despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Din fugă: curat caraghioz!

scris de Ando

Trec oamenii şi se crucesc… Aşa arată acum copacii din părculeţul Ozon, cel de vizavi de Gara Obor.

Dacă ne aducem aminte de „lucrarea” de la Piața Gemeni, pare-se că undeva, la primăria sectorului 2, există un… suflet de artist, dar ce vină or fi avut bieţii arbori de trebuie să suporte acest potop multicolor  de „talent”?

păstrați necurățenia orașului

Aș vrea foarte mult să se termine cumva cu mizeria făcută în parcuri taman de cei ce se-ngrijesc de parcuri.

Aș vrea să renunțe la containerele ascunse prin colțuri, unde colcăie șobolanii și se-adună dejecții; aș vrea să nu mai văd lăsate pe alei excavatoare: aș vrea să nu mai intre cu tractoarele peste gărduțuri și borduri; aș vrea să nu mai lase remorci abandonate pline cu gunoi în văzul oamenilor.

Poze din Kiseleff, Cișmigiu, Izvor:

din zbor

… e deja un lucru mărunt.

Dar tot trecînd peste aceste lucruri mărunte, uite unde-ajungem!

Avem un bulevard frumos, un rond drăguț, o statuie reușită.

Și tot ce sîntem în stare e să punem niște arbuști pletoși aiurea!

… să fie-ceva-acolo, mă-nțelegeți!

Felu-n care reușim să ne batem joc de ce-avem e formidabil.

La Rosetti e și mai rău.

dude dulci

E vremea dudelor!

Dulci, zemoase!

… pătînd trotuare, mașini, hainele oamenilor; putrezind urît, cu mirosuri grele: nimica nu-i perfect pe lume.

Omul gospodar știe ce să facă: le strînge de pe jos, nu le lasă să fie luate-n picioare.

Mai puțin omul „gospodar” de la noua clădire de birouri ce s-a construit pe Aviatorilor, lîngă Guvern: cea care-nconjoara Casa Oromolu.

La parter s-au deschis o droaie de cafenele și bistrouri: o plăcere să șezi la umbră, ferit de vuietul bulevardelor.

Dar nu-i duce, nene, mintea să măture dudele căzute pe jos: le lasă așa, să calce oamenii pe ele, să strice aspectul trotuarului… trotuarului lor.

Greu e cu omenia și civilizația.

La școala 141 nu se-ntîmplă nimic!

Acum un an – fix un an! – se prăbușea o bucată dintr-un tavan al școlii 141 de la noi din Rahova. N-a pățit nimeni nimic – slavă Cerului!

După scurtă cîcîire administrativă, Primăria sectorului 5 a găsit că cea mai bună soluție e să se demoleze școala, întrucît e veche și-i mai bine să se construiască alta-n loc. În seninătatea ei, mai și zicea c-o să fie gata – atenție mare-n fundu clasii, băi! – chiar pînă-n 2019 !!

Au mai urmat alte cîcîiri – știți, legate de acte, transfer de responsabilități și așa mai departe, căci demolarea și construirea nu țin de sector, ci de mai sus.

Azi, după un an… avem vești!

Adică… avem vești că n-avem nici o veste: nici una.

Nu s-a demolat nimic, nu s-a făcut nimic.

ăștia se iau în serios!!!

puneți sacu-n cap dizainului.

«Romanian Design Week» s-a-ntors… și lovește rău!

Ce mi se pare înspăimîntător e că ăștia chiar se iau în serios!

Trebuie să mergeți; trebuie să vedeți; trebuie să vă convingeți!

Trebuie să fiți acolo.

«Romanian Design Week» se ține, anul ăsta… într-un hol!

Într-un hol, fraților!

La asta s-a ajuns: să nu fim în stare să ne fălim cu ce ne iese din cap și să nu fim în stare decît să punem decît niște chestii într-un hol!

Într-un hooooool!!!!

Atît design avem.

Știm fiecare dintre noi oameni deștepți, isteți, creativi; dar „designul românesc” are de arătat doar niște chestii într-un hol.

NIȘTE. CHESTII. ÎNTR-UN. HOL.

Dar să nu fiu chiar de tot cîrcotaș: la ediția din anul ăsta n-am mai văzut nimic făcut din paleți.

cît spațiu!

Ne aflăm pe Rahova, între mallul „Liberty“ și Chirigiu. Imediat lîngă biserica veche e un bloc mai retras și mai dichisit, care-i cunoscut și ca fiind „al polițailor“. Se vede pe el că nu-i chiar dintr-ăla din care-s pline cartierele…

Și, cel mai bine, se vede prin parcarea uriașă din față: aleea asta înfundatā, pe care nimeni n-are de ce să circule.

Cît spațiu! În alte locuri din oraș, din lărgămîntul ăsta, se fac două parcări, nu una! Ba rămâne loc și de-un părculeț!

E cuminte să ne întrebam: de ce atîta loc zace nefolosit, doar sub beton și asfalt?

Cu siguranță nu-i privat – de ce ne permitem să ne batem joc de suprafața orașului în loc să restrîngem parcarea și să punem iarbă și pomi?

Mi se pare îngrozitor cum dacă lăsăm mînă liberă latifundiarului de cartier acesta se face stapîn pe tot din jur.

start/stop… stop risipei II

… din ciclul „cum dibuim mitocanul”.

E și ăla care-și lasă mașina cu motorul pornit și… se duce, se-așează la taclale.

Pentru că-și permite, de-aia.

Dintr-ăștia, în realitate, nu mulți își permit să ardă benzina pe banii lor!

Au cotă de combustibil, au carduri de companie, au mașină de serviciu ori pe comodat: normal că le dă mîna să fie boieri pe banu’ altuia.

Plus că le crește pateul ceva de speriat, fiindcă li se pare o mare șmecherie – nu-i așa?

Și – pe șmecheria și boieria mitocanilor ăștia – risipim combustibil, aruncăm bani, umplem aerul de gaze.

un trenuleț tîmpit

Parcul Palatului Mogoșoaia-i una din cele mai frumoase destinații pentru un picnic.

Chiar și-n zilele astea libere, cînd tot omul care fuge din casă și nu știe-ncotro s-o mai apuce e atras de curățenia, liniștea și civilizația de-aici, parcul rămîne un loc plăcut foarte, foarte plăcut.

Aglomerat – foarte aglomerat -; dar plăcut.

Din păcate, mereu, oriunde-ai merge, ceva-ți sare-n față, fiindcă nu e bine.

Ce vedeți în pozele astea e trenulețul care se plimbă pe-aici, pe alei.

 

Spre deosebire de altele din alte parcuri, care-s cu motor de tractorel, ăsta-i chiar electric. Nu face zarvă, nu face poluare; merge-ncet și frumos.

Și – pe aleile astea pline de copii pe role, copii pe triciclete, copii pe trotinete, copii pe biciclete, copii-n căruț, adulți pe role, adulți pe biciclete, adulți pe trotinete – șoferul trenulețului se chinuie ca ultimul neom să-i ocolească.

De ce se chinuie bietul om?

Fiindcă nu-i vede, de-aia! Fiindcă tot ce are mereu în fața ochilor e coșul locomotivei – din cauza lui n-are vizibilitate, din cauza lui nu poate frîna la vreme dacă cineva-i sare-n față.

… halal

… a venit și primăvara, s-a topit neaua demult.

A trecut și Paștele – cînd tot gospodarul, cît de mic, își face lună-n casă și-n bătătură…

Numai Primăria noastră nu-i în stare nici azi să spele noroiul întărit de pe trotuarul Căii Victoriei.

 

În weekendul ăsta frumos, cu atîtea evenimente publice frumoase care se țin fix pe-aicea, oamenii-s nevoiți să se bucure de ce se-ntîmplă-n Capitală tîrîndu-și picioarele prin praf.