despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

7 mașini vechi LXXI

Episodul 71 e doar cu drăcării americane. Să vedem ce-a ieșit. Avem și-un Buick Skylark foarte cuminte de peste trei decenii și-un Mustang oleac’ mai nouț:

buick skylark (1) buick skylark (2) buick skylark (3) Fotografie0717 Fotografie0718

… în rest numai și numai utiliare: autobuze, camioane…

DSCN4668 DSCN4669 OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

… van-uri, pick-up truck-uri… și așa mai departe.

 OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA IMG_0899 IMG_0903 GMC Vandura 2500 GMC Vandura DSCN3346 OLYMPUS DIGITAL CAMERA DSCN3346 OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA FORD Pick-up-truck

Ando a făcut toată treaba; eu ce-am pozat o camionetă – și Paul Ioan Pârlea Mustangul.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi LXX

Încropim un episod nou: al 70-lea. Am mai găsit cîte ceva! De pe-aici sau… de pe altundeva; precum acest Corvette francez, care i-a ieșit în drum lui Ando.

c1 c2 c3 c4 c5

Eu am colecționat niște tramvaie utilitare, folosite și azi de Regia de Transport pentru felurite intervenții. Cele albastre-s Rathgeber și-au ajuns în București cam prin 1995, după vreo două-trei decenii de exploatare; cel galben e-un EP/V3A, de-al nostru; apărut inițial în anii ’50 și trecut ulterior prin refaceri și îmbunătățiri în anii ’70. Toate aceste modele au apucat să circule-nspre anii 2000…

IMG_9865 IMG_9866 IMG_0603 ????????????? tramvai utilitar

Dacă sîntem în domeniu, cum s-ar zice, să vedem și trei autobuze – Dac și Ikarus – ținute tot de Regie pentru diverse curse; cît or mai merge, însă – nu știu. Ando le-a pozat.

2 Ik din lateral 2 Ikarus IKARUS si Rocar Rocar si 2 Ikarus

Mai vedem însă și cîteva mașini mici. Un VW 1600 Variant pe care rugina tot încearcă să-l atace.

IMG_9615 IMG_9617 IMG_9620

Un Opel Corsa din prima serie – sedan, totuși – și-un Kadett C ce se ține chiar bine!…

IMG_8983 IMG_8985 IMG_0271 IMG_0273 IMG_0275 IMG_0277

Încheiem cu… dube și dubițe. Un Ford Transit; un Barkas și-un Mercedes găsite de Ando și niște Transportere primite și de la Paul Ioan Pârlea și de la Boemul:

IMG_5817 IMG_5819 Barcas Mercedes 207 D IMG_7566 Fotografie0679 VW vechi Boemul  vw boemul (1) vw boemul (2)

… și la sfîrșit, un TeVeu foarte… aerisit.

?

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Case căzute 76 – Calea Moșilor 90

Pe Calea Moșilor veche, Paul Ioan Pârlea s-a oprit în fața clădirii ăsteia – una din nenumăratele-n paragină de pe acel segment…

20160520_122947 20160520_123003

… iar noi, căutînd prin cărți de telefon vechi, vedem că istoria micului atelier nu-i chiar de ieri-de-alaltăieri.

mosilor 90

mai multe despre Case căzute

mult noroc!

… poate vrei să știi-n ce stație te afli?

… poate vrei să știi ce vine-n stația asta?

aurel vlaicu

… mult noroc!

poza, de la Paul Ioan Pârlea; despre plăcuțe și identitatea vizuală a R.A.T.B. – mai multe, aici.

Patrimoniul National – ce am gresit si cum putem remedia problemele

scris de Paul Ioan Pârlea

Desconsideratia cu care este privita Romania prin prisma lipsei promovarii turismului si a obiectivelor istorice, a infrastructurii adiacente si a conservarii istoriei noastre (sub toate aspectele) este o realitate, si nu ar trebui sa mire – si cu atat mai putin sa deranjeze – pe nimeni.

Petre Tutea spunea ca “Romania are prea mult noroc ca sa mai aiba nevoie de politicieni”. S-a dovedit ca avea dreptate: faptul ca, in timpul constructiei autostrazii Sibiu-Orastie s-au descoperit in 31 octombrie 2012 fragmente de piatra pe care s-ar afla cele mai vechi inscriptii din lume (neoliticul timpuriu, din 6600 – 5500 i.Hr.) este o intamplare de o importanta deosebita pentru istoria noastra, iar scoaterea acestor vestigii stravechi la lumina se datoreaza intr-o foarte mare masura Zeitei Fortuna si harului ei plin de noroc.

Alte vestigii insa au avut sorti dintre cele mai potrivnice, si este de ajuns sa amintim Closca cu Puii de Aur: din cele 12 piese de o importanta fantastica pentru istoria neamului nostru descoperite in 1837 in satul Pietroasa (judetul Buzau) si expuse la Muzeul de Istorie a Romaniei, au supravietuit doar 6, restul fiind furate si topite (a se vedea “Istoria Bucurestilor, vol. I”, de Constantin Bacalbasa si publicata la Editura Eminescu in anul 1987).

Insa conservarea Patrimoniului Cultural nu tine numai de noroc, ci si intr-o mai mare masura de responsabilitatea noastra, a oamenilor. Iar pentru a fi responsabili si pentru a ne onora asa cum se cuvine datoria de a pastra aceste “izvoare istorice” cat mai mult timp trebuie sa avem respect fata de istoria noastra, deoarece respectul este “motorul” tuturor atitudinilor, interventiilor si vointei fata de obiecte si obiective istorice. Noi, romanii, ne situam din pacate la un nivel coborat din punct de vedere al acestor virtuti. Nicolae Iorga spunea ca “un popor care nu-si cunoaste trecutul nu are niciun viitor”, si, din pacate, viitorul Romaniei capata o perspectiva tot mai negativa.

Lipsa de respect si consideratie fata de tot ce inseamna trecutul tarii noastre (de la cel mai recent pana la cel mai indepartat) a existat mereu in masuri minime, insa ea a atins cote dintre cele mai mari la inceputul comunismului, atunci cand trecutul era numit “vremurile de trista amintire”, “trecutul fascist” si alte apelative mincinoase si propagandistice. Nenorocirea este ca aceasta lipsa de respect s-a perpetuat pana in sangele si gandirea inconstienta a multor oameni lipsiti de vointa si coloana vertebrala. Oamenii verticali, de mare valoare si cu un grad inalt de cultura au ales sa fuga (mai devreme sau mai tarziu) din acest infern “rosu”, sau au fost asupriti si redusi la tacere de catre tortionari. Unii au rezistat eroic acelor vremuri, cu judecata si dreptatea nealterate de interesele meschine ale partidului, insa asta doar ca sa fie ridiculizati si batjocoriti de catre ignorantii, prostii si lichelele de dupa caderea regimului comunist.

De un dureros de similar destin au avut parte si obiectele istorice din tara: cartiere intregi cu un mare potential istoric cazute sub furia demolarilor megalomanice ale lui Ceausescu, istoria automobilistica romaneasca afectata grav in urma distrugerii unor exemplare unice in lume sau cu un trecut foarte interesant, obtuzitatea celor aflati in functii importante, sau in egala masura imposibilitatea subzistentei oamenilor la deciziile luate de stat sunt doar cateva “boli” care au facut sute de victime in Bucuresti! Sa luam ca exemplu vechiul cartier evreiesc. Dupa deportarea evreilor din Romania, casele lor au fost ocupate de familii de tigani, care au adus cladirile intr-o stare deplorabila. Multe rezista si azi si se incapataneaza sa nu moara, ca o palma data noua de catre istorie. Despre altele insa se poate vorbi doar la timpul trecut. Mi-e teama ca daca extindem situatia prezentata in alte orase din tara, perspectivele vor fi cel putin dezolante…

Astazi avem Casa Poporului, cu care ne mandrim in lume: este a doua cea mai mare cladire administrativa pentru uz civil din lume, dupa Pentagonul din SUA, insa constructia ei a costat sute de alte case demolate si mult prea multe vieti schimbate drastic si ireversibil.

La aceste “boli” au contribuit intr-o mare masura si vremurile asa numite “democratice” de dupa 1989, cand a disparut frica “de regim”, iar libertatea strigata in focul “revolutiei” a fost inteleasa de oameni intr-un mod gresit: aceea de a face toate ticalosiile si prostiile posibile! Romanul a iesit dupa 45 de ani de comunism cu o cu totul alta perceptie despre valorile morale si respect. Simbioza dintre cetatean si stat era oricum distrusa de tot ceea ce se petrecuse in tot acest rastimp de aproape jumatate de veac, insa nici viitorul nu se anunta a fi mai luminos. Furtul a ajuns “sport national”, si a inceput sa se manifeste de la lucrurile cele mai mici (fierul vechi furat de tigani) pana la cele mai mari (politicienii care mint si insala pe fata, si care nu mai stiu de unde sa ne ia bani din taxe diabolice).

Situatia a luat o intorsatura dramatica imediat “dupa”: Cine nu isi mai aminteste “epitetul” folosit de Petre Roman pentru a caracteriza industria romaneasca, “morman de fiere vechi”? Aproape a ajuns la nivelul de cliseu in societatea de azi. Industria nu era “un morman de fiare vechi”! Lichelele ajunse la putere au “avut grija” sa o faca sa ajunga chiar mai rau de atat! Daca am pune pe hartie tot ce au distrus, jefuit si vandut (chiar si pe 1 dolar!) acesti banditi am ajunge la peste 1200 de fabrici, intreprinderi si uzine! Nu este nevoie de prea multe pentru a vedea ca aceasta este una din loviturile care au “contribuit” la mutilarea Romaniei.

Un alt exemplu de distrugere a patrimoniului este vinderea flotei romane de catre Basescu. Optzeci si opt de nave instrainate sau vandute pe sume simbolice!

Ma voi opri aici cu politicul; chiar daca mi-e scarba sa vorbesc despre aceasta clasa, este un subiect pe langa care nu poti trece in astfel de situatii.

Principiul “las-o, ma, ca merge si-asa!” exista dinainte, dar nu a disparut nicio clipa dupa ‘89, ba si-a si extins “influenta” in tot; de la calitatea produselor “Made in Romania” si a serviciilor cu publicul pana la lucrarile de infrastructura facute de mantuiala, si care nu au adus aproape niciun profit real oamenilor de rand.

Toate acestea “intoxica” romanul in asa hal, incat nimeni (sau mai bine spus prea putini) nu realizeaza faptul ca schimbarea aceste nenorocite stari de fapt pleaca de la noi, oamenii de zi cu zi! Ne-am obisnuit sa “injuram” efectul, in loc sa analizam situatia si sa tragem concluziile potrivite. Pentru asta iti trebuie minte, iar daca regimul comunist a reusit ceva, a fost sa indobitoceasca suficienta lume cat sa ne pericliteze gandirea curata pentru multa vreme: acei “prosti, dar multi” vor procrea, iar copiii lor vor fi cel putin la fel de ignoranti, si lipsiti de virtuti ca si parintii lor.

Asa cum din “rau” in “mai rau” nu este decat un pas, si lipsei de respect fata de patrimoniul Romaniei i-a urmat o serie de actiuni ce nu au facut decat sa-l mutileze si mai mult: fenomenului de demolare a cladirilor abandonate i s-a alaturat si “modernizarea” unei parti din cele ramase, sau a intregii zone din care fac parte: am pus “modernizarea” intre ghilimele deoarece aceasta implica schimbarea radicala a aspectului cladirii sau chiar a solutiilor tehnice folosite: avem bunaoara case din anii 1920-1930 cu geamuri termopan, extinse cu unul sau mai multe etaje care au o cu totul alta dimensiune si aspect fata de cladirea originala, contrastul rezultat “zgariind” foarte mult retina. Si asta deoarece romanii sunt mai amatori de “bunastarea personala” (raspandita aproape general) si “progres”. Iar daca Patrimoniul, prin actiunile de promovare efectuate asupra lui, constituie un impediment la adresa acestor doua teluri, este firesc ca oamenii sa il urasca. Pacat ca nu gandim analitic si pe termen lung.

Bucurestiul ar putea avea multe si insemnate zone istorice, insa acesta este un vis care nu cred ca se va materializa vreodata. Toata zona definita de strazile Traian, Filibiliu, Romulus, Lucaci, Labirint si Piata Sf. Stefan are cladiri deosebite, insa este intr-o continua delasare datorita nepasarii. In alte cartiere din oras, unele case vechi, cu unul sau cel mult doua etaje, ce puteau avea o viata mai buna au “lasat locul” unor “monstri” de sticla ce ruineaza perspectiva si incadrarea urbanistica generala.

Romania este privita cu desconsideratie de catre alte tari tocmai din cauza lipsei de respect a autoritatilor fata de cetatean, fata de valorile morale si fata de Patrimoniu. Evident, daca “de sus” lucrurile sunt astfel trasate, nu e de mirare ca si cetatenii – intre ei sau fata de obiectele de Patrimoniu – nu au cum sa manifeste altceva… Nu poti pretinde respect atata timp cat tu insuti nu dai dovada de respect.

Inca sper ca intr-o zi nu se vor mai promova kitsch-urile, coruptii, analfabetii, idiotii si manelistii, si ca Patrimoniul National isi va reveni dupa acest lung sir de lovituri primite chiar de la noi!

Sper sa nu sper degeaba…

7 mașini vechi LXVIII

scris de Paul Ioan Pârlea

Am strans in ultima perioada foarte mult si bun “material” pentru seria de masini vechi – cat sa umple episodul 68!

Este vorba despre o adevarata pepiniera, marea majoritate a acestor masini fiind insa in stare proasta.

In comuna Chetani – chiar la intrare, pe dreapta cum se vine dinspre Targu-Mures – se afla un service auto si de dezmembrari, in curtea caruia am zarit 3 masini albe. Curios fiind, am oprit sa vad ce e cu ele, moment in care raman surprins: dau peste un Renault Juvaquatre in 2 usi (model foarte rar in Romania), o Skoda 440 Spartak si un Opel Kadett K38 Spezial. Ca bonus, o “cobra” si o americana neagra. Dupa o discutie cu propietarul serviceului, aflu ca mai exista o masina in lucru (un Fiat 1100 Balilla din 1948), si alte 20-30 in comuna (!!!).

Nedorind sa ratez o asemenea ocazie, cer detalii despre locatia acestora, si suntem condusi spre doua curti din “centrul” comunei, unde sedeau bine ferite de ochii curiosi tot felul de minunatii: Tatra T57K, Moskwitch 403 si 407, Lincoln Town Car din 1992, SAAB 900 Turbo, Range Rover din a doua serie, Peugeot 203, Buceag, Zaporojets, BMW 2002, Opel Kapitan Cabrio

… si cate si mai cate!

In fotografia de mai jos am surprins un sasiu interesant, al carui provenienta este pentru mine un mister. Daca ar fi de folos, dau caracteristicile sale: roti foarte subtiri (ca de antebelica) cu prindere in 5 prezoane, motor in spate (asa deduc: se vede cutia de viteze fixate in dreptul osiei spate), doua lacasuri pentru scaune (ampatamentul sasiului e prea mic sa fie de la o masina cu 4 locuri). Prima data m-am dus cu gandul la Topolino, dar ala nu are motorul in spate… Poate ne ajuta Volganeagra!

Soarta acestor masini este, cel putin momentan, nesigura; propietarul cerea 10000 de euro pe Skoda alba, si cate 5000 pe Juvaquatre si Opel, iar restul erau luate de pe unde erau gasite, aduse aici si depozitate pana le vine randul la reparatie – care e de mantuiala…

Nu am vazut pana atunci atatea masini la un loc niciodata (nici macar la paradele retro)!

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Case căzute 64 – Str. Părintele Stăniloaie 2

… strada asta purta, înainte, numele Cernica. La numărul 2, Paul Ioan Pârlea a găsit o casă cu bulină:

mai multe despre Case căzute

7 mașini vechi LXVI

E vremea să punem pe roate și primul articol cu mașini vechi din anul ăsta. E al 66-lea; s-au făcut, deunăzi, fix cinci ani de cînd am pornit la drum printre rable.

E greu să găsim mașini necunoscute – sînt tot mai puține. Unele-s pitite prin dosuri de curți; e greu să ajungi la ele – doar cu zoom-ul ți le poți apropia oleacă.

Ando a avut ochi buni – dar n-a avut noroc să treacă de poartă: a trebuit să se mulțumească cu spatele acestui Auto-Union 1000S – de fapt, tot un DKW 3=6.

… iar din Fiețelul ăsta 1100 D… atît! Frumușel și cuminte.

Bun! Paul Ioan Pârlea a tras și el cu ochiul, din mersul mașinii. Iată o Corvette:

… și-un Morgan Plus 4!

Da-n rest, e cam… sărăcie! Am ajuns să pozăm iar Ford, Renault și Daewoo…

Ford Mondeo a fost un pariu cîștigat – modelul ăsta a readus marca pe plus; era în sfîrșit un Ford decent, spațios. Renault 11 rămîne o mașinuță reușită, împreună cu sora ei 9 – modelele au fost fabricate două decenii, în lumea largă…

… pozele-s de  la Ando – tot el a găsit și-un Tico fățos:

Tot cu-n Daewoo și terminăm. E modelul Lanos hatchback. N-a făcut multe valuri pe la noi; Cielo s-a vîndut mult prea bine în anii 90, iar apoi Nubira a fost de asemenea bine, bine primită.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi LXV

Veni vremea să mai vedem peste ce dădurăm pe stradă. Și uite că… mai dădurăm. Pentru a 65-a oară!

Începem cu o captură de toată frumusețea, făcută de Alexandru Bodea:

Drăcăria asta e o mașină nemțească, și nu una oarecare. E-un Messerschmitt. De-acord, firma asta făcea avioane; dar după Război, n-au mai lăsat-o să facă asta; așa că a construit lucruri mult mai modeste: motociclete și mașinuțe cu trei roți – deviate dintr-un proiect de motociclete cu ataș pentru invalizi. (Războiul se terminase, erau destui oameni rămași fără cîte un picior sau chiar fără amîndouă…)

Rămînem în Germania, dar vedem – iar – frumusețea și chiar grația puterii, ambalate într-o cutiuță armonioasă. Iar un BMW 2002

Doamne! … frumoasă mai poate fi mașina asta!

Mai avem cîteva BMW-uri, 518528… toate găsite de Ando.

Știu că pare ciudată publicarea încă unei Lăzi după atîtea BMW-uri, dar nu mă pot opri. Linia acestei mașini, creată de italieni la sfîrșitul anilor ’60, rămîne perfectă. Puține berline sînt perfecte; poate – pe lîngă BMW-uri ca cele de mai sus -, să avem Cobrele. Dar Fiatul 124 este genial. Banal – dar genial. Sovieticii au preluat acest Fiat și l-au transformat în legendara Ladă (Jiguli). Italienii au creat 124 și o versiune un pic mai mare, 125. În U.R.S.S. s-a preluat doar 124 și s-a produs ca atare în versiunea 1200 și – doar lăsînd impresia de mai multă mărime și un pic de mai mult lux – în versiunea 1500 (cu motor mai puternic). Polonezii și iugoslavii au preluat Fiatul 125. În fine; iată înc-o Ladă frumoasă:

Să lăsăm un pic linia cuminte și să ne apropiem de linia spațială. Americanii aveau tot dreptul să viseze la aripi, la rachete, la… zbor pe șosea.

E găsit de Ando – în Constanța – și e un Cadillac Coupe Deville din 1959. E flancat de-alte cîteva frumuseți – nu așa de mari ca el, desigur:

Revenim în București și, din păcate, la zilele noastre. Nu cred că mașina de mai jos va fi socotită – zeci de ani mai departe – o frumusețe americană…

… văleu!!! E un Chevrolet SSR fotografiat de Cristi

Cînd e vorba de design auto „reușit”, putem conta și pe-ai noștri. Iată un Aro Dragon

Atît Ando, cît și Paul Ioan Pârlea i-au dat tîrcoale în egală măsură…

Mai vedem și altceva, mai de teren. Nu-i cel mai frumos Land Rover, dar merită să apară în serial.

Discovery a fost lansat, la sfîrșitul anilor ’80, ca ceva între Land Roverul simplu și spartan și Range Roverul ceva mai luxos.

Terminăm tot în Anglia, cu un exemplu mai reușit de linie auto – înc-un MG BGT, găsit de Ando:

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi – LXI

Am ajuns la 61 de episoade. Îi dăm talpă, cum se zice.

… cu un Ford Escort: și chiar de pe la-nceputurile seriei – și asta se-ntîmplase în ’68. Ando l-a găsit.

… iar de la Marius avem și un Escort mai nou… seria a patra.

Iată un Caddillac de Ville ’61, găsit de Ando. Ce-mi plac aripile și stopurile din spate! Era spațială, ce vreți…

Mai jos, Cristian Malide a pozat un Eldorado. Cred că l-am mai avut, doar că înainte schema de vopsire diferea; îmi place mai mult acum.

Boemul a dat peste un MG T!

Ando a pozat și un Nissan Laurel. Seria a patra? Seria a cincea? Oricum seamănă între ele. Și-s din anii ’80.

… din fuga mașinii, aflat în vacanță prin țară, Paul Ioan Pârlea a găsit mai multe camioane Tatra!

… puține camioane au fost atît de rezistente ca Tatrele astea. Modelul 138 – din care derivă – a apărut la sfîrșitul anilor ’50. Tipic pentru ele este poziția roților din spate, atunci cînd camionul e gol; acestea zici că se strîng cumva – și se crăcănează la loc cînd mașina e încărcată…

Paul ne-a mai dat și-un pont unde să dăm peste un IMS; Ando l-a luat ca din oală:

A… să nu uit! Parcă rămăsesem datori cu-n Amazon; un Volvo Amazon. Tot Paul l-a găsit; și tot Ando l-a pozat.

… nu-s multe de spus. Amazon (Volvo 121122) a apărut la mijlocul anilor ’50. Fără moarte.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.