despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Profesorul Ștefănescu a fost Directorul Serviciului Contabilitate al Băncii Naționale încă de cînd s-a înființat instituția, la 1880; spre sfîrșitul vieții a și condus-o.
Strada ce-i poartă numele pleacă din Hristo Botev și se-nfundă într-o îngrămădeală de străduțe: Culmea Veche, Calomfirești…
Această clădire urîtă a adăpostit Intreprinderea de produse ortopedice și proteze – una din acelea unde lucrau și invalizii.
Aceștia primiseră, după primul război mai ales, anumite înlesniri, nu doar dreptul de a ține debite de tutun.
Și-n vremea comunismului li se găsea un rost activ: se organizaseră cooperative și intreprinderi unde puteau munci.
Clădirea pe care-o vedem a fost un soi extindere a sediului „invalizilor” ce se afla pe strada paralelă – Negustori – de asemenea, în mare hal de paragină. Poposim acolo în episodul viitor.
   
mai multe despre Case căzute
scris de Ando
Sper, sincer, să nu fiu piază-rea! De câţiva ani, de câte ori trec pe aici, această clădire îmi pare din ce în ce mai părăginită şi fără viaţă. Ar fi mare păcat să se piardă, mai ales că în zona respectivă colcăie interese imobiliare de mare calibru, interese cărora le-au căzut victime şi alte clădiri valoroase.
   
mai multe despre Case căzute
O stradă de fugă, pe care nimeni n-apucă s-o privească pe-ndelete. Mai spre Răzoare, e cu case-tip (ditai cartierul).
Nu-i o stradă prea veche, așa cum se duce ea spre 13 Septembrie – de unde-ncepe și numărătoarea – acolo unde și-ntîlnim frumusețea asta părăginită.
mai multe despre Case căzute
O stradă veche între Cuțitul de argint și Viilor (fosta mahala a Orbeților), ce demult mărginea întinsele podgorii ce se-ntindeau aici înaintea filoxerei și industrializării.
Strada s-a numit Strugarilor la-nceput; mai apoi, după ce senatorul Spiru Gheorghiu și-a găsit sfîrșitul în urma atentatului cu bombă din decembrie 1920, i-a luat numele; după aceea a fost botezată Hațegana.
Casa asta-mi place tare mult.
 
mai multe despre Case căzute
scris de Ando
Pe tronsonul vechi al Căii Moşilor, la nici 100 de metri de intersecţia cu Bd. Carol I, pe stânga cum mergi spre Sf. Gheorghe, se află această clădire găunoasă. E adevărat, perdelele veştejite de soare din ferestrele de la primul etaj te derutează un pic, dând senzaţia că, măcar la acest nivel, bloculeţul este încă locuit. Dar imaginile crunte din curte te lămuresc repede şi fără dubiu despre starea şi, mai ales, despre şansele clădirii.
   
mai multe despre Case căzute
scris de Ando
Revenim aici, la intersecţia străzilor Pitar Moş cu Pictor Verona. Noua clădire despre care scriam acum un an e aproape gata, am pozat-o şi v-o prezentăm.
  
mai multe despre Case căzute
… pentru cel ce ia la picior felia de oraș dintre Turda, Mihalache și Grivița, o surpriză în dulcea lumină a Toamnei:
   
mai multe despre Case căzute
Prin spatele Președinției, cum se zicea demult; sau în spatele Guvernului, cum se zice acum – pe colț cu Louis Blanc. Șade de mult timp așa.
  
mai multe despre Case căzute
Am ales, din locurile astea, o vilișoară-bloculeț de colț (colț cu Șoltuzului), cu prăvălie; păcat și de ea, și de zonă. Străzile Lizeanu și Maica Domnului sînt rupte, murdare – chiar dacă pitorești.
  
mai multe despre Case căzute
O casă pe care-am văzut-o de zeci de ori, pe cîte și mai cîte străzi, prin toate cartierele vechi: nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar drăguță!
Și – din păcate – o poveste pe care-am auzit-o de prea multe ori: paragină, uitare, decădere.
E pe fosta Cale a Rahovei (redenumită după Revoluție), pe bucata mai spălată dintre Justiției și 11 Iunie. Poartă și vechiul număr (62) și mai și păstrează o plăcuță pe care se mai ghicește că – heeei, demult – proprietarul era abonat la serviciul ridicării gunoaielor…
    
mai multe despre Case căzute
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii