despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

soluții urîte și nereușite la Eroilor

Ne apropiem – cu adevărat – de pornirea metroului din Drumul Taberei. Unul din punctele cele mai nenorocite de lucrări a fost Eroilor, unde am avut parte de mizerie îndelungă. Ce o să avem parte de-acum înainte… vedem chiar acum.

În primul rînd ne sare-n ochi că sînt trei soluții arhitectonice diferite de intrări la metrou.

Ceva între zeppelin, castravete și vierme uriaș, acoperit cu plastic și trîntit cîș pe trotuar…

Mai departe, o soluție mai tradițională – pe partea cu „Municipalul” – a cărei realizare e o rușine chiar și pentru anii ’90, cînd se construiau chioșcuri și buticuri mai de Doamne-ajută.

Spectaculos în intenție e accesul prelung, în formă de șarpe – dinspre partea cu monumentul Eroilor sanitari – ce a distrus pentru totdeauna părculețul. Foarte posibil să fie acceptabil din punct de vedere vizual, odată cu revitalizarea zonei. Remarcați faptul că nu s-a putut face nimica pentru a integra vechea aerisire a primei magistrale de metrou, aceasta rămînînd lipită hidos de noua construcție.

Nu putem lăsa de-o parte cele două țîțe transparente – sînt luminatoare pentru holurile noii stații – despre care nu putem decît să tragem nădejde că nu se vor urîți și mai mult de la praf, mizerie și mîzgăleli.

În buna noastră tradiție dăm cu mucii-n fasole cu elementele utilitare, care nu reușesc să fie integrate vizual într-un mod suportabil.

Așa că, întorcîndu-ne privirea la simplitatea vechilor intrări ale primei magistrale, cu atît mai mult ne place bunul-gust de acum mai bine de patru decenii.

Se lucrează la Metrou Eroilor

Pare a fi cel mai central şantier public al Bucureştiului – acela al noii staţii de metrou Eroilor, unde vor ajunge trenurile din Drumul Taberei. Fiindcă de un sfert de secol ne-am dezobişnuit să vedem muncă în oraşul nostru pare ciudat cînd trecem pe lîngă şantierul de-aici.

Da – e şantier; cu tot ce presupune asta: cu săpături, cu maşini grele, cu zgomot şi cu noroi – dar ce bine e cînd avem un şantier! Înseamnă că se petrec lucruri bune.

Sîmbătă, de Ziua Unirii, m-am dus să dau o mică raită şantierului. Se lucra serios şi bine.

Întîi, am luat la pozat interescţia bulevardelor Eroilor cu Eroii Sanitari:

După cum vedeţi, această intersecţie este reconfigurată, deoarece se lucrează serios peste drum de parc, pe colţul dinspre Medicină.

S-au schimbat lucruri aici, din toamnă. Copaci tăiaţi, chioşcurile florăreselor mutate vizavi; ba chiar ceva mişcare şi pe colţul viran dintre Splai şi Eroilor.

Pe aici – în zona adiacentă şantierului – nu s-a asfaltat, şi se păstrează obiceiul peticirii gropilor, cînd nu se mai poate altfel. La final, probabil, şi podul peste Dîmboviţa va fi reabilitat, deoarece e de multă vreme în mizerie; dar asta e altă discuţie.

M-am uitat şi peste gard, desigur, să văd ce se lucrează concret la metrou:

… apoi am ocolit prin parc şantierul, întorcîndu-mă în Eroii Sanitari.

Pe aici e şi cea mai mare mişcare, deoarece e intrarea de lucru a şantierului. Betoniere, basculante şi trailere intră şi ies continuu. Băieţii de la poartă spală de noroi roţile camioanelor care ies din şantier, iar apoi curăţă şi bulevardul – practică pe care pe vremea lui Ceaușescu am întîlnit-o, în Bucureşti, într-un singur loc – şi anume la un şantier din apropiere de cartierul Primăverii.

Metroul acesta care se construieşte în oraşul nostru e un lucru extraordinar. Şi chiar dacă nu vi se pare, lucrările merg mai bine decît ne speriau scepticii. Bravo!

nu-i rău

Am luat cam de la sine înnoirile mijloacelor de transport în comun din ultimii ani. Nu mai privesc cu ochii mari noutățile, așa cum o făceam acum 20 de ani, cînd apăreau – în București – primele DAF-uri.

De-atunci încoace ne-am blazat. Din 2006 autobuzele au ajuns, treptat, să fie toate Mercedes. Din 2007 au apărut troleibuze Irisbus – dar e așa păcat că nu am avut atîta grijă de ele la fel ca de autobuze, ajungînd într-o stare foarte proastă…

Ne-am obișnuit și cu trenurile noi de metrou – cele apărute începînd cu 2002.

Din vara asta, avem și alte trenuri – le găsiți funcționînd pe magistrala a doua doar.

Mie-mi plac. Nu știu ce-ar fi trebuit să aibă-n plus, ca să mulțumească pe toată lumea. Arată… arată la fel; normal. Merg, te duc, te ajuți cu ele: și basta. Spațiul interior e mai bine gîndit – mai mult, ce să zic?

Că problemele metroului – ați citit, cred, despre nenumăratele incidente tehnice din ultimele luni – nu țin de trenuri în sine, ci de exploatare, de vechime, de chestii privind banii care nu-s cheltuiți cum trebuie, e altceva.

poate-i totuşi ceva simplu

… mă dau bătut.

oi fi greu de cap, oi fi stat prea mult la soare zilele astea; sau poate atîta pot eu – pesemne că-i timpul să recunosc că nu mă duce mintea.

Mă uit la harta Metroului – o vedeţi în fiecare vagon, e lipită cam la fiecare uşă:

(am mai vorbit de zonarea tîmpită a hărţii şi n-are rost să mai comentez iar)

Vreau doar să-mi explicaţi ce-nseamnă chestia asta din colţul hărţii:

… zici că-i ceas binar – aşa mă uit la ea, pe bune!