despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

covrig cu aere

M-am mai mirat de expansiunea nesănătoasă a covrigăriilor de genul Luca, Zaraza, Petru, Paul… Să-ncerci să obţii bunăvoinţa clientului folosindu-te de recursul la legendă, istorie şi tradiţie este de prost-gust.

Să-ţi construieşti din vînzarea covrigilor un crez şi să vii cu tromboane dintr-astea ca mai jos – iarăşi, e o chestie de neam-prost:

Covrigul Petru, prin unicitatea gustului lui, prin produsele sale marcă înregistrată (covridog, covricheese, covriking), precum şi prin echipele sale de specialişti în achiziţii, producţie, training de personal şi marketing îşi poate susţine poziţia unică…

La Petru, covrigii cu ceva înăuntru (ciocolată, cîrnaţ, brînză…) – toţi ba doi lei, ba trei lei.

Dar covrigul simplu, obişnuit, pe care oricine dintre noi îl poate lua cu un leu – cum arată el la Petru?

covrigul simplu arată ca o coadă de pechinez tuns. Ţi-e şi ruşine să te uiţi la el; zău că e cel mai mic şi sărac covrig care se vinde în oraşul ăsta!

… dar, deh! – se vinde cu ifose, cu aere…

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

mîncare în şi pe lîngă Victoriei

Paul Everac scria odată că, odată devenit absolvent de-cine-mai-ţine-minte-ce-facultate-făcuse-el, situaţia sa aducea cu Piaţa Victoriei: multe perspective frumoase, dar nici o alimentară prin preajmă…

S-au schimbat vremurile; Everac a murit, de perspectivele frumoase din piaţă a avut grijă Ceauşescu, dar – aflîndu-te prin Victoriei – ai ce mînca.

E patiseria de la metrou, care rămîne – după ani şi ani – bună. Este Spring Time, una dintre primele afaceri din alimentaţia publică apărute după Revoluţie; rezistă – mă-ntreb cît – Gregory’s. Toscanei îi merge la fel de bine ca-ntotdeauna; iar la City Grill e buluc la prînz.

Snack Attack are publicul lui; iar la covrigăria Petru e mereu cineva; şi mai e o covrigărie: Luca, Paul – nu ştiu, că mă-ncurc între atîţia apostoli. Jos la metrou de asemenea se găsesc covrigi. De curînd avem şi un Fornetti, care – în alte vremuri – ar fi rupt piaţa… În Decembrie Mc Donald’s s-a îndurat şi a deschis ditamai restaurantul în partea dinspre pasaj (la parterul America House) – aşa că numai cine nu vrea, nu poa’ să mănînce.

Nu pun la socoteală şi vreo două-trei chestii sezoniere, care se laudă că vînd ba bio, ba healthy, ba nu-ştiu-cum – dar care, la ora falimentului, descoperă că au vîndut doar scump…

Patiseria Bianca de pe Titulescu (imediat după Doctor Felix) încă se zbate să-şi găsească drumul prin valurile vieţii; şi trag nădejde că o să şi reuşească, că tare mult mai încearcă! Şi-n plus, imediat lîngă ea, se deschide mintenaş şi concurenţa – altă covri-gogo-patiserie…

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Simigeria Petru

… este o franciză românească, din Piatra Neamţ – şi se întinde binişor cam prin toată ţara.

A ajuns şi în Bucureşti; eu am dat peste covrigii lor în Piaţa Victoriei: cum intri pe Calea Victoriei, la parterul primului bloc de pe stînga – acolo unde pînă mai ieri era o patiserie bunuţă, pe care însă n-am apucat s-o laud la vremea ei.

Simgeria Petru vinde covrigi şi chestii învelite în aluat de covrigi – cum ar fi covridogul.

Au şi site.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos