din timpuri în care, surprinzător, coexistau atît penuria care ne silea să experimentăm troleibuze de marfă pentru aprovizionarea piețelor, dar și înțelepciunea de-a ține în funcțiune bibliobuze, care serveau drept biblioteci publice mobile.

surse foto: TramclubNorihiro Haruta • Cartierul EvreiescIliaș Duțescu • Cristian Malide • Aparu Ștefan-Daniel

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

7 mașini vechi XCV

de Ando și HM

Episodul 95, deci. O raritate-n deschidere: un Vauxhall Victor FD; deși între Opel și Vauxhall similaritudinile-s uriașe, nu prea aduce a „Rekord”, ci – mai mult – a un Ford Taunus…

C. D. Mocanu ne-a vînat îm Dresda o bomboană de autocar – un Setra – și dacă ne gîndim că are, mai mult ca sigur, vreo șase decenii de viață, ne place și mai tare.

De la Boemul, un Fiețel mic-mic-mic: 500.

A sosit și vremea să lăudăm una din cele mai bune mașini mici contemporane – Seat Ibiza. A apărut la mijloc de ani ’80 – la vremea cînd firma spaniolă se depărta, încet-încet, de Fiat și se apropia de Volkswagen.

Ne uităm în urmă la un Audi 80 din seria a doua mai socotit, așa…

… și la unul 100, din aceeași serie – cam ruginit! – plus încă două din seria următoare; arătau o clasă-n plus…

 

Nici o masă fără pește – și nici un episod fără o japoneză; azi, o Toyotă Corolla din seria a șasea; se ține bine pentru cei aproape 30 de anișori!

Avem și vreo două mașini de pompieri; una-i cu totul deosebită; cealaltă… e de-a noastră.

 

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie

7 mașini vechi XCIV

de Ando și HM

Episodul 94. Iată, la-nceput, cu ajutorul lui Andrei Mihai ceva ce merită – o Toyota Supra, generația a treia. Să tot fie de prin ’90.

Mult mai modest, un Fiat Coupé – chiar așa i-a zis. Una din încercările de-nnoire ale Fiat pe-nceput de ani ’90… de la Bravo la Multipla.

Revedem și-o mînă de Forduri Probe, mai mult sau mai puțin pe roate.

… iar un coupé, dar o Hondă:

Trecem la mașini mult mai potolite, c-o altă Hondă: Concerto.

… avem și rația de „americane”…

… și de mașini cu greutate – la propriu; un camion Mercedes de legendă; a cucerit lumea-ntreagă zeci și zeci de ani de zile.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie

7 mașini vechi XCIII – design românesc reușit

Am făcut lucruri bune! Deși nu ne putem lăuda c-o industrie auto veche, cu tradiții ce depășesc veacul, cu siguranță am avut una care-a fost completă și ambițioasă.

Pe scurt, am fabricat orice – de la mașina mică pe care-o iei la subraț pîn’la uriașul mastodont care cară juma’ de mină.

Și-n plus… o parte destul de importantă a mașinilor noastre – desenate de noi! – chiar n-arată urît. Da: avem exemple destule de mașini boccii… dar ne-au și ieșit bine-n cîteva rînduri!

Vi le-nfățișăm mai jos, cu toată încrederea că nu-i un clasament… și că subiectivismul ne-o fi iertat.

Mașinuța asta n-a fost deloc neinteresantă. Prost fabricată? Da. Dar arăta mișto, modern pentru-nceput de ani ’80 și chiar cu dichisul ei. Firește, este Aro 10. A plecat de la o variantă simplă – fără zorzoane – și s-a finisat în timp, cu felurite aplicații din plastic. A ajuns să fie fabricat și cu patru uși.

 

… dar dacă vrem cu adevărat să căutăm cea mai reușită dovadă a noastră de design, seria 24 a aceluiași Aro e grăitoare. C-o fi cu trei uși, c-o fi cu patru; c-o fi cu faruri pătrate, c-o fi cu faruri rotunde; c-o fi cu prelată, c-o fi carosat complet… tot rămîne o splendoare și nu numai pentru începutul de ani ’70.

 

Nu-i deloc nefericit felu-n care Dacia a reușit să construiască pîn-la urmă, în anii ’90, o mașină de la zero. Nova era confortabilă, încăpătoare și – deși deja anacronică – plăcută; îmbunătățită sub capotă cu tehnologia Renault, Super Nova era o mașină care se conducea cu mare drag.

Nu pot zice nimica de micuțul Lăstun. A fost o caricatură-n construcție, dar nu-n concepție. Lipsurile și mizeria anilor ’80 l-au făcut să iasă prost din fabrică – ba chiar nici măcar nu puteam zice că era făcut într-o fabrică. Cu toate astea, atrăgea privirea…

Ne-am descurcat binișor cu dubele noastre, cu bătrînele Teveuri! Primele serii, TV-4 și  mai ales TV-41, arătau și ceva eleganță!

… iar modelul TV-12, ce le-a urmat, a fost robust și interesant. Mie mi-a plăcut mereu. Pe undeva, părea că are ceva din dubele Saviem; doar părea.

Sigur; am primit și ajutor, am copiat și folosit licențe; frumoasele Buceaguri, camioanele cu care ne-am lăudat, n-au fost desenate de noi; camioanele și autobuzele ROMAN erau preluări reușite ale conceptelor originale vest-germane. Dar găsim cîteva exemple de frumusețe veritabilă în industria noastră de autobuze, unde simțim clar felu-n care ea a evoluat.

Dacă TV-urile 2 erau simple, ca un cozonac pe roți…. TV-20 deja erau în altă dimensiune.

   

Iar varianta de midibuz TV-7 avea de-a dreptul farmec!

 

Un alt exemplu de design autohton simplu, eficient și plăcut a fost cel al autobuzelor DAC 112/117. Nu-i ușor să-ți iasă ceva plăcut, dintr-o linie clară, clasică, specifică! Autobuzele astea erau încăpătoare, destul de bine gîndite pentru călător – dar fără să vină cu nimic modern pentru exploatarea din anii ’80.

 

Vînturile, valurile au făcut ca azi să nu mai găsim aproape nici un exemplar – nici de prăsilă – din vehiculele astea comerciale și de transport. Ani de lipsuri și exploatare sălbatică le-au distrus iar proasta lor fabricație le-a condamnat oricum la dispariție.

  • Lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici.
  • Listă de articole selecționate despre transportul public – aici.
  • Am folosit și surse foto de pe forumurile Tramclub și Transira.

7 mașini vechi XCII

de Ando și HM

Începem să ne folosim serios de mașinile vînate de Andrei Mihai. Episodul 92 începe cu-n Saturn găsit de el. Saturn e-o marcă de sine stătătoare; adică a fost – nu mai e. Pesemne c-a fost un soi de-ncercare a General Motors să-mprospăteze cumva sortimentul c-o gamă nouă, așa cum le-a reușit mai bine japonezilor cu Lexus, Infiniti ori Acura. Doar că Saturn mergea mai degrabă înspre mașini populare, mai mici – nu de lux. În fine; povestea n-a ținut mult – vreo 10-15 ani – și marca a dispărut. Modelul de azi e-atît de pe la-nceputul poveștii mărcii, cît și de pe la-nceputul anilor ’90.

Vedem două japoneze, pozate de Ando. Seamănă, deși-s din familii separate! Prima e o Honda Integra din seria 1, apărută prin 1985. Un model interesant – mărișor – care se producea și cu patru, și cu două uși – o gamă destul de extinsă.

A doua-i Honda Prelude, seria 3 – și-i fabricată-n 1988

Găsim două dubițe care-s și ele, pe undeva, rude. Un Ford Econovan și-un Nissan Vanette – amîndouă se trag dintr-o Mazdă.

 

Iată și-un alt Rover 800 – unul din lucrurile bune ieșite din colaborarea industriei britanice cu cea japoneză, după cîteva experimente nefericite pe sfîrșit de ani ’80.

Boemul nu s-a-ndurat să treacă pe lîngă Aro-ul 244 fără să-l pozeze. Mașina a fost pe picioare pîn-de curînd.

Știu c-am văzut recent un Saab; dar vi-l arătăm și pe ăsta fiindcă… fiindcă este îngrozitor de urît. Cu toate astea, urîțenia lui nu-i nici caraghioasă, ci… cumva… solidă și impunătoare.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie

7 mașini vechi XCI

de Ando și HM

Episodul 91! Începem cu ceva rar, c-așa-i frumos. Uite un Fiat 1100 Familiare (doar sigla din spate e de la un Jeep Wagoneer). Drăguț!

Ce-a mai rămas dintr-un model Fairway: prin anii ’90 s-au adus cîteva „taxiuri londoneze” pentru a fi folosite la evenimente; între timp oamenii s-au dedulcit la mașini clasice, elegante – ba „oldtimere”, ba decapotabile americane și dricurile astea negre n-au mai avut succes.

Avem o noutate! Prima contribuție a lui Andrei Mihai la serialul nostru. E Subaru XT – poate primul model al mărcii care (la mijloc de ani ’80) lăsa să se-nțeleagă că Subaru are resurse să scoată și altceva decît mașini trainice, dar terne; ce s-au mai schimbat lucrurile de-atuncea!

Uite o mașină tare interesantă. E-o Honda HR-V, apărută pe sfîrșit de ani ’90; un soi de mic SUV vesel, mai de oraș – o specie de mașină care azi a ajuns la mare căutare, după ce producătorii au început să creeze caroserii mai ușchite – cu siguranță mai puțin serioase…

  

Iată un Opel Kadett caravan două uși. N-am priceput niciodată nevoia nemților de-a construi, pînă-n anii ’80, breakuri dintr-astea nepractice în paralel cu cele care chiar aveau patru uși.

Ne-ntoarcem iar la Forduri. Data trecută am avut un Taunus dichisit; azi avem unul căzut, ce-așteaptă poate vremuri mai bune și altul abandonat în bălării!

Mai avem și două Sierre – ia să le comparăm…

Dac-ați avut răbdare pîn-aici, iată și-un Mozvici 402 drăguț, pe care-l revedem cu plăcere! Și tot cu plăcere-l găsim tot pe roate… la aproape 60 de ani de la fabricație.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi XC

de Ando și HM

Intrăm în cel de-al șaptelea an al seriei și-am ajuns la episodul 90…

… pe care-l începem, așa cum ne șade bine, cu ceva special. Iată un Fiat 500 Topolino. Modelul a apărut acum 80 de ani.

… de la Cristi, primim o raritate – un Volvo Amazon cu două uși:

   

Vine vremea să vedem și o mînă de BMW-uri, ca să ne facem idee de evoluția limuzinei sportive de la „Neue Klasse” pîn-la seria 5!

     

Sigur, cînd dai și de-un coupé fioros, îi dai roată:

Ne liniștim cu niște TaunusuriForduri, adicătelea. Primul, e văzut la Mamaia, în 1968, de Cristian Malide:

Remarcăm numerele vest-germane clasice și apărătoarea de noroi cu dungile fosforescente în „V”, dar și delicatețea oglinzii retrovizoare; pe-atunci cele mai multe mașini încă nu erau dotate și cu oglindă exterioară la ușa din dreapta. Mai urcăm puțin în istoria seriei cu două exemplare mai noi:

 

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

RV

RV vine de la „recreational vehicle” – ceea ce vrea să-nsemneze… ceva-n care să stai și să te plimbi; o adevărată casă de vacanță pe roate. Americanii construiesc ditai vagoanele, cu tot confortul; noi – europenii – ne mulțumim cu rulote mai mici, cu care să ne strecurăm pe străzile orășenești sau să le putem trage cu mașinile noastre.

Să știți că se poartă și la noi.

Rulotele tractate-s bune la pescuit și la felurite ieșiri de-un weekend la iarbă verde (las-că-s și pline șantierele de ele, cu muncitori). Se găsesc de cumpărat la mîna a doua, dar nu-i chiar așa de lesne să le găsim loc de parcare printre blocuri, nu?

Mai mișto pare, cred, autorulota – adică ceea ce se-apropie cel mai mult de ideea de RV.

E un business înfloritor, închirierea de autorulote – dacă vrei să-ți iei una pentru vacanța de vară, în care să faci un tur european fără grijă de hoteluri, e bine să te hotărăști din vreme; e bătaie pe ele.

Pentru un neavenit, sînt multe de luat în seamă – nu doar să-ți dai seama de ce rulotă ai nevoie, dar și să te descurci pe șosele, să nimerești locurile de campare și așa mai departe. E – fără doar și poate – și-un stil de viață.

Mi-a plăcut site-ul „Your RV Lifestyle” – nu-i stilul meu, da’ nu m-a oprit să citesc despre ce-nsemnează „rulota” și vacanța – și mai ales – drumul într-una.

Sînt sfaturi pentru toți și toate: pentru începători, pentru orice turist, pentru cei ce au copii; chiar dacă este un site american, sînt sfaturi și pentru cei ce vor să facă Europa – din categoria „100 de lucruri de făcut în Franța” – e interesant.

Magazin auto ’66

de Ando și HM

Almanahul „Știință și tehnică” din 1966 prezenta 22 de autoturisme – să vedem la ce-am fi visat mai bine cu juma’ de veac în urmă.

Vedeam Fiaturi cupeu și cabriolet – 850 și 1500 – un Opel Kadett sport… parcă numai Opel nu prea e; industria europeană, dacă e să ne luăm după ce zice almanahul, făcea destul de multe mașini mici – precum Daful acela „ușor manevrabil în circulația de furnicar a orașelor mari”. E strecurat și R-16 cu… „caroserie nervurată cu aspect utilitar”: dăm de-un BMW „cu mult temperament și calități sportive”, un Peugeot 204 și o „Coadă de rîndunică” diesel cu „motor zgomotos și unele comenzi dificile” – ce se pricepeau vesticii să construiască automobile!

Partea comunistă se lăuda cu Mozviciul… „cu linie modernă”, Skodița cu „înalt nivel tehnic atins”, Wartburgul care rivaliza cu orice coupé, Varșava puturoasă dar „evoluată”, și cu o barcă chinezească – Hongqi, ceva între Ceaika sovietică și inspirațiile ei americane.

Firește, automobilele americane – deși abandonaseră „tendința autoturismelor compacte, de puteri «rezonabile»” – meritau ceva pagini, nu? Dintre ele, Chryslerul avea „sistem de comenzi foarte simple”… și Caddillacul „rămînea cel mai elegant și mai luxos autoturism american”.

Vremuri…

7 mașini vechi LXXXIX

de Ando și HM

Episodul 89 e numai despre Mercedesuri… și porecle – s-au strîns prea multe frumuseți dintr-astea-n colecție. Primu-i un Ponton; greoi, solid, cu masca uriașă de radiator, cu semnalizatoarele cocoțate sus pe aripă. Trebuie să fi fost o adevărată revoluție trecerea de la mașinile vechi, hardughii cu aripi ieșite-n afară, cu reminiscențe de caleașcă, la formele astea simple, eficiente. În anii ’50 găsim tot mai multe mașini care inovează pe silueta asta – cum e Peugeotul 403, care-mi place-n mod deosebit. Pontonul ăsta e-n renovare.

… următorul e renovat impecabil. E o Coadă de rîndunică cu tot ce-i trebuie.

Nu cred să se fi făcut vreodată o mașină mai… perfectă ca Botul de cal. E – pur și simplu – desăvîrșită. Doar că, înainte de-a se-ajunge la ea, a mai fost o treaptă; o fază; cea-n care Coada de rîndunică a păstrat – oarecum – proporțiile și și-a simplificat enorm linia:

  

Acuma să vedem și Botul de cal. Mai de la-nceput – stopurile-s mai simple, fără să aibă linia „crenelată” care avea să devină o semnătură a mărcii odată cu vremea: grila radiatorului e un pic mai mică, mai îngustă. Ando a găsit și-un coupé!

   

Din Botul de cal a rămas tot ce-i bun; tot ce-i perfect. Așa a apărut, apoi, Cobra.

Nu poți spune că era doar o mașină cuminte; și din Cobra ieșea o frumusețe de coupé. Cristian Malide ne arată unul; și mai ales, ne arată că fotograful – chiar dacă nu e pasionat de mașini – simte cum să surprindă spiritul unei asemenea frumuseți pe roți….

 

Un Mercedes care n-avea nimica cuminte era SL-ul. Odată cu seria a doua, a primit și el o poreclă – Pagoda – dată forma caroseriei…

O serie mai încolo – vorba aia – mașina lu’ Bobby din „Dallas”. E de la Boemul:

… și de la Ando:

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.