Imediat ce intri pe strada asta din Popa Nan, pe mîna dreaptă ai o imagine dezolantă; macaralele ce se văd în zare-s ca niște spînzurători.
… pe partea cealaltă, a dispărut căsuța asta de pe colț – ce oare altceva să fie-n locul ei?
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Unind Plevnei cu Dinicu Golescu, strada Vespasian e una dintre cele mai interesante străzi din orașul nostru, poate și fiindc-are un mic urcuș. Zona e de luat la picior. La intersecția cu Bihor, o veche prăvălie…
Îndărătul Bulevardului, multă hărnicie și hărmălaie. Se face ceva la clădirea nenorocitului palat „Adevărul” de pe Constantin Mille – se demolează ce nu se poate întări, pentru început.
Peste drum, privind pe Oteteleșanu, o perspectivă nouă.
În josul străzii, s-ar putea să nu fie taman îndepărtat momentul în care „pijamalele” de șantier să fie date jos de pe fostul hotel „Palas”; s-a lucrat destul de binișor, pare-se. articol actualizat Cîte povești or fi uitate pe-aici, după ce treci de Hala Traian! La 149, coșmeliile de la stradă-s oribile; în curte, însă, imobilelele ne surprind cu detalii remarcabile.
Iată și locul văzut de Dan Vartanian în 1976.
La 151, un blocușor.
La 153 funcționa cîndva cinematograful Arta – clădirea a rămas; deocamdată să zicem că nu-i de serialul nostru. Mai sunt pe-aici niște fundături; Calea Călărașilor a fost recent lărgită cu-o fîșie și s-au refăcut trotuarele. Poșta, săraca, a fost închisă. Fix în buza segmentului scăpat de sistematizarea de la sfîrșitul anilor ’80, o frumusețe, nu altceva.
Un an nou, un proiect nou! Semne bune. Pentru că am întîlnit îndeajuns de multe imobile care au fost făcute și refăcute în așa fel încît să ne bucurăm mai departe de un oraș frumos. Pentru că serialul „case căzute” avea nevoie de-o oglindă, în care să putem vedea și binele – nu doar răul. O casă căzută e, în primul rînd, căzută: de-abia apoi ne punem întrebarea dacă e cu adevărat păcat de ea; dar o renovare, o reabilitare, o reconstruire, o extindere naște mereu controverse subiective care vin înaintea faptului că – uite! – renașterea casei s-a-ntîmplat. Așa că pornim „semne bune” ca un subiect de sine stătător – cu deja 40 de exemple care ne-au alimentat optimismul în ultimii ani. Sperăm să strîngem cît mai multe… dar asta nu ține numai de noi, nu-i așa? Îi mulțumim lui Cristian Malide pentru că ne-a dat ideea. scris de Ando Iese bine! Cel puţin, asta e părerea mea. Chiar dacă acum, imediat după renovare, casa parcă e scoasă din ţiplă şi lipseşte acea patină care îi dădea un farmec aparte. Timpul va avea grijă să „rezolve” problema. Ochisem mai demult clădirea asta de pe strada Dimitrie Onciul, mai ales pentru minunatul bovindou din sticlă care nu putea lipsi din colecţia noastră expusă acum câţiva ani.
In urmă cu trei decenii, clădirea nu i-a scăpat nici iscoditorului fotograf Peter Hautzinger, dar pe atunci, bovindoul era bine ascuns sub un clopot de iederă.
Anul trecut, casa a intrat într-o amplă renovare şi, bineînţeles, de câte ori am ajuns în zona Foişorului, am dat o raită să văd cum decurg lucrările. La un moment dat, mi-a fost, sincer, teamă că se va renunţa la acel bovindou care, după mine, era tot chichirezul clădirii. Dar finalul lui 2020 m-a liniştit. S-a lucrat şi la bovindou iar, acum, acesta este la locul lui.
Una dintre nu puținele clădiri iertate de sistematizarea șoselei.
Lupta cu timpul nu-o iartă, însă; clădirea învecinată – de la numărul 45 – a fost demolată și se construiește alta acum.
… peste drum de Circa financiară de pe Popa Tatu, o strașnică casă de colț.
|
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2021 simply bucharest: a league of gentlemen Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii