despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Patronul – Ghid de intelegere si utilizare

scris de Mini-Economicus

Vara fiind, cutreier Bucurestiul meu drag, merg incet (mai mult cu spatele) prin fostele si actualele zone comerciale (Obor, Lipscani, Unirii) in idea de a-mi cumpara cateva maruntisuri, absolut necesare unui adult (a)normal precum subsemnatul; om gospodar cum ma stiu, zic sa-mi fac “vara sanie si iarna car”… parca asa era o vorba romaneasca, de pe vremea cand comertul era comert iar PATRONUL… PATRON.

Desigur ca pot fi “acuzat” de un oarecare subiectivism, intrucat, doream sa cumpar: manusi imblanite fara degete (de cand stau in UK, m-am dat cu moda de aici, am un carlig de pirat pe toc de lemn, in loc de mana stanga!) o caciula ruseasca de blana (Sic!) si ciorapi cu degete, cate sase la fiecare laba (pardon) de picior… ca doar n-am mancat degeaba atata amar de ani… pui cu trei capete, umflati cu hormoni!!

In timp ce ma plimb, gandurile imi zboara alandala catre trecut si prezent… la viitor nu ma pot gandi, fiindca, s-a scos din vocabular si din mentalul colectiv!
Vorba alora de umblau cu secera si ciocanul atarnate de gat: “viitorul e sigur… trecutul il mai putem aranja”???

Asadar, ca sa nu divagam prea tare, in absenta parfumului/respectului mult-laudatului comert “interbelic” si chiar in absenta “unitatilor” de: “Galanterie”, “Mercerie”, “Pasmanterie” unde gaseai exact manusi si caciuli, in loc de papiote de ata si cravate (sic!)… stau si reflectez “oare cum s-o numi persoana care detine/conduce are in proprietate, un magazine/o afacere, fie ea dugheana, fie companie transnationala”??? Ce gandeste oare acea persoana, de unde este, ce stie despre modul cum “se face o afacere”?

Chinuit de mult prea multe intrebari, intru la Farmacie, imi cumpar un Algocalmin, renunt la plimbare, merg acasa, “arunc rapid o oala de apa pe calculator” ca sa pot “naviga” mai usor pe net(!) si o iau sistematic… cu DEX-ul in brate; una dintre cele mai apreciate doua carti pe care le am acasa, in afara de cea de telefoane!

Prin urmare, stimati cititori, in cele ce urmeaza vom prezenta un mic “Ghid de intelegere, si (proasta) functionare a Patronilor”.

Incepem ca la “sicoala” cu definirea termenului si abordarea sa, din toate unghiurile dupa cum urmeaza:

1. PATRÓN1, patroane, s. n. 1. Cartuș (1). Bucată cilindrică de exploziv, folosită la umplerea găurilor de mină

– ca bine le zice… chiar ca “unii” au capul cilindric, probabil ca evolutia umana i-a sarit o treapta… in jos? Sa fie oare acest lucru cauzat de lipsa coloanei vertebrale, a dusului tavii prin restaurantele patriei ante ‘89, al faptului ca sunt obisnuiti sa fie calcati pe organul gandirii de rarele controale… pe care le rezolva ei… tot cilindric, cu Eminescu in elastic?

DEX-ul e si pervers dar mai ales, COMUNIST FANATIC!! Rusine!! Cum sa spui ca exemplarele cu pricina sunt folosite la “umplerea gaurilor de mina”?? Pai, nu asta au facut “tovarasii”… i-au trimis “ca la carte” acolo unde de drept le este locul(?)… in mina… sau la Canal… dar nu la Venetia? Jalnic, nu cred ca mai citesc asemenea carti subversive si partinice vreodata!

– da, adevarat, un anume procent (mic precum o Planeta, ca sa nu jignim pe nimeni) este reprezentat chiar de “cartuse”… umplute cu ceafa de porc si ciorba de burta (fara numar, fara numar) iau foc repede, atunci cand cineva le intra in magazine si nu cumpara nimic, explodeaza de la sine in capul angajatilor si al familionului, etc.

– daca acceptam pe cale de consecinta pentru Patron, sinonimul “petarda” (bucata cilindrica de exploziv) atunci, am lamurit-o din prima si cu stabilimentele comerciale, pe care masculul exploziv le-a cumparat/oferit spre “gestionare”… petardelor (cum altfel decat de gen feminin) din viata lui: care o florarie, care o casa de moda(?!) care un salon de coafura, de masaj eroic (pardon, erotic), fiecare dupa buget si lungimea fitilelor angajatelor/amantelor/sotiilor/nepoatelor etc. Trebuie si ele sa aiba o ocupatie, unde sa poata injura pe cineva, sa se poata defula, sa vina proaspete la patul “benefactorului”… ca doar n-o sa tipe la el…

Sunt sigur ca ati vazut asemenea “locatii”, unde iti este si frica sa intri “de gura matracucei”. In plus, ce conteaza ca amplasamentul respectiv n-are pic de vad comercial, are preturi exorbitante, mojicie cat cuprinde si vanzatoare care arata ca “ventuzele”! De vina in final sunt in ordinea “numerelor de pe tricou”: soarta, criza economica, “n-a mers, dar nu stiu de ce”, n-am putut sa fac operatii de tip “Nufarul”… etc. Niciodata EL, PATRONUL NU ESTE DE VINA! Ca doar de aia s-au nascut ailalti… sa fie ei vinovati si responsabili.. .ca acu’ ma “inervez” si “pun “badengarzii” “pa tine”!!!

2. Corp cilindric de porțelan care conține firul fuzibil al unei siguranțe electrice; bușon (2).

Deci asa, avem de a face cu “busoane” prin care intra multa marfa, iese rar, ca si impozitul de altfel dar, spalarea rezervorului si in final a “putinei” se fac ireprosabil!

Prin busonul respectiv ies in egala masura, injuraturi si urlete la adresa angajatilor, salarii mizere, multa marlanie si alte “delicateturi”! Ferit-a insa Sfantul sa le intre in “capsa cilindrica” si ceva bun…

3. PATRON s.n. – schiță pentru indicarea modului de legare a firelor și a ordinii operațiilor în industria textilă. – Din germ. Patrone.

Ei aici e aici, acum inteleg, lucrurile se leaga(!) in industria textila… ca pe Patroni nu prea vaz sa-i lege… decat daca, se intampla sa calce pe becul politic… dar asta o vom discuta, la alt tip de industrie!

Mai deunazi citesc intr-o gazeta ca, nu-s ce mare “scula”(?!) de firma si-a “tras” o “prastina” de atelier, denumit pompos Fabrica de Textile, intr-un sat sarac (e un pleonasm) si acu’ ce sa vezi… nu gaseste “personal”… desi salariul oferit “e mai mare “cu doua beri” decat minimul pe economie….

In corul bocitoarelor, sef la sectiunea gemete e tocmai al’ de i-a adus acolo… iar lumea rea soro’ in loc sa-i pupe talpile, nu vrea “sa munceste” asa ca EL le spune clar si sigur (de undeva dintre Platon si Aristotel… nu filosofii… ci paznicii canini pe care-i are ca, “Satenii sunt toţi nişte leneşi şi pretenţioşi”

Pentru cei mai putini avizati, munca in industria textila este “sclavaj modern”:
– conditii de lucru jalnice, demne de secolul VIII, oriunde in lume, nu numai in Romania!
– “norma” este imposibil de realizat, pentru a-ti lua mizerul salariu!
– protectia muncii este foarte bine pusa la punct… dar lipseste cu desavarsire!

– pot fi de acord(?) ca, in opinia “primatului” cu pricina – “mama prostilor este in permanenta gravida” dar el ar fi trebuit sa stie, pana la varsta (biologica) pe care o are, ca tot ii trebuie noua luni… intre doua sarcini!!!
Ii recomand calduros, sa-si angajeze el rudele acolo pe salariul respectiv! Gandire de “Patron” modern?!

4. PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi.

– mda, aici DEX-ul ghicit-o iar, cu amendamentul ca, orice lucru are un sfarsit (mai putin carnatul… care are doua!) – vorbim deci, doar de perioada cuprinsa intre momentul de cand a inscris firma, pana la FALIMENT – perioada “scurt de MERITATA”, in cele mai multe cazuri!

5. PATRÓN s. 1. stăpân, (englezism) boss, (pop.) jupân.

ASA DA ! Bravo DEX, sa traiesti, ca bine zici ! De fapt aceasta sub-definire rezuma tot! Facem abstractie de “jupan” termen iesit din vocabularul comercial dar… intrat in cel al “Facultatilor” Rahova, Poarta Alba si alte locuri de recreere si ramanem cu celelalte doua cuvinte similare: STAPAN SI BOSS!!

Ca umil “sclav” numai asa trebuie sa i te adresezi… de preferinta doar cu cel de-al doilea apelativ, precedat ori urmat de un SA TRAITI… spus cat mai CONVINGATOR, dintr-un unghi de nouazeci de grade… daca vrei sa mai ai ce pune pe masa si maine!! Stapan se crede el oricum peste destinul “plantatiei si al locuitorilor ei”… nu trebuie sa-i mai aduci aminte de asta… Cineva spunea ca “pe lumea asta doar prostii au certitudini”… desigur nu e vorba de exemplul de fata…

Evident ca, doar daca esti client vechi al Spitalului “Al. Obregia”, iti poti permite sa-i spui Patronului, in loc de “SA TRAIESTI O MIE DE ANI BOSS” – Bai “nene” matale esti de fapt: un buson, o pușcătură, potricală, o preducea, s-au un t(z)ipar… dupa numele pestelui pe care-l lustruieste pe munca si nervii tai! N-o zic eu ci tot prietenul nostru comun… Dictionarul!

Orgia definitiilor continua cu mare veselie:

6. PATRÓN2 ~oánă (~óni, ~oáne) m. și f. 1) (în Roma antică) Patrician care avea sub protecție oamenii liberi, dintr-o clasă socială inferioară, numiți clienți; stăpân socotit în raport cu sclavii săi eliberați

– m-am luminat brusc, lucrurile erau bine statuate inca de pe atunci? Sa intelegem si noi ceva!

– Patricianul (adica in traducere libera, un carnat s-au carnatar), asa se numeau micii, inainte de a se consacra ca atare denumirea actuala, are raporturi de subordonare cu o clasa inferioara, clientii???

– unde-i Dom’le Condica de Sugestii si Reclamatii… ca acu’ ma duc sa-i reclam la Imparatul in functie… sa zicem Vespasian… ca tot a ramas in istorie ca intemeietorul BUDELOR PUBLICE!!

– la faza cu sclavii eliberati… ce sa zic… cre’ca eliberarea a durat doar cat s-a scris DEX-ul !!!

S-am incalecat p’o sa.. si v-am spus povestea ‘sa !

Disclaimer: articolul de fata este o parodie si trebuie tratata ca atare… cu (h)umor si neuroni activi!

Raspunderea si-o asuma integral autorul!

Personajele sunt fictive, povestea insa este cat se poate de reala!

In mod cert “Patronul” urbi & orbi (lat. de aici si de pretutindeni) este un individ deosebit, care merita tot respectul nostru, al angajatilor, simbolul fericit al “Capitalismului”! El este cel fara de care, n-am putea avea un serviciu, nu ne-am putea hrani familiile, cel ce plateste impozitele la Stat, ca noi sa putem beneficia de “protectie sociala” etc.

Daca nu ar fi existat, AR FI TREBUIT INVENTAT; el si doar el si-a investit banii, cu greu castigati, dintr-un salariu onest intr-o mica/mare afacere, tot el este “tatal” creativitatii si al muncii disciplinate! Traiasca PATRONUL!

Cine naiba o crede asa ceva…

Litoralul pentru to(n)ti

scris de Mini-Economicus

Intrucat anul acesta am fost cuminte, mi-am luat pastilele la timp, am mancat tot din farfurie, familionul a hotarat sa ma lase singur la Marea Neagra; de data asta n-am luat niciun premiu, as fi vrut sa raman „bis”… dar n-am mai apucat findca deja ma luasera in armata… inca din clasa a-IV-a, asa ca am scapat si de mama si de tanti Zoe… si chiar de nevasta si am ajuns pe Litoral! Ce sa fac daca m-am insurat si eu la paisprezece ani – acum am sarbatorit treizeci de casatorie, singur cu valurile?!

Cum am uitat de mult, pana si cum o cheama pe nevasta-mea, iar eu nu ma descurc decat cu Buletinul in mana, m-am urcat in „trinul” de Mangalia, cu gandul sa ajung la Jupiter/Neptun, in amintirea anilor tineretii revolutionare de pe vremea cand „era mai rau, dar… ce bine era”! Parca ieri eram prin primii ani de studentie, faceam blatul, legam usile de la capatul vagonului cu sarma ca sa nu ne deranjeze „Nasul” in mers… dar ne dadea jos Militia la Ciulnita, unde amenda era mai mare decat costul biletului de tren… inteligent foc eram… nu altceva!!

Ca sa nu lungesc prea mult povestea, de emotie eram deja „manga” pana la Ciulnita, dar numai pentru a ma trezi la Fetesti si a (ma) realimenta! Aveam chiar si bilet la Clasa a-1-a (?) care m-a costat de parca inchiriasem tot trenul, dar ce conteaza… eram fericit! Dupa ce m-am „copt” bine si am legat o conversatie amiabila cu „Nasita” – apropos, mai nou le-a inzestrat CFR-ul cu uniforme noi si PALARIUTE GEN CIUPERCA(!) – de parca sunt din Corul Vanatorilor… dar fara „oo” – dupa patru ceasuri am descins in Mangalia!

Drept este ca trenul face acum pe linie modernizata, mai mult decat facea in 1942… dar de, atunci era razboi!

In Mangalia ma intampina o priveliste dezolanta de cartier parasit din Valea Jiului si niste taximetristi de-a dreptul penali; incep brusc sa simt cum imi cresc pene de papagal, se duce naibii toata nostalgia tineretii, ma trezesc brusc si ma intreb „ce naiba m-o fi apucat”?

Il miluiesc pe unul dintre „penali” cu un pol si o injuratura colorata in gand si ma „basculeaza” la Hotelul (caruia nu am sa-i dau numele, intrucat ma apuca si acum spasmele) unde „domnisoara”(?!) de la Receptie ma intampina cu o privire de oaie ratacita de turma, cu un IQ subunitar, si ma intreaba ce doresc(!)… Pai, zic eu: as vrea sa ma ajutati sa rezolv niste integrale curbilinii si o ecuatie de gradul III… Ce mama-naibii sa vreau altceva in afara de o camera si ceva de mancare? Primesc camera si brusc simt ca H. G. Wells e o minciuna, ma transport brusc in anii ’80 fara nicio masinarie a timpului! Pana si patul, care de-a lungul decadelor a suportat „meliarde de coituri” se misca la fel, de parca ar avea Parkinson..

Cobor sa mananc ceva, pe niste bonuri valorice (de parca suntem la cantina unei puscarii) si constat ca devin din ce in ce mai tont: (hoț)pătarul nu ma intelege ce spun(!)… incerc in engleza… neam! Intr-un final ma lamuresc, dupa indelungi stradanii: anul acesta oriunde intre Olimp si Saturn… SE POARTA MOLDOVENII DIN REPUBLICA(!!)… ieftini, la negru, sclavi pe plantatie, romanasii nostri sunt deja prea smecheri si vor si salariul minim pe economie, basca daca se poate si Contracte… nemaivorbind ca, nici nu prea mai merge sa-i „tzapesti”… ca-ti taie cauciucurile de la “X17” si pleaca si cu inventarul…

Dupa masa microscopica, dar cu un pret macroscopic (parca ma revad la orele de Biologie, cand disecam o juma’ de sfert de picior de broasca) plec din Jupiter catre Neptun, sa vad ce s-a mai schimbat in ultimii douazeci de ani, de cand n-am mai dat pe acolo!

Daca versul lui Labis din „Moartea Caprioarei”… acela cu „mananc si plang” s-ar putea adapta la situatia respectiv, s-ar numi „merg si plang”!!

Asadar in rezumat, vom parcurge cu voia Dvs. acest drum, cu adnotarile de rigoare si descrierea sumara a “sitului arheologic” fost odata populat de lume, hoteluri si distractii estivale:

1. Barul Paradis aflat in Jupiter, primul ce-ti iese in cale a cunoscut vremuri bune, demult apuse, acum fiind doar o „ciuperca” intr-un lan de buruieni, dezafectat si folosit cu mare succes drept WC, de catre toti cei bolnavi de prostata si nu numai… ce sa mai – paradisul distrugerii si al functiunilor excretoare…

2. Incerc sa merg pe ceea ce era odata plaja cuprinsa intre Jupiter si Neptun (La Steaguri”… dar nu pot; fiecare centimetru, din fata oricarei terase/bar/dugheana a fost acoperit cu sezlonguri si umbrele de papura… inchiriabile cu ora s-au cu ziua(!)… pe niste sume apocaliptice… Nu ai efectiv unde sa stai nici macar pe o batista! Sezlongurile sunt numarate si pazite, de catre indivizi apartinand unei specii de zburatoare ceva mai inchisa la pene decat pescarusii, probabil si cu mari dificultati la decolare din cauza burtilor revarsate si a cefelor late…

3. Ma strecor pe singura „alee” pietonala aflata intre plaja si dughene, unde ma rog la Dumnezeu sa nu-mi rup picioarele din cauza „asfaltului”?? Am insa ocazia unica in viata de a asculta in acelasi timp un „potpuriu” in care se armonizeaza divin Adi de Vita(!), Salam(!) si alte alimente grase, Disco… ba chiar si Pavarotti… in timp ce cu o juma’de ochi urmaresc expozitia de „jipane” a patronilor, fiecare cu „meleul si x(sulica)” parcat ostentativ langa cosmelia comerciala pe care o pastoreste… Ala de vinde hamsii e de departe cel mai amarat… are doar Audi A4 !! Grea viata…

4. Ajung cu „chiu cu vai” la Steaguri, trecand (ca un „perversionist care este eu”(!) pe langa ceea ce era o data sectorul rezervat nudistilor, in speranta de a-mi descreti fanteziile refulate… Ce sa vezi, nudismul a atins noi cote, nebanuite vreodata… a devenit atomic (asa arata zona respectiva, ca dupa o explozie) acum desfiintata, au disparut pana si peretii ce demarcau zona, dar troneaza falnic inca…BUDA??

5. Deja la Steaguri simt nevoia sa ma spanzur, desi nu ma stiam cu tendinte suicidare(!) dar… nici daca as vrea sa o fac… nu am cum: catargele se leagana periculos, iar de ele atarna ceea ce au fost odata, chiar niste steaguri colorate… acum arata ca ciorapii second-hand, niste jumatati de carpe jalnice ce flutura a greata!

6. Excedat de mizeria si decaderea observate, zic sa fac dreapta pe poduletul de peste lac si sa ies in Neptun la soseaua principala, doar-doar de se mai indreapta lucrurile! Cand colo ce sa vad… sa ma crucesc: Teatrul de Vara din Neptun… (odata o decenta locatie, incarcata de emotiile, momentele si (h)umorul spectacolelor prezentate aproape in fiecare seara, de la Divertis, Vacanta Mare, Nae Lazarescu (RIP) & Vasile Muraru, Stela Popescu, muzicieni si cantareti indragiti, precum si multi alti artisti, zace intr-o stare de PARASIRE, i-a disparut pana si gardul in anumite zone, iar cabinele si „tribuna spectatorilor” arata ca la Hiroshima; in plus buruienile crescute (in interior) sunt atat de inalte incat abia iti dai seama unde te afli! Intreb si eu ca Nea Ion: „da cu calu’ ce ati avut”?? Cu ce deranja acea mica oaza de recreere, fara valoare imobiliara, aflata probabil (inca) in patrimonial Ministerului (In)Culturii??? Ma ofer eu sa-l cumpar si sa-l refac! Straine imi sunt uneori interesele/haosul din mintea semenilor mei! In fine, fumez o tigara, injur in gand, ma intorc spre dreapta si… vorba lui Caragiale… dau sa „caz” pe jos… Vis-a-vis de „Teatru” era odata ca-n povesti o mare frumoasa, populata si populara locatie, denumita „Complexul Marea Neagra” unde candva nu putea intra decat pe „valuta”… era fala Neptunului! Acum a fost rasa total, probabil cu buldozerul!! Ca o completare langa locatia amintita, zac vreo trei hoteluri absolute ruinate…

7. Pe soseaua principala, plina odata de toate cele, a mai ramas doar un ametit de Spring Time, multa mizerie, buruieni… si alte hoteluri devastate!!

8. Ca sa fie „tacamul complet” pe drumul de intoarcere catre Jupiter (nu Planeta ci… sa zicem statiunea), Parcul de Distractii nu mai functioneaza demult, fiarele ramase atarna sinistru, iar Teatrul de vara din Jupiter, a fost si el terminat! Daca bei ceva, te sprijini de el sa faci un PP… CADE PE TINE !! Complexul M. si Posta Mare… sunt varza… doar stafiile se pot aventura acolo!

In concluzie: cine face ca mine… ca mine sa pateasca, distractia si prostia se platesc la greu… iar eu, recunosc… tocmai am cotizat! A fost ultima oara cand mai calc pe acolo!

Marirea si decaderea covrigului, de la origini si pana in prezent

scris de Mini-economicus

Disclaimer: localizarea temporala si personajele sunt fictive, nu se face referire la nicio minoritate sexuala (desigur, cu drepturi depline !) nu s-au ranit si folosit animale in scopri narative, nu se fac referiri la sex, culoare, credinta, materialul este “politically correct”.

Cerem scuze dinozaurilor pentru folosirea expresiei “se mancau intre ei” dar studiul comandat de noi, la Universitatea Pester(a)ton pe bani grei, a relevant ca indubitabil acest lucru !

Episodul 1.
Covrig(o)-sapiens !

A fost odata ca niciodata, o vreme in care pe Pamant erau doar dinozauri, care mancau in general iarba, dar mai ales se mancau intre ei, mai dihai decat au facut-o oamenii de-a lungul mileniilor, doar ca pe atunci mancatoria, nu le aducea promovarea in organigrama paleontologiei… ci doar potolirea foamei !

A aparut apoi omul, sub diverse forme si denumiri si odata cu necesitatile sale bazale, de asigurare a hranei a aparut si prima “diviziune a muncii” , Homo-Bossus statea in pestera, iar Homo-Fraierus muncea la adunat si cultivat covrigii, pe care-i aducea “acasa” unde lui si familiei, nu-i ramanea decat praful de pe tam-tam, intrucat tobele modern nu aparusera inca !

Identificam astfel in negura istoriei proto-covrigul, care pe atunci era patrat, precum capetele sefilor de clan si care asa cum am aratat anterior era hrana de baza… a epocii !

La ceva timp, odata ce cultivarea covrigilor a devenit insuficienta, datorita inmultirii populatiunii de Homo-Fraierus, s-a trecut la productia lor in pestera, urcand astfel inca o treapta pe scara “diviziunii muncii”.

Au aparut asadar si primele probleme si intrebari, ce au inceput sa le chinuiasca mintea (si asa zbuciumata de batele luate in cap), in luptele dintre triburi. Totusi putem remarca ramificarea speciei, prin aparitia a doua sub-specii Homo-Intrebaciosus si Homo-Comercialis.

Primul punea mereu “de nebun” intrebari la care…oricum nimeni nu-i raspundea; dupa ce a obosit de atata curent facut in pestera s-a culcat…. cu fata lui Homo-Bossus si intr-un acces de inspiratie, a propus ca respectivii covrigi, sa fie facuti aproximativ rotunzi si nu patrati, cum erau pana atunci ! Licarirea aceea de inteligenta nu a dus cum s-ar putea crede, la o mai buna iluminatie a pesterii… ci la o organizarea eficienta a muncii in covrigaria “La Pestera”.

Se pare totusi, ca cele mai importante consecinte ale acestei actiuni au fost “revolutia covrigareasca” si ovalizarea capetelor Homo-Bossus, care au inceput sa priceapa ca, doar din cand in cand, e bine sa mai si asculti si aplici o idee buna, dar, doar daca e gratis si inmulteste covrigii !

Desigur ca odata ce covrigul a devenit rotund, n-a mai fost decat un mic pas, pana la inventarea rotii. Se poate spune insa ca, la intrebarea, ce a fost mai intai, covrigul s-au roata, raspunsul corect este… covrigul !!
Cand covrigii produsi riguros si cu eficienta maxima au inceput sa fie prea multi, greu de stocat si perisabili (daca dadea vreo ploaie sau inundatie se umflau peste masura !) de stateau bietii Homo-Fraierus pe afara… a venit (S)alvarea.

Cum pe atunci nu existau insa numere de urgenta, Homo-Comercialis a propus ca, surplusul de covrigi sa fie schimbat, contra altor produse cum ar fi merdenelele si placinta, pe care le faceau alte “specimen”, din pesteri indepartate.