despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

se face ceva.

După ani de zile – nu glumesc, ani, cu adevărat ani – s-a găsit o cale să se repare bucățica asta de trotuar aflată în fața turnului BRD din Victoriei.

Deci, după ani de zile – pe bune, cu adevărat ani de zile – în care oamenii și-au rupt picioarele în dalele rupte, măcinate și lipsă… se face ceva.

în capul lor!!!

Da – în capul lor totul merge bine!

Io-te ce zicea cu gurița lui primarul nostru Daniel Florea, din sectorul 5: Comisia de recepție pentru sediul din Kogălniceanu a D.I.T.L. a fost acolo, pot să vă anunț că este functional și mare parte din D.I.T.L. va lucra acolo începând de săptămâna viitoare

El a zis, nu l-a pus nimeni altcineva! Știți cînd zicea asta? Pe 26 ale lui Iunie.

După o lună, însă…

Sediul de la Kogălniceanu este gol – nu e nimic în el.

Mai aveți poftă de una? Ia: 1 august este o zi foarte importantă pentru activitatea Primăriei pentru că în mod normal ea va începe să-și desfășoare activitatea în noua locație

E 2 August: iată „noua locație”:

funcționează vreo primărie-ceva aici?

În capul acestor oameni totul merge bine – în realitate, însă, nu merge nimic.

o prostie periculoasă

… e cald, e soare – și-n cutiile noastre de tablă e dogoritor.

Oamenii-și pun fel de fel de perdeluțe, de parasolare, de folii de protecție pe geamurile mașinii.

Sau – mai simplu – fac așa:

Cetățeanu’ ăsta nu vede nimic în spate. Și mai sînt și alții care fac fix la fel.

din zbor

Se lucrează de zor la cea mai nouă tiribombă din Parcul copiilor: tiroliana care va lega parcul de sus cu cel de jos:

… între timp, oamenii care vor să meargă dintr-un parc într-altul… își rup picioarele pe cărarea asta.

 

Otrăvirea de la „Filantropia” în presa vremii

Cu 70 de ani în urmă, „România Liberă” din Iulie ’47 vorbea despre un șir de greșeli din spitalul „Filantropia”…

… căci nimic – dar nimic!nu-i nou sub soare.

din spate… văleu!

… pe strada Gramont a apărut blocul ăsta. Nu-i ceva nou; e structura unei clădiri – ceva institut, naiba mai ține minte ce – care-a fost refăcută așa, mai elegant, sclivisit, pentru birouri: „… instituții importante precum Anaf, Palatul Justiției, Palatul Parlamentului, Academia Română, Patriarhia Română, precum și Parcul Carol, „vecini” de vază de a căror apropriere afacerea dumnevoastră poate profita”

… dacă fața nu ne spune nimic… spatele-i mai grăitor; întotdeauna se-ntîmplă așa.

… priviți, deci, ce improvizație șuie, ce linii strîmbe – e vorba de instalațiile de ventilație și așa mai departe, casetate și „ascunse”. Cît de urît arată.

… n-o să-nțeleg comerțul

Îi vară; caniculă; dar lipsește iar apa plată Bucovina.

În Kaufland, de pildă, nu-i defel – nici la 2, nici la 5 litri. În Carrefour e, măcar, la 5 litri.

cumplit

… este îngrozitor; este cumplit; nu-mi găsesc cuvinte să descriu ce se petrece.

Pe vipia asta ucigătoare – cod roșu de caniculă! – în bărăganul urban din nordul corporatist al Capitalei, vezi zeci de părinți tîrîndu-și copilașii să le facă nenorcitele alea de pașapoarte.

Că nu toată lumea are mașină; și nu toată lumea trebuie să meargă cu mașina.

Este cumplit. Și mai apoi, în sediul serviciului de pașapoarte, aer închis, neîndestulător, ore – ore! – de stat…

… atîta batjocură.

Pentru că nu acolo – la margine de oraș – ar trebui să se facă pașapoartele; nu acolo, permisele auto; nu acolo, înmatriculările!

Pentru că nu din trei în trei ani ar trebui să fie siliți oamenii să le schimbe pașapoartele celor mici; ci la cinci ani, măcar!

Mizerii prin piaţa Gemeni

scris de Ando

Oare ce minte de „artist” a avut nefericita idee să distrugă, în halul asta, iarba scuarului din faţa liceului Dimitrie Cantemir?

Primul gând e că n-au avut unde depozita europaleţii şi cauciucurile uzate, le-au dat o vopsea şi le-au trântit acolo. Decât aşa „street-art”, mai bine lipsă! Prefer iarba şi florile, pur şi simplu. Udate şi îngrijite arată de o mie de ori mai bine.

Probabil că, în sectorul 2, cineva a pus gând rău micilor fântâni arteziene pentru că şi fântâniţa din pâlcul de pomi din faţa pieţei (e adevărat, kitsch-ioasa rău, dar funcţională) e, ca şi cea din piaţeta Sf. Ştefan, descompletată, iar havuzul – rămas de izbelişte – a devenit, fireşte, … coş de gunoaie. 

 

Şi dacă tot suntem în zonă, vă informez că ruina Coleus-ului, de care pomeneam mai demult, e,  bine-mersi, tot acolo…

după jupîn…

… trecui să văz ce mai e prin parcul Național, cel în care fostul primar Onțanu multe chermeze-a mai făcut. Da, se simte absența jupînului; s-a paraginit, a decăzut…

Fîntîna „educatorilor” nu mai potolește setea nimănui – apa nu mai e potabilă. Ce ambiție ridicolă pe primarii ăștia – să sape fîntîni, în loc să monteze cît mai multe țîșnitori racordate la sistemul de apă curentă!

După cum am zis, lăsate-n plata Domnului, se văd mai abitir toate aiurelile făcute…

Mi se pare genial felu-n care s-au amestecat toate în pozele de mai sus. Arhitectură stalinistă grea – a teatrului de vară -; firescul Eminescu tronînd deasupra; gărduțul inept de fier care nu poate lipsi; dar și cuptoarele populare puse ca nuca-n perete…

E o mare ușurare pentru București că nu mai există alde Onțanu și Piedone; căci – surprinzător! – unui Vanghelie nu i-ar fi trăsnit niciodată mintea să facă asemenea kitschuri!