despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

7 mașini vechi CXXVII

de Ando, Bobocul și HM

Sîntem la episodul 127. Cine se mai gîndea să mai găsim un ZAZ Tavria? S-a fabricat în Ucraina sovietică. Bașca și precedesorul său – Zaporojețul – o drăcie inspirată din NSU Prinz, care s-a fabricat timp vreo trei decenii.

O mașinuță ce-a fost călărită mult, mai ales de către agenții firmelor de vînzări: VW Polo, generația a patra

Detem peste-o Honda Civic, generația a cincea, tare amărîtă și peste-un coupé din seria următoare, nici el mult mai breaz.

Citroënul Xsara, beneficiind de o varietate destul de bună de modele derivate, n-a fost o mașină rea – doar c-a ajuns-o din urmă vremea, raritatea pieselor și valoarea scăzută de revînzare.

Nici Renault Laguna 2 n-a fost de rușine! Un exemplar ce continuă reușit peste timp linia elegantă a 25-ului.

Privim Nissan Primera 3 ca un pandant al Mégane-ului 2.

 

O Volgă Rechin, ascunsă sub o prelată – ca să-ncheiem așa cum am început, sovietic.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CXXVI

de Ando, Bobocul și HM

Ce vedem azi, în episodul 126?

Chiar arătînd reușit, utilitara Fiat Ducato, al cărei model l-am întîlnit și la Peugeot și Citroën și un camionaș Iveco; modelul cabinei îl regăsim, în anii ’80, și la Renault, Daf, Volvo, Magirus.

… un Ford Granada, seria a doua: mare, cu o identitate a lui – ceva ce nu mai aducea a Opel.

Ne bucură întîlnirea cu o mașină cît mai aproape de starea ei de la-nceput – cum e Rekordul ăsta D… că tot vorbirăm de marcă.

Mergem mai departe cu o frumoasă colecție de gîgîlici, care include o veritabilă veselie de Fiat 500, o Broască foarte bine-ntreținută, un Peugeot 205 cabriolet și o pereche de Tigre.

Mai rămînem la Opel, cu mașinuța sportivă oleacă mai mare decît Tigra, anume Calibra. Tigra ținea de Corsa, Calibra de Vectra; Astra are însă propria-i versiune cabrio.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

cu Bobocul și mai chițibușar

De astă primăvară – ca să nu ne luăm cîmpii fără joacă, parc, copii și alte distracții – batem străzile. Pe jos, pe biclă ori – păcatele mele – în cîrcă.

Ca să nu schimbăm o monotonie pe alta, încercăm să găsim lucruri care să facă ieșitul ăsta mai interesant

Și unele-s mașinile stricate; vechi și stricate – dacă se poate.

Pasiunile, cum se zice, se moștenesc.

Și… mergem… și căutăm… și-mi aduc aminte de curți cu rable, de ganguri puturoase-n care zac droaște ruginite, de cine știe ce mașini uitate pe-un trotuar, de ateliere de tinichigerie unde epave așteaptă să fie tăiate – nu rămîne piatră neîntoarsă!

Și zău că-i tot mai greu să găsești ceva care – pe lîngă „calitățile” cerute – să mai și aibă o poveste!

Și-am văzut, zău că am văzut – și Imeseul de pe Maria Rosetti, și Fordul Taunus din gangul de pe Pitar Moș, și curtea mizeră cu Renaulturi 16, Jaguaruri și Range Rover de pe Philippide, și Mercedesul „coadă de rîndunică” de pe Cobălcescu, și ruginiturile priponite de Poliție pe Candiano-Popescu, și comorile ascunse sub prelate pe străzile Cotrocenilor…

… alte nenumărate curți, fundături și ganguri care de care mai pitite cu Dacii, mașini americane, dube și alte drăcării – cin’ le mai ține rîndul?

Să vedem ce mai găsim.

7 mașini vechi CXXV

de Ando, Bobocul și HM

Bun așa: sîntem la episodul 125. Prima mașină e într-adevăr urîtă, dar nu numai… ci și ciudată. Cu toate astea, găselnițele de organizare a spațiului interior au fost de succes – avea trei locuri în față – și dacă oamenii ar fi putut trece peste aspectul exterior, mașina ar fi avut mai multă căutare. Isprava italienească e, firește, Fiatul Multipla.

Mașina următoare – Korando – e doar urîtă. Nu te miră că e un SsangYong, întrucît marca asta a fost renumită pentru modelele boccii din anii ’90. O bucată de vreme firma SsangYong a fost deținută de Daewoo, și mașina pe care v-o arătăm e fix de-atunci.

Nici mașinile următoare n-au fost un model de frumusețe, dar s-au remarcat îndelung prin trăinicie și linia simplă, spartană. Range Rover, Mercedes G-Klasse, Toyota Land Cruiser, Mitsubushi Pajero, Daihatsu Feroza. N-o fi bai c-am pus și-un Aro 10 – mai mult pentru ce-ar fi putut să fie… nu pentru ce și cum a fost.

   

Mașina următoare – o dubiță – e o raritate pe aici, pe la noi. E Toyota HiAce, seria a treia, din anii ’80.

Rămînem în Japonia, de unde a venit o mașină mică gîndită să fie mare – Honda Jazz.

Tragem linie cu două Oltcituri pitulate-n bălării.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CXXIV

de Ando, Bobocul și HM

Ne-am mișcat binișor pe vremea pandemiei și – pe lîngă casă – am dibuit zeci de mașini care merită loc în serialul nostru; așa că-l ducem mai departe cu episodul 124.

N-am nici o părere despre Alfa Romeo 146 – doar o avem aici de dragul colecției. Nu-mi pare că moștenește nimica din modelul 33, care chiar zicea ceva. Măcar succesoarea 147 e plăcută privirii.

Să ne bucurăm de o dubă legendară. Cînd a apărut Fordul Transit prima dată, a-nsemnat un pas imens înainte în lumea vehiculelor mici comerciale europene. În sfîrșit, motorul nu mai ședea înăuntrul cabinei – ca la dubele Saviem ori Mercedes – și nici undeva în spate ori dedesubt – ca la celebrele Transportere de la VW. Să zicem că a fost o adaptare extraordinară dubelor americane la nevoile și specificul european; ceva ce-am putea compara cu „adaptarea” Fordului Mustang la Capri. Transitul pe care-l vedem e socotit a doua generație (e drept că prima a avut două faze distincte) și… azi, după mai bine de juma’ de secol de producție, sîntem doar la a patra.

Rămînem în domeniu cu alte două dube ce s-au dovedit trainice: Renault Trafic și Master, chiar din primele serii. Trafic e cea mică; remarcați-i „nasul” alungit; motoarele-s îngrămădite rău în față și grilajul radiatorului a fost împins înainte.

… de la mare spre mic – iată un Espace din generația a doua; cînd s-a lansat, și mașina asta avea un „nas” olecuță mai lung, din aceleași motive.

… și… și mai mic- Renault Twingo; ai zice despre mașinuța asta c-ar fi trebuit să fie făcută de italieni.

N-ar prea trebui să vedem pe dreapta un Nissan Navara – cine știe de ce nu merge. Mai funcțional e Pathfinderul care-i mai vechi.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CXXIII

de Ando, Bobocul și HM

Începem episodul 123 cu o raritate – o Honda Civic (seria a patra) Shuttle; adică ce se-ntîmplă cînd o mașină de serie japoneză primește o variantă de familie care nu prea are de-a face cu exemplarul din care se trage – precum seria Verso a Toyotelor.

Mai departe… pînă la urmă, e aceeași mașină: Golf, cînd e mică; și Jetta cînd i se adaugă un fund.

 

De la seria a treia a Golfului încolo, a apărut și o variantă combi; berlina însă s-a vîndut ca Vento (o știm ca mașină de poliție ani buni după Revoluție împreună cu Renaultul Chamade). Golfului din generația a patra i-a corespuns Bora; întîlnim însă și Golf și Bora la același combi. VW urma să termine cu brambureala Vento-Bora și să revină la Jetta dup-aceea.

 

O mașină care-a-nsemnat mult pentru noi: Dacia Logan. Elegantă ca un cosciug? Sigur. Dar comodă pentru o familie, îndestulătoare pentru nevoile ei și – una peste alta – fiabilă. Ce să mai zici de combi? Bagi șapte măgădăi în MCV și le rămîne loc și pentru lada cu bere.

A fost precedată de modelul Solenza – prima Dacie făcută bine și după care multă lume a oftat cînd a fost oprită din fabricație.

Mergem să vedem două Fiaturi: adică, firește, Fiețeluri, fiindcă marca asta nu prea face altceva decît mașini mici și micuțe.

Nu știu pe nimeni care să zică că-și dorește un Fiat; cu toate astea Fiaturile se vînd de minune-n toată lumea. Avem în episodul de azi un model Uno – o mașină care a fost simplă și reușită – și un Seicento – un strașnic urmaș al Polski Fiatului și construit tot în Polonia.

De altfel, Fiat a fost o mașină care a fost înșurubată cu succes în Europa comunistă, mai ales prin modelele 124 și 125 care au fost fabricate în Uniunea Sovietică, respectiv Iugoslavia și Polonia.

Mai vedem și ceva dintr-un Ford Capri mai nou plus un Scorpio Sierra care – deși decăzut – încă mai impune respect.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CXXII

de Ando, Bobocul și HM

Episodul 122.

Printre primele mașini noi care-au însemnat ceva după Revoluție la loc de cinste e Kia Sportage: întîia întîlnire semnificativă cu specificul industriei sud-coreene și cu acest concept de mic SUV care, azi, e atît de popular.

Tot Kia și tot de referință – dar un deceniu mai tîrziu – este și Cee’d; mașina care ne-a arătat că le poți avea pe toate: fiabilitate, dotări, garanție uriașă și un preț bun. Greu am dat de un exemplar cu care să putem ilustra episodul de azi!

Iată și altă mașină de referință și cu siguranță tot una care rar poate fi vînată în stare proastă! Firește că-i Škoda Octavia: făcută să ție o veșnicie, aidoma modelului legendar din anii ’50. Portbagaj uriaș cu o deschidere imensă, solidă, închegată – făcută de nemți, nu-i așa – dacă avea și motorul diesel de 1,9 nu se devaloriza.

O căzătură acum – dar nu o mașină rea. Alfa 156; de la Romanian Carspots avem și ceva ce-am putea numi bunica ei, modelul 75.

O dudă italienească veritabilă însă – Fiatul Stilo.

 

Nimeni n-a putut spune vreodată că i-a plăcut Renault 21. N-a ajuns să aibă succesul modelului 18, căruia i-a urmat.

21 e penultimul model Renault care folosea numere în loc de nume; ultimul a fost 19, pe care-l și vedem în versiunea berlină botezată „Chamade” pe care am cunoscut-o în anii ’90 ca prima mașină străină de poliție.

Renault 19 este „mijlociul” între viitorul Mégane și vechiile 9 și 11. Fie vorba-ntre noi, mai degrabă găsim încă modele 11 funcționale decît 19… ori 21.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CXXI

de Ando, Bobocul și HM

Episodul 121! De ce să nu vedem cîteva Passaturi? Un exemplar păstrat bine care ne-a plăcut:

Primele două serii au fost doar Audi-uri 80 și de-abia de la seria următoare Passat a-nsemnat o mașină nouă, ceva de sine stătător; în orice caz o mașină măricică, dar fără cine știe ce veleități. A fost și momentul în care s-a renunțat la forma hatchback. Cu un facelift destul de radical, mediocritatea vizuală s-a împins spre anii 90.

Lucrurile s-au schimbat de tot odată cu seria a cincea, cînd Passatul a devenit aproape o limuzină – o mașină de luat în seamă, pe care oamenii și-o doreau și se lăudau cu ea.

O pereche de Peugeoturi care – deși cu ambiții vizuale – au picat la testul vremii: 407 și 607.

În bălării, o Lancia Delta mai puțin glorioasă – varianta HPE (cea cu două uși) a seriei a doua:

Pitită-ntr-un colț de fundătură, o Toyota Supra.

Și o mașină care-a plăcut oamenilor – Daewoo Espero:

… urmată cu succes de modelul Leganza și ulterior de Magnus.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

V V C XXXII

Cîteva lucrușoare cu mașini pe care nu mai le-ntîlnim aproape deloc.

O raritate: prelata din pînză groasă, model vechi, la care se aplicau triunghiurile cu „ochi de pisică”. Greu de pus pe mașină și croită pe mărime – că altfel nu se potrivea.

Lipsurile din vremea comunismului făceau ca atît procurarea unei mașini cît și deplasarea cu ea să fie un lux. Ți-o cumpărai greu dar și mai greu era să găsești benzină; să nu uităm cum se montau peste bușonul rezervorului capace improvizate din carcasele filtrelor de ulei pentru a zădărnici furtul de combustibul.

… așa că mașina stătea. Și-o mașină care stă e predispusă la rugină, mai ales dacă era făcută și prost, și cu materiale proaste.

În anii ’80 Dacia-1310 a fost legendară pentru calitatea execrabilă (de-aia, după Revoluție, oamenii își cumpărau din Ungaria Dacii la mîna a doua, fiindcă cele exportate fuseseră – cît de cît – mai bune) așa că pentru noul proprietar de mașină, operațiunea de terosonare era vitală.

Firește că – pentru a mai scuti un ban – oamenii o făceau și-acasă. Mașina se răsturna pe un soi de capră și un meșter se ocupa de partea de dedesubt. Mai lesne și mai empiric era să bagi ulei ars în praguri și-n portiere și dup-aia să te duci la țară ca să rulezi prin praf ca să se creeze înăuntru un strat protector „fără moarte”. Rezultatul? Imaginea Daciei cu mînjeli unsuroase la portiere și praguri care ne-a însoțit mulți ani: nu frumos, dar sănătos.

Pe vremuri, să știți, oamenii-și spălau mașina-n fața blocului, trăgînd un furtun de la subsol, ghenă ori spălătorie. Nu era neobișnuit ca posesorii de autoturism să fie puși să plătească o persoană-n plus la apă rece.

Enervant, cînd deschizi portiera și dai cu ea-n gard, zid ori lovești altă mașină. Șoferul grijuliu amplasează pe marginea portierei un mic accesoriu care să mai scutească zgîrieturile. Iată modelul standard din comerțul socialist:

Vedeți că are și o pereche de catadioptri mititei. Regăsim micuții „ochi de pisică” și la capetele șurubelelor ce fixau numerele de înmatriculare odinioară (albi în față, roșii-n spate – așa se purta):

Nu mai întîlnim nici farurile de ceață montate suplimentar și nici cele model „proiector”.

Și la mașinile de teren de azi cine mai are proiector care să se poată roti cu mîna, de pe geam? Poate vînătorii.

A dispărut de muult și moda oglinzilor retrovizoare exterioare puse pe aripi. Azi ni s-ar părea imposibil să conducem o mașină care să n-aibă oglindă pe partea dreaptă, dar acum juma’ de secol încă lucrul ăsta nu era un standard.

Ba mai mult – e de-ajuns să aruncăm o privire prin poze vechi ca să ne lămurim că nici măcar pe partea șoferului nu se purta neapărat oglindă. Mașinile plecau din fabrică fără oglinzi exterioare.

 

Mai ales la Dacia-1310 se purtau modele de oglinzi care se montau prin glisarea într-un șănțuleț – cînd jungeai acasă, le scoteai și le băgai înăuntru; de ce? Ca să nu se fure.

Ne oprim arătîndu-vă cîteva modele de portbagaje vechi. Cele de mai jos par a fi din comerțul vremii…

      

… restul – încropeli:

 

lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”    lista episoadelor din seria „7 mașini vechi

7 mașini vechi CXX

de Ando, Bobocul și HM

Episodul 120: tot am găsit mașini. Chiar dacă nu-s vechi, unele-s chiar stricate. Ca Smartul ăsta.

Nu mai mare decît un Smart – în lumea dubițelor – și cu destulă căutare cu 20 și ceva de ani în urmă – Daewoo Damas.

 

O drăcie cu care Lancia căuta segmentul buburuzelor – culmea e că seria Ypsilon chiar a rezistat de-a lungul vremii.

O mașină ce chiar putea fi mișto de tot – în funcție și de cu „ce venea pe ea”Renault Mégane 2. La noi a mers bine varianta sedan, chiar dacă venea mai mult din Turcia.

Un alt Renault – un 5 cu patru uși.

Un Ford Escort vechi, din seria a treia.

Încheiem cu două Lăzi 1500: una ruptă, alta nu.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.