despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

hoinăreală de toamnă

Da, da, s-a făcut toamnă și de-acum căldura și frumusețea zilei îs lucruri care trebuie prețuite: mici pauze haihui…

… în cartierul cu străzi ce poartă nume de aviatori dintre Mărăști, Agronomie și Domenii, ne oprim – pe Zorileanu – la o poezie de poartă!

Luînd-o la picior mai încolo, spre Grivița, ajungem pe strada Lugoj, unde – la numărul 60 – găsim o pereche de case de la 1912. Casele-s și azi nealiniate, ieșind peste trotuar; dar nu asta le face așa drăguțe; ia uitați-vă la cea din dreapta, e… așa de mică, doar c-o cameră spre stradă! Tare-mbîrligat s-a construit în orașul ăsta mereu.

Strada asta, Lugoj, este de fapt vechea albie a străzii Turda, cea care se continuă azi peste podul Grant!

Cîțiva pași mai acana, ieșind în Petru Maior, uite un colț pus în valoare de-o construcție pe lîngă care-am trecut mereu cu plăcere.

Sînt foarte multe urme de mici prăvălii pe strada asta, multe urme de comerț!

Băgăm în seamă și fundătura Zilot Românul, pe care la vremea ei n-am pomenit-o-n serial.

… și-ncheiem c-o altă poartă: față de cea cu care-am început plimbarea, pare cu desăvîrșire neinteresantă; doar că modelul ei – cu „raze de soare” – des întîlnit odinioară, a cam dispărut azi și se cade să nu uităm de el.

lista episoadelor din seria „Plimbări în Bucureşti” – aici

să știm să privim

… trece vremea! Uite cum s-au făcut șapte ani de cînd îmi petrec seri prin Parcul Izvor… Da – îmi place; da – am nevoie de oaza asta…

Știți? Dup-o zi cu treabă, cu treburi, cu larmă și-ncurcături, să te re-găsești seara aici – în același timp în plin oraș da’ și-n plină liniște… e ceva!

Grozav loc, pe cuvînt!

Bucureștiul nostru – atîta de zgomotos, nervos și neiertător – are harul de-a-ți scoate-n drum, cînd te-aștepți mai puțin, locuri frumoase, asurzitor de liniștite… Ce bucurie-ți face – iată! – și-o privire aruncată-n lungul gîrlei, în lumina dimineții

Ia, doar să știm să privim.