despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Uite c-avem și-o… școală! Așa pare. În fapt, e fosta Casă de copii școlari nr. 10 – pîn-acum vreo zece ani Centrul de plasament „Sfîntul Nicolae”. Undeva între 13 Septembrie, Drumul Sării și Sebastian. De ce zace-n halul ăsta – nu știm. S-ar putea să intre-n reabilitare însă.
La intrarea-n micul cvartal interbelic Petrache Poenaru-Grigore Tocilescu, o casă ce s-a degrdat încet și sigur în timp, fiind folosită ca depozit de apă, sucuri și băuturi. Cam murdară partea asta stradală de pînă-n Sebastian.
scris de Ando O ştiu de câţiva ani buni. Arată încă bine, mai ales că vara, bolta de viţă maschează mult din clădire. Dar, odată venită vremea rece, frunzele cad şi se vede starea ei de părăsire… Singurul semn de viaţă, când am pozat-o, a fost o mâţă sperioasă care, după o complicată echilibristică pe spalierele boltei de viţă, s-a strecurat pe sub oblonul rămas câş de la fereastra laterală a etajului. Lângă ea se face minuscula fundătură-coridor Grindul Mare. Strada Inișor e între Țepeș Vodă și Matei Voievod și s-a numit înainte Gogoșilor. În cartier sînt încă multe străzi cu nume ce amintesc cultivarea viermilor de mătase: Mătăsari, Duzilor, Frunzei, Borangicului; a mai fost una numită Gîndacilor, pe care se azi o știm ca Teleajen și unde găsim urmele fabricii de șanuri Ludovic. … peste drum de parcul Sebastian dăm de-o pereche amărîtă de case după care nimeni n-o să plîngă. Deja-n coasta lor e un biscuite de bloc, așa că mult n-o mai duc. Îs valoroase întrucît au acces și-n spate, dînd în străduța Azimei (din parcelarea interbelică Petrache Poenaru – Grigore Tocilescu).
Lățoasă, îndărătul florilor îmbătătoare, e totuși părăsită și tristă. De mirare lucru; pe-aici, în parcelarea adiacentă Drumului Sării, nu prea găsești case pustii.
Ce-a mai rămas din acareturile noi ale fabricii „Vulcan”, pe pămîntul căreia azi găsim deja un centru comercial și un bloc nou de locuit. O vreme a funcționat în clădirea asta un sediu al A. N. A. F. , care-i și actualul proprietar. Probabil că va fi demolată cîndva.
Trotuarul din fața clădirii mai are cîțiva din copacii bătrîni ai vechii străzi Sebastian – mult mai îngustă pînă la sfîrșitul anilor ’80, cînd a fost preschimbată total, lărgită și îndreptată. Pe-o poartă e mai scris numele fabricii, un ultim mic vestigiu.
scris de Ando Acest bloculeţ, alminteri foarte interesant, este situat pe dreapta Căii Călăraşilor, cum mergi spre Piaţa Sfânta Vineri – între biserica Sf. Ştefan şi intersecţia cu strada Romulus. De ani buni, îl vedeam din tramvai cum stă nelocuit, aşteptând un eventual cumpărător. Spun asta pentru că, într-o vreme, atârna pe faţada lui un banner pentru vânzare. Acum, banner-ul nu mai există, dar clădirea este tot închisă, tot în aşteptare.
scris de Ando Despre întreaga zonă am scris destul de recent şi rămân la concluzia că se vor produce multe modificări din punct de vedere imobiliar, unele chiar mai repede decât estimam. Aşa că nu mă miră starea jalnică în care găsim această clădire, părăsită într-un cotlon al străzii Gladiolelor, cotlon mascat de blocurile masive de pe bd. Libertăţii. De menţionat că peste drum, chiar vizavi de ea, este deja aproape de finalizare un blocuşor nou. M-a mirat că, totuşi, casa are un acoperiş relativ nou. Ce intenţii a avut sau are proprietarul cu ea… greu de aflat, dar bănuiesc că vânzarea casei şi, mai ales, a terenului aferent este mult mai avantajoasă decât renovarea întregii clădiri.
În Cotroceni, neașteptat de stingheră, pe colțul doctorilor Leonte și Turnescu.
scris de Ando La doi paşi una de alta, găsim aceste două clădiri împărtăşind, sub lacătul de la poartă, aceeaşi soartă tristă. Chiar sunt uimit cum pe această porţiune a respectivului bulevard, adică de la Piaţa Iancului până la intersecţia cu strada Traian, s-au înmulţit, în ultimii câţiva ani, clădirile părăsite şi lăsate într-o dubioasă paragină.
|
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2020 simply bucharest: a league of gentlemen Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii