despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

pînă și pizza

… cît de bună mai e pizza obișnuită, cea care se găsește cam oriunde – ori la un click, ori la un chioșc distanță?

Să purcedem – și, deși unii ar zice că nici nu merită luată-n seamă, eu aș începe chiar cu pizza de la patiserie.

Aici – așa cum știm – pretențiile nu-s mari, însă surprizele plăcute mai pot s-apară, atunci cînd patiseria chiar nu-și bate joc, dîndu-i mîna să folosească cîrnăciori gustoși, un sălămior nu întrutotul ieftin, măsline care n-au gust de prune uscate și tot așa. Cele mai bune-s cele unde blatul e pufos – nu pîine chioară. Doar că numărul patiseriilor bucureștene ce-s în stare să producă o felie de pizza a scăzut îngrozitor; dacă stau să mă gîndesc bine, singura pizza de patiserie care se poate mînca ar fi cea făcută la „Nicoleta”, pe Domnița Anastasia; doar că aici se poate găsi doar dimineața.

Mi se pare chiar rușinos să ajung să apreciez sortimentul de pizza pe care-l găsim pe la „Luca”; măcar constant prin ingrediente și-n rețetă și nu întrutotul sărăcăcios. Ba chiar uneori pare chiar că nu dai greș c-o felie de la „Fornetti”…

Mergem mai departe – tot așa, pe stradă, mai la botul calului – și ne uităm cu interes la locurile specializate care vînd pizza la bucată; tu, client, alegîndu-ți cît de mare ori cît de mică poate să fie; succesul lor stă în posibilitatea de a-ți lua cîte un ștraif din mai multe feluri, combinînd după chef și poftă. Pizza-n sine e… chiar pizza și nu te miri cînd vezi oameni la coadă. E interesant că, văzînd cît de bine-i merge lui „Latin Pizza” de pe Lipscani, au început s-apară și alte locuri pe același calapod în Centrul Vechi!

Treapta următoare ar fi localurile cu specific; că le zice italienești, că le zice doar pizzerii, nu-i important: ai cum să mănînci cîte o bunătate cu blat „adevărat”, cu ingrediente corecte, puține – dar de bună calitate. Pizza aici pare sărăcăcioasă, dar de-abia termini una și-ți lingi deștele. N-am ajuns în multe locuri, dar – de exemplu – la „Belli Siciliani” pizza e strașnică!

Pizza se face oriunde, practic în orice restaurant, indiferent de specific; și, după noroc, poate fi rezonabil de reușită; dar cine merge la restaurant pentru pizza? – poate cei care au copii.

Ei, și-ajungem la pizza pe care-o vrei la ușă. Aici, ori te bazezi pe marii jucători din piață (Pizza Hut, Jerry’s, Domino’s, Trenta, chiar și Florina), ori te-ncrezi la micile pizzerii din cartier. N-ai ce face; de rețetele pizzeriilor mari ți se apleacă după o vreme și ajungi să schimbi, periodic, locul de unde comanzi. Experimentînd – mult și, firește, pe buzunarul tău – poți descoperi chiar unele deosebit de bune la micile pizzerii… Ideal e să te ferești, pe cît se poate, de cei care trîntesc ceapă în exces, care presară porumb ca la găini, care scapă fel de fel de legume ciudate; de cei pentru care sosul e ba doar ketchup, ba doar un soi de bulion lungit.

Cu vremea-ți dai și seama care pizza e bună și-a doua zi! Cea de la „Pizza Hut”, după ce se răcește, e dezamăgitoare și-ți lasă un gust artificial.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

vești triste din patiserie

Dispar, una după alta, patiseriile cunoscute ale Capitalei; li-i luat locul de francize, de lanțuri.

Odată cu ele dispar rețete, dispar tradiții, dispar oameni care știu patiserie. În ultimul deceniu am văzut cum, de la un an la altul, am pierdut cîte un pic din bunătatea patiserie bucureștene.

… am ajuns să numărăm pe dește locurile unde se mai fac merdenele adevărate. Și dacă vă-nchipuiți că la restul produselor ședem mai bine, vă-nșelați.

Găsiți un amărît de ștrudel cu măr bun… „ca pe vremuri” – ori unul cu brînză dulce care să semene cu altul!

Sînt locuri unde singura diferență între merdenea și pateul cu brînză e… forma: au ajuns să aibă același foietaj… și aceeași umplutură!

Că nu se mai face umplutură cu carne, știam! – dar la umplutura cu ciuperci stăm chiar mai trist, deseori fiind de nemîncat.

Unii vînd covrigul polonez de-a dreptul uscat, doar ungîndu-l cu niște zeamă…

Brînzoaica nu mai are brînză decît pe deasupra.

Nu mai contează unde trebuie aluat sau unde trebuie foi; nu mai contează unde brînza trebuie să fie sărată și iute sau unde trebuie să fie doar sărată; nu mai contează unde se pun stafide și unde nu; nu mai contează unde se pune zahăr vanilat sau unde se pune zahăr pudră; ce ți-e gogoașa, ce ți-e scoverga; nu mai contează nimica!

Și totuși, oamenii cumpără, piața merge, la francize-i coadă.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Adio, cremșnit!

Mă tem că s-a pierdut tradiția și știința de-a produce amărîtul de cremșnit în cofetărie.

Ultimul loc bucureștean care-l făcea era „Casandra” din Romană. Nu-l mai face.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Totuși e bine

… e din nou patiserie „La tati” de pe Rahova colț cu Ispirescu.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

s-a dus și „Gigi”

Nimic din ce văd nou pe linia patiseriei bucureștene nu mă-ncurajează. După vreo cinci ani s-a-nchis patiseria-covrigăria „Gigi” de lîngă Inter, pe colț la Batiștei. Nu plîng neapărat – nu era crema cremelor.

… dar tristețea-i alta: în locul lui „Gigi” a venit… ce să vină?… a venit „Luca”!

Prea mult standard, prea mult monopol, prea puțină varietate – nu e bine deloc.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Nu mai e patiseria de la „Perla”!

De data asta e definitiv: patiseria cea veche de la „Perla” e oale și ulcele. A mai fost ea închisă acum vreo patru ani – acuma, însă, cum am zis, e definitiv.

Cît de definitiv? Azi se deschide un „Luca”-n locul ei.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

da, e clar – patiseria „La tati” de pe Rahova colț cu Ispirescu a dispărut (a rămas măcar pe Iancu Jianu, dar nu-i taman așa stradal și la-ndemînă): în locul ei e ditai farmacia.

Fie vorba-ntre noi, ce altceva se mai deschide, decît farmacii, megaimajuri și case de pariuri?

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

plimbare locală, nu pe burta goală

… viața de cartier are micile ei bucurii și surprize frumoase; totul e să fii curios și să-ncerci să te uiți în jurul tău, la nici zece minute de casă. Subzistă o droaie de mici afaceri locale ce oferă calitate: produse bune, servire plăcută.

Mă apucai să număr chestiile bune pe care le-am descoperit, recent, în jurul părții mele de Rahova – și nu-s deloc puține!

  • O făbricuță de pîine pe Nedeleanu, după Dumbrava Nouă – are niște covrigi la șir nemaipomeniți!
  • O șaormerie nemaipomenită – printre cele mai bune din București! – pe Mărgeanului: „Royal Kebap” (face și cu vită; închis dumineca)
  • Coadă mereu la „Fendi Kebap“ pe Nedeleanu cu Novaci – ăsta e semn bun.
  • Un magazin cu mezeluri și brînzeturi din secuime tot pe Mărgeanului.
  • Un „Mega Image” mare și foarte bine garnisit, la care-mi place faptul că lipsesc vitrinele cu servire asistată – ca atare, nu pierzi timp și găsești multe lucruri de calitate gata feliate: pe Petre Ispirescu, colț cu Mărgeanului.
  • Vizavi de el, pe Petre Ispirescu, cofetăria „Piticot”.
  • O măcelărie formidabilă, pe calea Rahovei, la trecerea de pietoni de la strada Bîrca (s-a extins de curînd cu pescărie).
  • Și, peste drum de ea, un fast-food cu livrare acasă – „Story Pizza”. Absolut decent și cu niște papanași delicioși.
  • La același capitol, oleacă mai departe – pe Alexandriei colț cu Mărgeanului, „Pizza Ka”.
  • … și „Pikandy Plus” de pe Sebastian.
  • Nu uităm „Sergiana” din Kaufland Sebastian.
  • Nici, nu departe, magazinele „La Bia”, cu carne bună și alte chestii reușite.
  • Patiseria de la „Prosper” e bună…
  • … precum și „La tati”, deși văd că s-a închis cea de la Petre Ispirescu, dar a rămas măcar pe Iancu Jianu.
  • Deloc de lepădat, restaurante locale: „Britannia“ și „Excellence“ la capetele opuse ale străzii Petre Ispirescu și – pe Novaci – „Casa Brândușa“.

E bine – foarte bine!

„La Tati”: mucenici buni

Da, le-a trecut efemera vreme, dar vrednica patiserie „La Tati” îi face și acum, cu mare succes. Buni mucenici!

De altfel, cum să nu iasă buni, cîtă vreme cozonacii de aici sînt singurii pe care-i aleg de ani de zile, de Paște și Crăciun?

3 lei și 50 de bani bucata; zici că i-ai făcut tu acasă-n cuptor.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

top 3 merdenele

Care sînt cele mai bune trei merdenele din București?

Vestea bună e că eu știu!

Vestea proastă e că în afara lor… nu știu altele!

Da: patiseria bucureșteană o duce la fel de prost. Mediocritatea tronează peste covrigării, gogoșerii și patiserii.

Pe primul loc socot în continuare merdeneaua făcută la patiseria de pe Batiștei, de peste drum de biserică: pentru cocă și felu-n care iese coaptă – perfect de-a dreptul. Am încercat și gogoșile produse aici, dar din păcate nu m-au convins deloc, fiind banale. Se fac și covrigi, nu i-am încercat. Programul patiseriei – mică patiserie! – e dintr-acela scurt; seara și-n weekend nu ține deschis.

Pe locul al doilea este, bunînțeles, merdeneaua de la Amzei. Bună mereu și bună la fel ca acum 40 de ani; întotdeauna cu brînza potrivită excepțional. Laude patiseriei în sine, cu un sortiment bogat și foarte echilibrat calitativ, cu siguranță cel mai bun din tot orașul. Nu face gogoși și nici covrigi, și bine face – nu trebuie să amesteci lucrurile, ci să te axezi pe cîteva care-ți ies! Ce e sigur aici? – că o să găsim practic mereu deschis, chiar și de sărbători!

Pe locul al treilea este cea făcută la vechea patiserie din pasajul de la metrou din Piața Victoriei: constantă și plăcută chiar și-n momentele în care alegerea brînzei este mai nefericită. Găsim aici și cele mai bune trigoane cu rahat din București (scumpite de cîteva zile la 2 lei de la 1 leu 50). E o patiserie cu un sortiment conservator și cuminte, care, datorită poziției și vadului, e deschisă pînă seara tîrziu; doar duminica e-nchisă.

Diferențele dintre aceste trei merdenele nu-s uriașe. Luată fierbinte, cea mai bună dintre toate este cea din Amzei; călduță, cea mai bună e cea din Batiștei; rece – felu-n care merdeneaua de calitate-și dovedește valoarea – e, fiecare, la fel de bună.

Firește, fiecare dintre noi are o preferință anume cînd e vorba de felu-n care mănîncă merdeneaua. Cînd cumpărăm două, cum e cel mai bine s-o facem: una după alta sau împreună, ca un soi de sandviș?

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos