despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

7 mașini vechi C – din colecția Bobocului

Toată lumea se implică, așa e frumos.

Nici nu pot ține socoteala zecilor de subiecte inspirate de fii-mea: de curiozitățile, descoperirile și interesele ei.

De ceva vreme s-a băgat în treabă și Bobocu’ – o avea el doi ani-jumate, da’ știe să se ia după tac’su.

Se uită tac’su la rable? Se uită și Bobocu’. Așa că ne-am ales c-o colecție strașnică de căzături ruginite pe care ni le-am împărțit frățește: una a mea, alta tot a mea… și tot așa!

E prilejul să vi le și arătăm, ca să vedeți că facem treabă serioasă. Și să marcăm aniversarea celor 100 de episoade!

Și le vedeți dintr-o perspectivă… mai joasă. De ce? Fiindcă așa le vede și el, mai de la firul ierbii, cum se zice. Mi-aduc aminte de primele poze făcute de fii-mea, pe vremea cînd voia să facă și ea ce mă vedea pe mine că fac: cît de altfel vedea ea totul!

        

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

cine vrea un Opel?

În episodul 86 al serialului cu mașini vechi, vă arătam un Opel GT în lucru…

Dacă-l vrea cineva, acu-i de vînzare.

 

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi XCIX

de Ando și HM

99, ăsta e numărul de-nmatriculare al episodului…

Fiindcă-i vară, începem cu-n Aro Spartana, o foarte drăguță creație românească. L-a pozat Cristi:

   

Au trecut anii peste el, și se văd modificările; carosarea artizanală, portierele standard care-au înlocuit variantele decupate ce făceau tot chichirezul mașinii; se mai vede locașul mînerului original, care era asemănător celui de la modelul inițial al Aro 10.

Continuăm cu un model… ce pare banal; dar pe care nu l-aș privi cîtuși de puțin cu superficialitate!

Este Opel Astra! Opel Astra F, ca să fim preciși – codificarea vine de la faptul că Astra prelua, la început de ani ’90, istoria vechiului Kadett (ultimul model de asemenea fiind unul legendar, fie și prin preluarea sa spre fabricare în atîtea alte țări.)

Acest Astra e una din mașinile care-au avut darul să țină – și să țină bine. Nu-i de mirare că și generațiile ce i-au urmat au împînzit șoselele și s-au pretat la utilizări intensive.

Ne face mare plăcere să admirăm și azi linia inspirată a acestui Volvo S80:

… cine credea, la sfîrșit de ani ’90, că suedezii nu-s în stare să revină c-o mașină strașnică, care să te facă s-o dorești, s-a înșelat. Arată bine de tot și azi, după 20 de ani.

Să ne uităm la un alt Ford ușchit. Firește că-i Ka!

Nu contează că-i din generația aceea de Forduri care nu mi-a plăcut niciodată, fiindcă a avut ceva succes, prima lui serie producîndu-se mai bine de zece ani.

Dac-am ajuns la mașini mici, japoneza episodului e pe măsură – Nissan Micra, generația a doua.

Mai jos, un Citroën ZX, printre ultimele cu codificări dintr-astea.

Și încheiem. E vară, e cald, mai avem o mașină-n care să te bată vîntul: Peugeot 306 coupé:

Bine, săraca, în starea-n care se găsește literalmente te bate vîntu-n ea.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

din presa vremii: Dacia 1100 – 50 de ani!

scris de Ando

Când e vorba de automobile şi spui Dacia, cred că nouă din zece români se gândesc la Dacia 1300 ceea ce, pe undeva, e firesc: majoritatea celor aproape două milioane de exemplare fabricate de-a lungul a aproape un sfert de secol (1969-2004) s-au vândut la noi în ţară, devenind fără tăgadă „maşina naţională”.

Dar începutul de acum 50 de ani, s-a făcut, de fapt, cu micuţa Dacia 1100, de multe ori, pe nedrept, uitată sau neglijată. Şi pentru că suntem în luna august, merită să vedem cam cum era oglindită în presa vremii apariţia primului automobil românesc.

Mai întâi, prin februarie 1967, aflăm din România liberă că a început construcţia fabricii de la Piteşti–Colibaşi (azi Mioveni), destinată cum zice articolul pentru fabricarea a 40.000 de… Renault 16 pe an!

 

Cum şi de ce s-a ajuns, la această afirmaţie nu ştiu şi n-am reuşit să aflu. Să fi fost o greşeală a reporterului? Sau o promisiune franceză neconcretizată? Sau R 16 ar fi fost cam prea „peste” nasul nostru, fiind o mașină mai degrabă scumpă? Oricum, greu de crezut că francezii ar fi cedat atât de repede licenţa lui R 16 care era atunci „pe val”. Aşadar, prima Dacie avea să fie realizată pe licenţa lui R 8 Major.

E locul unei paranteze interesante: nu întâmplător, cred eu, în aceeaşi perioadă începe şi construirea primei autostrăzi din România, care va lega în câţiva ani Piteştiul de Bucureşti.

Revenim. Practic, primul exemplar a ieşit de pe bandă sâmbătă 3 august 1968 la ora 14… şi un minut!

… dar, conform obiceiului de atunci, data oficială a lansării – şi a fabricii şi a maşinii – avea să fie 20 august, când însuşi „tovarăşul” s-a urcat la volanul unei Dacii 1100 cu care a făcut o tură pe pista de încercare.

 

Evenimentul trebuia în continuare preamărit şi câteva zile mai târziu, la tradiţionala defilare de 23 August, Dacia 1100 este prezentă şi ea in Piaţa Aviatorilor.

Iar vânzarea noului autoturism, adică ceea ce, practic, interesa omul de rând înscris la cumpărarea unei maşini, avea să înceapă în trimestrul IV al anului 1968.

Incet, încet lucrurile au ieşit din zona festivistă, dar presa era presă şi, din când în când,  până la apariţia „vedetei 1300”, mai trăgea cu ochiul la evoluţia micuţei 1100, aducând imagini din halele uzinei:

…. sau, marcând după un an de zile, adică în iulie 1969, cota „10.000” la care ajunsese fabricaţia.

Conform wikipedia, Dacia 1100 s-a fabricat până în anul 1972 în 37.546 exemplare, plus un număr limitat de modele 1100S (cu putere motoare sporită, având şi două perechi de faruri) acest model fiind cu destinaţie specială: pentru miliţie şi pentru piloţii curselor auto.

Spre bucuria noastră, am găsit destule exemplare şi pentru serialul cu mașinile vechi, din care ne face plăcere să prezentăm la final, o mică selecţie:

          

lista completă a maşinilor publicate – aici • listă de articole selecționate din presa vremii – aici

7 mașini vechi XCVIII

de Ando și HM

Suntem la episodul 98. Ca-ntotdeauna, îl începem cu ce-i mai bun.

E un Morris Minor: o mașină englezească de o surprinzătoare longevitate – s-a produs de după Război pînă-n anii ’70; era, deci, ceva de capul ei!

Nu rîdeți dacă am ales rabla următoare să fie asta:

Este Renault Mégane! Primul – și primul model din prima serie (găsim pe străzi mai degrabă versiunea cu face-lift). Deși a debutat ca urmaș al modelului micuț 19, în timp a mai crescut oleacă. A fost una din cele mai versatile game ale mijlocului de ani ’90; Mégane se producea și sedan, și break, și hatchback, și cabrio, și coupé; iar varianta de familie Mégane Scénic a avut atît succes încît a devenit iute un model separat. L-aș compara cu gama G al Opelului Astra, din a cărei familie la fel de extinsă a derivat Zafira.

Mai avem un Renault apărut cam în aceeași perioadă și poziționat mai sus decît Mégane – e Laguna. A mai trăit încă două serii, dar recent s-a oprit din producție.

Rabla următoare. Înc-o Volgă Rechin; e ea ruginită, da-i cinstită.

Un Audi 80 bibilit pentru cei mai bine de 40 de ani pe care să tot îi aibă:

Porția de japoneze de azi e-n meniu: două Subaru Justy împreună. Niște mașinuțe mici, da’ 4×4!

… dar dacă e ceva care să fie mic, sigur e Polski Fiatul 126!

 

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi XCVII

de Ando și HM

Pentru episodul 97 am ales să-ncepem cu o „englezească” – Triumph Vitesse 6:

Zici că-i un Fiat 1300 mai strîns cu ușa, cînd îl vezi din față.

Punem și-o camionetă GMC, că-i frumoasă tare…

Japoneza de serviciu nu-i chiar așa, de umplutură. E o Toyota Corolla din generația a treia (de-acum 40 de ani). Corolla e, acum la a 12-a serie – nu știu cine să se bată cu asta!

Înc-un break, mai jos. E unul cu care, în anii ’90, eram obișnuiți pe străzile noastre!

Este Tofaș-ul turcesc. Se trage din Fiatul 131 (sigla producătorului turc te ducea cu mintea la cea folosită de italieni în acele timpuri). Ca taxiuri mai ales, turcii le-au folosit cu vîrf și îndesat, ceea ce nu-i deloc rău.

Ca să vedem cu trece vremea, și Fordul Focus a devenit… mașină veche. S-a lansat acum 20 de ani și n-a fost chiar rău. Rabla asta-i din prima generație, dar de pe la sfîrșitul ei, dovadă mica schimbare a părții din față. Nu m-am dat niciodată-n vînt după „fustele” aripilor, deși le recunosc utilitatea; iar stopurile variantei hatchback erau cocoțate prea sus; dar mașinile au ținut bine.

Mai punem ochii pe-un Volvo 244 care se duce undeva. Undeva unde să-i fie mai bine, așa ar fi frumos:

Și încheiem cu Mercedes 300, ca să care completăm colecția începută mai demultstrașnică limuzină.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie

7 mașini vechi XCVI

de Ando și HM

Ne vedem de treabă, ajungînd la episodul 96.

Uite-un Pontiac Eight – unde-o fi Sergiu să-i urmărească pe legionari cu el?

Găsirăm un BMW de mare excepție, un coupé formidabil:

 

Ce linie, pe acest 3.0 CSI! – și la doi pași, vedem și unde-a ajuns marca asta-n ziua de azi.

Vedem cum arată o dubiță dintr-asta de unde-o să ne luăm burgeri și alte chestii la modă pe la festivalurile de street-food. Noroc c-o vedem așa cum e: așa cum a făcut-o Citroënul

Cît de frumos putea să șeadă sigla uriașă-n față – o încîntare! Adrian mai are una, mai dichisită, pe care ne-a arătat-o mai demult.

Mai avem și-o mînă de CX-uri, unul chiar break.

Nu strică niciodată să ne completăm colecția de Renaulturi 10. Uite-le: folosite și funcționale. Cel vișiniu de la  Dragoş Bora – cel alb-murdar de la Boemul. Îmi place că ne-nfățișează ambele variante de design.

Fiindcă-i așa cuminte, privim cu drag dubița asta – IFA Barkas:

… și încheiem cu japoneza de rigoare; azi e o mașinuță de ispravă – mică și de nădejde: Nissan Micra. A apărut la-nceput de ani ’80, noi vedem cum arăta varianta cu un face-lift a primei serii. La noi a prins de minune cea din seria a treia.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie

ce poză bogată!

Sînt poze care chiar le au pe toate.

Cum ar fi asta – o știm prin cei de la Cartierul Uranus la expoziția deshisă la hotelul Marriott.

Ce poză! Ce belșug de detalii! Cîte povești de spus – povești mici, căci poveștile mari sînt legate de loc, de atmosfera distrusă; doar ne aflăm la Niță Stere, acolo unde Uranusul se-ntretăia cu 13 Septembrie.

Poate aerul trist și mohorît te-ar face să crezi că zonei îi lipsea viața – canci! Era foarte vie; ia doar să privim cît comerț se făcea aici, în fața micului scuar!

Avem în dreapta un chioșc-tip de înghețată! Ținea exclusiv de fosta Intreprindere de Industrializare a Laptelui (era-n Militari, unde s-a făcut Cora Lujerului). Știm cum în anumite zone unde magazinele se nimereau mai rare, în astfel de chioșc se vindea lapte, iaurt…

După el, unul mare de „loto-prono”; era mare deoarece puteai intra-n el, ca într-un magazinaș, să te așezi chiar în tihnă cît îți căutai inspirația să-ți alegi numerele norocoase. S-ar putea să mai fie vreunul prin București? Acum nu mulți ani încă-mi săreau în ochi!

Al treilea e de ziare – difuzarea presei; cît am povestit despre frații lui!

Ne sar în ochi și vreo două tarabe; cea din mijloc are clar un lacăt. Oare ce s-o fi vîndut la ele? Poate ceva covrigi, în cea albă din dreapta? Tot în partea dreaptă se mai vede o cutie; nu e tarabă, ci avea-n ea nisip pentru pus pe șine, să nu patineze tramvaiul – treceau vreo cinci linii pe-aici…

În colțul din stînga mai zac niște chestii care nu se pot identifica – ne mulțumim doar să le vedem, și atît.

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

Civilizație publică XLIX – remorci și rulote

Ne-am obișnuit, de ceva vreme, cu imaginea rulotelor prin oraș. Că-s de recreere, că-s potrivite pentru muncitorii de pe șantiere ori că merg de minune pentru cei ce s-au apucat de ceea ce numim „street food”, le vedem tot mai des.

Descoperim, însă, că n-au fost vreo raritate nici în vremurile trecute. Așa că privim cîteva feluri de remorci închise – carosate – și rulote utilitare și istorisim despre ele.

Cu ce-ncepem? Cu un model de rulotă cu o singură osie foarte întîlnit în Capitală.

Astfel de mici rulote erau puse prin preajma piețelor, pe margini de bulevarde și-n ele se desfășura importanta acțiune de colectare a materialelor refolosibile, îndeobște maculatura. Înăuntru ședea cîte-un nene sau o tanti cu un cîntar – dacă te-mprieteneai cu ei poate mai puneai mâna și peste niscaiva reviste interesante. Programul era destul de lejer și nu rar le găseai cu lacăt pe ele.

Au funcționat pînă după Revoluție, cînd unele au făcut pași și-au ajuns prin piețe, pretîndu-se la comerțul cel nou; printre ultimele astfel de rulote în care chiar s-a făcut reciclare au fost cele de la Virgiliu, de pe colțul Berzei cu Dinicu Golescu; se ghicesc în spatele tramvaiului din poza de mai jos.

 

Nu știu cînd au apărut; în anii ’70 erau deja. Cu siguranță c-a fost o industrie care s-a ocupat sistematic de producerea lor; ca și de producerea altor modele de remorci mai mari – cu două osii -, cum ar fi cele de transport de persoane.

Le întîlneam pe șantiere, în agricultură: se legau de tractoare și mai rar de camioane. Erau tare incomode pentru pasageri, suspensiile fiind ca pentru cartofi.

 

Dată fiind existența din abundență a… lipsurilor socialiste, o bună parte au ajuns pe butuci, cauciucurile și alte piese fiind folosite pentru alte utilaje. În fapt, în astfel de remorci se țineau lucruri ori se mai încartiruiau niscai muncitori care n-aveau unde să doarmă.

Dar au existat și remorci destinate din fabricație locuirii!

… folosite la șantiere mai îndepărtate, prin țară. Pe cea de mai sus nu m-am învrednicit s-o pozez la vremea cuvenită și-așa că am mai găsit-o doar pe „street view”…

Bine-nțeles, întîlneam prin oraș remorci cu diferite aparate ori scule trebuincioase lucrărilor edilitare…

… plus cele de pe șantiere. Nu-s prea multe imagini oficiale cu ele, că nu poți zice că erau prea arătoase.

  

Au dispărut odată cu marile șantiere bucureștene, ajungînd la fier vechi, la țară, la stîne, ori transformate în magazii ori alte dependințe.

E momentul să coborîm mai mult în timp, și să menționăm că la vremea cînd s-au ridicat primele mari cartiere de locuit – precum Balta Albă – vînzarea alimentelor se făcea și din autobuze ori remorci transformate în magazine; asta fiindcă deși oamenii se mutaseră în blocuri, complexurile comerciale nu fuseseră încă terminate

Să revenim la ale noastre. Niște chestii mai mititele – cu o singură osie – se găseau pe străzi pe oriunde apărea cîte-un șantier de reparații ale „utilităților publice”.

    

În imaginile astea color mai apucăm să vedem și alte detalii interesante. Ca de pildă un camion de transport persoane – tot pentru muncitorii duși dintr-un loc într-altul – căruia-i lipsea confortul minim oferit de un autobuz și un „Buceag” carosat de I.T.B. și folosit pe post de depanare; ca el au fost multe.

Cine are chef să bată marginile bucureștiului o mai găsi, ruginite prin cine știe ce foste incinte de „coloane auto” ori de întreprinderi, droaște ruginite. Și poate s-or mai afla și printre blocuri, pe unde încă nu s-au apucat primăriile de desțelenit.

 

Uite, deci, că am mai reușit să descoperim o seamă de lucruri din trecut – din timpuri în care, surprinzător, coexistau atît penuria care ne silea să experimentăm troleibuze de marfă pentru aprovizionarea piețelor, dar și înțelepciunea de-a ține în funcțiune bibliobuze, care serveau drept biblioteci publice mobile.

surse foto: TramclubNorihiro Haruta • Cartierul EvreiescIliaș Duțescu • Cristian Malide • Aparu Ștefan-Daniel

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

7 mașini vechi XCV

de Ando și HM

Episodul 95, deci. O raritate-n deschidere: un Vauxhall Victor FD; deși între Opel și Vauxhall similaritudinile-s uriașe, nu prea aduce a „Rekord”, ci – mai mult – a un Ford Taunus…

C. D. Mocanu ne-a vînat îm Dresda o bomboană de autocar – un Setra – și dacă ne gîndim că are, mai mult ca sigur, vreo șase decenii de viață, ne place și mai tare.

De la Boemul, un Fiețel mic-mic-mic: 500.

A sosit și vremea să lăudăm una din cele mai bune mașini mici contemporane – Seat Ibiza. A apărut la mijloc de ani ’80 – la vremea cînd firma spaniolă se depărta, încet-încet, de Fiat și se apropia de Volkswagen.

Ne uităm în urmă la un Audi 80 din seria a doua mai socotit, așa…

… și la unul 100, din aceeași serie – cam ruginit! – plus încă două din seria următoare; arătau o clasă-n plus…

 

Nici o masă fără pește – și nici un episod fără o japoneză; azi, o Toyotă Corolla din seria a șasea; se ține bine pentru cei aproape 30 de anișori!

Avem și vreo două mașini de pompieri; una-i cu totul deosebită; cealaltă… e de-a noastră.

 

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie