despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

orice pe bonuri

… ziua de salariu – ziua aia-n care „muncim pe bani” e ziua-n care oamenii, îndeobște, își plătesc datoriile. Ratele, banii ceruți „pînă pe-ntîi”, cumpărăturile trecute pe caiet.

Mai e o zi luminoasă; uneori se pupă cu cea de salarii, alteori pică altcîndva – depinde de ce socoteli are angajatorul: e ziua cînd vin bonurile de masă. Bun, desigur – pentru cine primește.

Cu bonurile de masă, oamenii se duc la cumpărături.

Cumpărăturile cele mari, alea care umplu un portbagaj…

În aste cumpărături, bunînțeles că intră și niște băutură – să fim serioși, cine nu bea bere? Cine nu bea un vin? Dar și țigări. Și altele.

E o lege, care spune că pe bonuri de masă poți lua doar produse alimentare; nu tigăi, nu șampon, nu hîrtie igienică, nici ciorapi; și-n niciun caz bere, tărie și țigări.

Dar toată lumea știe că… că nu-i așa.

Cu ani în urmă, la Carrefour casiera împărțea produsele care puteau fi luate pe bonuri și pe cele care nu. Îmi convenea? Hm… parcă nu – știind că în Cora aceeași casieră mai închidea ochii la trebușoara asta.

Apoi a venit Kaufland, unde absolut tot – orice! – putea fi luat pe bonuri: și mai ales țigări și băutură. Apoi a venit Penny, care face la fel. Și apoi a venit Lidl, care la-nceput nu accepta bonuri; dar de cînd s-a apucat s-accepte, păi – la fel! – vindea absolut totul pe bonuri de masă.

Aș greși dacă aș spune că azi – pe verificatelea – orice hipermarket dă totul și orice pe bonuri de masă?

Și că singurele magazine care se tem să dea băutură și țigări pe bonuri sînt – culmea! – amărîtele de buticuri; primele care sînt controlate și puricate de autorități?

Păi, dacă ai de ales între un magazin care-ți dă orice pe bonuri și unul care respectă legea și n-o face, tu unde mergi, cumpărătorule?

Mă mir că n-am văzut treaba asta luată-n colimatorul nici unei instituții.

la cumpărături

… tocmai mi-am adus aminte de ce nu îmi plăcea Lidl înainte să-mi placă: pentru că nu poţi alege. Îmi plac destule din mărcile lor proprii (mai bine zis, îmi plac anume chestii foarte ieftine şi bune care se vînd doar la ei) dar nu-mi place cînd nu mai găsesc şi alte lucruri. Un an de zile am călcat magazinele astea pentru că găseam apa Bucovina la un preţ excepţional; acuma – s-o fi terminat contractul, nu ştiu – nu mai e deloc. Şi asta nu-mi place. Apa vîndută sub marca proprie Lidl nu e proastă, dar pet-urile sînt dintr-alea subţiri, care se îndoaie imediat – nu-mi plac defel.

Îmi pare mie, sau Lidl nu face faţă succesului din 2013? N-ar fi primul caz – în ultimele luni mi s-a întîmplat cam prea des să nu găsesc ba aia, ba ailaltă: nasol.

Am revenit şi pe la Penny, găsind aceeaşi atmosferă tristă, de magazin comunal, cu mărfuri risipite alandala şi-n plus, şi cam proaste. Şi – văleu! – mai toate mărcile proprii de la Penny sînt varză; nu încercaţi, vă rog eu.

Am intrat şi prin vreo două magazine de electrocasnice – ştiţi voi, să casc gura. Alde Flanco, Media Galaxy, Altex; înţeleg că acuma – după ce boom-ul cumpărăturilor de Black Friday şi Crăciun s-a dus, oamenii nu prea mai intră să-şi cumpere chestii. Oriunde m-am dus, am dat peste vînzători prostiţi de plictiseală, prea obosiţi ca să preia clienţii.

Mi se pare că acestor magazine – şi nu numai! – le-ar fi de mare folos nişte şefi: dintr-aceia care să nu stea în birou, ci să umble printre rafturi, urmărind vînzătorii, întîmpinînd clienţii, lăsînd impresia că cineva chiar conduce locul ăla. Cînd intri într-un magazin mare, nu ştii niciodată dacă vînzătorul care te însoţeşte printre rafturi chiar se pricepe sau e doar vreun go-getter aflat în prima săptămînă de muncă.

Ţin minte că vînzarea e o chestie serioasă, care presupune fler şi experienţă – şi astea nu se învaţă din chart-uri şi din team-building-uri. Vînzătorul de azi are doar atîta nas încît să depisteze un parvenit cu bani, dar nu ştie să-şi dea seama care este un potenţial client bun.

Un vînzător bun e aur pentru orice magazin. Iar un vînzător bun nu poate merge decît împreună cu un şef bun.

O luptă laşă

Cînd ai două magazine mari pe lîngă tine, ai zice “Gata! M-am procopsit – promoţii, reduceri, marfă bună!”

… nu-i de loc aşa.

Pentru că magazinele astea fac dans de societate, nu comerţ pe viaţă şi pe moarte: “mă scuzaţi, colega, vînd uleiul cu un ban mai ieftin, vă supăraţi?”

Povestea e adevărată; se petrece în Rahova, unde avem un Penny Market şi un Lidl la 200 de metri distanţă.

Penny este aici de vreo cinci ani de zile. E deschis în cadrul unui soi de complex comercial – Năsăud Shopping Center, unde mai e o măcelărie, o farmacie, o sală de jocuri şi un magazin DM. Mă rog – poate-or mai fi vreo două magazinaşe, nu vreau să mint; dar aţi prins ideea: un loc trist, fără vad, fără perspective.

Centrul ăsta comercial a mers o vreme – pînă cînd, acum un an, Lidl a deschis în vecinătate. A mers, pentru că ancora centrului comercial fusese Penny Market.

Dar omul, clientul, cumpărătorul a stat şi a cugetat cîteva luni de zile şi a decis că e mai bine, mai ieftin, mai civilizat să meargă să-şi umple portbagajul în Lidl decît în Penny.

Şi Penny vine tot mai puţin şi atrage tot mai puţini oameni în centrul comercial Năsăud.

Nu trebuie să fac studii de piaţă; e suficient să trec zilnic pe aici şi să mă uit în parcare: mda, e goală.

Şi aici începe Mioriţa, dragi cumpărători – dragi rahoveni. Aţi văzut în ultimele luni vreun semn de la Penny Market că vrea să-şi recapete clienţii? Eu n-am văzut.

Într-o zi vreun deştept care conduce Penny o să zică: “magazinul merge prea prost: trebuie să-l închidem.”

Şi alt deştept o să ajungă la concluzia că mergea prost din cauza cumpărătorilor: care au ales să meargă la un alt magazin – mai bun şi mai ieftin.

Mde, aşa e mereu în comerţul de azi, în retail: e mereu vina clientului. El e nehotărît, el e nestatornic, el e neştiutor. Banii lui sînt buni însă.

Doar că… clientul ştie mereu ce vrea. Ieftin, bun – şi ceva în plus. Ceva-ul ăsta ţine de atitudine, de abordare, de civilizaţie; de chestii care se simt şi care nu se pot scana la casa de marcat.

iar prin magazine

Să vă zic ce am mai văzut în ultima vreme. Şi pe unde am mai fost.

Am fost prin mallul din Berceni, de la BIG – Sun Plaza. Să nu credeţi că mă trage aţa prin cartierul ăsta, deşi îmi cam fac drum pe-aici, c-o treabă, cu alta. Lăsînd la o parte parcarea subterană care e destul de idioată (dar aţi văzut mall cu parcare decentă?) Sun Plaza chiar e un locşor bun de mers. Cinstit vorbind, e mai degrabă galerie comericală decît mall – ceea ce înseamnă ca are doar magazinele care interesează  publicul şi nu e un loc unde să te poţi plimba fără nici o treabă; chiar prefer genul ăsta.

M-a mînat curiozitatea să intru în Prosper – centrul comercial din 13 Septembrie, de la Lira. Zic sincer că-mi plăcea mai mult pe vremea cînd în loc de trei etaje avea doar unul; erau magazine mişto, de unde mai găseai cîte ceva interesant de luat. E cam pustiu şi cam sărăcie acum în Prosper; noroc totuşi că e foarte curat şi îngrijit. Şi are un loc de joacă bun – pentru cine interesează.

Am intrat şi prin Kaufland. Citesc de vreo doi ani despre ascensiunea şi succesul acestei reţele – dar mă tem că 2013 n-o să mai fie anul lor. Ar cam trebui să-şi mai schimbe niţel sortimentele, să mai umble la varietate – şi chiar şi din preţuri ar putea să mai lase un pic. Altfel, o să văd tot mai mulţi oameni în Auchan.

V-am zis că de la o vreme am început să mai intru şi prin Lidl. Cartierul meu e-n situaţia să aibă un Lidl şi un Penny uşă-n uşă – aşa că e foarte uşor şi să faci comparaţii, şi să faci economii.

Anul trecut am fost un client bun pentru Penny; am fost multă vreme în cîştig şi am cumpărat lucrurile de care avem nevoie fără timp pierdut; am prins şi nişte chestii foarte ieftine şi foarte mişto.

De ce am făcut pasul spre Lidl, cel puţin pentru o vreme? Poate şi varietatea mai mare de produse; poate şi încrederea în cîteva din mărcile proprii; poate şi curiozitatea.

Am avut noroc că nu a fost nevoie să fac experimente cu produsele Lidl – cunosc mulţi oameni care sînt fani ai acestui magazin şi ştiu deja ce trebuie şi ce nu trebuie să cumperi de-acolo.

La Lidl poţi prinde foarte multe chestii la preţ redus. Însă banii pe care-i economiseşti se duc dintr-o dată pe lucruri care în Penny sînt şi mai bune, şi mai ieftine. Dac-aş fi cumpărător de Lidl  aş zice că – pentru a fi cu adevărat mulţumit  – odată pe lună tot ar trebui să dau o raită şi prin Penny...

Apropo de Penny, aflu că magazinele Penny Market XXL se rebrănduiesc – se vor chema XXL Mega Discount. Acum vreo cinci ani – din ce ţin minte – magazinele XXL Mega Discount existente atunci s-au rebrănduit în Penny Market XXL. Încurcate, căile retailului…

un deodorant bun.

Vara – mai mult ca oricînd – e nevoie de un deodorant bun. Aş zice că e nevoie, mai mult decît orice, să te speli! – dar văd tot mai mulţi oameni cărora apa rece li se pare atît de scumpă la plată, încît se împut ca rahaţii – rahaţi după care, tot din pricina scumpetei întreţineii, trag apa doar o dată la două zile. Îmi pare rău c-am adus asta în discuţie, dar a trebuit.

Să revin. Deodorantele trebuie şi să ţină, şi – mai ales – să ţi se potrivească; nu mă refer la felul în care parfumul se împleteşte cu statura, alura, culoarea ochilor şi cu pălăria de pe cap, ci la felul în care corpul tău reacţionează la căldură, la cît efort faci, la cît stai în soare, la cît şi cum transpiri  – şi aşa mai departe.

Să cădem de acord că un deodorant sigur şi eficient, testat pe pielea noastră de-a lungul a mai multor sezoane, se poate cumpăra cam cu 10 lei.

Dar sînt destule deodorante la juma’ de preţ; doar că nu ţin; nu fac faţă. Am încercat ceva mărci proprii ale marilor magazine, am încercat şi ceva mărci no-name – nu am găsit nimic care să bată un Mennen, un Rexona – sau un Old Spice, pe care l-am luat şi eu,  după ce l-a ginit Valentin pe piaţă.

Pînă acum; marca de cosmetice Rene Kern, care se vinde în magazinele Penny Market, are un deodorant bun şi rezistent – doar la 5 lei şi ceva. Am pozat sortimentul “cool”, dar mi-a plăcut mai mult cel “fresh” – chestii de gust.

o recomandare.

… dacă sînteţi dintr-aceia care mai scapă lingura prin borcanul de finetti s-ar putea să vă bucure vestea asta.

În poza de mai sus vedeţi o cremă tartinabilă de zile mari. E de-o mie de ori mai bună decît orice Finetti, de-o sută de ori mai bună decît Nutella-şi-aşa-mai-departe. Unde mai pui că se vinde la de două ori mai ieftin decît orice alta – cutia asta de 400 de grame e vreo 4 lei şi 50 de bani.

O singură problemă este – nuxee se găseşte doar la Penny Market.

Da – ştiu; nu prea se face să mergi la Penny. Lumea bună e musai să meargă la Lidl. Nu-nţeleg snobismul cu Lidl. Ceea ce la Lidl se vinde ca marcă proprie poate fi produs în Polonia; dar ceea ce găseşti la Penny şi doar la Penny poate fi produs chiar în Germania – ca de exemplu crema asta.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Bostăvan

… merge-un vin.

Avem de unde alege. De MAT, de surcele… mărci de tradiţie – Dealurile Chimiei…

Pe lîngă cramele în care mai avem încredere, ne mai uităm şi prin magazine. Vinul moldovenesc e renumit şi nu prea ne păcălim cu el.

Bostăvan, producătorul din Republica Moldova, nu m-a dezamăgit. Vinul se găseşte în supermarketuri (Billa şi Penny sigur).

Sticla asta de-un litru e zece lei.

… merge-un vin bun.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

prin magazine

Ştiu că de-abia aşteptaţi să mergeţi la cumpărături, acuma-nainte de sărbători. Fiecare om pe care l-am întîlnit mi-a argumentat că magazinul de unde-şi cumpără el lucrurile e cel şi cel mai bun – şi nu pot să contrazic pe nimeni; pînă la urmă, cumperi de unde poţi şi de unde-ţi face plăcere.

Ştiu oameni care cumpără numai din Auchan; oameni care nu pot cumpăra decît din Cora; ba chiar cred că sînt oameni care socot că Real e cel mai bun magazin posibil. Treaba cu hipermarketurile – ştie oricine – e cu dus şi-ntors; fiindcă, ajuns acolo, cu siguranţă îţi vei lua şi o groază de lucruri de care nu prea ai nevoie.

De asta merită – de multe ori – să mergi în marketurile mai mici: Lidl şi Penny Market. Au mai puţine sortimente şi mai puţine tentaţii; dar au – în schimb – multe mărci proprii ieftine rău.

Penny Market (face parte din acelaşi grup cu Billa) s-a spălat mult în ultima vreme; s-a civilizat, a început să aducă lucruri bune, şi are nişte chestii foarte convenabile. Dacă ai unul pe-aproape, nu eşti niciodată în pierdere; părerea mea.

Lidl a intrat puternic în viaţa noastră. A preluat Plus, a început să aducă multe chestii mişto şi ştiu deja oameni care sînt fani – vorbesc serios. Eu nu mă omor după Lidl, dar trebuie să recunosc că nici nu i-am dat prea multe şanse. Mă enerva reclama aia cu duduia aia veşnică şi ofilită care împingea un cărucior de cumpărături dintr-o ţară într-alta, luîndu-şi cele mai bune produse din Franţa, Spania şi Italia. Fireşte, cînd m-am dus eu în Lidl, nu am găsit nici un produs fabricat în Franţa (pîinea, dacă n-o coceau într-un cuptor, o luau de la fabrică – şi fabrica era undeva prin Berceni); din Spania – să nu fiu rău – am găsit o sticlă de ulei; iar din Italia – ca în orice magazin care se respectă – erau nişte cutii cu macaroane. Partea bună, oricum, este că nu am dat nici peste Monica Davidescu la casă, nici peste Aurelian Temişan în parcare, ceea ce mi-a înseninat ziua.

… de Lidl (Lidl este şi el dintr-un mare grup, acelaşi cu Kaufland) o să mai auzim; e reţeaua care se va extinde cel mai mult în viitorul apropiat. În sfîrşit, putem număra pe deşte zilele pînă cînd va deschide magazinul din Rahova – acela situat la intersecţia străzilor Doina şi Spătarul Preda (la Pepsi, cum ştim noi); de zece ani tot aud că acolo se va deschide un magazin – şi iată, se întîmplă.

Să termin cu ce se mai pregăteşte: Billa deschide în buricul tîrgului, pe Dorobanţi (am înţeles bune? acolo unde era vechiul service auto de pe lîngă ASE), Kaufland se pregăteşte la Miraj şi Cora în Alexandriei, după capătul lui 32.