despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

cu mașini din presa vremii

… începem cu-n instantaneu de sezon, din primăvara anului ’69: parcul de mașini de curățenie a Întreprinderii de Salubritate de-abia aștepta să iasă să-și facă treaba (ne-aflam marți, după Paște)

Ne lăudăm și c-o vedere aeriană a noului pasaj peste Centură de la Otopeni; șoselei îi puteam zice, fără mare supărare, autostradă. Urma să deservească rapid noul aeroport de la Otopeni.

Aflăm despre o nouă autodubă-dormitor fabricată la I. R. A. de pe Șoseaua Olteniței: bună pentru șantiere și chiar obiective turistice, putînd acomoda pînă la 20 de paturi, „cu încălzire cu aparatură tip Siroco sau cu sobă”.

Ia, să ne lămurim oleacă și cam ce mașini erau la-ndemînă – și asta o putem găsi, cel mai firesc, la pagina cu „mica publicitate” din România Liberă:

Spicuim Fiatul 1300 tropicalizat cu… kilometri reali, Dacia 1100 din depozit, precum și anvelopele vîndute fără repartiție de uzina Victoria de la Florești. La rubirca de „cumpărări” nu

Tot de prin anunțurile pitite, găsim și interesanta activitate a unității Prestagent care „facilita îndeplinirea formalităților și scurtării termenelor de livrare a autoturismelor noi ce puteau fi primite cadou de către cetățenii Republicii Socialiste România de la rudele din străinătate”!

Ne aplecăm asupra năcazurilor automobiliștilor: „krauuuk!” – așa rodea rugina podul caroseriei. Cum o combăteam? Prin terosonare la Ciclop.

Dar nu era chiar așa neagră viața de șofer. Automobil Clubul Român ținea bal la Sinaia: două orchestre, dans non-stop, ținută de seară și concurs de miss. Locuri limitate.

De-abia pornisem, cu un înainte, construcția Dacia 1100, dar realizările industriei auto a anului 1969 sînt și mai mari. Una este noua Dacia 1300 (vom vorbi separat despre ea!) iar cealaltă e Aro 244

… care urma să primească, un deceniu mai departe, și motorizare Diesel.

Ei, și dacă tot am ajuns în 1979, băgăm în seamă și noul troleibuz „111E”, model de care am tras trei decenii-n Capitală.

… bătea la ușă teribila criză a petrolului – dar despre asta, altcîndva.

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

7 mașini vechi CIX

de Ando, Bobocul și HM

Un Wartburg 311 pitit prin buruiene deschide episodul 109. Să-i admirăm linia frumoasă și ce se mai întrevede din culorile pastelate…

O mașină pe care-am pîndit-o ceva vreme, ca s-o prindem mai dezgolită: VW 183, derivat din 181 – urmașul Kübelwagen-ului din Război.

 

O mică raritate tare dărăpănată: Austin Metro, o mașinuță care-a încercat să continue în anii ’80, cît putea, ceea ce avea bun modelul Mini. Pe zid, în spatele rablei, se ghicește urma unui îndemn electoral vechi.

Din aceeași familie – a mașinilor mici – iată și primul Ford Fiesta; cînd te gîndești c-au trecut peste 40 de ani de cînd a ieșit pe piață, îți dai seama c-a fost un model reușit.

Mai departe, o Alfa 75. Fie vorba-ntre noi, e cam urîțică, dar italienii, în anii ’80, au avut o pasă cam proastă; părerea mea.

Iată și o mașină ce se găsește într-o stare mai bună. E un Moskvici 2141.

Arată destul de bine pentru vremea sa – asta pentru că urmează linia modelului Simca 1307; fie vorba-ntre noi, față de linia groaznic de pătrățoasă a originalului, copia e chiar mai reușită. De ce nu s-or fi inspirat sovieticii, mai degrabă, de la Renault 20/30?

Pentru conformitate, Mihail Manea – în albumul său cu mașini de pe stradă – are și un astfel de 1307.

La final, din colecția lui Cristian Malide de pe Azopan, dibuirăm un autobuz TV pozat acum mai bine un sfert de veac.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CVIII

de Ando, Bobocul și HM

Începem și azi cu două bijuterii vechi din colecția lui Cristian Malide disponibilă pe Azopan: un Buick Skylark coupé – o noutate de-abia lansată în 1968, anul în care este creditată imaginea de pe Litoral…

… și-un Ford Mustang Fastback:

La o adică, dacă ne mîncă un pic curiozitatea, azi ne putem băga nasul oleacă și la scheletul mașinii ăsteia:

Ne-am mai bucurat să împrumutăm de la colegul nostru de vînătoare Mihail Manea cîte o mașină care ne făcea cu ochiul. O facem și acum, profitînd de ocazie ca să vă recomandăm noua adresă a albumului său foto cu mașini de pe stradă.

Am ales un alt Fiat 850 special; de fapt, mai degrabă este un Fiat 900 T, urmașul variantei „Familiare” din anii ’60 – s-a produs pînă la mijlocul anilor ’80, peste un deceniu după ce micuțul 850 simplu a fost scos din fabricație.

Mai departe, să vedem ce-am dibuit – cu ajutorul Bobocului – printre blocurile noastre. Ne-a plăcut la nebunie droașca asta de Renault 4, să știți.

Uite și-o rablă destul de rară pe la noi: Mitsubishi Lancer model ’91 – o japoneză fără înfloriturile inutile ale vremii.

 

Nu se făcea să lăsăm de-o parte și acest Rover 25, destul de reușit!

Ne bucurăm să vă putem arăta una din mașinuțele celebre ale industriei auto contemporane. Este un Peugeot 205, pe care l-am ales pentru modelul jenților atît de tipic pentru finalul de ani ’80.

Să nu uităm că Peugeot mai cochetase cu ideea unei mașini mai mici – citadine – și mai înainte; revedem cu ocazia asta un 104 tare drăgălaș.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

5 lei, 5 minute

Nu-mi place să pierd timpul și nu-mi place să stau la coadă.

Mi-e silă de fiecare dată cînd îmi dau seama că-i nevoie să spăl mașina: ba-s nu știu cîte-n față, ba e liber doar la vreo spălătorie unde băieții se mocăie sau își bagă picioarele…

Așa că mă bucur văzînd c-au început să se-ndesească spălătoriile unde-ți faci treaba singur, în regim de „self-service”.

Este de ceva vreme cunoscută spălătoria de pe Cuțitul de argint și recent s-a deschis alta și mai mare pe strada Constantin Istrati, înainte de-a face cruce cu șoseaua Viilor (cum mergi spre Filaret dinspre Trafic Greu).

Mi se pare nemaipomenit cum cu o fisă de cinci lei poți să-ți împrospătezi mașina, abătîndu-te din drumul tău numai cinci minute.

Desigur, dacă mașina-i murdară tare și ești și chițibușar de fel (sau nu să te miști repede cu furtunul, findcă nici un program de spălare nu ține la nesfîrșit), o să ai nevoie de încă vreo două-trei fise. Aspiratorul ține cinci minute – berechet.

… ieși oricum în cîștig – nu doar la bani, ci și la timp.

7 mașini vechi CVII

de Ando și HM

Sîntem la episodul 107! Ne bucurăm să-l începem cu două imagini bucureștene de-acum 45 de ani, pe care le avem de la Cristian Malide.

Vedem un Oldsmobile Toronado – splendidă linie americană! – din prima generație…

… dar și un Fiat X1/9, a cărui siluetă a rămas neschimbată, în timp; ce să-i mai adaugi?

Venim în zilele noastre, cu o grădină-ntreagă plină de rable obișnuite!

… și, fiindcă printre ele zărim și-o simplă Ladă, ne bucurăm să vă putem arăta și una în stare bună, îngrijită; și să lăudăm, odată-n plus, geniul italian care a reușit să deseneze o așa mașină echilibrată și frumoasă!

Că tot l-am luat pe Boboc cu drepturi depline în echipă, să-l lăsăm să se bucure de break-ul ăsta ruginit!

… urmînd ca noi să admirăm și versiunea originală ce pare a fi destinată exportului în Statele Unite.

Mai departe, să ne convingem cu ochii noștri care-s fazele decăderii mașinilor, folosindu-ne de cîteva Opeluri Ascona C:

Încheiem cu japoneza de azi: o Toyota Celica de final de serie; a șaptea generație.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CVI

de Ando și HM

Vînturile din ultima vreme au dezvelit un Fiat 850 coupé ce șezuse multă vreme ascuns:

Șmecheră mașină – păcat că zace-n rugină! Uite ce frumos arată un exemplar bibilit!

… și hai să vedem și din ce se trage – uite și modelul 850 standard; zău că-s două mașini diferite (de fapt, cam așa se petrecea pe-atunci cam peste tot).

Iar în cazul nostru versiunea sport chiar pare mai mare decît cea de bază…

Fiat – celebră pentru „bombițele” de după război, fabrica totodată și exemplare mari, luxoase, în acceași perioadă, precum cele ale seriei 1800/2300. Mi-ar fi plăcut să văd la acesta în spate plăcuța de înmatriculare pătrată, așa cum se purta pe vremea lui. Să nu uităm că-n anii ’60 aceste plăcuțe se realizau din plastic solid.

Mai admirăm (mereu mi-a părut că seamănă cu Fiatul de mai sus) și minunatul Peugeot 404, ca un tribut adus primului episod publicat acum opt ani de zile!

Venim mai încoace cu Honda Legend, din prima serie, apărută prin 1985.

Și, fiindcă detem peste două americane, le puserăm pe-amîndouă. Șed spate-n spate, sper că nu s-au certat.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

V V C XXIII – garajul prefabricat

Acum opt ani, pe vremea asta, făceam primele poze unor rable, fără să-mi dea prin cap că distracția asta avea să-mi aducă prieteni, prilejuri de plimbări și deslușiri de istorii auto.

… e tot mai greu de dibuit mașini vechi interesante – s-au împuținat, s-au trimes la fier vechi.

Precum mașinile astea, se duc și vechile garaje de beton prefabricate.

Odată cu libertatea și promisiunile anilor ’90 s-a ivit și mica „industrie” de îmbunătățiri din și de pe lîngă blocuri.

Oamenii, în sfîrșit, aveau voie din nou să-și închidă balcoanele, așa că meșterii cu aparat de sudură și „acces” la profile metalice nu ședeau o clipă. Cine avea și cum să monteze, pentru geamuri, chedere de caucic șterpelite de prin cine știe ce garaje de autobuze era tare șmecher.

Iar pe locurile virane dintre blocuri se găsea spațiu îndestulător pentru încropitul de garaje din tot soiul de table și scînduri, învelite-n carton asfaltat – cam astea erau materialele la-ndemîna noastră acum un sfert de secol.

N-a trecut mult pînă cînd industria postcomunistă a-nceput să tragă folos de pe urma dorinței omului de a-și ști mașina la adăpost.

Nu se mai construiau blocuri, nu mai era nevoie de panouri prefabricate… Ce dacă? Se construiau garaje din beton prefabricat!

Ce mîndrie a fost pentru vecinul bucureștean să-și puie-n spatele blocului garaj „de Granitu”!

Toate trec…

Garajele astea s-au dovedit, în majoritatea lor, ilegale pe domeniul public. În ultimii zece ani au dispărut dintre blocuri, rămînînd în urma lor spații drepte, trasate, unde parcajul se face autorizat.

Rar mai dai peste cîte-un garaj dintr-ăsta, și cînd o faci îți aduci aminte că deja e un soi de vestigiu.

Lista episodelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane” – aici.

Nimic nou sub soarele Bucurescilor (IX) „La S.T.B. se experimentează automobilul fără benzină”

scris de C. D. Mocanu

Ia uite de ce se ține S.T.B.–ul! A rezolvat toate problemele transportului public bucureștean și a trecut la subtilități tehnice. Derutant titlu! Este găselnița ziaristului M.I. care, în Scânteia, Seria III, Anul XVII, Nr. 1140, Luni 7 iunie 1948 a publicat un articol dedicat primului autobuz S.T.B. (S.T.B. – ul dinaintea transformării în I.T.B.) dotat cu un motor alimentat cu gaz metan. Să-l vedem:

„Noul auto-vehicul are motorul acținat cu gaz metan. Primele încercări au dat rezultate satisfăcătoare. Astăzi autobuzul S.T.B. acționat cu gaz metan va fi încercat pe linia 31.

În urma directivelor Comisiei pentru Redresarea Economică și Stabilizare monetară și Ministerului Minelor și Petrolului, Societatea „Sonametan”, în contact cu conducerea STB, a început experimentarea întrebuințării unui nou combustibil pentru auto-vehicule, în locul benzinei: gazul metan.

Primul autobuz STB cu motor acționat cu gaz metan a trecut cu bine toate probele la care a fost supus.

Autovehiculului a cărui caroserie și construcție generală nu a suferit nicio schimbare i s’a modificat numai motorul, care  poate fi acționat și cu gaz metan și cu benzină, trecându-se printr-o simplă răsucire de buton dela un combustibil la celălalt. Pornirea se face cu benzină, după care se trece la gaz metan.

Motorului vechi i s’a adăugat un regulator pentru reducerea presiunii gazului care vine din patru butelii așezate sub caroserie și fixate pe șasiu și în care gazul este comprimat cu o presiune de 200 atmosfere. În afară de regulatorul pentru reducerea presiunii, s’a mai adăugat și un ventil de amestec cu aer.

Avantajele întrebuințării noului combustibil

Principalele avantaje ale utilizării noului combustibil sunt economia de benzină și prețul. La 100 km. autobuzul consumă 53 mc. gaz metan. Consumul de benzină la 100 km. este 56 litri. Raportul e deci aproape 1 la 1. Costul unui mc. de gaz metan este însă cu circa 50% mai redus decât al unui litru de benzină. Așadar prețul combustibilului necesar parcurgerii a 100 km. cu motor acționat de gaz metan, se reduce la aproximativ jumătate.

Cele patru butelii cu gaz metan ajung pentru 60 – 80 km. Dar acest dezavantaj poate fi micșorat înființându-se – după cum se și proectează – stații de alimentare. Se preconizează deaceea înființarea la București a două asemenea stații, la brașov tot două, iar la Câmpina și ploiești câte o stație, urmând ca și în restul regiunilor bogate în gaz metan, cum ar fi Ardealul să se înființeze altele.

Astăzi autobuzul STB acționat cu gaz metan va fi încercat pe linia 31

Autobuzul acționat cu gaz metan a fost supus până acum unor probe serioase. Cea mai serioasă dintre acestea a fost cea de Vineri, 4 Iunie când autobuzul, încărcat cu o greutate de peste 5000 kgr. , cu numai 3 butelii de gaz în loc de 4, încărcate la numai 150 atmosfere în loc de 200, a parcurs șos. București – Giurgiu aproape în întregime până la km. 56, făcându-se 70 opriri și demarări intenționate, pentru a se imita pornirile și opririle din stații.

Rezultatele tuturor acestor încercări au fost satisfăcătoare. Astăzi, autobuzul STB acționat cu gaz metan va fi încercat pe linia 31.

Tot cu titlu de încercare se vor echipa zilele acestea încă 5 autobuze care vor fi deasemeni verificate în curse pe diferite distanțe.”

Textul a fost transcris fără adaptări, folosind sintaxa, topica, otografia și punctuația originale.

Apariția ciudăţeniilor care circulau pe drumurile României în anii ’80 a fost precedată de eforturile  specialiștilor de la Sonametan și S.T.B. pentru a verifica și aplica o idee care bântuia lumea automobilului încă din a doua jumătate a veacului al XIX-lea.

Care au fost rezultatele testului și de ce soluția a fost aplicată după aproape patruzeci de ani, nu știu. Cu siguranță, pasionații domeniului vor scotoci și vor lămuri chestiunea. Eu nu sunt dintre aceia!

Cu zece ani înaintea S.T.B.–ului, niște italieni din Sardinia construiau și experimentau un autoturism „pus în mișcare cu gaz… de huilă.” Ni-l arată revista Ilustrațiunea română, Anul XI, nr. 01, 1 ianuarie 1939. Este foarte aproape de ceea ce azi nu mai stârnește uimire. Mă roade totuși o curiozitate. Ce marcă era mașinuța?

7 mașini vechi CV

de Ando și HM

Firul călăuzitor al episodului de azi – cel cu numărul 105 – este roșu. Ce culoare mai potrivită pentru o mașină sport, joasă, agresivă?

Aăăă… fie ea chiar și Dacia 1310 Sport!

… sau mai degrabă un coupé Mercedes!

Mă rog, fie Fordul Escort cît de mic, tot îl putem face sportiv un pic.

Da’ iată o mașinuță sportivă-sportivă: Honda CRX.

… precum și varianta Rapid a Škodei.

Lăsăm gluma la o parte – Porsche nu-i o joacă.

Încheiem cu Opel Manta – un Ascona mai sprinten.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CIV

de Ando și HM

Un episod fără glorie, fără rable extraordinare. Începem, măcar, cu ceva mai puțin întîlnit…

E un Vauxhall – știți voi, Opelul englezesc – Chevette. Cum o fi ajuns pe-aici?

Găsim mai departe una din cele mai reușite mașini concepute de Citroën – modelul GS: uimitor pentru anii 70, cu adevărat uimitor; un DS cu picioarele pe pămînt, cum s-ar zice. S-a fabricat mai bine de 15 ani.

… dar și una din ultimele mașinuțe mici și ieftine ale firmei, AX-ul.

Un Nissan Sunnny (o serie defunctă a mărcii), produs la-nceput de ani ’80.

Detem și peste două Volvouri din seria 300 – mai pe roate, mai pe butuci…

Nu trecem cu vederea peste varianta break a legendarului 405 – ultimul Peugeot legendar!

Și, oarecum mînă-n mînă, un splendid Renault 25

… cu nemaipomenitul Saab 9000, răspunsul suedez – dar desenat de italieni – la minunata linie a Renaultului de dinainte.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.