despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

din zbor

… curiozitatea și nevoia de-a mă ști legat de ceea ce se-ntîmplă-n jurul meu mă fac să casc gura la fițuicile pe care oamenii le lipesc pe garduri, stîlpi și uși de bloc.

Văzînd-o pe cea de mai jos, mi-am zis c-o fi vreo reclama unui instalator; cînd colo, mi-a adus aminte că acuș-acuș începe nu primăvara… ci anotimpul electoral.

Vai și-amar!

… de cîte ori trec pe lîngă Sala Dalles mă opresc să casc gura anunțurile conferințelor și cursurilor care se țin înăuntru: vindecare, armonizare, nutriție, ikebana, lumea de dincolo, istorie ascunsă, radiestezie, geto-daci, bune maniere… de toate pentru toți!

Arunc un ochi și la afișele zecilor de șușe „teatrale” care nu și-au găsit loc de reprezentare nicăieri altundeva.

Spectacolul ăsta, fraților, mi se pare că le-ntrece pe toate:

o veste tristă

S-a închis patiseria de lîngă Universitate, cea din stînga librăriei Eminescu.

Păcat! Era bună!

S-a închis și patiseria „Andreea F.”, care se afla fix lîngă ea!

Păcat! Era bine că aveai de unde alege!

Acum nu mai ai de unde alege; s-a deschis deja, aici, un „Luca” – nu că n-ar fi încă unul, două vitrine și 50 de metri mai departe, după colț, pe Academiei.

Cum ar veni… ia ce găsești; ia ce ți se dă – pentru un produs bun și convenabil de patiserie n-ai ce căuta în centru.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

e frumuoos

… zilele astea se dau, iute-iute-iute, ultimele bidinele: se redeschide, în sfîrșit, hotelul Lido.

A fost renovat și-i gata să strălucească din nou, îmbogățind bulevardul Magheru – atît de plin de clădiri părăsite, fără viață în ele.

Ca să fie frumuoos de tot, după obiceiul pămîntului, l-au împodobit cu flori la ferești.

Flori frumoase, de plastic…

Eleganță de patru stele!

Așteptăm să vedem cum s-o renova și ștrandul.

S-o renova?

statui noi în sectorul 5

Ne procopsim cu înc-un Tudor! După cum știam, primăria din Sectorul 5 nu-l putea lăsa pe pandurul nostru drag așa, fără statuie.

Nu că așezarea e neinspirată; ba chiar mai potrivită decît cea a statuii cele vechi, făcută în anii ’30 pe strada Mihai Eminescu.

Tudorul nostru cel nou șade pe șoseaua Panduri și privește chiar spre cealaltă șosea, cea care-i poartă numele!

Dar de privit, săracul, nu privește cu mîndrie; șade cu mîna-n șold ca un precupeț ce nu prea-și vinde marfa.

Avîntul cultural al primăriei noastre de sector nu se oprește aici. În dosul Pieței de flori, în scuarul unde strada Uranus se desprinde din vechea cale a Rahovei, se montează… un cap! Un alt cap, nu ăsta:

… ce cap frumos răsare! A cui să fie oare? Bună-ntrebare!

… florăreasa necunoscută n-are încă plăcuță, așa că nu știm ce caută aici. S-o lega de Calea Rahovei? – nu cred;, de strada Uranus, nici atît – că doar n-o fi monumentul doamnei Urania – așa că trebuie să așteptăm să vedem și noi cui tăiem panglica.

ete fleoșc.

… halal! O amenajare de magazin care strică și încarcă aiurea ditai fațada unei clădiri altmiterea renovate într-un mod rezonabil.

treabă bună din nou.

Doar cinci ani să fie de cînd gardul Splaiului a fost scos, curățat de rugină și vopsit!

… cum-necum rezistase de pe vremea „amenajării complexe” din anii ’80.

Dar de bine ce feroneria (urîtă, încărcată – tipic ceaușistă) a fost refăcută… se umpluse la loc de rugină, vopseaua se scorojise: te apuca jalea!

Prilej bun să se refacă treaba.

Altfel, la ce a fost demontat la loc?

Urîtă-i Gîrla noastră: arată a canal de irigații!

Podurile-s și azi neterminate; dar ce rost să îmbraci betonul chior cu plăci, cînd deja e nevoie să le repari structura de rezistență?

din zbor

… pe lîngă monumentele mari – alea pe care le pune ici-colo Primăria și la care oamenii se uită cruciș; exemple, Doamne-iartă-mă, îs destule: căruța cu proști din fața Naționalului, săracu’ Carol pe cal, cartoful înfipt în țeapă de lîngă el – dăm și peste sumedenie de pocitanii mai mici puse te miri pe unde; galeria de voievozi călare sau pe jos, fel de fel de „obligații” de-ale unor state cu care sîntem prieteni…

Așa că am văzut multe – să ne-ajungă.

Cele mai urîte statui sînt, firește, alea puse de primăriile mici, de sector – acolo unde, cînd s-a-mpărțit bunul gust, primarii… lipseau.

În fine!

Ne facem cuvenita datorie să semnalăm un nou Ștefan: anume, la Obor, în fața Primăriei sectorului 2 (acolo unde, mulți ani, a stat monumentul Răscoalei de la 1907, mutat mai la dos de Capitală).

Șade Ștefan tare aprig, așa cum îl știm!

… și, așa cum îi gata să puie mîna pe spadă, zici c-o să taie nădragii la vreun hoțoman care vinde telefoane sau să agațe sacoșa la o babă care vinde alifii și plasturi.

Ando l-a pozat.

unu, doi, trei, patru!

Învățăm să numărăm!

Azi nu mai numărăm țîșnitorile lipsă din București! Cele care lipsesc din Centrul Vechi, de pe la Universitate, de la Ateneu, de pe Calea Victoriei și restul bulevardelor centrale!

Azi numărăm țîșnitorile din… Piața Unirii!

Odată cu refacerea fîntînilor (frumos au ieșit – bravo!) compania de apă a montat PATRU țîșnitori.

PATRU!

Nu una, nu două, nu trei – ci patru, să fie!

… două cîte două, la margine de bulevard; să bea tot poporul apă gratis.

Frumoasă risipă, frumoasă bogăție: în timp ce-n restul orașului mori de sete, aici ai patru țîșnitori.

de la cine să mai învățăm?

Mergem pe stradă și ni se toacă creierii, ni se macină simțul estetic: amenajări de spații verzi greoaie, obositoare, nefolositoare ne sar în ochi peste tot, pe oriunde ne-am uita.

Piedonisme, cum s-ar zice – deși prostul gust al lui Piedone a fost demult depășit…

Ne-ntrebăm, oare, de ce? Unde-s specialiștii, ăia care – la o adică – ar putea să ne dea un sfat privind amenajările publice?

Unde-s ăia care-ar ști cum să puie-n valoare o peluză, cu ce s-o orneze și dacă e nevoie s-o orneze?

Unde-s ăia care, treziți din somn la trei dimineața, ar putea să ne spună cu ce flori, boscheți și pomi să-nfrumusețăm orașul?

Ne-am putea gîndi, cu toată sinceritatea, la specialiștii Grădinii Botanice: unde să fie locul cel mai nimerit să iei lecții despre cum să faci ceva frumos cu plante, cu flori?

Și ne ducem la Grădina Botanică și vedem… vedem asta din poză.

Dacă pe cei de-aici atîta-i duce capu’ să facă, noi ce pretenții să mai avem de la primari, de la adepeuri, de la parcuri?

Plimbări prin Grădina Botanică: partea întîi • partea a doua • partea a treia