despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

am crescut mult!

… ce-ar mai fi de zis, nu știu. Or fi coșuri de gunoi pentru uriași. Poate-s bune și pentru baschet. Poate-s puse doar în batjocură…

… sau poate le-au urcat la mai bine de un metru optzeci ca să se poată-nghesui, parcînd pe trotuar, mașinile?

mizerie, gunoi și nesimțire

Cît poate face un primar? Dacă nu face nimic, important e s-aibă explicații frumoase.

Mizeria înspăimîntătoare din Sectorul 5 atinge, cum s-ar zice, un maxim istoric… Primarul nostru, cu juma’ de gură, o recunoaște.

… dar o face-n ședința de consiliu – nu-n fața oamenilor, care nu văd altceva decît mizerie, gunoi și nesimțire.

Rezumatul – pentru cei ce n-au răbdare – e că el n-are ce face, fiindcă ne aflăm în plină procedură de licitație a salubrizării sectorului. Și… n-ar vrea să influențeze procedura. Și… că n-ar vrea să deranjeze… scuzați!

Cum ar fi, vine cineva și se cacă pe preșul ușii tale și mata te gîndești pe ce ton să vorbești cu nesimțitul!

Deci, nu se poate lua gunoiul, fiindcă firma existentă își bagă picioarele și Primarul nu poate să pună pe altcineva, ca să „nu dea urît”.

Dar Poliția Locală este cumva și ea în licitație? Nu poate să dea amenzi pentru aruncarea gunoiului? Poliția Locală nu-i a Primăriei???

Lasă! Că oamenii înghit. S-au obișnuit.

Eu – am mai zis – înțeleg că e greu pentru Primarul din Sectorul 5 să facă lucrurile să meargă. A lucrat mult sub capotă, ca să zic așa. Aparatul de specialitate se îmbunătățește. Ședințele Consiliului sînt transparente.

Dar noi – oamenii – tot nu vedem nici o îmbunătățire!

De mine cui i-e milă?

P-onoarea mea; înțeleg. E greu să vii după Vanghelie și să pui lucrurile-n ordine. Înțeleg – da’ să mă-nțeleagă și pe mine cineva…

Avem, poate, cel mai acătării primar din oraș: a fost judecător; a fost deputat: deloc nu-i un fitecine.

Cum Dumnezeu, atunci, să nu fie-n stare să impună un pospai de ordine in Sectorul 5?

Cum de i-i frică să iasă pe stradă și să vadă și să vorbească?

Că e nevoie doar să lase un pic geamul la mașină și să vadă gunoaiele! Doar să-și murdărească nițel pantofii prin noroaie!

Nu trebuie nici să fie vătaf ori jupîn – doar să se apuce odată să cerceteze nemijlocit situația; și după ce-o cercetează, să dispună – că poate dispune, e treaba lui să dispună! – să se facă și să se păstreze curățenie.

Pentru că singurul lucru care se vede e că primarului Florea nu-i pasă că oamenii trăiesc în continuare înconjurați de mizerie și dezordine.

fără bulină

… ciudată mi s-a părut osîrdia cu care Romtelecom și-a pus buline roșii pe clădiri, înainte de-a scăpa de unele dintre ele.

Clădirea asta de pe Iorga era șubredă, deci, acum doi-trei ani:

… dar azi, tăiată și înălțată… e numa’ bună:

… merită!!!

… uneori merită să-ți mai arunci un ochi pe presa scrisă. Ia uite peste ce dai: „Aur de 24 de carate pe medalie luxuriantă în onoarea Regelui Mihai I”

Cine nu merită – acasă – o medalie luxuriantă de alamă spoită cu nici doi poli, intrînd în asta și ce dă la poștaș? … deși medalia – fiind un pic mai mare decît moneda de 50 de bani – nu poate fi folosită la cărucioarele de la supermarket.

… cam asta-i și valoarea regalității-n sine, altminterea.

anii ’90 XIX – măsuri și greutăți…

Obiceiurile ni s-au schimbat, odată ce-am uitat lipsurile din ultimii ani ai comunismului.

De fapt, nu-i corect să spunem că le-am uitatne-au rămas bine-n conștiință, de-aia și lăcomia cu care-am pornit să mîncăm și să strîngem.

Azi ni-i firesc să cumpărăm apa, cola și berea la doi litri-jumate – deși n-avem nevoie de atîta.

Dar n-a fost așa.

Înainte de Revoluție sucul se găsea la sfert de litru, berea la juma’ de litru și mai puțin la un litru. Era și firesc; fiind numai sticle de sticlă, capacitatea lor n-avea cum să fie mai mare. Iar berea la cutie – prohibită altminterea la noi – era la 0,33 cam oriunde-n lume. Era simplu.

Coca-Cola s-a lansat în Țara noastră cu sticle de 200 de mililitri, nu 250 cum eram obișnuiți cu Pepsi; de-abia după un an a trecut la sticle de 250. Iar sticla „family” – la PET – avea doar un litru-jumate.

Pepsi încă experimenta sticla de sticlă la litru – „nu mă-nnebuni, nea Nicu?”.

Dar asta a fost la-nceputul anilor ’90…

Azi avem o mie de recipiente de suc, apă și bere… cutii de 0,2; 0,25, 0,33; 0,5; peturi de 0,5; 1; 1,25; 1,5; 1,75; 2,25; 2,5: 2,75 – ce balamuc!

Aparent, să ai de unde-alege e-n folosul tău: ai putea să cumperi doza de produs potrivită nevoilor tale. Doar că-ntotdeauna clientul, la repezeală, va fi bucuros să cumpere ceva care-i pare că vine-n plus; și niciodată aproape nu se va uita cînd cantitatea s-a micșorat.

Ne spuneți și nouă?

Sarumînaaaa!

Don’ primar, ne spuneți și nouă – proștilor din sectoru’ 5 – de ce nu merge treaba?

Nu mai ninge de zece zile, don’ primar, da’ nămeții zac pe stradă! Pe Panduri se merge pe-o bandă! Pe Năsăud nu-ncap două de 117 unu lîngă altu! La tramvai la Trafic Greu trotuarul e un munte de gheață!

Printre blocuri…  aia e! Ca-n „Frozen”, cu Anna și cu Elsa!

Am auzit că e greu! Da’ parcă am vrea să ne și spuneți; să ne comunicați nouă; să ne băgați pe noi în seamă – că așa cum sîntem noi, rahoveni simpli… oameni sîntem!

În ceea ce privește problema cu deszăpezirea, eu am spus și acum vreo două zile la un comandament de iarnă, am spus și astăzi la comandamentul de iarnă de la ora 9. Am fost extrem de nemulțumit de modul în care s-a făcut deszăpezirea! Contractul pe care noi l-am avut aici, făcut prin procedură de urgență cu Primăria Generală a Capitalei acoperea undeva la 30 – 35% maxim din suprafața sectorului. Avem aproape 1000 de străzi și aproape de 300 km. Pe aceste 1000 de străzi și contractul de deszăpezire acoperea maxim 35% așa că, acesta este motivul pentru care de-a lungul timpului aici a existat problema pe care o cunoașteți cu deszăpezirea. Primăria Capitalei se făcea că-i verifică, ăia se făceau că fac, și eu de joi dimineața până astăzi am dormit 5 ore pentru că am fost în spatele lor peste tot. Am fost în spatele lor, raportau că au 37 de utilaje au avut 12, abia aseară au avut 15, raportau că dau cu material antiderapant și eu eram în spatele lor și sunam la tefefon, și le spuneam uite mașina cu numărul nu știu care, mașina cu numărul nu știu care, nu împrăștie material antiderapant! Nu că fac… Sunt în spatele lor, vă trimit poză! Am avut o calaborare foarte bună cu AES-ul, cu ADP-ul și cu Poliția Locală. I-am pus și pe ei să numere utilajele să nu creadă cineva că eu dacă mă duc de unul singur în sector nu știu și a trebuit să scoatem utilajele noastre. AES-ul a trebuit să scoată utilajele noastre ca să putem să facem față acestei situații. Din discuțiile pe care le-am avut la ADP, din 1990 încoace nu a mai fost într-o asemenea perioadă scurtă această de zăpadă. A trebuit să le spun celor de la ADP și celor de la AES să scoată utilajele pe care noi le avem, niște tractoare, niște camioane, frezele pe care le avem, oamenii pe care îi avem. […]  Dar a fost într-adevăr prima experiență de genul acesta, nu a fost deloc fericită în condițiile în care noi suntem în plină procedură de licitație pentru salubrizare/dezăpezire. N-am putut să ies și să spun ce aveam de gând să spun, la intensitatea la care am vrut să spun, pentru că s-ar fi considerat că favorizez sau defavorizez pe cineva și atunci am preferat să tac. Vreau să-i felicit pe cei de la AES, de la ADP și de la Poliția Locală pentru că nu am avut nicio persoană care să fi intrat în șoc termic, nu vorbesc că nu a murit nimeni. Am avut doar trei persoane pe care a trebuit să le ducem în adăpost pentru că pe restul le-au convins oamenii, s-au dus acasă și … Sunt niște lucruri pe care și Poliția Locală și AES-ul le-au făcut foarte bine. Este motivul pentru care o să vă rog să-mi permiteți să vă prezint abia la sfârșitul lunii o situație cu necesarul, cu cheltuielile toate, pentru că a trebuit să intervenim noi… Vă spun: Romprestul…, e o diferență enormă între ce a făcut în sectorul 1şi ce a făcut în sectorul 5, enorm. Raportau că sunt străzi la negru şi eu eram pe ele și nu puteam să intru cu Dusterul. Aseară au raportat niște străzi desfăcute și nu se putea intra pe ele […]  Problema care am avut-o este că tot așa că spuneau că au făcut și n-au făcut… La Odobleja, cel puțin m-am dus acolo, stăteam și mă uitam, ei raportau la negru și eu nu vedeam în jurul nostru decât alb. […]  avem 24 de freze care… Am luat un Bobcat prin licitație, are aceleași caracteristici ca astea super șmechere, doar că fiind prețul cel mai mic, am luat din astea chinezești, că așa ne-a ieșit de pe SEAP. Nu s-au stricat astea care au venit, am luat doar 1 din 5, nu s-a stricat că nu a pornit […] exact așa cum s-au întâmplat, pentru că probabil veți auzi și dumneavoastră, veţi vedea, sper să nu mai avem probleme cu deszăpezirea acuma și să fi înțeles. Eu am spus astăzi ,eu nu atac o persoană sau o firmă ,eu atac un mod de lucru. Acel mod de lucru trebuie să înceteze! Nu se mai poate așa! Nu putem să avem pentru cetățenii din sectorul 5 servicii publice mai proaste decât cei din celelalte zone din București. Este inadmisibil! Fac tot ceea ce depinde de mine, stau pe capul vostru dacă…Când apelam pe stație, făceau… daaa, daaa. A fost greu, a fost frumos, a fost greu , bine totuși că este mai bine decăt în alți ani, dar nu au fost pregătiți la modul serios să ducă la îndeplinire.

călător în timp în București…

… călare pe-un pateu cu brînză: dugheana asta – care încă nu s-a deschis – deja are 15 ani.

Tot vine ziua Poetului, ce să mai zicem? „Era, pe cînd nu s-a deschis”…

mai avem o croitorie de la 1718, covrigi din 1939 – sau brîncovenești – pateuri din 1960 ori kebab din ’44.

Care vrei o macara?

scris de Ando

De peste trei ani, deşi practic şi-a terminat misiunea, pe strada Avrig-colţ cu Aleea Avrig, zace, trufaşă şi neclintită, această macara-turn (plus ceva… „resturi” pe la poale).

  

Bine, bine o să ziceţi, dar pe locatarii blocului cu pricina nu-i deranjează prezenţa schelăriei galbene în dreptul ferestrelor? Păi nu prea, pentru că, ce să vezi: contrar normelor, blocul ăsta e construit exact cu dosul la stradă, ferestrele principale şi balcoanele apartamentelor fiind amplasate pe partea opusă !?

Din curiozitate pentru soarta macaralei neglijate, m-am adresat, prin vară, primăriei de sector. Destul de repede, mi-a sosit răspunsul:

Deci, ceva în coadă de peşte:  „…să întreprindem prevederile legale ce se impun în acest caz”.

Care or fi prevederile alea? De fapt, într-o astfel de situaţie, până unde poate acţiona-concret-primăria? Se poate ajunge, de exemplu, la confiscare şi scoatere la mezat sau la valorificare la REMAT?

Parcul Carol: niște scări neomenoase

Iată cum se intră-n parcul Carol dinspre strada Candiano-Popescu:

Știu aceste trepte oribile, rupte, căzute, periculoase de zeci de ani.

Zeci de ani.

… arătînd tot mai rău, de la an la an.

Le adăugăm la colecția nesimțirii, ca pe cele din Cișmigiu sau de la librăria Humanitas de la Kretzulescu.