despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

7 mașini vechi XCVIII

de Ando și HM

Suntem la episodul 98. Ca-ntotdeauna, îl începem cu ce-i mai bun.

E un Morris Minor: o mașină englezească de o surprinzătoare longevitate – s-a produs de după Război pînă-n anii ’70; era, deci, ceva de capul ei!

Nu rîdeți dacă am ales rabla următoare să fie asta:

Este Renault Mégane! Primul – și primul model din prima serie (găsim pe străzi mai degrabă versiunea cu face-lift). Deși a debutat ca urmaș al modelului micuț 19, în timp a mai crescut oleacă. A fost una din cele mai versatile game ale mijlocului de ani ’90; Mégane se producea și sedan, și break, și hatchback, și cabrio, și coupé; iar varianta de familie Mégane Scénic a avut atît succes încît a devenit iute un model separat. L-aș compara cu gama G al Opelului Astra, din a cărei familie la fel de extinsă a derivat Zafira.

Mai avem un Renault apărut cam în aceeași perioadă și poziționat mai sus decît Mégane – e Laguna. A mai trăit încă două serii, dar recent s-a oprit din producție.

Rabla următoare. Înc-o Volgă Rechin; e ea ruginită, da-i cinstită.

Un Audi 80 bibilit pentru cei mai bine de 40 de ani pe care să tot îi aibă:

Porția de japoneze de azi e-n meniu: două Subaru Justy împreună. Niște mașinuțe mici, da’ 4×4!

… dar dacă e ceva care să fie mic, sigur e Polski Fiatul 126!

 

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi XCVII

de Ando și HM

Pentru episodul 97 am ales să-ncepem cu o „englezească” – Triumph Vitesse 6:

Zici că-i un Fiat 1300 mai strîns cu ușa, cînd îl vezi din față.

Punem și-o camionetă GMC, că-i frumoasă tare…

Japoneza de serviciu nu-i chiar așa, de umplutură. E o Toyota Corolla din generația a treia (de-acum 40 de ani). Corolla e, acum la a 12-a serie – nu știu cine să se bată cu asta!

Înc-un break, mai jos. E unul cu care, în anii ’90, eram obișnuiți pe străzile noastre!

Este Tofaș-ul turcesc. Se trage din Fiatul 131 (sigla producătorului turc te ducea cu mintea la cea folosită de italieni în acele timpuri). Ca taxiuri mai ales, turcii le-au folosit cu vîrf și îndesat, ceea ce nu-i deloc rău.

Ca să vedem cu trece vremea, și Fordul Focus a devenit… mașină veche. S-a lansat acum 20 de ani și n-a fost chiar rău. Rabla asta-i din prima generație, dar de pe la sfîrșitul ei, dovadă mica schimbare a părții din față. Nu m-am dat niciodată-n vînt după „fustele” aripilor, deși le recunosc utilitatea; iar stopurile variantei hatchback erau cocoțate prea sus; dar mașinile au ținut bine.

Mai punem ochii pe-un Volvo 244 care se duce undeva. Undeva unde să-i fie mai bine, așa ar fi frumos:

Și încheiem cu Mercedes 300, ca să care completăm colecția începută mai demultstrașnică limuzină.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie

7 mașini vechi XCVI

de Ando și HM

Ne vedem de treabă, ajungînd la episodul 96.

Uite-un Pontiac Eight – unde-o fi Sergiu să-i urmărească pe legionari cu el?

Găsirăm un BMW de mare excepție, un coupé formidabil:

 

Ce linie, pe acest 3.0 CSI! – și la doi pași, vedem și unde-a ajuns marca asta-n ziua de azi.

Vedem cum arată o dubiță dintr-asta de unde-o să ne luăm burgeri și alte chestii la modă pe la festivalurile de street-food. Noroc c-o vedem așa cum e: așa cum a făcut-o Citroënul

Cît de frumos putea să șeadă sigla uriașă-n față – o încîntare! Adrian mai are una, mai dichisită, pe care ne-a arătat-o mai demult.

Mai avem și-o mînă de CX-uri, unul chiar break.

Nu strică niciodată să ne completăm colecția de Renaulturi 10. Uite-le: folosite și funcționale. Cel vișiniu de la  Dragoş Bora – cel alb-murdar de la Boemul. Îmi place că ne-nfățișează ambele variante de design.

Fiindcă-i așa cuminte, privim cu drag dubița asta – IFA Barkas:

… și încheiem cu japoneza de rigoare; azi e o mașinuță de ispravă – mică și de nădejde: Nissan Micra. A apărut la-nceput de ani ’80, noi vedem cum arăta varianta cu un face-lift a primei serii. La noi a prins de minune cea din seria a treia.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie

ce poză bogată!

Sînt poze care chiar le au pe toate.

Cum ar fi asta – o știm prin cei de la Cartierul Uranus la expoziția deshisă la hotelul Marriott.

Ce poză! Ce belșug de detalii! Cîte povești de spus – povești mici, căci poveștile mari sînt legate de loc, de atmosfera distrusă; doar ne aflăm la Niță Stere, acolo unde Uranusul se-ntretăia cu 13 Septembrie.

Poate aerul trist și mohorît te-ar face să crezi că zonei îi lipsea viața – canci! Era foarte vie; ia doar să privim cît comerț se făcea aici, în fața micului scuar!

Avem în dreapta un chioșc-tip de înghețată! Ținea exclusiv de fosta Intreprindere de Industrializare a Laptelui (era-n Militari, unde s-a făcut Cora Lujerului). Știm cum în anumite zone unde magazinele se nimereau mai rare, în astfel de chioșc se vindea lapte, iaurt…

După el, unul mare de „loto-prono”; era mare deoarece puteai intra-n el, ca într-un magazinaș, să te așezi chiar în tihnă cît îți căutai inspirația să-ți alegi numerele norocoase. S-ar putea să mai fie vreunul prin București? Acum nu mulți ani încă-mi săreau în ochi!

Al treilea e de ziare – difuzarea presei; cît am povestit despre frații lui!

Ne sar în ochi și vreo două tarabe; cea din mijloc are clar un lacăt. Oare ce s-o fi vîndut la ele? Poate ceva covrigi, în cea albă din dreapta? Tot în partea dreaptă se mai vede o cutie; nu e tarabă, ci avea-n ea nisip pentru pus pe șine, să nu patineze tramvaiul – treceau vreo cinci linii pe-aici…

În colțul din stînga mai zac niște chestii care nu se pot identifica – ne mulțumim doar să le vedem, și atît.

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

Civilizație publică XLIX – remorci și rulote

Ne-am obișnuit, de ceva vreme, cu imaginea rulotelor prin oraș. Că-s de recreere, că-s potrivite pentru muncitorii de pe șantiere ori că merg de minune pentru cei ce s-au apucat de ceea ce numim „street food”, le vedem tot mai des.

Descoperim, însă, că n-au fost vreo raritate nici în vremurile trecute. Așa că privim cîteva feluri de remorci închise – carosate – și rulote utilitare și istorisim despre ele.

Cu ce-ncepem? Cu un model de rulotă cu o singură osie foarte întîlnit în Capitală.

Astfel de mici rulote erau puse prin preajma piețelor, pe margini de bulevarde și-n ele se desfășura importanta acțiune de colectare a materialelor refolosibile, îndeobște maculatura. Înăuntru ședea cîte-un nene sau o tanti cu un cîntar – dacă te-mprieteneai cu ei poate mai puneai mâna și peste niscaiva reviste interesante. Programul era destul de lejer și nu rar le găseai cu lacăt pe ele.

Au funcționat pînă după Revoluție, cînd unele au făcut pași și-au ajuns prin piețe, pretîndu-se la comerțul cel nou; printre ultimele astfel de rulote în care chiar s-a făcut reciclare au fost cele de la Virgiliu, de pe colțul Berzei cu Dinicu Golescu; se ghicesc în spatele tramvaiului din poza de mai jos.

 

Nu știu cînd au apărut; în anii ’70 erau deja. Cu siguranță c-a fost o industrie care s-a ocupat sistematic de producerea lor; ca și de producerea altor modele de remorci mai mari – cu două osii -, cum ar fi cele de transport de persoane.

Le întîlneam pe șantiere, în agricultură: se legau de tractoare și mai rar de camioane. Erau tare incomode pentru pasageri, suspensiile fiind ca pentru cartofi.

 

Dată fiind existența din abundență a… lipsurilor socialiste, o bună parte au ajuns pe butuci, cauciucurile și alte piese fiind folosite pentru alte utilaje. În fapt, în astfel de remorci se țineau lucruri ori se mai încartiruiau niscai muncitori care n-aveau unde să doarmă.

Dar au existat și remorci destinate din fabricație locuirii!

… folosite la șantiere mai îndepărtate, prin țară. Pe cea de mai sus nu m-am învrednicit s-o pozez la vremea cuvenită și-așa că am mai găsit-o doar pe „street view”…

Bine-nțeles, întîlneam prin oraș remorci cu diferite aparate ori scule trebuincioase lucrărilor edilitare…

… plus cele de pe șantiere. Nu-s prea multe imagini oficiale cu ele, că nu poți zice că erau prea arătoase.

  

Au dispărut odată cu marile șantiere bucureștene, ajungînd la fier vechi, la țară, la stîne, ori transformate în magazii ori alte dependințe.

E momentul să coborîm mai mult în timp, și să menționăm că la vremea cînd s-au ridicat primele mari cartiere de locuit – precum Balta Albă – vînzarea alimentelor se făcea și din autobuze ori remorci transformate în magazine; asta fiindcă deși oamenii se mutaseră în blocuri, complexurile comerciale nu fuseseră încă terminate

Să revenim la ale noastre. Niște chestii mai mititele – cu o singură osie – se găseau pe străzi pe oriunde apărea cîte-un șantier de reparații ale „utilităților publice”.

    

În imaginile astea color mai apucăm să vedem și alte detalii interesante. Ca de pildă un camion de transport persoane – tot pentru muncitorii duși dintr-un loc într-altul – căruia-i lipsea confortul minim oferit de un autobuz și un „Buceag” carosat de I.T.B. și folosit pe post de depanare; ca el au fost multe.

Cine are chef să bată marginile bucureștiului o mai găsi, ruginite prin cine știe ce foste incinte de „coloane auto” ori de întreprinderi, droaște ruginite. Și poate s-or mai afla și printre blocuri, pe unde încă nu s-au apucat primăriile de desțelenit.

 

Uite, deci, că am mai reușit să descoperim o seamă de lucruri din trecut – din timpuri în care, surprinzător, coexistau atît penuria care ne silea să experimentăm troleibuze de marfă pentru aprovizionarea piețelor, dar și înțelepciunea de-a ține în funcțiune bibliobuze, care serveau drept biblioteci publice mobile.

surse foto: TramclubNorihiro Haruta • Cartierul EvreiescIliaș Duțescu • Cristian Malide • Aparu Ștefan-Daniel

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

7 mașini vechi XCV

de Ando și HM

Episodul 95, deci. O raritate-n deschidere: un Vauxhall Victor FD; deși între Opel și Vauxhall similaritudinile-s uriașe, nu prea aduce a „Rekord”, ci – mai mult – a un Ford Taunus…

C. D. Mocanu ne-a vînat îm Dresda o bomboană de autocar – un Setra – și dacă ne gîndim că are, mai mult ca sigur, vreo șase decenii de viață, ne place și mai tare.

De la Boemul, un Fiețel mic-mic-mic: 500.

A sosit și vremea să lăudăm una din cele mai bune mașini mici contemporane – Seat Ibiza. A apărut la mijloc de ani ’80 – la vremea cînd firma spaniolă se depărta, încet-încet, de Fiat și se apropia de Volkswagen.

Ne uităm în urmă la un Audi 80 din seria a doua mai socotit, așa…

… și la unul 100, din aceeași serie – cam ruginit! – plus încă două din seria următoare; arătau o clasă-n plus…

 

Nici o masă fără pește – și nici un episod fără o japoneză; azi, o Toyotă Corolla din seria a șasea; se ține bine pentru cei aproape 30 de anișori!

Avem și vreo două mașini de pompieri; una-i cu totul deosebită; cealaltă… e de-a noastră.

 

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie

7 mașini vechi XCIV

de Ando și HM

Episodul 94. Iată, la-nceput, cu ajutorul lui Andrei Mihai ceva ce merită – o Toyota Supra, generația a treia. Să tot fie de prin ’90.

Mult mai modest, un Fiat Coupé – chiar așa i-a zis. Una din încercările de-nnoire ale Fiat pe-nceput de ani ’90… de la Bravo la Multipla.

Revedem și-o mînă de Forduri Probe, mai mult sau mai puțin pe roate.

… iar un coupé, dar o Hondă:

Trecem la mașini mult mai potolite, c-o altă Hondă: Concerto.

… avem și rația de „americane”…

… și de mașini cu greutate – la propriu; un camion Mercedes de legendă; a cucerit lumea-ntreagă zeci și zeci de ani de zile.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie

7 mașini vechi XCIII – design românesc reușit

Am făcut lucruri bune! Deși nu ne putem lăuda c-o industrie auto veche, cu tradiții ce depășesc veacul, cu siguranță am avut una care-a fost completă și ambițioasă.

Pe scurt, am fabricat orice – de la mașina mică pe care-o iei la subraț pîn’la uriașul mastodont care cară juma’ de mină.

Și-n plus… o parte destul de importantă a mașinilor noastre – desenate de noi! – chiar n-arată urît. Da: avem exemple destule de mașini boccii… dar ne-au și ieșit bine-n cîteva rînduri!

Vi le-nfățișăm mai jos, cu toată încrederea că nu-i un clasament… și că subiectivismul ne-o fi iertat.

Mașinuța asta n-a fost deloc neinteresantă. Prost fabricată? Da. Dar arăta mișto, modern pentru-nceput de ani ’80 și chiar cu dichisul ei. Firește, este Aro 10. A plecat de la o variantă simplă – fără zorzoane – și s-a finisat în timp, cu felurite aplicații din plastic. A ajuns să fie fabricat și cu patru uși.

 

… dar dacă vrem cu adevărat să căutăm cea mai reușită dovadă a noastră de design, seria 24 a aceluiași Aro e grăitoare. C-o fi cu trei uși, c-o fi cu patru; c-o fi cu faruri pătrate, c-o fi cu faruri rotunde; c-o fi cu prelată, c-o fi carosat complet… tot rămîne o splendoare și nu numai pentru începutul de ani ’70.

 

Nu-i deloc nefericit felu-n care Dacia a reușit să construiască pîn-la urmă, în anii ’90, o mașină de la zero. Nova era confortabilă, încăpătoare și – deși deja anacronică – plăcută; îmbunătățită sub capotă cu tehnologia Renault, Super Nova era o mașină care se conducea cu mare drag.

Nu pot zice nimica de micuțul Lăstun. A fost o caricatură-n construcție, dar nu-n concepție. Lipsurile și mizeria anilor ’80 l-au făcut să iasă prost din fabrică – ba chiar nici măcar nu puteam zice că era făcut într-o fabrică. Cu toate astea, atrăgea privirea…

Ne-am descurcat binișor cu dubele noastre, cu bătrînele Teveuri! Primele serii, TV-4 și  mai ales TV-41, arătau și ceva eleganță!

… iar modelul TV-12, ce le-a urmat, a fost robust și interesant. Mie mi-a plăcut mereu. Pe undeva, părea că are ceva din dubele Saviem; doar părea.

Sigur; am primit și ajutor, am copiat și folosit licențe; frumoasele Buceaguri, camioanele cu care ne-am lăudat, n-au fost desenate de noi; camioanele și autobuzele ROMAN erau preluări reușite ale conceptelor originale vest-germane. Dar găsim cîteva exemple de frumusețe veritabilă în industria noastră de autobuze, unde simțim clar felu-n care ea a evoluat.

Dacă TV-urile 2 erau simple, ca un cozonac pe roți…. TV-20 deja erau în altă dimensiune.

   

Iar varianta de midibuz TV-7 avea de-a dreptul farmec!

 

Un alt exemplu de design autohton simplu, eficient și plăcut a fost cel al autobuzelor DAC 112/117. Nu-i ușor să-ți iasă ceva plăcut, dintr-o linie clară, clasică, specifică! Autobuzele astea erau încăpătoare, destul de bine gîndite pentru călător – dar fără să vină cu nimic modern pentru exploatarea din anii ’80.

 

Vînturile, valurile au făcut ca azi să nu mai găsim aproape nici un exemplar – nici de prăsilă – din vehiculele astea comerciale și de transport. Ani de lipsuri și exploatare sălbatică le-au distrus iar proasta lor fabricație le-a condamnat oricum la dispariție.

  • Lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici.
  • Listă de articole selecționate despre transportul public – aici.
  • Am folosit și surse foto de pe forumurile Tramclub și Transira.

7 mașini vechi XCII

de Ando și HM

Începem să ne folosim serios de mașinile vînate de Andrei Mihai. Episodul 92 începe cu-n Saturn găsit de el. Saturn e-o marcă de sine stătătoare; adică a fost – nu mai e. Pesemne c-a fost un soi de-ncercare a General Motors să-mprospăteze cumva sortimentul c-o gamă nouă, așa cum le-a reușit mai bine japonezilor cu Lexus, Infiniti ori Acura. Doar că Saturn mergea mai degrabă înspre mașini populare, mai mici – nu de lux. În fine; povestea n-a ținut mult – vreo 10-15 ani – și marca a dispărut. Modelul de azi e-atît de pe la-nceputul poveștii mărcii, cît și de pe la-nceputul anilor ’90.

Vedem două japoneze, pozate de Ando. Seamănă, deși-s din familii separate! Prima e o Honda Integra din seria 1, apărută prin 1985. Un model interesant – mărișor – care se producea și cu patru, și cu două uși – o gamă destul de extinsă.

A doua-i Honda Prelude, seria 3 – și-i fabricată-n 1988

Găsim două dubițe care-s și ele, pe undeva, rude. Un Ford Econovan și-un Nissan Vanette – amîndouă se trag dintr-o Mazdă.

 

Iată și-un alt Rover 800 – unul din lucrurile bune ieșite din colaborarea industriei britanice cu cea japoneză, după cîteva experimente nefericite pe sfîrșit de ani ’80.

Boemul nu s-a-ndurat să treacă pe lîngă Aro-ul 244 fără să-l pozeze. Mașina a fost pe picioare pîn-de curînd.

Știu c-am văzut recent un Saab; dar vi-l arătăm și pe ăsta fiindcă… fiindcă este îngrozitor de urît. Cu toate astea, urîțenia lui nu-i nici caraghioasă, ci… cumva… solidă și impunătoare.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie

7 mașini vechi XCI

de Ando și HM

Episodul 91! Începem cu ceva rar, c-așa-i frumos. Uite un Fiat 1100 Familiare (doar sigla din spate e de la un Jeep Wagoneer). Drăguț!

Ce-a mai rămas dintr-un model Fairway: prin anii ’90 s-au adus cîteva „taxiuri londoneze” pentru a fi folosite la evenimente; între timp oamenii s-au dedulcit la mașini clasice, elegante – ba „oldtimere”, ba decapotabile americane și dricurile astea negre n-au mai avut succes.

Avem o noutate! Prima contribuție a lui Andrei Mihai la serialul nostru. E Subaru XT – poate primul model al mărcii care (la mijloc de ani ’80) lăsa să se-nțeleagă că Subaru are resurse să scoată și altceva decît mașini trainice, dar terne; ce s-au mai schimbat lucrurile de-atuncea!

Uite o mașină tare interesantă. E-o Honda HR-V, apărută pe sfîrșit de ani ’90; un soi de mic SUV vesel, mai de oraș – o specie de mașină care azi a ajuns la mare căutare, după ce producătorii au început să creeze caroserii mai ușchite – cu siguranță mai puțin serioase…

  

Iată un Opel Kadett caravan două uși. N-am priceput niciodată nevoia nemților de-a construi, pînă-n anii ’80, breakuri dintr-astea nepractice în paralel cu cele care chiar aveau patru uși.

Ne-ntoarcem iar la Forduri. Data trecută am avut un Taunus dichisit; azi avem unul căzut, ce-așteaptă poate vremuri mai bune și altul abandonat în bălării!

Mai avem și două Sierre – ia să le comparăm…

Dac-ați avut răbdare pîn-aici, iată și-un Mozvici 402 drăguț, pe care-l revedem cu plăcere! Și tot cu plăcere-l găsim tot pe roate… la aproape 60 de ani de la fabricație.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.