În Drumul Taberei – la-nceput, în spatele blocurilor sovietice – găsim în continuare dărăpănătura asta; hangar, garaj, depozit: cine mai ține minte cu adevărat toată povestea ei.
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Să nu fim zmei din spatele monitorului: „aici trebuia așa, dincoace eu aș fi făcut așa” – nu; uite că la casa asta… așa s-a putut, așa s-a făcut: și e, desigur, mai bine.
… încă mai are un pic de farmec, străduța asta de lîngă Parcul Carol. Și uite un exemplu.
Pe strada asta dintre Șerban Vodă și Candiano-Popescu n-ai de ce s-ajungi fără treabă: nu scurtează nimic, nu leagă nimic. E liniște – și o căsuță cuminte.
Strada a fost… retrogradată; odinioară se chema General Lecca – mai în ton cu învecinatele Haralambie și Candiano-Popescu, nume care s-au păstrat. Pe Constantin Bosianu, oarecum vizavi de ciudățenia cu zidul fals.
Cam așa se renovează azi – știm deja. scris de Ando Se află la doi paşi de intersecţia cu strada Polonă. Mare păcat ar fi să se piardă această clădire!
Bucureșteanul habar n-are ce-i aia și unde e; îi place cum sună, fiindcă-i gîdilă cine știe ce ifos – dar credeți-mă, habar n-are ce-i Grădina Alhambra. Cu toate astea, s-ar duce acolo, te-ntreabă unde e: fiindc-a văzut la televizor că s-a renovat, că s-a readus la viață. Uite-așa: c-o dubiță de scînduri, un sac de gips și-un trafalet și toată lumea vorbește în București despre istorie, despre cultură, despre patrimoniu. E de rîs! Zeci de ani de «salvați», sute de acțiuni civice, mii de întîlniri și simpozioane, zeci de mii de articole care niciodată n-au rezonat cu bucureșteanul… și a fost nevoie de-o găleată cu vinarom pentru ca același bucureștean să se regăsească brusc interesat de soarta prăpădită a Capitalei. E de plîns! Fiindcă, de ciudă, o liotă de «salvatori» privește cu ură la renovarea asta: pur și simplu pentru că a reușit tot ce n-au reușit ei o viață-ntreagă – să facă din patrimoniu un subiect interesant, actual, de urmărit seara la televizor. Salvează și lasă și pe alții să salveze – canci.
Da – se întîmplă. Devine o imagine obișnuită: mica parcelă goală, eliberată, pe care se găsea ba o casă lăsată de izbeliște, ba un neștiut maidan plin de gunoi și bălării. Nici nu vezi bine, nici nu-ți dai seama cînd s-a întîmplat: doar te izbește odată lumina dintre două curți, două clădiri. În Capitală se construiește, într-adevăr, masiv, pe loturi uriașe: matahale neinteresante zgîrie orizontul și înăbușă trotuarul. Dar în aceeași măsură ne împrospătăm cu mici adăugiri care fac fel de fel de giumbușlucuri arhitectonice pe loturi minuscule, rezultînd nu rareori interesante și bine-venite împrospătări în cvartale încremenite. Nu-i neapărat rău cînd vedem că se dărîmă ceva, fiindcă ceea ce-a făcut Bucureștiul interesant a fost mereu aiuritorul amestec de stil și inspirație. … așa că privim cu optimism și îngăduință ceea ce se întîmplă. Şi destul de reuşită, în opinia mea. scris de Ando Să vedem, mai întâi, de unde s-a plecat
Şi, acum, varianta finală la care s-a ajuns:
Remarc cu plăcere că, în această perioadă, în care apar tot felul de blocuri şi bloculeţe plantate cu agresivitate în ţesutul vechilor cartiere, noua clădire nu „cocoşează”, prin înălţimea sa, casele din jur. Păcat însă că, aşa cum s-a obişnuit, s-au sacrificat cei câţiva copaci de pe latura din dreapta curţii. Această clădire se află, practic, în spatele localului Naser 3, cel aflat pe segmentul străzii Mătăsari dintre bd. Ferdinand şi bd. Pache Protopopescu.
… între Viilor și Cuțitul de argint, o bucată cuminte de oraș, plăcută pentru plimbare. O casă ce n-a apucat niciodată să fie tencuită, pe colț cu strada Sulina.
Mitropolit Grigore s-a numit demult Căruțașilor; după schimbarea denumirilor și strada Sulina ținea hangul cartierului, avînd numele canonicului Bunea. |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2021 simply bucharest: a league of gentlemen Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii