despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

7 mașini vechi LXXXIV

de Ando și HM

Episodul 84 – cu o oareșce temă, acea a mașinilor mai mari. Dintre toate hardughiile văzute, am ales întîi pe cele care se pretează cel mai bine la… la vacanță – autorulotele. Iată un Chevrolet Windcruiser de la mijlocul anilor ’80:

Bine: asta-i deja… autobuz! Ce diferență între rulotele americane și cele europene:

Paul Ioan Pârlea a pozat-o pe asta, construită pe baza unui Fiat Ducato. Dar cea de mai jos – tot Fiat – e o buburuză! Se trage din micuța dubiță de succes 238 (care-a fost produsă din anii ’60 pînă-n anii ’80)

Să vedem și-o japoneză:

E un Mitsubishi L-300.

Ce-ar mai fi de văzut? Un „school bus” american – Loadstar 1700

… dar și un autobuz – cam greu să-l numim autocar – Rocar 111 RDT:

… un camion Renault GBH – moștenirea Berliet, desigur! – pozat de AdiP și două camionete Isuzu Elf/NPR și GMC Forward (același lucru)… Japonezii s-au apucat de camionetele astea pe la sfîrșitul anilor ’50, cele pe care le vedem sînt din seria a patra și mai mult ca sigur îs turcești. Mitsubishi-ul Canter face și el parte dintr-o dinastie de tradiție; e cam a șasea generație, cică…

   

… și – la fel, tot cam dracu’ ăla – un Iveco Massif și două Santana Anibal.

 

E clar că seamănă cu Land Roverul, pentru că Santana – firma spaniolă – l-a și produs în felul ei; mai apoi modelul s-a mai sclivisit (dacă se poate zice asta) și vîndut ca Iveco. După aia fabrica s-a închis.

… încheiem c-o Toyota RAV4; de la-nceputul seriei, cînd era încă o mașinuță – de-abia-ncepuse lumea anilor ’90 să aprecieze 4×4-urile mititele; pe măsură ce vremea a trecut, modelul – aflat azi la a treia generație – a devenit mai mare și mai luxos.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

o prostie periculoasă

… e cald, e soare – și-n cutiile noastre de tablă e dogoritor.

Oamenii-și pun fel de fel de perdeluțe, de parasolare, de folii de protecție pe geamurile mașinii.

Sau – mai simplu – fac așa:

Cetățeanu’ ăsta nu vede nimic în spate. Și mai sînt și alții care fac fix la fel.

7 mașini vechi LXXXIII

de Ando și HM

Greu să mai dai peste mașini despre care n-ai mai vorbit… Așa că-ncepem cu un Rover 45, din seria a treia.

 

… ne uităm la un Isuzu Trooper – prima serie, mașină fără moarte, cum se zice…

și… și ne-ndreptăm spre frumuseți cu care-am mai avut de-a face!

   

Mini, Corvette, R 10 – bine păstrate, strălucitoare; un Moskvici 1500 încă pe picioare…

… dar și căzătura de rigoare – un Fiat Tipo din seria veche.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi LXXXII

de Ando și HM

Episodul 82 începe cu un Passat vechi, din prima serie. De la-nceput de ani ’70 a trecut mult – și azi, Passatul a ajuns la noi o mașină de fală.

 

… vedem și cum s-a-ndreptat spre viitor, cu seria a doua, din anii ’80. Modelul berlină se numea Santana.

 

Iată ceva Renaulturi, fiecare tare-n felul său. Twingo, mic dar suficient de spațios pentru oraș; Espace, genial și uriaș – surprinzător pentru industria europeană de mijloc de ani ’80; dar și Kangoo – redefinind utilitatea zece ani mai încolo:

Încheiem cu mașini asiatice; vedem un kei-car interesant la mijlocul anilor ’90 – Daihatsu Move:

… seria a patra a Hondei Accord:

… dar și cum arăta Hyundai Accent acum mai bine de 20 de ani, cînd a apărut:

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Din fugă: maşinile celei de-a 14-a ediţii TOURAMICAL au sosit în Bucureşti !

scris de Ando

Multe maşini retro! Detalii – aici, în comunicatul de ieri al Retromobil!

7 mașini vechi LXXXI

scris de Ando și HM

Nici nu știi cum s-o iei, da’ tre’ să-ncepi cumva. Poate așa:

Un „Milletrecento” pe care l-am mai văzut – și care zace tot mai ruginit. A fost o mașină excepțională – o frumusețe, o adevărată frumusețe – echilibrată și fără cusur. Nu-i de mirare că italienii i-au păstrat proporțiile cînd au creat Fiaturile 124 și 125(125, pozat de Mihail Manea)

Cu Fiaturile astea s-a umplut o lume: le-au produs, în spatele cortinei de fier, sîrbii, polonezii (125-ul) și – bine-nțeles – rușii (124-ul). Industria socialistă – greoaie – n-avea de ce să se miște, să se modernizeze; așa că a tras de modelele ajunse învechite pînă-nspre secolul 21.

Polonezii au făcut un soi de experiment din Fiatul 125, și-așa a ieșit în lume FSO Polonez; o mașină destul de greoaie (deși designul era furnizat de Giugiaro), dar cu oareșce pretenții de modernitate pentru sfîrșitul anilor ’70. Mihai Alexandru Pop l-a pozat – dar nu la noi, firește.

  

Polonezii l-au adus spre anii 2000, noi am tras de Dacia cît am putut; iar rușii au întins Lada pîn-la exasperare…

Deși niciodată nu i-a dat stilul afară din casă, rușii au încercat să fie, cumva, în rînd cu designul european. Cînd era clar că e nevoie de o mașină mai modernă, au inventat Samara (sau, la ei, Sputnik). Nu prea grozavă ori zveltă, era totuși o diferență, nu? Era, la mijlocul anilor ’80. Lada „clasică”, desigur, s-a fabricat în paralel. Dar și de modelul ăsta nou n-au știut cînd să se despartă: l-au lungit. L-au făcut cu cinci uși…

… cu patru…

… iar după aia, l-au înlocuit cu urîțeniile astea.

… iar azi chinuie designul Loganului.

O altă-ncercare sovietică de a crea o mașină mai socotită a fost Moskviciul Aleko; modelele precedente ale mărcii erau cu adevărat arhaice. Tot Mihail Manea l-a prins recent:

Ce să-i zici? Banală și mare, fără să fie vina ei: era o inspirație după o altă mașină banală și mare – anume Simca 1307. Venise vremea hatchback-urilor; soluția de-a avea mai mult spațiu ca-ntr-un sedan, fără a conduce o hardughie combi. Renault 16 – căci R 16 a fost primul astfel de automobil – a arătat că oamenii vor mașini funcționale, îndrăznețe și elegante. Îl revedem cu plăcere…

Cu vremea, industria a creat destule hatchback-uri utile și nu neapărat frumoase – Passaturi, R 20, să zicem – și doar după ceva rafinament s-a ajuns, de pildă, la un R 25… În fine! Aleko ăsta nu arăta chiar așa de rău – să ne gîndim la Ceneul nostru…

Europenii aveau nevoie și de mașini mici, pentru oraș. În comunism, neputînd practic să ai nici măcar o mașină, erai obligat s-o alegi împăcînd și capra și varza, dar vesticii puteau ține două mașini diferite-n familie. Mașinile mici comuniste erau, de fapt, nu de oraș – ci de economie. Dar în anii 80 s-au produs și dintr-astea. Ucraineana Tavria și – de ce nu? – interesantul nostru Oltcit au fost mașini destul de originale. Amintim de Polski Fiaturile mititele sau de Yugo-urile Koral, căci au fost multe pe șosele.

Însă cea mai bună mașină mică construită-n blocul socialist e, fără tăgadă, Skoda Favorit. Fabrica cehoslovacă – cu tradiție lungă – produsese prea mult mașini învechite, cu motoru-n spate; oricît și-ar fi modernizat, de pildă, modelul 120L, tot nu mai era o mașină demnă de deceniul opt!

   

Așa că, după cum știți, ambiția i-a făcut pe cehoslovaci să lanseze o mașină frumoasă – desenată de Bertone -, interesantă, zdravănă: ceva cu care se puteau lupta nu chiar cu Golful, dar cam cu orice mașină mică europeană.

 

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

cine n-are bătrîni…

… să-i cumpere!!!

Așa am fost noi învățați – să respectăm bătrînii.

pozele – de la Ando

Case căzute 132 – Str. Vasile Lascăr 47 și 49

Rămînem pe Vasile Lascăr (de ce-or fi numit-o comuniștii Galați? – habar n-am) unde vedem și-un front decăzut de clădiri: numerele 47 și 49. A fost aici, pîn-acum cîțiva ani, și-un centru de bilete și abonamente de transport.

Dar – și asta nu se ghicește din stradă – ditai garajul; trebuie să te uiți pe-o hartă din satelit ca să vezi cît se-ntinde. Garajul „Rira”…

Se vede – spoită țipător – și frumoasa clădire adiacentă unde-și are Republica Slovacă reședința ambasadorului. Mai departe – spre intersecția cu Maria Rosetti – a fost nemernicia aceea de consulat al Austriei, unde mii și mii de oameni au fost umiliți, ca vitele, la coadă.

mai multe despre Case căzute

7 mașini vechi LXXX

Gata oricînd! – și cu norocul de partea noastră, iată că sîntem la episodul 80. Îl deschidem cu un Ford Fairlane Galaxie 500 1959… aproape întreg!

Ce diferență față de modelele cu cîțiva ani mai vechi, încă… Volgi. Mai e mult de lucru la mașină! Ando a găsit-o. Tot el – și-un Mustang sărăcuț, din anii nefericiți ai modelului. Zici că-i un Scorpio dus la sală.

Să mai vedem un model, european de astă dată: Taunus. Mai dichisit ori mai ruginit – oricum, și cel ruginit încă-i trainic, după mai bine de 35 de ani.

 

Am terminat cu Fordurile, ne ocupăm de Opeluri! Ce surpriză plăcută, în lumina veselă a Soarelui de dimineață – un Rekord P2.

… cînd te gîndești că are peste juma’ de secol! Varianta cu patru uși a fost mai rar văzută la noi; pînă și caravanul – varianta break – avea tot două uși pentru pasageri. …Opel!

Ando a mai dat peste un Rekord – mai nou, ce-i drept, un D – care se ori se duce undeva, ori vine de undeva:

… și-ncheiem rubrica Opel cu un Ascona C, găsit pe timp de vară de Paul Ioan Pârlea:

 

Hai să mai rupem monotonia modelelor cuminți, c-o Lancia Fulvia Coupe: o adevărată frumusețe!

A găsit-o Ando. Iar Boemul, un încă un MG T pe care-l vedem păstrat cu grijă.

 

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Garajul Mișu Sontag

Strada s-a numit Sălciilor, apoi Tomas Masaryk, apoi Julius Fucik; azi și-a recăpătat numele primulul președinte cehoslovac…

Cam pe la numărul 11, te-ai opri să vezi o casă cam căzută; și-n spatele ei o hală cu o siluetă inconfundabilă: da, e un garaj.

… de cîte ori am trecut pe-aici fără să caut să deslușesc istoria din spate! E vorba despre garajul Mihail Sontag.

Îl găsim pomenit în cărțile de telefon de la sfîrșitul anilor ’30. Inginerul Mișu Sontag fusese pilot de curse; ba chiar unul tare. A făcut echipă cu Petre Cristea la Raliul Monte Carlo, cu un an înainte ca Petre Cristea să cîștige ediția din 1936.

Ce s-o fi ales de Sontag, n-am aflat. Soarta de mai apoi agarajului e banală. Clădirea din față pare să fi fost și grădiniță.