despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

7 mașini vechi LXXXVI

de Ando și HM

Începem episodul 86 cum n-am mai început de mult: cu ceva rar, cu adevărat rar. Iată un camion Praga RND carosat în autobuz!

    

Camionul cehoslovac a-nceput să fie fabricat în anii 30; cu îmbunătățiri, a ajuns și-n anii 50. Ce bijuterie!!

Iată și două Buceaguri de-ale noastre – de ce să nu fim mîndri de ele? Unul, vesel și siniliu, e folosit pe post de „food truck”; cel’lalt e încă-n restaurare.

 

O altă raritate! Un micuț Opel GT. A apărut în 68 și s-a produs cîțiva ani. Precum și alte modele „sportive”, deriva dintr-un model cuminte și modest, în speță Kadettul. Păi, Fordul Capri nu era un Escort pe dedesubt?

Mai admirăm o mașină cehoslovacă – iată o Skoda 1000 MB foarte frumoasă, de un vișiniu cum azi nu se mai poartă, din păcate.

Mai vedem și-o „englezească”, pe care-o poți folosi la diferite evenimente, c-arată drăguț în poze.

Mașina următoare nu-i căzută din cauza vechimii – s-a fabricat din 2005! -, ci din cauza calității. E un Geely CK – o păcătoșenie chinezească… autentică. Botul voia s-aducă aminte de Mercedesuri…

La final, încercarea nereușită a Fordului de-a aduce modelului Scorpio o generație nouă, la mijlocul anilor 90; urîtă chestie!

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi LXXXV

Iată c-am mai găsit mașini frumoase și pentru episodul 85! E drept că, pentru asta, Ando s-a și dus nițeluș prin Franța; dar a meritat. Începem cu unele mai sportive! Iar partea leului nu poate fi decît un Renault Alpine:

 

Un BMW 1600…

… și o Lancia Beta de-aceeași calibru completează frumos colecția!

  

Și pe-aici pe la noi mai găsim chestii interesante – cum ar fi o Honda Prelude din seria a patra.

Ori un Pontiac TransAm sclivisit.

Trecem la bîzdîgănii – uite un Renault Rodeo, pandantul lui Mehari!

O dihanie greu de numit…

Și-un Land Cruiser fără moarte.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi LXXXIV

de Ando și HM

Episodul 84 – cu o oareșce temă, acea a mașinilor mai mari. Dintre toate hardughiile văzute, am ales întîi pe cele care se pretează cel mai bine la… la vacanță – autorulotele. Iată un Chevrolet Windcruiser de la mijlocul anilor ’80:

Bine: asta-i deja… autobuz! Ce diferență între rulotele americane și cele europene:

Paul Ioan Pârlea a pozat-o pe asta, construită pe baza unui Fiat Ducato. Dar cea de mai jos – tot Fiat – e o buburuză! Se trage din micuța dubiță de succes 238 (care-a fost produsă din anii ’60 pînă-n anii ’80)

Să vedem și-o japoneză:

E un Mitsubishi L-300.

Ce-ar mai fi de văzut? Un „school bus” american – Loadstar 1700

… dar și un autobuz – cam greu să-l numim autocar – Rocar 111 RDT:

… un camion Renault GBH – moștenirea Berliet, desigur! – pozat de AdiP și două camionete Isuzu Elf/NPR și GMC Forward (același lucru)… Japonezii s-au apucat de camionetele astea pe la sfîrșitul anilor ’50, cele pe care le vedem sînt din seria a patra și mai mult ca sigur îs turcești. Mitsubishi-ul Canter face și el parte dintr-o dinastie de tradiție; e cam a șasea generație, cică…

   

… și – la fel, tot cam dracu’ ăla – un Iveco Massif și două Santana Anibal.

 

E clar că seamănă cu Land Roverul, pentru că Santana – firma spaniolă – l-a și produs în felul ei; mai apoi modelul s-a mai sclivisit (dacă se poate zice asta) și vîndut ca Iveco. După aia fabrica s-a închis.

… încheiem c-o Toyota RAV4; de la-nceputul seriei, cînd era încă o mașinuță – de-abia-ncepuse lumea anilor ’90 să aprecieze 4×4-urile mititele; pe măsură ce vremea a trecut, modelul – aflat azi la a treia generație – a devenit mai mare și mai luxos.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

o prostie periculoasă

… e cald, e soare – și-n cutiile noastre de tablă e dogoritor.

Oamenii-și pun fel de fel de perdeluțe, de parasolare, de folii de protecție pe geamurile mașinii.

Sau – mai simplu – fac așa:

Cetățeanu’ ăsta nu vede nimic în spate. Și mai sînt și alții care fac fix la fel.

7 mașini vechi LXXXIII

de Ando și HM

Greu să mai dai peste mașini despre care n-ai mai vorbit… Așa că-ncepem cu un Rover 45, din seria a treia.

 

… ne uităm la un Isuzu Trooper – prima serie, mașină fără moarte, cum se zice…

și… și ne-ndreptăm spre frumuseți cu care-am mai avut de-a face!

   

Mini, Corvette, R 10 – bine păstrate, strălucitoare; un Moskvici 1500 încă pe picioare…

… dar și căzătura de rigoare – un Fiat Tipo din seria veche.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi LXXXII

de Ando și HM

Episodul 82 începe cu un Passat vechi, din prima serie. De la-nceput de ani ’70 a trecut mult – și azi, Passatul a ajuns la noi o mașină de fală.

 

… vedem și cum s-a-ndreptat spre viitor, cu seria a doua, din anii ’80. Modelul berlină se numea Santana.

 

Iată ceva Renaulturi, fiecare tare-n felul său. Twingo, mic dar suficient de spațios pentru oraș; Espace, genial și uriaș – surprinzător pentru industria europeană de mijloc de ani ’80; dar și Kangoo – redefinind utilitatea zece ani mai încolo:

Încheiem cu mașini asiatice; vedem un kei-car interesant la mijlocul anilor ’90 – Daihatsu Move:

… seria a patra a Hondei Accord:

… dar și cum arăta Hyundai Accent acum mai bine de 20 de ani, cînd a apărut:

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Din fugă: maşinile celei de-a 14-a ediţii TOURAMICAL au sosit în Bucureşti !

scris de Ando

Multe maşini retro! Detalii – aici, în comunicatul de ieri al Retromobil!

7 mașini vechi LXXXI

scris de Ando și HM

Nici nu știi cum s-o iei, da’ tre’ să-ncepi cumva. Poate așa:

Un „Milletrecento” pe care l-am mai văzut – și care zace tot mai ruginit. A fost o mașină excepțională – o frumusețe, o adevărată frumusețe – echilibrată și fără cusur. Nu-i de mirare că italienii i-au păstrat proporțiile cînd au creat Fiaturile 124 și 125(125, pozat de Mihail Manea)

Cu Fiaturile astea s-a umplut o lume: le-au produs, în spatele cortinei de fier, sîrbii, polonezii (125-ul) și – bine-nțeles – rușii (124-ul). Industria socialistă – greoaie – n-avea de ce să se miște, să se modernizeze; așa că a tras de modelele ajunse învechite pînă-nspre secolul 21.

Polonezii au făcut un soi de experiment din Fiatul 125, și-așa a ieșit în lume FSO Polonez; o mașină destul de greoaie (deși designul era furnizat de Giugiaro), dar cu oareșce pretenții de modernitate pentru sfîrșitul anilor ’70. Mihai Alexandru Pop l-a pozat – dar nu la noi, firește.

  

Polonezii l-au adus spre anii 2000, noi am tras de Dacia cît am putut; iar rușii au întins Lada pîn-la exasperare…

Deși niciodată nu i-a dat stilul afară din casă, rușii au încercat să fie, cumva, în rînd cu designul european. Cînd era clar că e nevoie de o mașină mai modernă, au inventat Samara (sau, la ei, Sputnik). Nu prea grozavă ori zveltă, era totuși o diferență, nu? Era, la mijlocul anilor ’80. Lada „clasică”, desigur, s-a fabricat în paralel. Dar și de modelul ăsta nou n-au știut cînd să se despartă: l-au lungit. L-au făcut cu cinci uși…

… cu patru…

… iar după aia, l-au înlocuit cu urîțeniile astea.

… iar azi chinuie designul Loganului.

O altă-ncercare sovietică de a crea o mașină mai socotită a fost Moskviciul Aleko; modelele precedente ale mărcii erau cu adevărat arhaice. Tot Mihail Manea l-a prins recent:

Ce să-i zici? Banală și mare, fără să fie vina ei: era o inspirație după o altă mașină banală și mare – anume Simca 1307. Venise vremea hatchback-urilor; soluția de-a avea mai mult spațiu ca-ntr-un sedan, fără a conduce o hardughie combi. Renault 16 – căci R 16 a fost primul astfel de automobil – a arătat că oamenii vor mașini funcționale, îndrăznețe și elegante. Îl revedem cu plăcere…

Cu vremea, industria a creat destule hatchback-uri utile și nu neapărat frumoase – Passaturi, R 20, să zicem – și doar după ceva rafinament s-a ajuns, de pildă, la un R 25… În fine! Aleko ăsta nu arăta chiar așa de rău – să ne gîndim la Ceneul nostru…

Europenii aveau nevoie și de mașini mici, pentru oraș. În comunism, neputînd practic să ai nici măcar o mașină, erai obligat s-o alegi împăcînd și capra și varza, dar vesticii puteau ține două mașini diferite-n familie. Mașinile mici comuniste erau, de fapt, nu de oraș – ci de economie. Dar în anii 80 s-au produs și dintr-astea. Ucraineana Tavria și – de ce nu? – interesantul nostru Oltcit au fost mașini destul de originale. Amintim de Polski Fiaturile mititele sau de Yugo-urile Koral, căci au fost multe pe șosele.

Însă cea mai bună mașină mică construită-n blocul socialist e, fără tăgadă, Skoda Favorit. Fabrica cehoslovacă – cu tradiție lungă – produsese prea mult mașini învechite, cu motoru-n spate; oricît și-ar fi modernizat, de pildă, modelul 120L, tot nu mai era o mașină demnă de deceniul opt!

   

Așa că, după cum știți, ambiția i-a făcut pe cehoslovaci să lanseze o mașină frumoasă – desenată de Bertone -, interesantă, zdravănă: ceva cu care se puteau lupta nu chiar cu Golful, dar cam cu orice mașină mică europeană.

 

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

cine n-are bătrîni…

… să-i cumpere!!!

Așa am fost noi învățați – să respectăm bătrînii.

pozele – de la Ando

Case căzute 132 – Str. Vasile Lascăr 47 și 49

Rămînem pe Vasile Lascăr (de ce-or fi numit-o comuniștii Galați? – habar n-am) unde vedem și-un front decăzut de clădiri: numerele 47 și 49. A fost aici, pîn-acum cîțiva ani, și-un centru de bilete și abonamente de transport.

Dar – și asta nu se ghicește din stradă – ditai garajul; trebuie să te uiți pe-o hartă din satelit ca să vezi cît se-ntinde. Garajul „Rira”…

Se vede – spoită țipător – și frumoasa clădire adiacentă unde-și are Republica Slovacă reședința ambasadorului. Mai departe – spre intersecția cu Maria Rosetti – a fost nemernicia aceea de consulat al Austriei, unde mii și mii de oameni au fost umiliți, ca vitele, la coadă.

mai multe despre Case căzute