despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

un trotuar infect în fața ambasadei Marii Britanii

… după cum se știe, strada Jules Michelet este închisă traficului auto public, deoarece aici se află ambasada Marii Britanii. Să fie mai bine de 15 ani de cînd nu se poate circula – bucureștenii au înghițit-o și pe asta.

În general, bucureștenii înghit multe. Numai cine nu vrea, nu-și închide stradă – minister, patriarhie, procuratură, primărie și așa mai departe.

Pe lîngă faptul că strada-i închisă, bucureștenii trebuie să-nghită și mizeria din fața ambasadei.

Trotuarul din dreptul ei, pe care nu se poate circula nici pietonal, este plin – cu adevărat plin! – de buruieni: una din cele mai deplorabile imagini pe care le-am văzut în Capitală anul ăsta. Ziceam că le-am văzut pe toate, dar asta e prea de tot.

Fotografiatul este oprit, așa că n-am cum să vă arăt.

Mie-n general îmi plac ambasadorii – cînd îi văd cum se-apucă să-nțeleagă Țara, să-i prindă limba și obiceiurile. În cazul ăsta însă cred că britanicii s-au integrat mult prea bine-n spiritul Capitalei noastre.

Mie mi-ar fi rușine!

Bă! Mie mi-ar fi rușine – rușine rău.

Uitați-vă la afișele astea, la șușele „marilor actori”.

Caramitru, Dogaru, Mălăele, Mihăiță, Morgenstern, Popescu, Vasluianu: trecutul, prezentul și viitorul artei noastre actoricești.

Bă! Să fiu actor cu „A” mare și să-mi văd fața pe mizeriile astea grafice, pe urîțeniile astea scoase din subsolul defunctei noastre arte grafice… m-aș ascunde de rușine.

Ce diferență între ele și clasicele afișe ale spectacolelor de manele, muzică populară și scheciuri obosite?

Te apucă sila cînd vezi nonșalanța cu care alde Mălăele își promovează imaginea pe asemenea urîțenii – el care, cît de cît, se laudă că știe să smîngălească hîrtia desenînd…

Te apucă rușinea cînd vezi că afișele feluritelor evenimente publice promovate de Primărie reușesc să fie mai vesele, mai drăguțe, mai inspirate: căutînd deseori s-arate un pic altfel!

Un lucru singur e bun în umilirea asta vizuală a Capitalei: acela că de vreun an încoace s-a mai rărit lipirea ilegală a afișelor. Chiar dacă nu credeți, mergeți prin centru și verificați – s-au rărit într-adevăr.

Alte afișe bucureștene și vorbe despre ele? aici • aici • aici • aici • aici • aici • aiciaiciaici • aici

Când faţada trece… în spate

scris de Ando

Greu de spus când om scăpa noi de sindromul ăsta al treburilor începute şi neduse la firescul sfârşit!

Ceea ce vedem în aceste prime imagini, ne duce cu gândul la serialul nostru de case căzute. De fapt, este vorba de vechea clădire a spitalului „Prof. Dr. Dimitrie Gerota” (mult mai cunoscut ca „spitalul  M.A.I.”), clădire aflată pe bd. Ferdinand.

Acum câţiva ani, s-au finalizat lucrările la noul pavilion, cel de pe strada Vasile Stroescu, stradă paralelă cu bulevardul amintit (placarea a început deja să cadă…)

De atunci, vechea clădire de pe Ferdinand, dezafectată, precum şi curtea aferentă au căzut în… mlaştina neglijenţei. Clădirea v-am arătat-o, iar curtea părăsită şi neîngrijită, a rămas la cheremul anotimpurilor, adică: vara e năpădită de vegetaţia haotică…

… iar în sezonul rece capătă aspecte dezolante.

Şi, fără să vrei, te gândeşti: M.A.I., spital departamental, conducere militarizată – adică ordine, disciplină. Probabil că înăuntru aşa o fi, dar afară, după cum se vede, funcţionează încă nenorocitul „principiu”: faţada să arate bine, în rest – Dumnezeu cu mila!

din zbor

… dacă vreți – chiar vreți – să vedeți ce înseamnă tristețea – adevărata tristețe.

cea mai tristă țîșnitoare

În Capitala unde țîșnitoarea publică e o raritate – mai ales în plin centru, unde dai cu tunul și nu te poți răcori gratis – zace cea mai tristă adăpătoare din lume…

Și anume unde? Undeva, în plin pustiul de pe Calea Plevnei: pe unde nu trece nimenea.

De ce zace acolo?

De-aia, fiindcă acolo-i un garaj de-al Companiei de apă… de-aia!

Și-or fi pus-o așa… de fală!

Nu i-ar sta mai bine undeva pe la Universitate, unde te usuci de sete?

Undeva în parcul Izvor, unde nu-i nici măcar o sursă de apă?

Tristă mai e batjocura asta.

distracție ieftină.

… ce putea fi mai simplu și – mai ales – la îndemînă decît să te plimbi pe lac, în Cișmigiu?

Distracție ieftină, populară!

Iată că nu mai e așa.

Era mare nevoie să se schimbe hidrobicicletele – se stricaseră, mergeau ca vai de mama lor.

De curînd s-au adus unele noi. Sînt frumoase și, mai presus de orice, au niște copertine tare bune pe vreme de vară!

Dar și cînd te uiți cît costă – 20 de lei juma’ de oră, 30 de lei ora…

Te gîndești bine dacă mai e sau nu o distracție ieftină, la-ndemîna oricui.

frumos la stradă

Frumuos se mai construiește-n ziua de azi.

Uite, la stradă blocurile astea te-mbie c-o aparență sclivisită.

Balcoanele-s făcute cu materiale lucitoare, să-ți ia ochii.

Dacă te uiți mai bine-n spate, ce vezi?

Balcoanele-s simple, tencuite ca la orice bloc.

Nu merită osteneala să fie făcute s-arate frumos pentru oamenii care-o să stea acolo și-o să se uite toată viața la blocul de vizavi.

… clienții-s mai importanți – ei trec cu mașina prin față.

din zbor

de Ando și HM

Să mai și urmărim ce se mai petrece cu micile noastre subiecte.

Unu! S-au luat – după un an de tîmpeală – hîrdaiele cu pomișori din fața Cișmigiului, care ascundeau gardul infect de cei ce treceau pe Bulevard.

Doi! A dispărut duba mizeră din spatele hotelului „Irisa” – cea folosită pe post de magazie.

Trei! După cinci ani „Mega Image” a scumpit cu un leu meniul acela de prînz la cutie. Acuma-i 11 lei.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Păzea! Caraghiozlâcul continuă!

scris de Ando

Ce semnalam noi acum câteva zile ca fiind o posibilă „rătăcire” artistică, se dovedeşte a fi, de fapt, o mai amplă acţiune, asumată cu multă fală de A.D.P. sector 2.

La postarea precedentă, Dr2005 ne-a trimis un foarte interesant link, sugerând ca sursă de inspiraţie pentru mâzgălicii bucureşteni un proiect din 2017 al artistului plastic Mihai Ţopescu, care încerca, printr-o astfel de intervenţie multicoloră, aplicată pe tulpinile copacilor, să atragă atenția asupra defrișărilor ilegale care se produc an de an în România”.

Insă, aşa cum se poate vedea chiar în capturile de pe pagina de facebook a primăriei, intenţiile celor de la A.D.P. sector 2 ţin mai degrabă de un teribilism deloc necesar, taxat ca atare de comentatorii respectivei postări.

Din fugă: curat caraghioz!

scris de Ando

Trec oamenii şi se crucesc… Aşa arată acum copacii din părculeţul Ozon, cel de vizavi de Gara Obor.

Dacă ne aducem aminte de „lucrarea” de la Piața Gemeni, pare-se că undeva, la primăria sectorului 2, există un… suflet de artist, dar ce vină or fi avut bieţii arbori de trebuie să suporte acest potop multicolor  de „talent”?