despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Din fugă: cu stâlpul… în braţe!

scris de Ando

Priviţi ce „soluţie” imbecilă s-a găsit pentru amplasarea stâlpului cu semafor în staţia de tramvai de pe bd.  Mărăşeşti de la intersecţia cu Dimitrie Cantemir. Plantat drept în mjlocul refugiului pentru călători! Ca să fie tacâmul complet, au mai agăţat de el şi un coş de gunoi, la doi paşi fiind încă unul! Călătorii? Dă-i dracului, se descurcă ei: fac slalom printre stâlpi, se bulucesc, se freacă unii de alţii… Vă daţi seama ce nasol e, mai ales, de cei care au şi un cărucior cu copil!

mizeria continuă

Mizerie cu „M” mare: toaletele restaurantelor unde-s montate fel de fel de reclame cu conținut sexual clar. Sigur că-s – în capul publicitarilor – „atrăgătoare”; dar în toaletele astea intră nu doar adulți, ci și copii: de ce trebuie forțați copiii să vadă fotografia unei pule agățată pe perete?

————-

…. un nou set de reclame scîrboase de la „Hornbach” – taman cînd ești pe cale să crezi că mai scîrbos decît scîrbosul nu este. Te-nșeli: este!

Nu vi le arăt: e plin orașul de ele, ba le vedem și la televizor. Un nene care-ncropește o coșmelie care cade pe el și care iese dintre dărîmături cu capul spart, rîzînd ca tîmpitul de bucurie că poate s-o ia cu bricolatul de la capăt… o tanti care ciumpăvește o tufă de trandafiri, toată numai răni – n-a dus-o capul să se deie cu spirt și să-și puie niște leucoplast pe deasupra… și mai sînt – mai sînt!

Da: bucuria de a face treabă, ați zice!

Da’ de unde; e mizeria de-a face treabă urît, fără cap; niște reclame nemțești la o atitudine atît de românească…

sînt lucruri care trebuie făcute acum—

A venit primăvara. S-a schimbat și ora. Serile-s lungi și calde.

E prilej ca toată suflarea tînără și neliniștită din Oraș să nu mai poată sta-n casă.

…  seară de seară, strîngîndu-se prin parcuri și alei; îndemnîndu-se din teribilism și plictiseală să facă tîmpenii, prostii, mizerii și stricăciuni.

Se-ntîmplă nu doar în fiecare an, ci se-ntîmplă fiecărei generații…

E la mintea cocoșului că-i nevoie să ții un pic astfel de porniri sub un oareșce control.

Un primar cu minte-n cap ia seama și trimete pe stradă, prin parcuri și locuri de joacă polițiști care să arunce un ochi: se rup garduri? se dărîmă banci? se sparg geamuri? se dărîmă aparate de joacă? se aruncă gunoaie?

Nu știu, poate și la noi în Sectorul 5 primarul Daniel Florea o să-nceapă să-și dea seama c-ar fi cazul să mai facă și el ceva pentru oameni.

… deja e tîrziu.

sărmana Cultură

… mizeria, oameni buni, se ascunde-n spatele vorbelor frumoase. „Artă”… „cultură”… „mesaj”…

… și vede orișicine că nu-i nici artă, nici cultură, nici mesaj – doar concepte goale scuipate-nspre public.

Pînă și cel ce smîngălește zidurile Orașului își închipuie „c-are ceva de spus”…

Cîte dintr-astea am văzut – și cîte-or mai fi cele la care ne-am întors, plictisiți, privirea…

Dar greșim cînd le vedem doar pe astea, deși avem, într-adevăr, scuza că-s prea la nivelul ochiului nostru.

La fel de mare-i și mizeria celor care șed și „apără” cultura; cultura aia despre care se vorbește pios, cultura aia cu „C” mare…

Cu ceva vreme-n urmă, ascultam un mic reportaj despre pățania rușinoasă dintr-un oraș de provincie, unde niște lăutari – peste noapte, după ce cinstiseră paznicul și pompierul – au intrat în Templul Culturii și-au spurcat Sfînta Scîndură a Scenei, filmîndu-și un clip. Se sufocau de indignare apărătorii artei – cum de fusese posibil așa ceva? Cum de acest Dumnezeu care ne iubește a lăsat să se-ntîmple asta?

…. era îngrozitor – cu adevărat Îngrozitor – cum lăutarii și-au bătut joc de Cultură!

Dar ăștia care-au lăsat Cultura să fie păzită, peste noapte, de doi bețivi nu-și vedeau paiul din ochi.

din zbor

… nu-i așa c-arată frumos cînd te uiți la cutia asta, în vitrină – așa cum pare ea plină și mare? Și, după ce dai la o parte cartonul cu numele vezi cît de goală-i, de fapt.

… e greu cu cumpărăturile astea, nu? Mereu trebuie să fii atent.

am crescut mult!

… ce-ar mai fi de zis, nu știu. Or fi coșuri de gunoi pentru uriași. Poate-s bune și pentru baschet. Poate-s puse doar în batjocură…

… sau poate le-au urcat la mai bine de un metru optzeci ca să se poată-nghesui, parcînd pe trotuar, mașinile?

mizerie, gunoi și nesimțire

Cît poate face un primar? Dacă nu face nimic, important e s-aibă explicații frumoase.

Mizeria înspăimîntătoare din Sectorul 5 atinge, cum s-ar zice, un maxim istoric… Primarul nostru, cu juma’ de gură, o recunoaște.

… dar o face-n ședința de consiliu – nu-n fața oamenilor, care nu văd altceva decît mizerie, gunoi și nesimțire.

Rezumatul – pentru cei ce n-au răbdare – e că el n-are ce face, fiindcă ne aflăm în plină procedură de licitație a salubrizării sectorului. Și… n-ar vrea să influențeze procedura. Și… că n-ar vrea să deranjeze… scuzați!

Cum ar fi, vine cineva și se cacă pe preșul ușii tale și mata te gîndești pe ce ton să vorbești cu nesimțitul!

Deci, nu se poate lua gunoiul, fiindcă firma existentă își bagă picioarele și Primarul nu poate să pună pe altcineva, ca să „nu dea urît”.

Dar Poliția Locală este cumva și ea în licitație? Nu poate să dea amenzi pentru aruncarea gunoiului? Poliția Locală nu-i a Primăriei???

Lasă! Că oamenii înghit. S-au obișnuit.

Eu – am mai zis – înțeleg că e greu pentru Primarul din Sectorul 5 să facă lucrurile să meargă. A lucrat mult sub capotă, ca să zic așa. Aparatul de specialitate se îmbunătățește. Ședințele Consiliului sînt transparente.

Dar noi – oamenii – tot nu vedem nici o îmbunătățire!

De mine cui i-e milă?

P-onoarea mea; înțeleg. E greu să vii după Vanghelie și să pui lucrurile-n ordine. Înțeleg – da’ să mă-nțeleagă și pe mine cineva…

Avem, poate, cel mai acătării primar din oraș: a fost judecător; a fost deputat: deloc nu-i un fitecine.

Cum Dumnezeu, atunci, să nu fie-n stare să impună un pospai de ordine in Sectorul 5?

Cum de i-i frică să iasă pe stradă și să vadă și să vorbească?

Că e nevoie doar să lase un pic geamul la mașină și să vadă gunoaiele! Doar să-și murdărească nițel pantofii prin noroaie!

Nu trebuie nici să fie vătaf ori jupîn – doar să se apuce odată să cerceteze nemijlocit situația; și după ce-o cercetează, să dispună – că poate dispune, e treaba lui să dispună! – să se facă și să se păstreze curățenie.

Pentru că singurul lucru care se vede e că primarului Florea nu-i pasă că oamenii trăiesc în continuare înconjurați de mizerie și dezordine.

fără bulină

… ciudată mi s-a părut osîrdia cu care Romtelecom și-a pus buline roșii pe clădiri, înainte de-a scăpa de unele dintre ele.

Clădirea asta de pe Iorga era șubredă, deci, acum doi-trei ani:

… dar azi, tăiată și înălțată… e numa’ bună:

… merită!!!

… uneori merită să-ți mai arunci un ochi pe presa scrisă. Ia uite peste ce dai: „Aur de 24 de carate pe medalie luxuriantă în onoarea Regelui Mihai I”

Cine nu merită – acasă – o medalie luxuriantă de alamă spoită cu nici doi poli, intrînd în asta și ce dă la poștaș? … deși medalia – fiind un pic mai mare decît moneda de 50 de bani – nu poate fi folosită la cărucioarele de la supermarket.

… cam asta-i și valoarea regalității-n sine, altminterea.