despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Dumnezeule! Ăştia nu termină.

“Planul Integrat de Dezvoltare Urbană cuprinde în jur de 40 de proiecte dintre care 12 sunt prioritare, iar unul este de primă importanţă, şi anume realizarea unui traseu pentru pietoni şi biciclişti din Piaţa Romană până în Rahova”, a spus arhitectul-şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu. (detalii aici)

Nu; cu asta nu se poate lupta. Cu mizeria de-a o ţine langa cu Planul ăsta, cu IMPORTANŢA VITALĂ de a ajunge pe jos din Centru în Rahova.

I-aţi întrebat, bă, pe rahoveni dacă li se pare asta prioritatea publică a cartierului şi a oraşului?

Nu – pen’ că, repet, singurul motiv pentru care se insistă cu pietonalul din Centru pînă la Piaţa de Flori este că la Piaţa de Flori se află The Ark, jucăria părintelui PIDU – Teodor Frolu. Şi dacă T. Frolu are nevoie de pietonal pînă-n faţa clădirii sale, trebuie făcut.

Cînd nu ştiu ce baron local asfaltează pe bani publici drumul pînă la viloiul său de la ţară, dăm la televizor şi chemăm DNA-ul.

Ceea ce se întîmplă acum e la fel de grav; pentru că este făcut cu binecuvîntarea prostească a Presei.

——–

Apropo, aş fi foarte interesat de poziţia lui Nicuşor Dan şi a altor candidaţi la Primărie faţă de PIDU. Vorbesc serios, dac-aud pe vreunul spunînd că PIDU – în forma actuală – e o porcărie, mă duc să lipesc afişe pentru el.

de ce nu mă omor după proiecte şi strategii

… aţi văzut că am o atitudine bănuitoare faţă de planurile pentru dezvoltarea oraşului nostru. Aţi zice că, luînd în calcul prostia şi reaua-voinţă a autorităţilor, ar trebui să mă bucur cînd îi văd pe ceilalţi – arhitecţi, urbanişti – implicîndu-se şi venind cu idei – şi da, mă bucur.

Dar faptul că propui o alternativă la ceva prost nu-nseamnă că ceea ce faci tu e, implicit, bun – e doar mai bun.

Mi-am tot dat cu părerea despre PIDU; nu vreau să credeţi că-l socot o tîmpenie – nicidecum, doar că voiam mai mult. Îmi place cum vrea să reînvie Rahova şi să re-creeze Uranusul, dar nu-mi place cum ignoră alte puncte de interes ale viitorului Bucureşti. Aş zice că nici nu bagă-n seamă proiectele dezvoltate de ceilalţi; aş zice că favorizează interesele personale ale celor care au conceput planul.

Nu-mi place că ia în calcul doar în fugă viitoarea Bibliotecă Naţională – ce mama naibii, va fi acolo un ditai mallul cultural – parcă ne-ar interesa mai mult treaba asta, nu? Nu-mi place că nu pomeneşte nimic despre Catedrala Mîntuirii Neamului – care se va face, orice am crede şi vrea noi; dacă tot ne dăm cu falca de pămînt că ne pasă de Uranus, păi să vedem şi cum om lua în serios şi mallul ăla ecumenic care va aduna mii de oameni cîndva; oare oamenii ăştia or să vină din centru în genunchi, plini de pioşenie, la înviere? Sau le-o trebui şi lor vreun tramvai-acolo?

Nu-mi place, deci, exacerbarea pietonalului; nu-i de-ajuns să faci trotuare mai late (chestie de bun-simţ, de altfel, căci trotuarele noastre sînt construite cît să te strecori pe lîngă o dacie parcată; ne trebuie trotuare unde să avem loc pe lîngă jeepuri, oameni buni.) Aş fi vrut să văd o preocupare faţă de transportul public; că doar n-o să mă cobor din Rahova la Universitate cu rolele – aş vrea să pot lua şi un autobuz, nu?

Dac-aş vrea chiar să fiu rău, aş mai spune că însuşi faptul că acest proiect a fost ales de către Primărie mă pune pe gînduri. Nu mă puteţi convinge de buna-credinţă a autorităţii; am prea multe exemple care să demonstreze contrariul – şi ultimul este ideea aleasă pentru amenajarea spaţiului de peste drum de Universitate. Primăria a ales un proiect care arată ca o temă pentru acasă la prima ora a cursului de iniţiere în Paint; nu că proiectul e mai nasol decît altele – dar arată ca un cur; sau – mă rog – ca nişte ţepe care se trag tot acolo.

Ajung şi la strategia 2035. Mă bucur că nimeni din cei care se ocupă de strategia asta nu ştie ce vrea; dar e frumos să-ţi dai seama – pe banii mei – că nu eşti în stare de nimic.

Şi mai zic doar atît: fiecare strategie ce priveşte viitorul Bucureştiului trebuie discutată şi înţeleasă. Nu e de ajuns să citezi comunicatele de presă ale autorilor; nu e de ajuns să-i intervievezi punînd întrebări comode. Aşa cum întoarcem pe toate feţele planurile autorităţilor, la fel trebuie să facem şi cu planurile noastre.

PIDU: de citit

Gata! a apărut varianta integrală a Planului integrat de dezvoltare urbană. E de citit; are vreo 300 de pagini.

descărcaţi de aici.

obsesii periculoase

… bag-sama că iar s-au scobit arhitecţii-angajaţi de niţel piar, că dădui peste un articol despre cum vor deveni Bucalele raiul de pe pămînt – atîta doar, să le deie cineva oamenilor ăştia niscai bănuţi pe mînă şi o s-aibă ei grijă:

Sângele într-o zonă centrală a unui oraș mare nu este automobilul ce tranzitează, ci pietonul care cheltuiește mai mulți bani acolo și nici nu este poluant. În noua strategie, prioritari sunt pietonii, apoi bicicletele, transportul în comun și abia apoi autovehiculele…

A’ dracu’ pietonul ăsta, că mult îl mai pupăm în dos. Da’ pietonul ăsta – repet pentru a cîta oară – unde naiba şade el? Cum trăieşte pînă vine în centru – acolo unde se desăvîrşeşte el ca pieton, ca consumator şi ca cheltuitor?

Pînă cînd n-o să vă văd cu o strategie şi pentru cartiere, dragi arhitecţi-urbanişti-creatori-consultanţi, mă feresc de voi multă, multă, multă grijă.

Obsesiile voastre sînt periculoase pentru oraşul meu.