despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

dublu!

O prezență obișnuită-n parcuri, automatele care-ți dau un pahar de „fresh” de portocale.

Astă-vară era cinci lei paharul – acuma-i zece.

Doar dublu.

e parc – nu pepinieră

… un parc e mai mult decît un loc cu locuri de joacă; mai mult decît un loc cu iarbă și copaci; mai mult decît un loc cu bănci și alei – și cu siguranță e mai mult decît ce-ți dau toate acestea laolaltă.

Parcul Izvor e unul dintre cele mai fericite spații publice de petrecut timpul din mijlocul Capitalei.

Încă parc – cu aleile sale așternute cu pietriș – cu un loc de joacă generos și nobil, și cu loc îndestulător pentru fugă, joacă, picoteală, giuguleală – pentru tot ce-are omul nevoie ca să se simtă bine, rupt de iureșul orașului.

Toamna asta s-au plantat o droaie de mesteceni; firește că e bine să avem cît mai multă vegetație, nu?

Dar nu era nevoie să împînzim peluzele cu șirurile astea ăsta maniacale.

… mai puțini arbori noi, mai răsfirați, „aruncați” mai în joacă și nu se pierdea nimic din generozitatea deschiderilor dintre alei.

Nu-i pepinieră; e parc – și orice intervenție urbană se face cu cap.

O veste bună, însă, e că s-au plantat copaci și pe lângă parc, acolo unde se uscaseră pe marginea străzii Hasdeu.

de ce nu merg lucrurile.

… un exemplu – mărunt, dar grăitor – de cum nu reușim să ne îmbunătățim viața prin forțele proprii, deși avem așteptări s-o facă administrația publică, nu-i așa?

Iată-ne la un complex comercial; după cum știm, fluxurile de intrare și ieșire sînt separate. Se intră pe ușa din stînga, se iese pe ușa din dreapta.

Cu toate astea, trecerea de pietoni este prevăzută doar în dreptul ușii din stînga; clienții care sînt, prin forța împrejurărilor, nevoiți să folosească cealaltă ușă nu pot traversa decît printre mașini, fără nici o urmă de protecție.

Situația e așa de mai bine de jumătate de an, dar nimănui nu i se pare nepotrivit, periculos și lipsit de respect pentru client și… om.

Nu ne aflăm pe spațiu public, nu trebuie să vină vreo autoritate publică să facă ordine aici.

ține doar cît de mult îi pasă unei entități private.

mitocănia drăguță

Scopul, săracu’, o fi frumos; să ții loc de parcare pentru vreun client – sau poate pentru șăfu – dar mitocănia, chiar cînd îmbracă forme simpatice, tot mitocănie se cheamă.

Cetățeanul vede doar niște biciclete care ocupă spațiul public – și orice ocupă spațiul public e semn de mitocănie.

din zbor

… o contradicție între ce zicem și ce facem. Bricheta trebuie să fie „child resistant”, întrucît nu e o jucărie; pe de altă parte, hai s-o fabricăm cît mai vesel, colorat și atractiv… taman ca pe-o jucărie.

Nu sunt bani…

… este, îndeobşte, replica cu care încearcă frecvent autorităţile să ne aburească când sunt de rezolvat diverse probleme gospodăreşti cu care se confruntă oraşul.

scris de Ando

Păi, hai să vedem cam pe ce se duc (o parte, bineînţeles) din banii noştri. Imaginile sunt de la rondul Horei, rond aflat pe bd. Ferdinand (fost Dimitrov), la mijlocul distanţei dintre Şos. Mihai Bravu şi Foişorul de Foc, unde se află şi staţia singurului tramvai – 14- care trece actualmente pe bulevard. Mai demult, era şi staţie pentru troleibuzele 69 şi 85, dar acum acestea nu mai opresc aici. Eu folosesc frecvent tramvaiul 14 aşa că am constatat personal şi pe viu traficul deosebit de „intens” de pasageri din această staţie. Una, maxim două-trei persoane urcă sau coboară aici! Asta ca să vă pun în temă.

Recent, am văzut că în staţiile STB au început să fie montate un alt gen de adăposturi pentru pasageri (nu mai comentez dacă erau sau nu necesare, faţă de cele deja existente). Ei bine, la „mult solicitata” staţie Horei, s-au montat, pe ambele sensuri… câte două astfel de module!

Aceste module noi se alătură, după cum vedeţi, unui soi de eşafodaje din lemn, ridicate de vechea „garnitură” a primăriei, probabil în intenţia de a face nişte umbrare, similare cu cele ridicate de Negoiţă pe bd. Unirii. Oricum, intenţia a rămas la stadiul… de intenţie şi acestea zac de mult timp în starea din imagini, adică fără căpătâi.

Intre altele vreau să vă spun că rondul de la Horei este unul… privilegiat, care a înghiţit, de-a lungul ultimilor ani, mult bănet. Mai tot timpul, fost râmat, săpat, amenajat şi răsamenajat… Dovadă? Imaginile de acum trei ani

Aşa că am mari „aşteptări” cu el, în continuare. Doar avem primar nou, nu-i aşa!

păcat, e urît

Pe Calea Victoriei, pe trotuar în fața Poliției, a răsărit un monument ieftin – ceva ce-aduce a cameră de bicicletă dezumflată. E dedicat polițiștilor care și-au pierdut viața în misiuni. Intenția e frumoasă – monumentul e urît.

zona centrală e spurcată

Nu doar că au rămas în urmă, dar au dat și înapoi: e vorba despre zonele centrale „vechi” de case ori blocuri mai mici – la doi pași de buricul Capitalei! – ale sectoarelor.

Pe cît s-au strofocat primarii să sclivisească cartierele de blocuri – acolo unde-s oameni mulți, oameni care votează! – pe-atîta au lăsat de izbeliște străzile adiacente Centrului: zone slab rezidențiale, locuite de oameni care „nu contează”.

Te crucești și te scîrbești mergînd printre case dărăpănate, ocolind gropi, șanțuri, terenuri virane împuțite, maldăre de gunoaie și mai ales multă – prea multă! – mizerie și decădere umană.

Se-ntîmplă mai ales pe partea estică dinăuntrul „inelului central” – Sfîntu Gheorghe, Calea Moșilor-veche, Calea Călărașilor, Matei Basarab, Traian, Eminescu, Vasile Lascăr, Viitorului -, pradă murdăriei în sectoarele 2 și 3 dar nici în jos, înspre sud – Cuza Vodă, Șerban Vodă, 11 Iunie, Coșbuc, Calea Rahovei-veche din sectoarele 4 și 5 – nu-i altminterea.

Toate-s zone splendide… unde ți-e greață să te duci!

1000 de ani de cultură peste 30 de ani de gunoi

Ce bună-i cultura!

… merge la orice!

Ai un loc prăpădit, plin de gunoaie și buruiene? Ia, pui niște stîlpi și agăți de ei niște panouașe pe post de gard: și-acolo lipești afișe, poze, desene, caricaturi, mici istorii – după posibilități.

De vreo trei ani așa s-a-ngrădit mizeria înspre bălăriile Văcăreștilor dintre mallul de la Big și Abator.

Acuma i-a venit rîndul maidanului Academiei: tot bulevardul între 13 Septembrie și Coșbuc e plin cu cultură… cu ce altceva?

Chestiei (făcută de Primăria sectorului 5) i se zice „1000 de ani de cultură românească” – taman bună să mascheze neputința de a curăța și îngriji paragina ce zace de 30 de ani în mijlocul Capitalei noastre.

eram sigur că fac așa

Iată, lucrările de înfrumusețare făcute de primăria sectorului 6 de sub pasajul Basarab încep s-arate binișor și în zona Grozăvești.

Să fim cinstiți – totul e mai bine, mai vesel, mai aerisit.

Dar ce să vezi!

Dacă sub pasaj în zona Plevnei-Giulești, avem arteziene vesele și răcoritoare… aici nu avem!

De ce nu, mai ales că aici – în Grozăvești – chiar circulă atîția și atîția oameni care s-ar putea bucura de ele, fiind birouri, cămine, stațiile metroului și ale liniei inelare de tramvai?

De-aia: fiindcă acolo, în Plevnei, se află primăria sectorului 6, iar aici… nu e.

Nu pentru oameni se fac lucrurile astea, ci pentru ca să dea bine cei care le fac.