despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

din zbor

  • o ştire tristă din care nu înţeleg ceva: cum vine aia – la doar cîteva sute de metri?

Femeia accidentată a travesat Şoseaua Colentina neregulamentar, la doar câteva sute de metri de o trecere de pietoni. Ea a fost lovită în plin de o maşină, iar lovitura i-a fost fatală.

  • fiindcă pregătesc vreo două articole mai mari cu Drumul Taberei, am trecut pe-acolo, săptămîna trecută; să mă documentez cum se cuvine. La Moghioroş m-am bucurat să regăsesc nemaipomenita brînză de la Neluţu şi m-am distrat de ţiganii care vînd absolut orice pe trotuar: chiar şi broccoli la 5 lei!… broccoli la 5 lei!!
  • Pentru un cartier cu pretenţii de civilizaţie, Drumul Taberei are cam prea mulţi cîini, prea multă ţigănie la Moghioroş, prea multă mizerie; altfel, are şi destui oameni intreprinzători – uite, unii care cred că şi-au făcut dublex:

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă II

Acum mai bine de un an recomandam cîteva lucruri bune de mîncat, pentru care merita să faci un ocol. E vremea pentru o actualizare a listei – iată, deci:

  • Cofetăria Claus, Banu-Manta: violete, joffre, ştrudele. cozonacii nu mai sînt ce-au fost odată, însă
  • Cofetăria Constance, Banu-Manta şi Doamna Ghica: parfait, mascote, mini-tarte cu ciocolată
  • Cofetăria Raisa, Ferentari: pricomigdale, cozonaci, checuri
  • Cofetăria Hristmari, Rahova-Sebastian: fondante, ecleruri cu ness
  • Cofetăria Georgi, Rahova-Sebastian: covrigi, pîine, găluşte cu prune
  • Cofetăria Capşa: bomboane… toate şi oricare
  • Cofetăria Tosca, Dristor şi Toscana, Victoriei: fursecurile L’orange şi Şuneg
  • Cofetăria Maria, Aviaţiei: toate, pe-ncercate!
  • Patiseria Nicoleta, Brezoianu: bănăţene cu carne
  • Patiseria de la Primăria Banu-Manta: scovergi, gogoşi
  • Patiseria de pe Kogălniceanu, colţ cu Vasile Pîrvan: langoşi, pateuri cu brînză
  • Patiseria de pe Griviţa, colţ cu Mircea Vulcănescu: merdenele cu carne, cu ciuperci
  • Patiseria Fadel: orice…
  • Covrigăria de pe Buzeşti: covrigi cu sare
  • Covrigăria de la Laromet: covrigi cu sare, covrigi dulci cu susan
  • Mezelăria Sergiana, din Hala Obor: cîrnaţi, tobă
  • Mezelăria La Baciu, Calea Floreasca: de toate
  • Măcelăria La Mircea Măcelaru, lîngă Piaţa 1 Mai
  • Măcelăria de pe Calea Călăraşilor, colţ cu Mîntuleasa
  • Pescăria din Piaţa de la Prosper, Sebastian-13 Septembrie
  • Brînza de la Neluţu, din piaţa Moghioroş
  • Vinul de la Vinul Nostru
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Cumpărături de sărbători

Balamucul începe; poţi face ceva ca să-ţi fie mai uşor?

Eu unul zic că nu-i nevoie să-ţi cumperi chiar toate lucrurile din hipermarket. Bun, îţi poţi lua zahăr, ulei, apă minerală, suc, bere – şi poţi lua lucrurile astea cu mult timp dinainte, pentru că nu sînt perisabile.

M-am jurat acum 20 de ani că n-o să mai stau la cozi – şi în nici un caz la cozi la mîncare; de aceea, evit cît pot de tare să merg la hipermarket în preajma sărbătorilor. Fireşte că sînt lucruri pe care n-are rost să le iei mai scump de la alte magazine; fireşte că hipermarketurile sînt un lucru grozav – atîta doar că nu în zilele alea.

Sînt lucruri însă pe care chiar nu e nevoie să le iei din hipermarket:

  • Carnea şi mezelurile: cu siguranţă ştii o măcelărie bună, unde chiar eşti cunoscut ca un client bun. Dacă nu ştii, e păcat. Carnea e mai bună, mai proaspătă şi mai sigură decît în hipermarket.
  • Brînza: atîta vreme cît în fiecare piaţă din oraş are vreun Neluţu cu brînză, unt, smîmtînă, chiar nu merită să cumperi din hipermarket.
  • Dulciuri: mai e nevoie să zic ceva? Am lăudat atîta cofetăriile bune din Bucureşti!
  • Vin: oricît de ieftin e vinul din hipermarket, n-are cum să bată un vin vrac de calitate. Vinul Nostru, bunăoară, vinde cu 35.000 vechi litrul. Şi vinul e excepţional.
  • Fructe şi legume: ce te costă să-ţi umpli cîteva sacoşe la un drum prin ţară? sau să mergi la cineva cunoscut şi de încredere din piaţă?

Pînă la urmă, oare cu cît ieşi în pierdere dacă nu mergi la hipermarket şi-ţi faci cumpărăturile de sărbători la magazinul din colţ? Am încercat, şi nu o dată – şi pierzi cel mult vreo 10 euro. Dar rezolvi totul în juma’ de oră; nu te mai învîrţi ca bezmeticul prin parcări, nu mai vînezi cărucioare, nu te mai enervezi la cozi…

Cu toate astea, mai mult ca sigur că o să mergem – măcar o dată! – la hipermarket în preajma sărbătorilor; aşa că e bine să ne gîndim la cîteva lucruri:

  • verificaţi dacă produsul dorit are cod de bare pe el/pe etichetă (şi, preferabil, dacă codul e intact) – altfel nu va putea fi scanat la casă, şi l-aţi pus degeaba în cărucior.
  • nu luaţi pungi de plastic biodegradabile: nu ţin deloc, se sfîşie, se rup.
  • dacă mergeţi la cumpărături noaptea, e mai puţină lume – dar şi casele deschise sînt mai puţine.

Pe unde sa te abati cind ti-e pofta

Fiecare loc bun este si foarte bun la ceva anume. Merita sa faci un ocol doar ca sa maninci repede-repede:

  • scovergile de la patiseria de pe Banu-Manta (peste drum de primarie)
  • violetele de la cofetaria Claus (tot pe Banu-Manta)
  • langosii si pateurile cu brinza de la patiseria de pe Kogalniceanu, colt cu Vasile Parvan
  • placintele banatene cu carne de la patiseria de pe Brezoianu (peste drum de agentia CFR mare)
  • hmmm…. orice de la patiseria Fadel (Calderon cu Maria Rosetti) – acolo chiar nu stii ce sa alegi
  • pricomigdalele de la cofetaria Raisa de pe Ferentari, colt cu Salaj

Sau poti sa te opresti nitel si sa savurezi…

Si zau asa, de cate ori te blochezi pe DN 1 incercind sa iesi ori sa intri-n oras, ia-ti un hotdog de la IKEA. E doar zece mii.

Si treci pe la Moghioros, pe la Nelutu, sa vezi ce gust are de fapt brinza.

Ciuperci, must si bogatiile toamnei

Vi s-ar parea ciudat dac-ati sti ca sunt mai multi oameni decit ati crede carora li se usuca gura de pofta dup-o carafa de must? Ei bine, e adevarat. N-ar fi o afacere prea proasta pentu un restaurant sa puna un afis mare-n geam pe care sa scrie: AVEM MUST! Si pin-la urma n-o fi atit de greu de facut.

La fel, am bagat de seama ca iubitorii de ciuperci de toamna au inceput sa se agite-n cautarea ghebelor prin piete. Ghebele nu sunt ciuperci de cultura si adunarea lor e cu siguranta migaloasa, si-n plus o bruma timpurie nu le face bine. Ramine in picioare intrebarea daca nu e totusi riscant sa le cumperi din piata sau de la coltul strazii.

Toate astea se intimpla: ma refer la dorul oamenilor de lucruri naturale si poate-altfel-neobisnuite.  De-aia scrie de Nelutu si la gazeta. De-aia te miri cit de multa lume se stringe la festivalurile sarmalelor, pastramei, brinzei, la zilele recoltelor….

Update: Brinza de la Nelutu

Aflu ca s-a-ntors Nelutu! Si toate-s iar asa cum trebuie pe pamint.

Brinza de la Nelutu

Sunt in Bucuresti doua feluri de oameni: cei care au gustat brinza de la Nelutu si cei care nu au facut-o; pot sa zic asta? Pentru c-as merge prea departe dac-as zice ca cei care-l stiu pe Nelutu se pot recunoaste intre ei pe strada facind un semn secret.

Cine e Nelutu, si ce brinza face? Stiu ca e de pe la Sibiu, si brinza e de oaie, dintr-aia grasa, si gustoasa. Cind ajungi acolo, o sa te-ntrebe daca-ti place veche si grasa, si o sa descoperi ca-ti place. Si daca esti om serios, o sa te-ntrebe daca-ti place si mai veche si mai grasa, si o sa-ti placa si mai mult.

Nelutu vinde in hala de brinzeturi a pietii Moghioros; si cum pe moment, hala e-n renovare, nu stiu unde poti da de el; si asta, alaturi de incalzirea globala, ma pune serios pe ginduri.

Update: Nelutu s-a-ntors.