despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

nu mai sînt garduri de protecție la fosta fabrică de bere „Rahova”

… a durat nouă luni!

Și după nouă luni, primăria sectorului 5 a scos gardurile de protecție puse pe trotuarul din fața ruinei fabricii de bere „Rahova”.

Gardurile erau fiindcă ditai bucata din acoperiș căzuse-n stradă astă iarnă, pe viscol. Și ce mai rămăsese din acoperiș, a mai căzut odată acu, la ultima vijelie.

Cu toate astea… gata! – gardurile nu mai sînt.

Însemnă că e-n regulă? Că nu mai e urmă de pericol? Că putem merge liniștiți pe trotuar? Că nu mai cade nimic nici pe șosea?

au trecut doi ani!

… multă vreme, părculețul de lîngă Policlinica Gara de Nord a fost un loc imund unde sălășuiau aurolaci. Ei au fost scoși de-aici, dar…

… dar – iată! – „amenajările” bolnave ale acestor amărîți au rămas. Ceea ce vedeți – pietre spoite și aranjate-n cercuri – este lăsat de ei; atîta s-au priceput ca să lase impresia, cînd locuiau aici, că țin oarecum curat.

Imaginea te bagă-n sperieți.

Este incredibil cum – după doi ani de la dispariția aurolacilor – nici o primărie n-a fost în stare să arunce bolovanii ăștia și să curețe iarba!

mizerie la „Școala Centrală”

… este de-a dreptul genial.

Privim spre intrarea Școlii Centrale din București – o știți, aia de pe la Icoanei. Ce trebuie să fie scris aici, pe frontispiciu? Ia, o mîzgăleală cu vopsea – „monument de arhitectură”; că nu ne-am fi prins de contrariu, altminterea.

Ce-o face, însă, cu adevărat monument? Poate neonul montat deasupra ușii: e cîș, strîmb, într-o rînă.

Halal! E mai mult Zoia Kosmodemianskaia decît „Școala Centrală”.

mizeria continuă

Mizerie cu „M” mare: toaletele restaurantelor unde-s montate fel de fel de reclame cu conținut sexual clar. Sigur că-s – în capul publicitarilor – „atrăgătoare”; dar în toaletele astea intră nu doar adulți, ci și copii: de ce trebuie forțați copiii să vadă fotografia unei pule agățată pe perete?

————-

…. un nou set de reclame scîrboase de la „Hornbach” – taman cînd ești pe cale să crezi că mai scîrbos decît scîrbosul nu este. Te-nșeli: este!

Nu vi le arăt: e plin orașul de ele, ba le vedem și la televizor. Un nene care-ncropește o coșmelie care cade pe el și care iese dintre dărîmături cu capul spart, rîzînd ca tîmpitul de bucurie că poate s-o ia cu bricolatul de la capăt… o tanti care ciumpăvește o tufă de trandafiri, toată numai răni – n-a dus-o capul să se deie cu spirt și să-și puie niște leucoplast pe deasupra… și mai sînt – mai sînt!

Da: bucuria de a face treabă, ați zice!

Da’ de unde; e mizeria de-a face treabă urît, fără cap; niște reclame nemțești la o atitudine atît de românească…

ar fi trebuit deja să fie bine

Șed, mă uit… Cuget. Nicicînd nu-i mai urîtă Capitala ca pe sfîrșit de iarnă și-nceput de primăvară. Totul e părăginit, murdar, șui, căzut și decăzut.

În așteptarea „curățeniei de primăvară” – imbecil concept!!! – nimeni nu face nimic săptămîni în șir, lăsînd să se-adune și să crească mizeria ce ne-nconjoară. Nu s-a schimbat nimic în felu-n care Primăria Capitalei vede lucrurile, curățenia și ordinea – ba-i chiar mai rău, parcă.

Și tot așa o s-o ție; pentru că dac-ar fi fost ceva semne că va fi mai bine, ar fi trebuit deja să se vadă.

în continuare mizerie la fabrica de bere „Rahova”

Acum două luni, pe viscolul cîinos de-nceput de an, se prăbușea o bucată zdravănă din acoperișul fostei fabrici de bere.

Nimeni n-a pățit nimic, din fericire.

Imediat, duamna Primar al Capitalei l-a luat după dînsa pe primarul nostru de sector – să ia, cu toții, masuri.

Bieții pompieri au pus clădirea în siguranță poliția a oprit circulația pe lîngă ziduri; se merge, practic, doar pe linia tramvaiului.

Și… gata!

Au trecut, deci, două luni. A rămas ca-n pom. Moloz pe lîngă clădire… Banda-ntîi închisă…

Și, pentru că închiderea circulației nu este semnalizată luminos, un echipaj al Poliției Locale șade, în fiecare zi, cu girofarurile pornite, ca să avertizeze șoferii de zona cu pericole.

 

Ce umilință… ce incompetență… ce delăsare… ce prostie… ce primari proști.

„smart street”

… atît de mult ne mai plac conceptele! Mai ales cînd sîntem o companie mare, cu idei… cu inițiative… cu gânduri mari…

De mult ce ne păsa de „parcarea inteligentă”… ne-am pus reclama în așa fel încât să ocupăm un loc de parcare.

E vorba de parcarea unui parc, care în weekend este cu adevărat plină: locul acela ocupat cu reclamă contează pentru o familie.

din nou cinema la Liberty

Dacă nu vedeam un panou publicitar la Unirii, n-aș fi știut!

… dar la mall, la Liberty, se dau din nou filme.

„Happy Cinema” se cheamă multiplexul acum.

Ziceam c-am văzut reclama la Unirii.

Mall-ul cu un picior în groapă din Rahova redeschide, după un an jumate, cinematografele și… face reclamă la Unirii!

Rahovenii – ăia care-ar trebui să umple iar sălile de film de-aici – îs ultimii care află, fiindcă nu-i nici o reclamă-n cartier.

în tot acest timp-

V-arătam mai în toamnă felu-n care orașul ne e sufocat, mîzgălit, spurcat cu graffiti.

Zi după zi – noapte după noapte! – graffitiurile se-nmulțesc.

„Artiștii” se cocoață pe terase, balcoane, garduri…. și dimineața opera-i gata!

Treceți pe sub Pasajul Basarab și uitați-vă cum a fost murdărit!

Numărați seara cîte necurățenii sînt pe strada voastră și mirați-vă c-a doua zi e una-n plus!

… asta trebuie să se-oprească cît mai curînd-

din zbor

trebuia să se umple, cumva, și zidul ăsta – lăsat orb la Matache

14611010_1712490362404066_1064291200186137483_n

… și s-a umplut.