despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

scumpiri la vulcanizare

Mulți, mulți ani – cam de la introducerea obligativității caucicurilor de iarnă – schimbul sezonier de anvelope a stat cam la aceleași prețuri.

Așa, mai pe la periferie – unde-ți urcă mașina pe cric la marginea străzii – era 50, hai 60 de lei.

În vulcanizările mai pricopsite, vreo 80; dar nu mai mult.

Însă din toamna asta nu prea mai găsești – nici prin dosurile mărginașe! – să-ți pui cauciucurile sub 80 de lei.

Creșterea-i uriașă la vulcanizările mai „profi”, unde prețul trece chiar și 150 de lei. Și nu cred că la primăvară o să fie mai ieftin, mă-nțelegeți.

Sigur, fiecare lucru, fiecare serviciu cu prețul său; și prețul tre’ să fie ăla corectu’.

Doar că de scumpirea asta – de care, vorba aia, se lovește tot omu’ – nu s-a vorbit pe nicăieri.

7 mașini vechi CXVI

de Ando, Bobocul și HM

E Crăciunul – înseamnă că primim cadouri, nu? Primim!

… primim de la Dragoş Bora, o Mobră vrednică: stopurile-s model vechi, numărul de înmatriculare „spadă” de pe aripă…

… și – fiindc-avem și noi hambarele noastre, cum se zice – un Volvo Amazon.

… primim de la Adrian Crăciunescu o colecție de Renault 12 Toros – Dacia 1300 turcească, fabricată mai bine decît a noastră:

… și ne delectăm cu încă două Dacii autohtone bine păstrate!

Dintr-atîtea cadouri găsite, unul căruia i-am rătăcit eticheta. Na, c-am uitat cine ne trimise Lăstunul ăsta tare bine-ngrijit!

Din Constanța, o urîtanie de Cadillac Seville… cu bretele.

Rămase-ntr-o curticică, cîteva dube de transport valori.

… și-un Hummer – din prima serie.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CXV

de Ando, Bobocul și HM

Frumoasă deschidere pentru episodul 115: un Imeseu rablagit, dar… cinstit; o bucurie să-i dai roată. L-a găsit Mihail Manea, a cărui colecție de trofee e de invidiat. Mare deosebire față de Imeseurile „militare” – astea „civile” au fost mașinile care-au bătut coclaurile Țării. O raritate-i numărul vechi de înmatriculare.

După el, merge să admirăm, odată-n plus, silueta zveltă a frumosului Aro 244.

Tot văzută din spate – o Toyota Tercel.

Dac-am ajuns la marca asta, altă… raritate: o Toyota Avensis din seria a doua care zace pe dreapta!

Nu ne putem abține: un Fiat 1300!

Să vedem ce-am mai primit bun; tot un Fiețel – un 850 – de la Adrian Crăciunescu:

Și tragem linie cu două bucăți franțuzești, amîndouă Peugeoturi; un 403 combi (a păstrat numerele model vechi…)

… și un 504 coupé; o linie mai modernă și mai atractivă decît a berlinei, dar un fund… un fund tăiat neinspirat și desenat sărăcăcios.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

De la Ford la Floreasca City

scris de Ando

Nu mai trecusem de multişor prin zonă, iar ultima imagine cu care rămăsesem era cea cu hala fostei întreprinderi „Automatica”, ciumpăvită de tronsonul dinspre blocul mai vechi – sediul fostului institut „Electrouzinproiect”- de pe colţul cu bd. Mircea Eliade.

Acum, aici, pe Calea Floreasca, este în plină desfăşurare un vast proiect imobiliar: ONE Floreasca City. Un proiect, ca multe altele, controversat şi contestat, dar care a depăşit aceste etape şi îşi vede de drum.

Mi-a atras atenţia însă mesh-ul care acoperă gardul şantierului dinspre Calea Floreasca şi care, zic eu, a meritat cele 15-20 de minute ca să-l parcurg şi să-l pozez.

Bineînţeles că nu pot lipsi de aici clasicele imagini cu viitorul ansamblu imobiliar. In poze, arată frumos. Şi promisiunile de „beneficii pentru comunitate” sunt generoase. Să vedem ce-o ieşi.

Dar mai interesant şi, oarecum surprinzător, este că, mare parte din acest mesh de mari dimensiuni, este dedicată fostei fabrici Ford, „primul producător auto din România care fiinţat, începând cu anii ’30, chiar pe acest loc.

Astfel, sunt selectate şi expuse elemente interesante legate de modul în care a evoluat fabrica, despre producţie şi despre politica de personal, condiţiile de muncă etc.

P.S.: Şi uite aşa, mi-am adus aminte de inginerul I. M., unul dintre colegii de la primul meu loc de muncă – I.E.M.I. Bucuresti – care lucrase ca ucenic la Ford Floreasca. De la el am aflat, prima oară, unde fusese acea fabrică. Omul nostru avea un Wartburg 311 şi, timp de 7 ani, cât am lucrat la IEMI, a venit zilnic, iarnă, vară, la serviciu cu maşina. Venise criza petrolieră din ’73, apoi cea din ’79, preţul la benzină sărise substanţial…  pentru I. M. nu conta! Nu lăsa maşina, o cunoştea perfect, trebăluia tot timpul la ea, prepara tot felul de amestecuri de combustibili ca să iasă mai ieftin. Aşa că, l-am întrebat odată: Da’ nu vă e teamă că o să se strice?” Mi-a răspuns, n-o să uit niciodată: „Domnu’ inginer (el fiind mai mare ca mine cu aproape 25 ani), astea sunt fiare – le tai, le îndoi, le sudezi, le cârpăceşti – cu omul e mai nasol când se rablageşte!“

7 mașini vechi CXIV

de Ando, Bobocul și HM

Începem cu o mînă de autovehicule utilitare: primul e un Ik-4 iugoslav din Constanța pe care ni-l face cadou Dragoş Bora, urmat de-un Dac 112 și de-un camion de depanare; mai avem și-un Rocar De Simon lăsat de rușine.

 

Regăsim cu drag un Fiat 1800, ale cărui detalii-s admirate, pentru episodul 114, tot de Dragoş Bora:

Nu ne dăm în lături să băgăm în seamă Renaultul ăsta 5 tare dărăpănat.

… însă cînd vedem o așa Lancia Delta pe picioarele ei, chiar ne crește inima!

… sau Opelul ăsta Rekord gata de drum.

Seat León a fost o mașină bună, te cam pune pe gînduri văzînd-o pe dreapta:

Cît despre ultimele trei… trei biete Tico.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Dacia 1300 la 50 de ani

de Ando și HM

Nici nu se pornise bine producția modelului Dacia 1100 la Colibași (azi Mioveni) și după un an ne pregăteam să aducem un alt Renault în tînăra noastră industrie auto.

L-am numit Dacia 1300 și l-am lansat acum juma’ de secol, în toamna lui 1969: s-a văzut vineri, pe 3 octombrie, în cadrul Expoziției Realizărilor Economiei Naționale.

Modelul francez – Renault 12 – de-abia fusese și el lansat; și presa a fost invitată mai tîrziu în octombrie să testeze ambele mașini.

 

Dacia 1300 a continuat să atragă privirile vizitatorilor și la expozițiile următoare, iar din aprilie 1970 s-au început și livrările.

Primele Dacii 1300 erau, desigur, „franțuzești” – cum ar veni, le asambalam; rapid, industria noastră a asimilat complet fabricarea mașinilor. Au urmat variantele break, pick-up și autoutlitarele derivate.

… și, la fel de iute, s-a pus pe roate și industria service-urilor auto dedicate, așa cum ne-arată deja Cartea de telefon din 1970.

Am analizat în detaliu schimbările prin care a trecut Dacia noastră în cei peste 35 de ani de fabricație, iar azi vă arătăm – mai jos – și-o sumedenie de poze cu mașini de prin oraș. Unele merg pe stradă, altele n-o să mai meargă decît la topit.

 

cu imagini și de la Boemul și Andrei Mihailista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

7 mașini vechi CXIII

de Ando, Bobocul și HM

Ce repede le-a ajuns bătrînețea pe mașinile din episodul de azi – toate de-un leat! Cînd te gîndești că-s modele ce atrăgeau interesul în anii 2000, zău că te pune pe gînduri trecerea timpului. N-am n-am ţinut să avem numai maşini Hyundai… doar că aşa ne-au ieşit în drum – ce să faci!

Deci, dacă avem… să le vedem! Sonata a fost un model reuşit, măricel şi confortabil.

Santa Fe a ţinut bine la tăvăleală, de cînd a apărut el.

Tucson – părerea mea! – a fost genul de mașină care-a venit la țanc, pe o nișă-n creștere.

Getz, deşi micuţ, era încăpător şi echilibrat – reuşit.

 

… iar Hyundai Accent a fost multă vreme un model de succes la noi – în vest a mers bine o variantă cu fundul mai scurt -, atît cu seria pe care v-o arătăm (chiar dacă linia îi era deja desuetă), cît şi cu cea care i-a urmat.

Deși nu era decît un Elantra mai șmecherit, modelul Coupé – cunoscut și ca Tiburon – a avut căutare.

… încheiem c-un Elantra (s-a vîndut și ca „Lantra”) pe care l-am găsit pe străduțele din Kavala; pentru unele standarde grecești, chiar se ține bine.

Ce, doar Adrian să ne arate poze cu mașini din Grecia?

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CXII

de Ando, Bobocul și HM

Un Chevrolet fără glorie apărut în anii ’80 – Beretta:

Pe Citroënul C3 de mai jos l-a ajuns bătrînețea…

 

Greu de găsit o maşină produsă de SsangYong care să fie frumoasă! Nici Musso nu te atrăgea, dar compensa prin motorizarea Mercedes.

Niște Mazde 626 din seriile 3 și 4 – foarte trainice și confortabile.

… și exemplul că aceeași Mazda făcea și niște gîgîlici – 121.

… iată două Peugeoturi 505, unul chiar funcțional; cel’lalt păstrat cît de cît.

Și un 404– curios și el să vadă care i-e soarta.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

raționalizarea benzinei în presa vremii

de Ando și HM

Pe 25 iulie 1979 Consiliul de Stat al Republicii emitea decretul 277 „privind unele măsuri pentru raționalizarea consumului de carburanţi şi gospodărirea economicoasă a parcului de autovehicule”. Mă rog, nu prea erau „unele”, ci… o droaie… și chiar cu greutate. Să facem așa, un sumar!

  • Înjumătățirea cotei de carburant și a parcului auto al Statului.
  • Reducerea drastică a deplasările mașinilor de serviciu și în nici un caz în interes personal.
  • Înjumătățirea taxiurilor și creșterea prețului.
  • Scumpirea carburanților.
  • Scoaterea din uz a mașinilor care consumau mai mult de 11 litri de benzină la suta de kilometri.
  • Și, firește, instituirea celebrele duminici cu soț și fără soț: într-o duminică aveau voie să circule doar mașinile cu număr par, iar duminica cealaltă cu număr impar.

Încă nu se vorbea de nenorocitele de cote lunare de combustibil – pe scurt, benzina pe cartelă – pentru care oamenii ajungeau, în anii ’80, să stea la cozi kilometrice, cu zilele.

Sfîrșitul anilor ’70, într-adevăr, fusese cumplit – pe tot globul prețul țițeiului se-nzecise și s-au luat la măsuri de economisire doar că, treptat, țările și-au revenit și totul s-a-ntors la normal; societatea noastră șubredă nu și-a mai revenit însă pînă la Revoluție.

Ca să intre mai ușor hapurile amare din decretul publicat, presa centrală de acum 40 de ani ne arăta cît de greu e peste tot, pe mapamond:

  • în Grecia, circulație cu soț și fără soț.
  • în Danemarca, o zi fără circulație
  • în Spania și Japonia, restricții la iluminatul public și închiderea stațiilor de benzină la sfîrșit de săptămînă. Ultima măsură se lua și-n Brazilia.
  • în Belgia, interzicerea reclamelor luminoase (numaidecît urmau să dispară și cele din Țara noastră).
  • în Austria și Statele Unite, limitarea încălzirii în clădirile publice…

Estimp, omenirea se apuca să caute și alte surse de energie: solare, eoliene, atomice.

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

Claxonatul interzis în presa vremii

de Ando și HM

Toate au un început: și pe 1 Octombrie 1963 a-nceput să fie mai liniște în Capitală, întrucît claxonatul a fost interzis:

C-o lună înainte, spre cuvenita informare a cetățeanului, ziarele începuseră popularizarea hotărîrii luate în August de către Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei.

Pe măsură ce ne apropiam de ziua-ntîi, se-mpart 300000 de pliante cetățenilor și părinților, se tipăresc cîte 4000 de afișe pentru șoferi și pietoni, se difuzează anunțuri la cinematografe și o dubă cu stație de amplificare se plimbă prin oraș, făcînd mare gălăgie – să știe tot poporul.

Și oleacă de bașcălie – după intrarea în aplicare a interdicției – nu strică nicioodată.

Juma’ de an mai încolo, Miliția zicea că-ncep să se culeagă roadele: odată cu liniștea-n oraș crescuse și atenția conducătorilor auto și-a pietonilor.

listă de articole selecționate din presa vremii – aicilistă de articole selecționate despre infrastructură – aici.