despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

pînă la urmă fiecare face ce vrea

Radu Vodă rămîne o oază liniștită și verde a orașului nostru.

Da’ ceva la verdele ăsta e neadecvat: nu se pupă aerul cuminte, plin de istorie… cu hîrdaiele-n care-s puși palmieri.

Dar așa se-ntîmplă cînd biserica e ceva ce funcționează pentru sine, fără a simți dincolo de poarta grea și zidul înalt.

merge – parcă stă

Doar ca să fim și noi la curent cu ce se mai întîmplă la Școala 141 din Rahova.

Acum trei ani a căzut un tavan și – în urma expertizelor – s-a hotărît că e mai bine să demoleze corpurile construite-nainte de Război și să se facă altele noi.

Demolarea a-nceput după mult timp, ce credeați! Nu s-a grăbit nimeni.

Și construcția nouă… vedeți și voi.

Să nu ne tragă curentul, cînd trecem pe lîngă ea, așa de repede se lucrează!

să se vadă frumos!

… să vedem ce și cît are-n cap o primărie cînd face un parc!

Iată-ne la intersecția Rahovei cu Trafic Greu, unde a fost amenajat locul viran ce urîțise mai bine de trei decenii zona.

Avem, azi, un părculeț cu fîntînă, bănci, loc de joacă… și chiar e o bucurie, fără glumă. Alături de celelalte zone valorificate în ultimul an în sectorul 5 (Malcoci, George Coșbuc vizavi de fosta fabrică de bere, Trafic Greu cu Năsăud, Ferentari cu Doina) e un cîștig pentru oameni.

Doar că…

Cine s-o fi gîndit ca locul de joacă trebuie pus înspre șosea?

O fi el împrejmuit cu gărduț, ca să nu iasă copii-n fața mașinilor, dar copiii și cei ce vin cu ei trebuie să stea în zgomot, miros de gaze, praf și să mai fie și expuși oricui trece pe-acolo.

Nu așa se face treaba.

Un loc de joacă nu se trîntește așa, oriunde și oricum. Lumea a uitat, dar pe la sfîrșitul anilor ’90 primarul Chiriță (tot din sectorul 5) făcuse un loc de joacă în mijlocul bulevardului, pe scuarul verde de pe 13 Septembrie de lîngă Marriott; noroc că n-a durat mult.

Hidoşenii

scris de Ando

Chiar nefiind de meserie, îţi dai seama de chinul arhitectului şi, apoi, al constructorului când au de-a face cu câte o parcelă meschina de teren plus, mai mult ca sigur, cu un proprietar care vrea, musai, să faca bici din rahat.

Şi totuşi, chiar aşa fiind situaţia, cum să-ţi iasă aşa ceva?… pentru că, cineva a semnat  proiectul pentru kitsch-ul ăsta de pe strada Latină.

 

Aici, pe strada Spătarul Milescu, din cartierul Baicului, nu s-a mai pus problema parcelei înghesuite şi totuşi (bănuiesc, cu ceva… efort) s-a ajuns la sluţenia asta de „hambar” supradimensionat, care alterează tot aspectul general al străzii.

Noroc că am văzut clădirea asta de pe strada Valeriu Branişte în drum, înainte să ajung la eleganta enclavă de pe Moise Nicoară şi am avut timp să uit de ea, altfel îmi strica ziua. E adevărat, îmi propusesem s-o pozez la întoarcere, însă am plecat pe altă direcţie. Dar nu-i nicio pierdere, de aia avem instantstreetview. Oare ce să fie cu acea supraetajare, aproape ermetică, fără ferestre? Oricum, arată ca dracu’!

pentru o clipă uitasem

Veseli, bucuroși, profitînd și de vremea bună dar și de strașnica ocazie de-a beneficia de bucăți întregi din Capitală devenite pietonale peste weekend, dădurăm năvală-n centru.

Frumos – ne aștepta pe toți să-l revedem, să-l umplem la loc cu larmă, rîsete, cu urme de Om.

Ne-a mers la suflet – altminterea nu se putea.

Doar că nici măcar o clipă nu s-a schimbat nimica din acel ceva care face Capitala atît de împuțită încît deseori n-o mai suportăm.

La doi pași de clădirile strălucitoare, îndărătul fațadelor curățate zace aceeași mizerie zemuitoare, colcăie aceleași gunoaie.

Totu-i la fel, nu putem să ne lăsăm fraieriți: să nu uităm – treaba noastră e să ne uităm.

înc-o renovare banală

… după vreo patru ani de cîcîială iată că avem un soi de rezultat al renovării celebrului bloc „Bazaltin” de la Aviatorilor.

Slab – foarte slab.

Din fugă: nema trotuar!

scris de Ando

Hai să vedem acum, o altă categorie de distrugători de trotuare. De data asta, avem de a face cu specia „radicaliştilor”, adică aceia care socotesc că trotuarul este un fel de apendice, total nefolositor, pus doar aşa, decorativ, pe marginea străzii. Priviţi aceste imagini de pe strada Vulturilor nr. 12-14. Aşadar, zona trotuarului de sub consola de la primul etaj al clădirii, a fost transformată fără jenă în parking, iar pietonii sunt obligaţi, practic, să meargă pe carosabil. Clădirea mea, trotuarul meu… fac ce vreau cu el!

din zbor

Acum vreo cinci-șase ani s-au schimbat stîlpii din zona centrală și cei noi s-au strîmbat din prima, întrucît îs subțiri și toate instalațiile luminoase care se leagă de ei în preajma Crăciunului îi îndoaie.

Pentru ca Doamne-ferește să nu se-ntîmple vreo nefăcută – cine știe, s-o așeza vreo vrabie pe ei – de-acuma stîlpii au început să fie ancorați.

Cum am zice, i-am dres c-o sîrmă.

mă-ntreb ce mai urmează

Taman cînd îți ziceai că lucrurile n-au cum să meargă și mai prost pentru acest stupid „monument al unui dac” din spatele Pieței de flori…

Da, e urît – una la mînă…

Da, l-au înconjurat cu stîlpi ca să fie luminat, de parcă nu puteau fi montate niște spoturi eficace la nivelul gazonului (apropo, noaptea, din statuia cea noua a lui Tudor se văd doar foalele, pîn-acolo bate lumina doar) – două la mînă…

Da, stîlpii au panouri solare – foarte bine! – dar întreaga imagine a ansamblului te duce cu gîndul la niște… dușuri – trei la mînă…

Da, stîlpii au fost îmbrăcați în șipci de lemn, ca să se vadă, pesemne, mai puțin brutal – patru la mînă…

Și-acuma – cinci la mînă – s-a montat și-un panouaș roșu, precum alea pe care zice prețul în fața benzinăriei, să știe șoferii cît îi costă plinul. Ce-o să scrie aici, nu știm; încă nu funcționează.

Ce-o mai urma? Mi-i frică să mă gîndesc.

din zbor

Foarte frumoasă parada de la 1 Decembrie, nu?

Ca să știe militarii să meargă frumos și drept, se vede treaba că au nevoie de niște ghidaje:

Mi-ar face însă mare plăcere ca, după terminarea paradei, cineva să vină și să șteargă mizeriile astea de pe șoseaua Kiseleff, întrucît nu-s marcaje rutiere și locul lor nu-i în trafic.