despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

nimic nou și nimic bun la Muzeul militar

Muzeul Militar e un muzeu tipic – adică absolut încremenit în timp. Norocul lui, e firește, lipsa alternativelor recreativ-educaționale: așa că zeci de autocare cu puștani trag la poartă și-i mereu plin, nu doar cînd e vreun eveniment.

Revin pe-aici cu inima strînsă, an după an, neizbutind niciodată să mă dezmeticesc la vederea indolenței de-a arăta, de-a pune în valoare, de-a face naibii ceva-n plus cu această colecție ceaușistă.

Mă văd, totuși, dator să remarc că s-a „renovat” transportorul FAMO, spre bucuria naziștilor ce-i dădeau tîrcoale cu ochii lăcrămoși. Renovarea presupune o prelată nouă și un strat de vopsea – sămsăreală de Vitan; dar se cheamă că nu mai ruginește-n halul ăsta…

Și, ca să nu se vadă urît decăderea mai modestului camion Škoda din spatele lui, „gospodarii” l-au acoperit de tot c-o plasă de camuflaj.

… și s-a rezolvat.

Plimbări pe la alte muzee: la Palatul Regal • la Aman și Zambaccian • la Muzeul Colecțiilor de artă • la Mărțișor • la Muzeul tehnic • la Muzeul Satului • la Cimitirul Bellu • la Muzeul Vîrstelor • la Muzeul de artă recentă

iar la Muzeul Militar…

… în weekend se ținură – ca-n fiecare an – zilele acelea deschise ale Muzeului Militar.

Ca de obicei, lume, distracție, voluntari inimoși care se-mbracă-n uniforme vechi și bat pas de defilare, se duelează cu sabia și dau cu pușca, ca să vedem cum se făcea armata pe vremuri.

Din păcate, cam asta-i și toată treaba cu zilele astea: dacă n-ar fi voluntarii ăștia pasionați, n-ar veni nimeni.

Oamenii ăștia fac toată isprava.

Fiindcă Muzeul Militar rămîne și azi doar un depozit trist de ruginituri.

N-a apărut nimic nou; nu s-a restaurat nimic; și din toate ce zac prin curte, nimic n-a revenit la viață.

Păcat de oamenii de treabă care lucrează pe-aici și de toată bunăvoința lor!

Păcat că Muzeul Militar nu face nimic – șade cu fundul pe ce-a strîns și nu s-a prins că vizitatorul ar vrea să vadă și ceva interactiv, nu doar să caște gura-n vitrine.

… bașca, de drag ce-i e e de vizitatori, nici să puie un cazan la fiert cu fasole nu s-a mai învrednicit. Ce să mai zici de cișmeaua care nu mergea? O fi fost și-aia piesă de muzeu!

Muzeul Militar în presa vremii • Plimbări pe la alte muzee: la Palatul Regal • la Aman și Zambaccian • la Muzeul Colecțiilor de artă • la Mărțișor • la Muzeul tehnic • la Muzeul Satului • la Cimitirul Bellu • la Muzeul Vîrstelor

din zbor

… ca-n fiecare an, Muzeul Militar își deschide porțile, în preajma sărbătorilor Independenței. Anul ăsta – pe 13 și 14 Mai, în weekend. De obicei e interesant; mai ales pentru cine n-a fost…

Cu ocazia asta, văzui și că muzeul și-a făcut „site-ul” să funcționeze – cît de cît; dar nu scrie acolo nimica despre zilele astea.

mai multe despre istoria muzeului, dar și despre ce se poate vedea-n curte

plimbări în Bucureşti XIV – la Muzeul militar

Orice bărbat trebuie să meargă acolo; aşa e regula. Oricît de umanist sau de pacifist te-ai da, nu se poate să nu-ţi facă cu ochiul istoria şi tehnica militară.

Muzeul Militar din Bucureşti îşi ţine în weekendul din preajma lui 9-10 mai zilele deschise, prilej de a vedea şi chestii mai intersante – adică reconstituiri, adică entuziaşti care-şi cheltuie banii pe uniforme şi puşti vechi şi se joacă de-a soldaţii.

Problema cu manifestările astea e că dacă ai apucat să mergi la una, nu prea mai are rost să mai mergi şi data viitoare. Ştiu – e frumos, ai ce vedea, copiilor le place (şi toţi se poartă frumos cu copiii); dar nu se-ntîmplă nimic nou, de la an la an. Şi e păcat – şi vina e, desigur, a Muzeului.

Muzeul e o adunătură prăfuită şi săracă de exponate; n-are nimic modern, n-are nimic pasionant în el. Lipsesc lucruri care n-ar trebui să lipsească. În condiţiile în care mai zac prin parcurile auto de prin ţară cîteva Buceaguri, cîteva TeVeuri, cîteva autobuze şi alte rable, e păcat de la Dumnezeu că nu sînt trimise aici şi expuse.

E păcat de la Dumnezeu că, de la an la an, se degradează bijuterii tehnice ca tractorul cu roţi şi şenile FAMO şi camionul Skoda. Nişte nenorociţi – dacă-mi cereţi părerea – le lasă pradă ruginei. Iată cum stă aruncat într-un colţ FAMO:

Iată şi cum e abandonat camionul Skoda…

Am mai spus – n-ai cum să nu dai tîrcoale, fascinat, acestor vehicule grele. Taţii le arată entuziasmaţi copiilor care de-abia ştiu să ceară papa, tinerii povestesc, cu lux de amănunte, specificaţiile tehnice prietenelor (drept răzbunare pentru tîrgul de nunţi la care au fost tîrîţi luna trecută), nazişti nedeclaraţi oftează discret pe lîngă ele cu gîndul la gloria reich-ului…

Şi te plimbi, caşti gura, te-nchipui în cine ştie ce film de l-ai văzut cînd erai copil…

Vizita la Muzeul militar e o sărbătoare pentru pasionaţii de trecut şi de istorie. Tehnica aceasta veche e plină de surprize. Anul ăsta m-am pomenit că mă uit cu atenţie la diferite modele de roţi. De la roţi trecui la cauciucuri; vechi şi ele – doar au făcut războiul! – dar nimic nou în mărcile lor: Dunlop, Continental, BF Goodrich…

Moment în care am rămas blocat, citind marcajul pneurilor de pe camionul Skoda:

Banloc-Goodrich; Fabricat în România.

Asta da, pagină de istorie.