despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Gama Express – o recomandare

Pe strada Gării de Nord, pe partea cealaltă a intrării dintre blocuri din stația de troleu de la Ministerul Transporturilor, o altă „mîncătorie” bună, ieftină, prietenoasă și rapidă: „Gama Express”.

Îmi place.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

să nu consumi.

… ne ducem viața între lăcomie și chitroșenie – asta e.

Îi greu să treci peste metehnele vremilor trecute.

Mulți dintre noi am crescut cu fereala de-a consuma.

Înainte de Revoluție, fiindcă n-aveam ce… n-aveam unde și nici de unde! Lipsurile ne opreau să ieșim, să măîncăm în oraș – ni se părea prohibit!

Iar după Revoluție, fiindcă ne-am dat seama că… e pe bani!

… că viața-i frumoasă, da-i scumpă!

Și tot așa: stingînd tentația de-a consuma prin hipermarketuri, la salariu – ori prin mall, înainte de sărbători…

Consumul încă e mic-pitic; deși multe magazine-s ticsite, deși-i buluc prin centrele comerciale, deși-s destule restaurante pline-ochi, realitatea-i că toate astea-s interzise prea multor oameni – oameni care nici nu se gîndesc să consume: oameni pentru care faptul de-a merge la restaurant, la mall, la un eveniment e mult prea departe.

lăcomie

E, lăcomia, un lucru bun? E, lăcomia, motorul progresului? Uneori aşa cred.

Lăcomia a inventat şaorma pechinez, lăcomia a inventat pizza pentru şase persoane, lăcomia a inventat conceptul de ‘all you can eat’.

Să ne bucurăm de lăcomie.

Am un prieten care aşterne pe blatul pizzei costiţă, slănină, salam, cârnaţi şi cîrnăciori, ciuperci, măsline, brînză şi caşcaval. Un om normal la cap – după ce termină o felie dintr-asta – se aşează undeva într-un colţ şi roagă pe cineva să sune după o Salvare.

Noi – prietenii lui – mîncăm cîte patru felii.

Bărbaţii fac lucruri de-astea.

Aţi văzut vreun prieten de grătar care să spună: ‘frate, mie-mi ajung 10 mici’? – nu. Cînd mergem la măcelărie întotdeauna, în  ultima clipă, plusăm: ‘mai puneţi 20 de mici şi încă un chil de cîrnăciori, să fie!’

Asta e – să fie! Poate cade vreun mic pe jos – nu-i bine, reconfortant, să ştii că mai ai încă vreo şapte, de rezervă?

Aveţi vreun prieten care să zică: ‘nu mai pot?’ – nu. Vezi cum răsuflă greu, cum caută să se lase pe scaun, cum trage de timp cu deschisul unei sticle de bere; dar omul – niciodată – n-o să recunoască că dacă mai muşcă o singură dată din costiţă, leşină.

Bărbaţii aşa-s – copii.

L-aţi văzut vreodată pe zmeul-zmeilor la coadă la şaorma? Are un metru-şaizeci şi patruj-dă-chile. Ai zice că-i ajunge o juma-de şaorma mică; dar, pe măsură ce stă la coadă, se gîndeşte că dacă tot a pierdut timpul, măcar să merite – şi-şi ia cea mai mare şaormă, cu de toate. Şaorma e mai mare decît capul lui.

Priviţi cu atenţie acum: în spatele lui se poate-ntîmpla să fie o tipă. Va cădea masculul în plasă atunci cînd vînzătorul va întreba: ‘o facem picantă?’

Exact – cade! Şaorma e plină acuma cu bucăţi de ardei iute şi sos picant – dar omul şi-a salvat onoarea de macho. Îl regăseşti în primul gang, pescuind ardeiul iute dintre bucăţile de carne şi aruncîndu-l la coş… dar asta e doar între el şi conştiinţa lui.

Da – cumpărăm întotdeauna cu o merdenea în plus. Cînd ne facem un sandviş, cumpărăm juma’ de chil de parizer, pe care-l băgăm într-o franzelă. Dacă ne e poftă de amandine, luăm trei – fiindcă dacă nu ne-ajung cumva două, ce ne facem atunci? Comandăm pizza cînd e promoţie – patru la preţ de trei; comandăm chiar dacă ultima  pizza – cea gratis – e doar cu ananas şi porumb.

Să trăiţi bine pe lîngă noi, voi – măcelari, patiseri, cofetari, şaormişti, pizzari (sau cum v-o zice). Atîta vrem – să faceţi mîncare bună; cumpărăm noi tot.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos