despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

păcat, e urît

Pe Calea Victoriei, pe trotuar în fața Poliției, a răsărit un monument ieftin – ceva ce-aduce a cameră de bicicletă dezumflată. E dedicat polițiștilor care și-au pierdut viața în misiuni. Intenția e frumoasă – monumentul e urît.

zona centrală e spurcată

Nu doar că au rămas în urmă, dar au dat și înapoi: e vorba despre zonele centrale „vechi” de case ori blocuri mai mici – la doi pași de buricul Capitalei! – ale sectoarelor.

Pe cît s-au strofocat primarii să sclivisească cartierele de blocuri – acolo unde-s oameni mulți, oameni care votează! – pe-atîta au lăsat de izbeliște străzile adiacente Centrului: zone slab rezidențiale, locuite de oameni care „nu contează”.

Te crucești și te scîrbești mergînd printre case dărăpănate, ocolind gropi, șanțuri, terenuri virane împuțite, maldăre de gunoaie și mai ales multă – prea multă! – mizerie și decădere umană.

Se-ntîmplă mai ales pe partea estică dinăuntrul „inelului central” – Sfîntu Gheorghe, Calea Moșilor-veche, Calea Călărașilor, Matei Basarab, Traian, Eminescu, Vasile Lascăr, Viitorului -, pradă murdăriei în sectoarele 2 și 3 dar nici în jos, înspre sud – Cuza Vodă, Șerban Vodă, 11 Iunie, Coșbuc, Calea Rahovei-veche din sectoarele 4 și 5 – nu-i altminterea.

Toate-s zone splendide… unde ți-e greață să te duci!

1000 de ani de cultură peste 30 de ani de gunoi

Ce bună-i cultura!

… merge la orice!

Ai un loc prăpădit, plin de gunoaie și buruiene? Ia, pui niște stîlpi și agăți de ei niște panouașe pe post de gard: și-acolo lipești afișe, poze, desene, caricaturi, mici istorii – după posibilități.

De vreo trei ani așa s-a-ngrădit mizeria înspre bălăriile Văcăreștilor dintre mallul de la Big și Abator.

Acuma i-a venit rîndul maidanului Academiei: tot bulevardul între 13 Septembrie și Coșbuc e plin cu cultură… cu ce altceva?

Chestiei (făcută de Primăria sectorului 5) i se zice „1000 de ani de cultură românească” – taman bună să mascheze neputința de a curăța și îngriji paragina ce zace de 30 de ani în mijlocul Capitalei noastre.

eram sigur că fac așa

Iată, lucrările de înfrumusețare făcute de primăria sectorului 6 de sub pasajul Basarab încep s-arate binișor și în zona Grozăvești.

Să fim cinstiți – totul e mai bine, mai vesel, mai aerisit.

Dar ce să vezi!

Dacă sub pasaj în zona Plevnei-Giulești, avem arteziene vesele și răcoritoare… aici nu avem!

De ce nu, mai ales că aici – în Grozăvești – chiar circulă atîția și atîția oameni care s-ar putea bucura de ele, fiind birouri, cămine, stațiile metroului și ale liniei inelare de tramvai?

De-aia: fiindcă acolo, în Plevnei, se află primăria sectorului 6, iar aici… nu e.

Nu pentru oameni se fac lucrurile astea, ci pentru ca să dea bine cei care le fac.

acum se vede și mai frumos

Primăria Sectorului 5 – știți – a amenajat locul viran de la intersecția Rahovei cu Trafic Greu. Deloc un lucru rău; doar că locul de joacă a fost pus drept înspre stradă, ca să stea copiii și cei ce-i însoțesc în gălăgie, praf și fum.

Iată și o „rezolvare“:

… un gard bălțat. Culmea! – nu scrie pe el nici numele primarului, nici vreun slogan scîrbos, ca-n alte părți.

pînă la urmă fiecare face ce vrea

Radu Vodă rămîne o oază liniștită și verde a orașului nostru.

Da’ ceva la verdele ăsta e neadecvat: nu se pupă aerul cuminte, plin de istorie… cu hîrdaiele-n care-s puși palmieri.

Dar așa se-ntîmplă cînd biserica e ceva ce funcționează pentru sine, fără a simți dincolo de poarta grea și zidul înalt.

merge – parcă stă

Doar ca să fim și noi la curent cu ce se mai întîmplă la Școala 141 din Rahova.

Acum trei ani a căzut un tavan și – în urma expertizelor – s-a hotărît că e mai bine să demoleze corpurile construite-nainte de Război și să se facă altele noi.

Demolarea a-nceput după mult timp, ce credeați! Nu s-a grăbit nimeni.

Și construcția nouă… vedeți și voi.

Să nu ne tragă curentul, cînd trecem pe lîngă ea, așa de repede se lucrează!

să se vadă frumos!

… să vedem ce și cît are-n cap o primărie cînd face un parc!

Iată-ne la intersecția Rahovei cu Trafic Greu, unde a fost amenajat locul viran ce urîțise mai bine de trei decenii zona.

Avem, azi, un părculeț cu fîntînă, bănci, loc de joacă… și chiar e o bucurie, fără glumă. Alături de celelalte zone valorificate în ultimul an în sectorul 5 (Malcoci, George Coșbuc vizavi de fosta fabrică de bere, Trafic Greu cu Năsăud, Ferentari cu Doina) e un cîștig pentru oameni.

Doar că…

Cine s-o fi gîndit ca locul de joacă trebuie pus înspre șosea?

O fi el împrejmuit cu gărduț, ca să nu iasă copii-n fața mașinilor, dar copiii și cei ce vin cu ei trebuie să stea în zgomot, miros de gaze, praf și să mai fie și expuși oricui trece pe-acolo.

Nu așa se face treaba.

Un loc de joacă nu se trîntește așa, oriunde și oricum. Lumea a uitat, dar pe la sfîrșitul anilor ’90 primarul Chiriță (tot din sectorul 5) făcuse un loc de joacă în mijlocul bulevardului, pe scuarul verde de pe 13 Septembrie de lîngă Marriott; noroc că n-a durat mult.

Hidoşenii

scris de Ando

Chiar nefiind de meserie, îţi dai seama de chinul arhitectului şi, apoi, al constructorului când au de-a face cu câte o parcelă meschina de teren plus, mai mult ca sigur, cu un proprietar care vrea, musai, să faca bici din rahat.

Şi totuşi, chiar aşa fiind situaţia, cum să-ţi iasă aşa ceva?… pentru că, cineva a semnat  proiectul pentru kitsch-ul ăsta de pe strada Latină.

 

Aici, pe strada Spătarul Milescu, din cartierul Baicului, nu s-a mai pus problema parcelei înghesuite şi totuşi (bănuiesc, cu ceva… efort) s-a ajuns la sluţenia asta de „hambar” supradimensionat, care alterează tot aspectul general al străzii.

Noroc că am văzut clădirea asta de pe strada Valeriu Branişte în drum, înainte să ajung la eleganta enclavă de pe Moise Nicoară şi am avut timp să uit de ea, altfel îmi strica ziua. E adevărat, îmi propusesem s-o pozez la întoarcere, însă am plecat pe altă direcţie. Dar nu-i nicio pierdere, de aia avem instantstreetview. Oare ce să fie cu acea supraetajare, aproape ermetică, fără ferestre? Oricum, arată ca dracu’!

pentru o clipă uitasem

Veseli, bucuroși, profitînd și de vremea bună dar și de strașnica ocazie de-a beneficia de bucăți întregi din Capitală devenite pietonale peste weekend, dădurăm năvală-n centru.

Frumos – ne aștepta pe toți să-l revedem, să-l umplem la loc cu larmă, rîsete, cu urme de Om.

Ne-a mers la suflet – altminterea nu se putea.

Doar că nici măcar o clipă nu s-a schimbat nimica din acel ceva care face Capitala atît de împuțită încît deseori n-o mai suportăm.

La doi pași de clădirile strălucitoare, îndărătul fațadelor curățate zace aceeași mizerie zemuitoare, colcăie aceleași gunoaie.

Totu-i la fel, nu putem să ne lăsăm fraieriți: să nu uităm – treaba noastră e să ne uităm.