despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

muncă de chinez II

… se face treabă, ohoooo… uneori se face prea multă. Anul trecut s-au luat la mînă stîlpișorii ce mărginesc aleile din Cișmigiu. S-au curățat straturile de vopsea adunate de-a lungul anilor, s-au mai și completat cei lipsă…

Acum s-au apucat iar de ei:

… treabă multă; omu’ gospodar mereu face și desface.

Poliția Locală a Capitalei și-a rezervat 35 de locuri de parcare la Universitate

Salutare, cetățene!

Nu-i așa că ți-ar plăcea să parchezi frumos, legal și sigur în centru?

De pildă, între Universitate și Arhitectură, pe Edgar Quinet. Te-ar costa doar un leu și 50 de bani pe oră.

Merită!

Dar nu poți.

Fiindcă aici Poliția Locală a Capitalei și-a rezervat 35 de locuri de parcare!

Elegant.

Așa că du-te la parcagii sau plătește cinci lei pe oră ca să te bagi în parcarea suberană.

au trecut doi ani!

… multă vreme, părculețul de lîngă Policlinica Gara de Nord a fost un loc imund unde sălășuiau aurolaci. Ei au fost scoși de-aici, dar…

… dar – iată! – „amenajările” bolnave ale acestor amărîți au rămas. Ceea ce vedeți – pietre spoite și aranjate-n cercuri – este lăsat de ei; atîta s-au priceput ca să lase impresia, cînd locuiau aici, că țin oarecum curat.

Imaginea te bagă-n sperieți.

Este incredibil cum – după doi ani de la dispariția aurolacilor – nici o primărie n-a fost în stare să arunce bolovanii ăștia și să curețe iarba!

noroc că nu-s doctori!

Ce bine că primarii noștri nu-s doctori!

Dac-ar fi dentiști, ar fi-n stare să-ți pună dinți de porțelan gata cariați.

Dacă te-ai duce la ei c-o zgaibă la deșt, ți-ar tăia mîna ca să-ți puie una de plastic…

Uită-te-n sectorul 4. Vara trecută, primarul a-nchis Orășelul Copiilor pe motiv că tiribombele-s periculoase; las’ că face el altele, mai sigure.

… a făcut o tiroliană și – ghici ce? – primul lucru care se-ntîmplă e-un accident.

Sau în sectorul 5 – cade tavanul unei școli amărîte!

… și cînd să se-apuce de reparat, își dă seama că… tre’ să demoleze toată școala – ba chiar și pe cealaltă din curte.

o vorbă bună

… căutînd să merg cu cei mici în parc, un polițist local m-a îndrumat unde am voie și unde-i mai bine să parchez; iar după ce i-am mulțumit, omul m-a rugat – chiar dacă șoseaua era liberă și făceam un oareșce ocoliș – să traversez pe la trecere, ca să fiu în cu ai mei în siguranță.

Cît de bine face nu doar o faptă bună, dar și o vorbă bună! Și ce simplu e să spui vorba aceea…

Și unul din rosturile autorității publice care are de-a face cu cetățeanul e să-i vorbească, să-i comunice, să-i arate că nu sîntem între vite.

… ieșind din București, deunăzi, m-am pomenit într-o coloană pricinuită de-un accident. Oamenii înțelegeau că trebuie să aștepte, înțelegeau că polițiștii trebuiau să măsoare, să pozeze, să deslușească împrejurările nenorocirii.

Dar, deși erau îndeajuns de mulți polițiști rutieri care dirijau traficul gîtuit, niciunul – niciunul! – n-arunca vreo privire sau o vorbă șoferilor care treceau pe lîngă el la pas: „conduceți cu grijă”… „mergeți încet”… „gîndiți-vă la cei de-acasă care v-așteaptă”…

Și de cîte ori n-am văzut scena asta – de prea multe ori: nu-i treaba lorajute șoferii, ci doar să dirijeze… să mîne vite.

la colțul cercului

Pe strada Alexandru Constantinescu – fostă și Cîmpina – e o intersecție frumoasă, largă, elegantă cu strada Nicolae Drossu…

Scuarurile centrale ale străzilor astea – deși cam prea împănate de vegetație prost aleasă – amplifică senzația de zonă liniștită, boierească…

Pînă cînd…

… vezi rondulețul ăsta pus în mijlocul străzii și te-apucă toate pandaliile.

Ai un rond – rotund – și-un stîlp; cum de nu te chinuie ideea că stîlpul ăsta nenorocit nu e pus în centru?

… ci cîș, aiurea, într-un colț?

Am spus bine într-un colț – fiindcă doar un cap pătrat a făcut mizeria asta urbană.

Luați d-aici, bicicliștilor!

Aș putea fi rău… Și, mă rog, de ce să nu fiu rău? Sau nici măcar! Ci doar cinstit.

Ia de priviți ce mîndrețe de p… pardon! de suporturi de biciclete a montat Primăria capitalei la ea la intrare!

Nu poți zice că primarița noastră n-are standarde înalte!

trece timpul – nu se face nimic

… mai în primăvară, mă uitam cu silă la mizerabila stradă Anghel Saligny – plină de gropi… Strada, știe orișicine, e fix la Primăria Capitalei noastre. Primăria se lăuda că în perioada 15 mai-30 iunie se vor repara multe străzi, inclusiv asta.

Sîntem pe 1 August… strada Anghel Saligny e la fel, nu s-a reparat, nu s-a apucat nimeni de treabă.

 

prizonieri în Ilfov

Lipsa transportului public ilfovean rămîne o mizerie imensă: oamenii din zona periferică a conurbației noastre sînt – de peste un deceniu – condamnați să folosească mașina personală sau să plătească tarife prea mari pentru a fi ticsiți în dube. Sînt doar cîteva trasee publice între localitățile ilfovene și București – așa, vreo 20.

Pare incredibil cum, pînă prin 2005, Capitala noastră avea un serviciu public preorășenesc aproape perfect. Liniile Regiei – 70 la număr! – ajungeau în majoritatea localităților ilfovene, iar oamenii beneficiau de o cadență a autobuzelor uneori superioară celei dinăuntrul orașului. Practic, fiecare ieșire din oraș – cît de mică! – avea transport public și autobuzele ajungeau în localități îndepărtate, aflate la marginea județului Ilfov. Rețeaua radială de transport funcționa – și-n plus, erau deja cîteva linii inelare, unind localități și puncte de interes aflate de-a lungul Centurii.

Dar—

Dar cum mergi astăzi din Otopeni în Moara Vlăsiei? Cum mergi din Corbeanca în Voluntari? Cum mergi din Pipera în Pantelimon? Cum mergi din Cernica în Popești-Leordeni? Cum mergi din Jilava în Domnești? Cum mergi din Bragadiru în Chitila? Cum mergi din Buftea în Tunari? Cum mergi din Balotești în Ștefănești? Cum mergi din Berceni în 1 Decembrie? Cum mergi din Bolintin în Măgurele?

N-am fost în stare și n-o să fim prea curînd să adaptăm Centura feroviară traficului de persoane… dar dă-o-n mă-sa, hai să fie autobuze pe Centură, să poată oamenii să meargă, să se deplaseze, să-și poată găsi cu ușurință locuri de muncă!

Ambițiile mărunte ilfovene nenorocesc zeci de mii de oameni.

… uite unde mai e loc!

… mereu surprinzătoare, viețuirea noastră bucureșteană! De asta mi-am dat seama trecînd într-o zi pe strada Occidentului: îngustă și mai ales, îngustată de mașinile parcate jumate pe trotuar, jumate pe carosabil:

… oamenii n-au loc să treacă, troleele n-au loc să treacă – nimeni nu-i mulțumit.

Dar cum ar fi dacă s-ar monta stîlpișori pe bordură? Trotuarul ar fi liber și strada – pe care oprirea ar fi cu adevărat oprită – brusc ar deveni circulabilă.

Doar că unde să parcheze bieții oameni? Este obiectivă lipsa parcărilor, dar – surprinzător! – locuri de parcare există. Fiindcă Bucureștiul nostru mai vechi – adică Bucureștiul nostru central – n-a fost făcut întrutotul de tîmpiți.

Casele aveau curți; bloculețele aveau parcări subterane; vilele aveau garaje.

Cîte din astea nu-s în Bucureștiul de azi închise, încuiate, blocate, transformate în magazine, magazii, ateliere, restaurante!

Capitala noastră zace – la propriu, zace! – pe subsoluri pline cu căcat, șobolani, troace ruginite, damigene și borcane sparte, somiere putrezite și mîțe moarte.

Valorificarea acestor spații al căror număr este impresionant n-ar rezolva problema parcărilor – dar ar ajuta enorm pe termen scurt și mediu: s-ar putea circula mai bine prin centru, s-ar elibera străzi pentru băgarea de autobuze cu care oamenii să meargă!

     

Dar cîte curți de firme șed goale, doar cu cele două-trei limuzine ale patronului și-ale nevesti-sii înăuntru, în timp ce angajații și clienții umblă ca proștii pe străzile adiacente să parcheze!

Dar la cîte terase vii pe jos ori cu taxiul, deși-n curte și-n fața porții e loc… e loc să-și bage patronul gipanele!

Dar cîte case și curți șed pustii – în plin centru scump bucureștean!

Dar cîte mașini îs părăsite pe stradă – în loc să fie pitită la adăpost, în curți, la fiecare sută de metri dai peste o droașcă neurnită de luni de zile!

Dar cîte locuri se pierd fiindcă parcările paralele cu bordura n-au trase dungi îndrumătoare cu vopsea între ele, așa că spațiul între mașinile parcate este ba uriaș, ba milimetric!