despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Popa Nan (e-o stradă-nspre Hala Traian)

La-nceput au fost patru băieţi. Îi chema John, Paul, George şi Ringo. John compunea cîntece şi versuri, Paul compunea cîntece şi versuri, George compunea cîntece şi versuri – şi chiar şi Ringo compunea cîntece şi versuri. În 1967 Paul a scris un cîntec despre-o stradă din Liverpool, pe care toţi patru l-au cîntat împreună, căci împreună cîntau cel mai bine.

In Penny Lane there is a barber showing photographs
Of every head he’s had the pleasure to know
And all the people that come and go
Stop and say hello []

Pe urmă a fost alt băiat. Îl chema Mircea, şi compunea muzică şi versuri. S-a gîndit să scrie un cîntec la fel de frumos despre o stradă din Bucureşti – şi să ştiţi că i-a reuşit.

În Popa Nan stă un barbos bătrîn şi fotograf
Puştii de pe stradă spun că e un zeu.
Ştie chiar de eşti om bun sau rău
După chipul, după chipul tău []

Popa Nan nu este nici pe departe un cover după Penny Lane; este o pastişă, un tribut poate.

V-aţi gîndit să treceţi vreodată pe strada Popa Nan, să vedeţi dacă ceva din farmecul ei a rămas, sau – de ce nu? – dacă strada însăşi a rămas?

În primul rînd, nu o să găsiţi strada Popa Nan dacă o s-o căutaţi după ce zice cîntecul:

Popa Nan i-o strada-nspre Hala Traian
De la Foişor pînă-n Piaţa Vitan

Popa Nan nu-ncepe la Foişor, ci la Şcoala Iancului, care se află la o staţie de Foişor. Popa Nan nu trece pe la Hala Traian (intersectează Calea Călăraşilor la o staţie de Hala Traian, fiind paralelă cu strada Traian). Popa Nan n-ajunge la Piaţa Vitan, ci în apropiere – tot cam aşa, la vreo staţie distanţă… Ei şi? Nu-i mai frumos cîntecul aşa cum e el?

Deci ne-am lămurit ce-i cu strada Popa Nan: începe la Şcoala Iancului, se intersectează cu Calea Călăraşilor, mai apoi cu Matei Basarab (intersecţii unde a plătit un mic tribut sistematizărilor din anii 80) şi se înfundă undeva în dosul bulevardului Unirii, aproape de Piaţa Alba Iulia. Am zis că se înfundă, dar partea frumoasă e că strada Popa Nan e intactă! Furia demolărilor ceauşiste a cruţat-o. Vedeţi, dintotdeauna Popa Nan s-a oprit în momentul în care ajungea să-ntîlnească strada Theodor Speranţia, stradă care mai e există şi azi – e paralelă cu linia de bulevarde Decebal Unirii; trece fix prin spatele blocurilor!

Ca să înţelegem mărimea distrugerilor şi schimbărilor, iată actuala reţea stradală, suprapusă unei hărţi de dinaintea demolărilor:

(cu roşu, sînt actualele bulevarde, iar cu galben – mai mult sau mai puţin exact –  este zona demolată)

Ei, asta e treaba cu strada Popa Nan – cea de-acum; e o stradă liniştită, banală într-un sens bun, care i-a supravieţuit lui Ceauşescu şi încearcă să supravieţuiască şi acum. Au rămas case vechi, copaci bătrîni… doar că, odinioară pavată cu piatră cubică, strada e acum e asfaltată.