despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Dacă e să mă-ntrebați, renovarea – deși cu grijă la bibileli – e cam țipătoare; nu știu cum să zic. În fine, să nu fiu chițibușar; o să ridice zona – și zona are nevoie de semne bune. „Termopanele” noi îs, păstrînd tradiția casei, cu geamurile ușor bombate.
Plăcută și cu lăudabilă atenție pentru păstrarea detaliilor, renovarea băncii Marmorosch-Blank.
scris de Ando Ca în multe alte locuri, abia când se scutură husa de iederă îţi dai seama de putregaiul casei părăsite. Am trecut de multe ori prin dreptul ei şi văd că, recent, au trecut şi cei de la primăria sectorului 2 şi au lipit pe poarta imobilului o hotărâre unde scrie că, de la anul, se măreşte cu 500% impozitul pe clădire dacă aceasta se menţine în starea actuală. Chiar sunt curios să văd ce se va întâmpla mai departe, pentru că o astfel de înştiinţare am văzut-o lipită şi pe clădirea de pe Agricultori 68.
Strada Ţepeş Vodă e una destul de lungă. Porneşte de la Hala Traian, taie – printre alte străzi – Popa Nan, apoi Agricultori şi, până la construirea frontului de blocuri, se termina direct în Şos. Mihai Bravu. Acum, acolo, face un cot şi iese spre Mihai Bravu prin Matei Voievod. Pe direcţia asta, casa prezentată este, pe dreapta, înainte de intersecţia cu Agricultori. scris de Ando Casa de pe str. Constantin Kiriţescu 41, proaspăt ieşită… la lumină. A durat câţiva ani dar, zic eu, s-a făcut o renovare reuşită. Clădirea „îmbracă”, practic, unul din colţurile străzii Constantin Kiriţescu (fostă Stupinei), în dreptul scuarului de la intersecţia străzilor Traian şi Plantelor şi, de aceea, am fost nevoit să fac o suită de fotografii care să o cuprindă.
scris de Ando Ce tristă ironie! O clădire interesantă care supravieţuieşte (nu contează cum), împreună cu cocheta vilă vecină de la numărul 95, la asaltul frontului de blocuri socialiste ca să ajungă, de mai multă vreme, în această stare deplorabilă de abandon. Noroc cu vegetaţia abundentă care o ascunde aproape complet privirii, în sezonul cald. Iar bomboana de pe colivă e prezenţa acelei jalnice spelunci, lipită de gardul de la stradă.
Se-ntîmplă ceva la blocul de la numărul 8. Ceva ce implică șantier, demolare și… și om vedea noi.
De fapt, mersul lucrurilor se vede cel mai bine dinspre Moșilor (e mare, hardughia):
Clădirea, construită-n anii 30 pentru Camera de muncă a României, e a arhitectului Berindey. Firește c-ar fi păcat de ea. Curiosul mai poate dibui urmele unor litere, sus pe frontispiciu; or fi de la vreo lozincă, cine știe. Aici a funcționat, în ordine, Consilul Central al Sindicatelor, Comitetul de Stat pentru Construcții, Arhitectură și Sistematizare și Ministerul Economiei Forestiere. La numărul 10, în schimb, nimic.
Am trecut să vedem cum progresează renovarea casei arhitectului Trajanescu, cea care șade ca un far în parcelarea Delavrancea. Rău nu e! S-au păstrat o seamă din detalii. La sfîrșit o s-arate mai cald, socot – dac-o să mai pună ceva lemn la balconaș.
scris de Ando Bucegi a fost unul din acele numeroase restaurante ale Bucureştiului alintate de către „cunoscători”, la vremea lor de glorie, cu porecla „la geamuri multe”. Toponimie la fel de răspândită în tagma cârciumilor ca şi ruda ei animalieră: „la căţeaua leşinată”. Ei bine, de peste zece ani, clădirea fostului restaurant – construită în 1965, pe bd. Ferdinand I, vizavi de liceul Iulia Haşdeu, deci la doi paşi de intersecţia cu şos. Mihai Bravu – zace baricadată într-o inexplicabilă nefolosinţă.
Ce se mai petrece pe Calea Victoriei, colț cu Lemnea (eu tot Lemnea-i zic străzii Gheorghe Manu, cea pe care trec troleele)? În primul rînd, treaba-i aproape gata la blocul cel mare. Nu-i rău și supraînălțarea nu vatămă ochiul.
… peste drum, o casă ce merita atenție; ea a mai fost renovată-n anii ’90, dar de atunci deja-i mult timp…
|
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2021 simply bucharest: a league of gentlemen Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii