despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

plimbare locală, nu pe burta goală

… viața de cartier are micile ei bucurii și surprize frumoase; totul e să fii curios și să-ncerci să te uiți în jurul tău, la nici zece minute de casă. Subzistă o droaie de mici afaceri locale ce oferă calitate: produse bune, servire plăcută.

Mă apucai să număr chestiile bune pe care le-am descoperit, recent, în jurul părții mele de Rahova – și nu-s deloc puține!

  • O făbricuță de pîine pe Nedeleanu, după Dumbrava Nouă – are niște covrigi la șir nemaipomeniți!
  • O șaormerie nemaipomenită – printre cele mai bune din București! – pe Mărgeanului: „Royal Kebap” (face și cu vită; închis dumineca)
  • Coadă mereu la „Fendi Kebap“ pe Nedeleanu cu Novaci – ăsta e semn bun.
  • Un magazin cu mezeluri și brînzeturi din secuime tot pe Mărgeanului.
  • Un „Mega Image” mare și foarte bine garnisit, la care-mi place faptul că lipsesc vitrinele cu servire asistată – ca atare, nu pierzi timp și găsești multe lucruri de calitate gata feliate: pe Petre Ispirescu, colț cu Mărgeanului.
  • Vizavi de el, pe Petre Ispirescu, cofetăria „Piticot”.
  • O măcelărie formidabilă, pe calea Rahovei, la trecerea de pietoni de la strada Bîrca (s-a extins de curînd cu pescărie).
  • Și, peste drum de ea, un fast-food cu livrare acasă – „Story Pizza”. Absolut decent și cu niște papanași delicioși.
  • La același capitol, oleacă mai departe – pe Alexandriei colț cu Mărgeanului, „Pizza Ka”.
  • … și „Pikandy Plus” de pe Sebastian.
  • Nu uităm „Sergiana” din Kaufland Sebastian.
  • Nici, nu departe, magazinele „La Bia”, cu carne bună și alte chestii reușite.
  • Patiseria de la „Prosper” e bună…
  • … precum și „La tati”, deși văd că s-a închis cea de la Petre Ispirescu, dar a rămas măcar pe Iancu Jianu.
  • Deloc de lepădat, restaurante locale: „Britannia“ și „Excellence“ la capetele opuse ale străzii Petre Ispirescu și – pe Novaci – „Casa Brândușa“.

E bine – foarte bine!

o recomandare

Pe Mărgeanului, în stația autobuzului de la Petre Ispirescu, un magazin formidabil!

O mare diferență față de „sibienii” cu care sîntem obișnuiți de ani de zile. Cașcavale gustoase; mezeluri nobile de prin secuime (și nu într-atît de scumpe ca la tîrguri); pîine de la Sfîntu

Neîndoios, cel mai bun magazin peste care-am dat pîn-acum în Capitală.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

așa-i în Paradis

… șezi p-un nor și niște fete frumoase-ți aruncă felii de șuncă, ca la căței!

IMG_2879

… ce „Lucy in the sky with diamonds”?

… firile „creative” de azi trec totul prin rînză.

două vorbe bune

… nu există om de pe la noi care să n-aive o părere fundamentată despre mici – așa că nu pot urni ori răsturna convingeri; doar să laud măcelăria ce se află pe Ferentari, la colț cu Sălajul. Fac aicea niște mici, de ies grozav – oricît de nepriceput te-ai afla la perpelirea lor.

… unii zic că și micii făcuți de „La Bia” îs buni; eu nu i-am încercat, dar am încercat – atît din magazinul de pe Sebastian, cît și din raionul din Prosper – felurite mezelicuri, găsindu-le bune și plăcute gustului.

Vine Paștele și-Ntîiul de Mai: cu atît mai mult ne sînt de folos astfel de povețe înțelepte.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

Cînd am de unde-alege, mă-ndrept cu-ncredere către mezelurile firmei „Angst”. Magazinul lor de pe 1 Mai (Mihalache) mi-a fost încă de pe la sfîrșitul anilor ’90 un reper. Ba chiar și magazinul fabricii din Buftea mi-i simpatic.

În ultimii ani „Angst” a făcut fel de fel de înțelegeri – ba cu Carrefour, ba cu Mega Image – pentru vînzarea preferențială a produselor sale.

Din experiența mea cu stilul lor de-a vinde, pot să vă zic, cu mîna pe inimă, că n-am văzut nicăieri altundeva o așa nonșalanță de-a plasa produse care mai au două-trei zile pînă la expirare.

Nu-s expirate; niciodată n-am luat ceva stricat de la „Angst”; da’ au un talent să-ți dea lucruri care mai au un pic pîn-la expirare…

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

„Daphne” din Moinești

… prea rar văd că – în Țara asta – se mai găsesc lucruri bune; bine făcute; dovezi care ne-arată că nu sîntem, cu toții, grăbiți să fușerim ceea ce facem.

Mîncăm niște mezeluri atît de proaste și de prostite, încît am și uitat cum normalitatea a fost, cîndva, un standard… Din cînd în cînd, căutăm, pe la cei care desfac produse pe la tîrguri și piețe, să ne aducem aminte dacă mai e cineva care să știe să facă vreun lucru cinstit.

Poate! – dar atîta-s de scumpe, aceste mezeluri găsite pe la tîrguri, încît chiar nu-ți vine să le mai cumperi!

Și atunci vezi că nu-i totul pierdut; că mai există producători care nu-și bat joc de mîncare și nici de omul care-o cumpără.

Am primit un pachet cu niște mezeluri produse de firma „Daphne” din Moinești. Sînt, cu adevărat, excepționale – nu doar cum trebuie să fie, ci chiar mai mult.

Din păcate, nu se găsesc în Capitală; nici în Bacău nu s-ar afla peste tot; dar cine le-ntîlnește, printr-o întorsătură fericită a vieții, să nu le lase, pentru că nici nu știe ce pierde.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

revin jandarmii

semne bune anul are.

Găsindu-mă ieri seară pe la cumpărături, am reîntîlnit o etichetă mult-căutată: a cîrnaților jandarmi.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

unde sînt jandarmii de altădată?

cunoscîndu-mă, vă dați voi seama că nu-i vorba despre vreo chestiune de ordine publică…

… doar de interes public.

Am vrut să scriu despre asta mai demult, dar uite că am uitat; și eu sînt doar om.

E vorba despre cîrnații jandarmi.

Unii dintre cei mai gustoși cîrnați uscați care se găseau de cumpărat. Se găseau – pen’că nu se mai găsesc; și asta nu e o stare de fapt de ieri, de alaltăieri…

N-am priceput de ce nu se mai fac jandarmi. Să fi luat vreo fabrică marca, și să aibă monopol pe ea? De-acord, dar atunci aș vedea jandarmii în galantarul firmei X sau Y, măcar!

Nu-i văd, însă, deloc. Nici în magazinele mici, nici în raioanele întinse pe hectare ale hipermarketurilor.

Nu am aflat de ce nu se mai fac jandarmi. Știu doar că lumea e nițeluș mai săracă fără ei.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Salam

Nu-i vorba despre îndrăgitul muzicant, ci despre acea chestie care se vinde la magazin, în galantarul cu mezeluri; deci tot despre cultură este articolul nostru.

Salamul are locul lui aparte în iadul apostolilor mîncatului sănătos; dar cum nouă nutreţul ni s-a spus că se dă la vite, şi-apoi pe vite o să le mîncăm noi, n-avem chef să schimbăm felul în care-au fost lăsate lucrurile pe lumea asta.

Deci, să ne îndreptăm privirile către galantar. Avem aici fel de fel de bunătăţi cu fel de fel de denumiri: cîrnaţi afumaţi, ne-afumaţi şi semiafumaţi, parizăl de orice, kaizer fără nimic regesc în el, crenvişi.

… şi douăzeci de feluri de salam.

Nu v-ascund, un salam bun e o bucurie pentru orice gustare.

Sînt feluriţi cetăţeni care ne-ajută s-alegem vinul, care ne zic ce fel de pălămidă să punem în sosul de pizza, care ştiu cum arată oul ieşit din tîrtiţa găinii hrănite cu grăunţe bio.

Vreau să văd însă pe cineva care s-aive curajul să iasă în public şi să zică: „salamul de Sibiu făcut de X e bun, dar cel făcut de Y este varză”.

Fiecare dintre noi are nişte preferinţe. Fiecare are marca lui, sortimentul lui. Unii sîntem cu Fox, alţii cu Cristim, alţii cu Angst. Alţii doar cu Sergiana. Alţii cu Marisan…

Nu e vorba doar de preferinţe; chiar sînt diferenţe de gust substanţiale între ceea ce iese din fabrici diferite, chipurile respectînd aceeaşi reţetă.

În loc de dat cu biciul în cetăţenii care se încăpăţînează să-şi puie două felii de pastă de pieliţe, gheare şi şorici pe post de umplutură la sandviş, aş vrea să văd şi eu pe cineva care să analizeze mezelul românesc după criteriul nostru, al cumpărătorului: după gust.

Un doctor în salamuri, care să ne ajute cu un sfat: ce salam fiert e mai bun – dar ce salam uscat? De vară? Torpedo? De casă? Turist? Sinaia? Potcoava? De Sibiu? Săsesc? Victoria? Italian? Bănăţean? Potcoava?

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Godac

Mezelurile Godac nu-s de ieri, de azi, pe piaţa din Bucureşti; însă mai degrabă cei din vestul Capitalei le cunosc – asta fiindcă această carmangerie pe aici vinde, fiindcă-i mai uşor: are sediul în Dragomireşti (deal?, vale? – nu ştiu sigur). Godac vinde prin Militari, Drumul Taberei, Giuleşti; dar uite că nu se mărgineşte la ale cărnii.

Godac începe să deschidă supermarketuri în partea sa de Ilfov; şi chiar nişte supermarketuri foarte mişto; pe cuvînt! Iată că nu e totul „Mega Image“ sau „La doi paşi“. Bravo!

Supermarketul Godac din Floreşti-Stoeneşti

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos