despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

şi ar fi putut merge bine

Dacă la sfîrşitul lui 2010 mă bucuram de expansiunea bucureşteană a reţelei Mic.ro, acuma nu mai am de ce s-o fac. Se face aproape jumătate de an de cînd Mic.ro nu mai vinde nimic. A început cu o brambureală a stocurilor şi a livrărilor şi s-a generalizat într-o penurie prelungită. Mic.ro nu are lapte, apă, bere şi şi ţigări; în schimb e posibil să fie singurul magazin din cartier unde poţi găsi un ananas; că de aia ai tu nevoie, seara, în bucătărie.

Fiindcă avem o presă economică de rahat, nu am găsit nici o analiză serioasă a afacerii Mic.ro. Am găsit comunicate mai vechi ale companiei, dar nici o clipă nu am văzut, puse la îndoială, cifrele.

Concret – explicaţi-mi de ce se mai extinde; mai mult – explicaţi-mi de ce nu se închide o reţea de 700 de magazine care nu are ce să vîndă. Fiindcă nu are ce; ar vinde – dacă ar avea.

Mic.ro a început să meargă prost fix în momentul în care începuse să meargă bine.

Totul s-a petrecut la mijlocul anului, cînd – în sfîrşit – Mic.ro intrase în preferinţele multor cumpărături, cînd garanta o varietate rezonabilă de mărfuri şi promitea nişte preţuri bunicele. O vreme ai fi putut spune: sînt probleme logistice, sînt probleme legate de expansiune; dar cînd – după luni şi luni de zile – problemele rămîn, înseamnă că problemele sînt altele.

Şi începi să te întrebi: oare nu a fost, de la bun început, construită întreaga reţea pentru a fi lăsată să moară? Şi – în acest caz – care e motivul pentru care a fost făcută? Oricît de multă bună-credinţă ai avea – ai începe să crezi că e doar un pretext pentru a plimba nişte bani şi a-i spăla; nu?

Dar şi spălatul ăsta de bani, de ce nu l-ai face mai profesionist, mai elegant, mai orientat către consumator, naibii? Oare ar fi fost atît de greu să faci să meargă în continuare o reţea care începuse, cît de cît, să meargă?

Nu-mi pot răspunde. Presa se mulţumeşte să consemneze închiderea primului magazin Mic.ro din Bucureşti (cel de pe Dr. Felix) şi nu-şi pune alte întrebări; dar ar trebui, nu-i aşa?

Mă rog: eu sînt un cumpărător; un client; un consumator. Îmi pasă de comerţ, îmi pasă de preţuri, de monopol, de sortimente şi de civilizaţie. Şi cînd proprietarul a peste 300 de magazine din oraşul meu îşi bagă picioarele într-o afacere din care ar putea să cîştige şi el, şi eu, şi oraşul – am tot dreptul să mă oftic.

nu cred că mă bucur

Mega Image preia tot ce poate. După La Fourmi, Primăvara şi Rainbow, magazinele G’Market – fostele Gima – au devenit amintire. Nu-i o veste bună. În Bucureşti, practic, am ajuns să nu mai avem supermarketuri – altele în afară de Mega.

E monopol sau nu e? Mega Image poate vinde acum la ce preţ vrea – cine să-l mai controleze la glezne?

Nu-i doar asta. Mega Image poate să vîndă ce vrea. Şi (am mai spus-o) asta aduce o scădere mare a varietăţii de mărci şi de mărfuri – nu e bine deloc.

Nu-mi place unde se îndreaptă retailul. Mic.ro e mort (pînă şi vînzătorii de-acolo trebuie să-şi cumpere suc, apă, mezeluri şi ţigări de la buticul de peste drum) şi e mai simplu pentru ăia mari să facă blaturi decît concurenţă.

falimentul sistemului corporatist

… şi fuse a doua zi în care nu s-a găsit apă minerală. Stocul de sticle la 1 litru jumate şi 2 litri s-a terminat şi de-abia spre seară tîrziu a-nceput să se facă aprovizionarea.

Da – asta se-ntîmplă în cea mai modernă reţea de vînzare cu amănuntul – la Mic.ro, care a uitat că un client pierdut, pierdut rămîne.

Atît de modernă, încît comenzile  şi aprovizionarea se fac din sistem.

Şi dacă sistemul zice că magazinul numărul X trebuie aprovizionat cu patru cornete de îngheţată, apăi generează o comandă şi-o factură şi un camion de două tone vine la magazinul X şi livrează cele patru cornete de îngheţată. Dacă n-aş fi văzut-o cu ochii mei, aş fi rîs. Dar nu rîd.

Tu – în magazinul tău, pe care-l ştii şi-l conduci – n-ai voie să ai stoc de apă, bere, seminţe şi ţigări, acuma în inima verii. Apa, berea, seminţele şi ţigările vin cînd zice sistemul că trebuie să vină.

Tu – în magazinul tău – te poţi da cu c*rul de pămînt o săptămînă; comanda vine cînd zice sistemul că trebuie să vină.

Ăsta e falimentul sistemului corporatist devenit, în sine, raţiune de-a fi.

Sistemul corporatist trebuie să ştie în orice moment unde şi ce nu merge bine – şi ştie!

Sistemul corporatist nu vrea să facă; e suficient să ştie în orice clipă la cine e vina.

Atîta doar, că sistemul corporatist nu ştie să zică că vina este tocmai acelor care-l aplică orbeşte.

follow-up

… lumea-i mică, oraşul – şi mai mic; aşa că subiectele bune-s puţine. Aşa că din cînd în cînd mă mai uit să văd cum scriu alţii despre lucruri de care m-a ocupat şi eu.

Capital are un articol despre cei care-şi cumpără biciclete scumpe:

„O parte dintre cei care le achiziționează nu sunt foarte pasionați de biciclete, însă sunt conștienți că trebuie să facă mișcare. Ei vor o garanție a calității și o recunoaștere a statutului lor social“

b365 – site-ul bucureştean al Realităţii – citează şi el ce zic turiştii despre Bucureşti pe Tripadvisor.

dar b365 vine şi cu un articol interesant despre situaţia din magazinele Mic.ro:

O altă vânzătoare de la un magazin Mic.ro din cartierul Militari spune că remunerația lunară este de 810 lei, fiindcă nu se mai plătesc orele suplimentare. Potrivit acesteia, la inaugurarea lanțului de retail se plăteau orele lucrate peste program astfel că mulți dintre angajați luau chiar și 1.300 de lei lunar. De asemenea, tânăra susține că nici bonurile de masă nu se mai acordă decât după patru luni de la angajare, însă, din câte știe ea, este posibil ca totul să revină la normal odată cu schimbarea celui care răspunde de magazinele dintr-un sector. ”Programul depinde de magazin, te poate băga de dimineață de la 6.00 până la 15.30 și de la 15.30 până la  23.00,dar până faci casa de marcat, până faci actele, e posibil să-ți vină marfă și la 11 seara și să stai până la 00.00 – 00.30. În week-end se lucrează full, de la 6 dimineața până la 11 seara și sâmbătă și duminică. Trebuie să rezist. Cel care se ocupa înainte de magazinele din sector spunea că vor să dea afară mulți oameni de la toate magazinele, dar acum, odată cu schimbarea lui e posibil să se revină la normal, să nu dea oameni afară și să plătească orele suplimentare, dar nu știm sigur, toți sperăm să fie mai bine”, spune tânăra vânzătoare.

Războiul magazinului din cartier

Se face un an de cînd magazinele Mic.ro s-au lansat în Bucureşti. Azi avem 250 de magazine fixe şi 30 mobile (lista lor e aici) – şi expansiunea continuă.

Am scris mult despre Mic.ro anul ăsta, şi nu am ce să mai spun nou. Este o reţea în creştere, care deocamdată e preocupată să găsească spaţii comerciale – multe chiar fără vad, care e nevoită să angajeze şi să dea afară oameni pe bandă rulantă, care încearcă să formeze vînzători, care are probleme cu distribuţia şi aprovizionarea.

Eforturile

Mic.ro a făcut ceva nou, ceva care nu s-a mai făcut; în acest moment sînt 450 de magazine în România – ceea ce presupune niscai eforturi, cheltuieli şi mişcare de personal.

Dar expansiunea e însoţită de mişmaşurile inerente: cei care se ocupă de achiziţii, de logistică, de distribuţie, de zone, au deja afacerile lor; chiar dacă nu se folosesc de resursele companiei, îi fac concurenţă neloială.

E normal ca lucrurile să nu meargă grozav într-o companie nouă, aflată în extindere agresivă! Uitaţi-vă, de curiozitate, peste cele 500 de comentarii de aici; oamenii se plîng că sînt trataţi prost, că sînt inegalităţi, că sînt exploataţi.

Eu îi cred – pe unii. Pe alţii nu…

Oamenii

Vînzătorii de la Mic.ro n-au nimic din vînzătorii ăia de cartier care-ţi cunosc familia şi preferinţele la bere şi ţigări, care îţi pun deoparte pîine proaspătă, care te trag discret de mînecă cînd ceri parizer şi e vechi.

Ce vreau să spun – experienţa clientului, la Mic.ro, nu e strălucită.

M-am uitat la toţi vînzătorii de la Mic.ro pe care i-am văzut. Politeţea nu e ceva impus de patron – trebuie s-o ai în sînge cînd lucrezi în vînzări. Vînzătorii de la Mic.ro sînt la fel de nesimţiţi ca restul vînzătorilor nesimţiţi de la buticurile clasice; nu dau bon, îşi păstrează mărunţişul, te ignoră; mulţi sînt la primul contact cu meseria de vînzător, şi mai ales la primul contact cu mediul corporatist. Şi nu fac decît să se vaite că e greu – dar să fii vînzător nu e uşor; asta-i viaţa!

Marfa

Cică Mic.ro e scump. De fapt, treaba cu Mic.ro nu e că vinde scump, ci că vinde lucruri scumpe… În plus, necazul e marfa – anume, lipsa ei. Vara n-are îngheţată, în ziua de meci n-are bere, pîine proaspătă nu găseşti niciodată.

Concurenţa

Pîină acum n-am văzut nici un butic care să se închidă pentru că Mic.ro i-a furat clienţii. Am văzut buticuri care au închis şi au închiriat spaţiul la Mic.ro – dar asta e altceva.

Aveţi un butic şi vă e frică c-o să vă ia Mic.ro clienţii? Vă dau cîteva sfaturi:

  • fiţi politicoşi şi ţineţi minte preferinţele clienţilor
  • să vindeţi sortimentul complet de ţigări
  • să aveţi mereu bere la pet, la sticlă, la cutie, sucuri la 2 litri, şi 5-6 feluri de apă minerală
  • să aveţi pîine proaspătă
  • să nu ţineţi fructe şi legume stricate
  • să vindeţi la suta de grame alune, seminţe, napolitane, bombonele, cafea
  • să vindeţi mezeluri proaspete
  • să aduceţi dulciuri de la micii producători – aceia care nu pot intra pe reţelele de supermaketuri. Sînt destui care fac ciocolată de casă, diferite rulade, checuri şi alte chestii, care se vînd de nu se poate!
  • să vindeţi la bucată: ţigări, pamperşi, tampoane…
  • să vindeţi pe caiet, să vă puneţi POS, să acceptaţi bonuri
… şi n-o să vă ia nici un Mic.ro, niciodată, în vecii-vecilor.

2010 – comerţul. reversul medaliei

Anul ăsta am vazut extinderi foarte puternice. Pe lîngă Mic.ro mai avem şi Mega Image, care a înghiţit multe supermarketuri de cartier – ba chiar vrea să copieze, unde are spaţii foarte mici, reţeta Mic.ro.
Am vazut deci că supravieţuieşte reţeaua, care are mărci proprii, care poate impune exclusivităţi, monopoluri, dumpinguri…
Plecarea unor supermarketuri ca Primăvara, Rainbow ori Premial e tristă şi pentru că aceste supermarketuri vindeau şi altceva decît Mega Image.
E mai important decît credem. Reţelele de minimarketuri şi supermarketuri nu sînt duşmanul micului comerciant individual, cum ne-am temut. Sînt duşmanul micului producător, acela care distribuia prin angrouri, acela care livra cantităţi mici, acela care era legat de desfacerea în micul comerţ.
Micul producator nu poate vinde nici la Mic.ro, nici la Mega; nu poate da şpăgi achizitorilor şi nu-şi poate permite să plateasca taxe de intrare şi de raft.
Da; avem un comerţ mai civilizat – dar avem tot mai puţine lucruri din care să alegem.

din zbor: să nu furi (de la Mic.ro)

Citesc la gura sobei, din ziarele de ieri, că din nou au fost sparte vreo 5-6 magazine Mic.ro.
Mare ghinion! Vreau sa zic – mare ghinion pe hoţi; că, să fure, ce? 10 cutii de pateu? un cartuş de ţigări? cărţile lui Cartianu? Încasările lăsate peste noapte nu-ti ajung nici să mergi la discotecă la Bragadiru; nu-i mai cinstit să spargi benzinării, amaneturi, bancomate?
Cred că în lumea hoţilor spargerea unui Mic.ro e un soi de proba pentru novici: “ahaa, vreti sa spargeti si voi o banca? bine, ia să vedem întîi cîte microuri spargeţi voi în  juma’ de oră!”

2010: Afacerea anului

… tragem linie şi ne gîndim ce s-a-ntîmplat în 2010 – bun sau rău. Începem cu Mic.ro din mai multe motive: unul este că a adus comerţul civilizat acolo unde îi era locul; altul este că un articol pe care l-am scris odată despre Mic.ro a ajuns un soi de forum al angajaţilor şi mi-a dublat traficul.

——————-

Succesul Mic.ro nu e preţul sau varietatea mărfii; succesul Mic.ro este reţeta şi reţeaua.

Reţeta? Magazinul Mic.ro are aceeaşi marfă şi în centru, şi în fundul Ferentariului – deci ştii că atunci  cînd găseşti un magazin Mic.ro în drumul tău, găseşti acel minim de sortimente cu care eşti obişnuit.  Şi vînzătorii se poartă la fel, indiferent de locul magazinului.

Reţeaua? Mic.ro a deschis oriunde a găsit un loc rezonabil de închiriat, indiferent dacă are sau nu vad; dar magazinele care au vad şi merg bine le susţin şi pe cele care merg în pierdere.

De asta Mic.ro e un lucru bun. De asta cred eu că este afacerea anului 2010: pentru că e o afacere care a coborît bine în cartier.

Am întîlnit oameni care au luat în rîs faptul că Patriciu a-nceput să se ocupe de afaceri mici, banale; nu-i de loc aşa. Un magazin mic şi civilizat nu-nseamnă nimic; două sute de magazine mici şi civilizate în Bucureşti e cu totul altceva. Zic eu.

Ştiu, aţi putea spune că Patriciu umblă să-ngroape micile afaceri de comerţ deja existente; daţi-mi voie să cred că cele care erau şi pînă acum civilizate, cu marfă bună, cu preţuri rezonabile o să rămînă.

EXCLUSIV: Patriciu lansează Cac.ro

Luat pe val de fanteziile sale cu băcani şi ucenici de prăvălie, Patriciu a lansat oficial băcănia umblătoare. Am aflat că pasul următor, imediat după ce va înmormînta reţelele de magazine pe care le contruieşte, este să facă o mişcare agresivă pe piaţa toaletelor: va lansa umblătoarea umblătoare.

Fiindcă chioşcurile se cheamă Mic.ro şi hipermarketurile se vor numi Mac.ro, firesc e ca noul business al lui Patriciu să fie botezat Cac.ro.

din zbor: doar veşti bune

  • i-auzi una! tramvaiul 32 se-ntoarce la Unirii! Groapa de-acolo a fost astupată într-un timp record. Trei luni-jumate.
  • i-auzi două! ştiţi că nu-i uşor să găseşti mezeluri bune în Bucureşti – vorbesc despre mezelurile de fabrică, nu despre cele vîndute prin tîrguri şi magazine etnice. Am lăudat Sergiana, şi azi o să laud mezelurile Alpin – sînt făcute la Brad (Hunedoara) de către firma Lorialba. În Bucureşti se vînd doar ambalate şi le găsiţi la Kaufland şi Mic.ro. Pentru tobă, maioş, slănină, virşli – încercaţi cu încredere.
  • … fără număr! înc-o laudă pentru gogoşeria-patiseria La papa bun: gogoşi – perfecte; poale-n brîu – foarte bune; pateuri cu brînză – de vis. La papa bun ţine deschis pînă seara la 6, de luni pînă vineri – la Chirigiu se află minunăţia asta.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos