despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Plăcinte bune.

De ceva timp, în zona micului scuar dintre străzile George Enescu și Tache Ionescu (Cosmonauților, respectiv Nikos Beloiannis înainte vreme) s-au oploșit niște căsuțe unde se vînd felurite mărunțișuri.

Printre ele, și una unde se fac niște plăcinte de toată isprava – cu brînză dulce, brînză sărată, varză, mere…

Sînt în genul celor de la restaurantele „La Plăcinte”, dar de trei ori mai ieftine: șapte lei bucata… și chiar merită!

mîcaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

Cine mai ține minte că acum 20 de ani Bucureștiul era numai chioșcuri, tarabe și coșmelii!

Și cine mai ține minte cum au dispărut aproape toate peste noapte, printr-o decizie curajoasă a Primăriei!

Au fost demolate, atunci, terase, magazine și restaurante cu notorietate.

Dintre cele foarte puține care au scăpat putem aminti terasa-restaurant „Derby” din zona Eroilor și terasa „Trestiana” de la intrarea-n parcul Izvor, ambele apărute după Revoluție.

Ca terasă, „Trestiana” nu mai funcționează de multă vreme; dar activitatea a continuat cu un magazinaș și-o patiserie chiar bunicică.

Iată că locul se primenește, transformîndu-se în ditai patiseria „Megapan” – unul din concurenții de pluton de pe piața de profil bucureșteană.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Pe unde să te-abaţi cînd ţi-e poftă XII

Un nou an, cam aceleași recomandări – n-aș putea zice că-s mari schimbări în ceea ce ne place.

Patiseria bucureșteană e-n vădit regres, ajungînd în era monopolurilor și-a francizelor: „Luca” și „Petru” peste tot. S-a terminat și cu tentativa din anii precedenți, de-a produce ici-colea chestii oareșcum mai fine – erau scumpe și nu-ntotdeauna chiar atît de bune. Nici genul acela de patiserii ce-și zic „tradiționale” n-au propășit – și-astea-s scumpe, nici astea nu fac mereu cine știe ce bunătăți.

Cofetăriile staționează – prăjiturile bucureștene rămîn bune, așa cum ne-am obișnuit; rarele experimente din domeniu sînt legate mai mult de torturi.

Șaorma nu s-a stricat, mîncătoriile-s în regulă, grătarele din spatele piețelor vînd de n-au aer…

Stăm din ce-n ce mai bine la restaurante: oriunde-am merge ne place. Nu-nseamnă că avem cine știe ce lucruri extraordinare-n meniu, ceva atît de special și de reușit încît să te facă să vii și să revii într-un loc anume – poate vom face și pasul ăsta-n anii viitori – dar stăm bine.

Ar fi fost o bucurie să dăm peste magazine și magazinașe bune – nu contează specificul ori mărimea! – și, întrucît lipsa lor se-ntinde deja de ani mulți, ne-ntrebăm dacă-și va reveni cîndva comerțul ăsta.

Cam asta e; recomandările-s pe hartă – la fel și zonele comerciale bucureștene.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

o mică patiserie bună

E-n Băneasa.

Mică-mică, între magazinele de la parterul blocului de pe stînga, cum intri pe pe strada Horia Măcelariu din breteaua ce merge paralel cu șoseaua București-Ploiești. Parcă-i zice „La Bunica”.

O patiserie bună, care și-a păstrat în timp calitatea. Face și niște gogoși reușite. Bravo!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

pînă și pizza

… cît de bună mai e pizza obișnuită, cea care se găsește cam oriunde – ori la un click, ori la un chioșc distanță?

Să purcedem – și, deși unii ar zice că nici nu merită luată-n seamă, eu aș începe chiar cu pizza de la patiserie.

Aici – așa cum știm – pretențiile nu-s mari, însă surprizele plăcute mai pot s-apară, atunci cînd patiseria chiar nu-și bate joc, dîndu-i mîna să folosească cîrnăciori gustoși, un sălămior nu întrutotul ieftin, măsline care n-au gust de prune uscate și tot așa. Cele mai bune-s cele unde blatul e pufos – nu pîine chioară. Doar că numărul patiseriilor bucureștene ce-s în stare să producă o felie de pizza a scăzut îngrozitor; dacă stau să mă gîndesc bine, singura pizza de patiserie care se poate mînca ar fi cea făcută la „Nicoleta”, pe Domnița Anastasia; doar că aici se poate găsi doar dimineața.

Mi se pare chiar rușinos să ajung să apreciez sortimentul de pizza pe care-l găsim pe la „Luca”; măcar constant prin ingrediente și-n rețetă și nu întrutotul sărăcăcios. Ba chiar uneori pare chiar că nu dai greș c-o felie de la „Fornetti”…

Mergem mai departe – tot așa, pe stradă, mai la botul calului – și ne uităm cu interes la locurile specializate care vînd pizza la bucată; tu, client, alegîndu-ți cît de mare ori cît de mică poate să fie; succesul lor stă în posibilitatea de a-ți lua cîte un ștraif din mai multe feluri, combinînd după chef și poftă. Pizza-n sine e… chiar pizza și nu te miri cînd vezi oameni la coadă. E interesant că, văzînd cît de bine-i merge lui „Latin Pizza” de pe Lipscani, au început s-apară și alte locuri pe același calapod în Centrul Vechi!

Treapta următoare ar fi localurile cu specific; că le zice italienești, că le zice doar pizzerii, nu-i important: ai cum să mănînci cîte o bunătate cu blat „adevărat”, cu ingrediente corecte, puține – dar de bună calitate. Pizza aici pare sărăcăcioasă, dar de-abia termini una și-ți lingi deștele. N-am ajuns în multe locuri, dar – de exemplu – la „Belli Siciliani” pizza e strașnică!

Pizza se face oriunde, practic în orice restaurant, indiferent de specific; și, după noroc, poate fi rezonabil de reușită; dar cine merge la restaurant pentru pizza? – poate cei care au copii.

Ei, și-ajungem la pizza pe care-o vrei la ușă. Aici, ori te bazezi pe marii jucători din piață (Pizza Hut, Jerry’s, Domino’s, Trenta, chiar și Florina), ori te-ncrezi la micile pizzerii din cartier. N-ai ce face; de rețetele pizzeriilor mari ți se apleacă după o vreme și ajungi să schimbi, periodic, locul de unde comanzi. Experimentînd – mult și, firește, pe buzunarul tău – poți descoperi chiar unele deosebit de bune la micile pizzerii… Ideal e să te ferești, pe cît se poate, de cei care trîntesc ceapă în exces, care presară porumb ca la găini, care scapă fel de fel de legume ciudate; de cei pentru care sosul e ba doar ketchup, ba doar un soi de bulion lungit.

Cu vremea-ți dai și seama care pizza e bună și-a doua zi! Cea de la „Pizza Hut”, după ce se răcește, e dezamăgitoare și-ți lasă un gust artificial.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

vești triste din patiserie

Dispar, una după alta, patiseriile cunoscute ale Capitalei; li-i luat locul de francize, de lanțuri.

Odată cu ele dispar rețete, dispar tradiții, dispar oameni care știu patiserie. În ultimul deceniu am văzut cum, de la un an la altul, am pierdut cîte un pic din bunătatea patiserie bucureștene.

… am ajuns să numărăm pe dește locurile unde se mai fac merdenele adevărate. Și dacă vă-nchipuiți că la restul produselor ședem mai bine, vă-nșelați.

Găsiți un amărît de ștrudel cu măr bun… „ca pe vremuri” – ori unul cu brînză dulce care să semene cu altul!

Sînt locuri unde singura diferență între merdenea și pateul cu brînză e… forma: au ajuns să aibă același foietaj… și aceeași umplutură!

Că nu se mai face umplutură cu carne, știam! – dar la umplutura cu ciuperci stăm chiar mai trist, deseori fiind de nemîncat.

Unii vînd covrigul polonez de-a dreptul uscat, doar ungîndu-l cu niște zeamă…

Brînzoaica nu mai are brînză decît pe deasupra.

Nu mai contează unde trebuie aluat sau unde trebuie foi; nu mai contează unde brînza trebuie să fie sărată și iute sau unde trebuie să fie doar sărată; nu mai contează unde se pun stafide și unde nu; nu mai contează unde se pune zahăr vanilat sau unde se pune zahăr pudră; ce ți-e gogoașa, ce ți-e scoverga; nu mai contează nimica!

Și totuși, oamenii cumpără, piața merge, la francize-i coadă.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Adio, cremșnit!

Mă tem că s-a pierdut tradiția și știința de-a produce amărîtul de cremșnit în cofetărie.

Ultimul loc bucureștean care-l făcea era „Casandra” din Romană. Nu-l mai face.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Totuși e bine

… e din nou patiserie „La tati” de pe Rahova colț cu Ispirescu.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

s-a dus și „Gigi”

Nimic din ce văd nou pe linia patiseriei bucureștene nu mă-ncurajează. După vreo cinci ani s-a-nchis patiseria-covrigăria „Gigi” de lîngă Inter, pe colț la Batiștei. Nu plîng neapărat – nu era crema cremelor.

… dar tristețea-i alta: în locul lui „Gigi” a venit… ce să vină?… a venit „Luca”!

Prea mult standard, prea mult monopol, prea puțină varietate – nu e bine deloc.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Nu mai e patiseria de la „Perla”!

De data asta e definitiv: patiseria cea veche de la „Perla” e oale și ulcele. A mai fost ea închisă acum vreo patru ani – acuma, însă, cum am zis, e definitiv.

Cît de definitiv? Azi se deschide un „Luca”-n locul ei.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos