despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Anul trecut era la 4 lei și 50 de bani…
Anul ăsta s-a scumpit cu mai bine de doi lei.
E o scumpire uriașă pentru o pîine.
O fi ea „boierească“, dar trebuie să fii boier s-o cumperi?
La „Mega Image” se vinde o pîine tare gustoasă, cu usturoi. E o baghețică – costă patru lei – și o găsiți la raionul de pîine-patiserie.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
de Ando și HM
… au trecut 36 de ani, dar unele lucruri au rămas aproape la fel. În Martie ’81 Christian d΄Auchamp schița acest centru de pîine de pe strada Mihai Eminescu:
… și-ar putea face-o și azi!
Locul zici că-i neatins. Bine – „pîinea” e-nchisă.
   
„București văzut de un străin” prima parte • a doua parte • a treia parte • a patra parte • a cincea parte • a șasea parte
Sortimentul de pîine numit „boierească“ se găsește acum, cam la orice magazinaș de cartier, cu 4 lei și 50 de bani.
Doar „Mega Image“ vinde cu 5 lei și 30 de bani: diferența este enormă.
Refuz—
Găsesc pîinea, în schimb, cu 4 lei și 17 bani la… „Economat“.
… în spatele pieței cunoscute – de vreo 15 ani – ca „Prosper”, aflată la colțul Sebastianului cu 13 Septembrie (adică peste drum de Lira) se găsește o halcă părăginită de oraș. N-au mai apucat să se ridice toate blocurile plănuite dinainte de Revoluție și, încă, nici cele așteptate de noul avînt imobiliar.
Zace, aici… ce zace?
… ce-a mai rămas dintr-o fabrică – nu mare! – de pîine. A funcționat cum-necum pînă-nspre 2003, ca secție a fabricii de pe Sălaj. Coborînd un pic în urmă, vedem că – deși adresa actuală e pe strada Conțești, inițial fabrica ținea de 13 Septembrie. Nici strada Conțești, așa cum iese ea azi prin spatele pieței, nu s-a numit mereu așa; pe felurite hărți apare trecută ba Penescu, ba Sălcuței, ba chiar Confirmării: multe-s cele care s-au schimbat în ani.
… dar nouă ne-a mai rămas – pe lîngă betoane care-o să fie, cîndva, dărîmate, amintirea caldă a pîinii proaspete.
          
… o pîine bună:
Am dat de ea-n Kaufland, dac-o mai fi și pe la alții – încercați.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
„Cuptorul de Aur” a fost una dintre primele firme care mi-au intrat în minte, în copilărie. Magazinul acela de pîine de pe 1 Mai (azi, Ion Mihalache), unde se găseau, încă în anii ’80, lipii minunate.
„Cuptorul de Aur” s-a păstrat multă vreme, ca centru de pîine ținînd de fabrica Pajura, dar și ca patiserie. Pînă vara trecută, cînd s-a închis. Am stat o vreme, gîndindu-mă că e vorba de vreo renovare – însă nu e așa. Nu știu ce va fi aici, dar sigur va fi altceva.
Pe-undeva e, desigur, păcat.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Nici nu ştiu cu ce să încep. Cu animalele? Cu tractoarele? Cu utilajele? Cu afumăturile? Cu buluceala? Cu belşugul de… da – cu belşugul, cu asta trebuie să încep; anume belşugul de toate.
„Indagra” este o expoziţie a belşugului; a abundenţei; a tot ce-are ţara asta mai fain, mai mănos, mai cinstit: pămîntul şi roadele lui – şi oamenii care trăiesc din roadele astea.
Vă zic sincer, ultima dată cînd am fost aici, la „expoziţie” şi-am căscat gura cu-atîta plăcere şi-ncîntare copilărească a fost la TIB-ul din ’89, cînd am luat pliante cu maşini de la refegişti…
     
Trebuie să mergeţi aici. Sînt de toate – cu fum de grătar, cu chiuituri şi cu mîndria aceea a omului muncitor căruia-i place să-i iasă treaba. Mîndria omului care face o treabă grozavă.
„Indagra” este o expoziţie mare a unei ţări încă eminamente agrare, o expoziţie care te pune pe gînduri.
Intrarea-i pe bani; 15 lei – plus ce-ţi mai iei de acolo; şi-au dat mîna cei mai de seamă producători de mîncăruri şi, dacă e să te laşi în voia simţurilor, păi nu scapi fără să te-opreşti la vreo zece tarabe măcar… Eu – modest cum mi-i firea – n-am mîncat decît vreo patru şuberekuri pe-acolo.
Da-s de toate. Cîrnaţi, mici, pastrame, gogoşi, colaci; bunul Dioszegi împarte pîine fierbinte să guşti pe săturate; dulciuri, poame, caşcavele – nu lipseşte nimic!
           
Zilele astea se ţine, tot în Capitală, Salonul Auto; eu zic că aici, la „Indagra”, ai adevăratele maşini de văzut. Tractoare cît casa, cu roţi cît un stat de uriaş; semănătoare, cositoare, secerătoare, grape, discuitoare – şi sute de chestii care habar n-au ce fac, dar sînt strălucitoare, solide, şi-ţi fac cu ochiul; tare te-ai mai cocoţa pe ele şi te-ai duce acasă doar ca să vezi cum se uită toţi la tine pe bulevard (chiar, cum or fi adus hardughiile alea din Bielorusia, bunăoară?)
Înăuntru, în pavilionul central, poţi vedea linii tehnologice de ambalare de toate soiurile; de cîrnaţi, de şunci, de iaurturi, de lapte, de sucuri, de… de orice – nu-ţi vine să ieşi afară înapoi.
                 
Dar, afară, sînt şi animalele. Oi, vaci, cai; dar şi păsăret – Doamne, toate naţiile de galinacee lăsate de tine şi de ingineria genetică-s aici! Vaci cu ochii blînzi; cai cu picioare înalte, de povară, oi cu blana groasă; şi – găini, găini, găini! Şi mai ales, crescători de găini! E şi ăla care i-a vîndut găina Iuliei Albu, dacă vreţi să ştiţi.
        
Asta-i aici, la „Indagra”. Se ţine la Romexpo – azi, Duminecă, e ultima zi. Daţi o fugă; este o treabă românească care face mai bine la moral decît o mie de alegeri.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Zilele astea se demolează încă una dintre fabricile noastre de pîine. Nu știu dacă vă dați seama, dar dintre fabricile vechi, multe s-au dus! S-a dus cea din Grozăvești, s-a dus cea din Titan; cea de la Lujerului – dacă nu s-a dus încă, nu mai are mult, fiindcă prea-i bun de altceva, terenul ei de-acolo… Nici în Vitan, nu cred să mai fie, fabrică – unde se mai face, azi, pîine în București? În Berceni, în Pajura, pe șoseaua Sălaj – zău așa.
Nici fabrica Băneasa nu mai există – în București. Cîteva poze de la parastasul – fără colaci – uneia dintre ultimele fabrici de pîine construite înainte de ’89:
       
Dacă sînteţi bercenari, ştiţi bine despre cine-i vorba. Koksal e fabrica aceea de pîine turcească de pe Izvorul Rece – după intersecţia cu Brîncoveanu.
Ştiu fabrica asta de foarte mulţi ani. Am cumpărat de aici – şi dacă am drum prin Berceni, cumpăr şi acum.
Koksal nu face doar pîine, ci şi prăjituri, brioşe – şi multe chestii dulci pe care le găsiţi şi prin alte magazinaşe bucureştene. Pîinea lor, de asemenea, se vinde în foarte multe locuri.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii