despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

microbuzele cu pasageri de la „Carrefour” n-au ce căuta printre blocuri

Unul din serviciile pe care magazinele „Carrefour” îl oferă cliențior este transportul gratuit; din hipermarketurile din București, după ce ți-ai făcut cumpărăturile, te poți duce acasă folosindu-te de unul din microbuzele pentru călători aflate-n parcare; acestea circulă pe cîteva trasee fixe.

Convenabil!

Firește, ca-n orice activitate de transport persoane, sînt niște reguli: una din ele e că traseul e aprobat și că nu poți să te abați de la el, dacă-i prea aglomerat și „pe dincolo-i mai liber”.

Din păcate, șoferii profesioniști ai microbuzelor – oameni fiind și ei, înainte de toate – nu respectă traseul stabilit, abătîndu-se pe felurite scurtături printre blocuri, în graba de a-și termina cursele.

Microbuzele de transport persoane, însă, n-au ce căuta pe aleile din zonele rezidențiale. Practica asta trebuie oprită.

nu e important „de unde apare” jegul

Periodic ne luăm cu mîinile de cap citind despre poluarea din Capitală.

Așa, în folclorul urban, zicem că-s de vină șantierele… mașinile care intră pe spațiile verzi…

Sigur, noroi care se transformă-n praf fac și șantierele, și șoferii care nenorocesc pămîntul.

Dar asta nu-nseamnă nimica, dacă tot noroiul și praful ăsta ar fi… curățat!

Oricine poate vedea că nu este curățat: e de-ajuns să ne uităm la jegul adunat la marginea bordurilor și pe liniile de tramvai.

Dacă măcar la două săptămîni fiecare stradă din București ar fi spălată complet, e la mintea cocoșului că n-ar mai fi nici noroi și nici praf pe ea.

Vedeți voi, greșim cînd ne gîndim că jegul apare. Jegul nu apare; el a apărut și problema lui e minunat de simplă: trebuia curățat.

Curățat: și nu de ieri, și nici de astă-toamnă, și nici de astă-primăvară… ci de acum un an, doi ani, trei ani, patru ani, cinci ani… jegul n-a fost curățat cu adevărat niciodată.

 

În Bucureștiul de mîine, azi se lucrează mai prost ca ieri.

… batjocura continuă în lucrările publice:

Peste tot: vedem zi după zi.

Și nu ne interesează cine le face – ne interesează cine le permite.

nici un coteț nu trebuie lăsați să facă ăștia

Duceți-vă acasă!

La Eroilor s-a proiectat o stație de metrou cu un oareșce dichis: cu luminatoare și cu niște cocoașe care, cîndva, ar trebui să arate armonios, elegant, să fie îmbrăcate-n iarbă iar omului să-i tresalte inima de bucurie cînd le vede.

Cînd colo… ce-a ieșit? Asta!

După ce le-au construit și-au dat seama că-s, totuși, periculoase. Așa că uite: le montează garduri! Nu-i așa că deja ne-am mai procopsit cu un căcăt urban?

Jurnalul realităţii (XXXVIII) – Cum vă place?

scris de C. D. Mocanu

Precizare: Crâmpeiele de viaţă surprinse în jurnal NU sunt rodul fanteziei autorului.

Aceştia sunt primarii unor capitale cam de acelaşi calibru cu Bucureştiul. De la stânga la dreapta: Zdenek Hrib – Praga, Gergely Karacsony – Budapesta, Matus Vallo – Bratislava şi Rafal Trzakowski – Varşovia.

Îmbrăcaţi corect, chiar elegant, atitudine destinsă, firească, în faţa aparatelor de fotografiat, îşi reprezintă cu cinste şi cu mândrie cetăţenii, oraşele şi ţările în numele cărora participă la o ceremonie oficială. Se respectă pe ei şi astfel îi respectă pe toţi ceilalţi.

Iată-l şi pe nefericitul primar general al nefericitului Bucureşti:

Parcă-i un pui de bogdaproste, un biet panacotar aflat la prima probă profesională reală, prins cu svastu-n caraiman şi expus public pentru ca cetăţenii urbei să-l ştie şi să-şi păzească parnosu.

Prim-solistul ansamblului de balet de la Primărie este chiar Nicuşor Dan, acest Nureev de Dâmboviţa care nu ezită să se prezinte în paşi de dans  până şi la festivităţile oficiale.

Bucureştenii şi-au pus speranţele de mai bine în acest personaj ciudat, străin de importanţa şi statutul funcţiei pe care o ocupă. Modul în care se îmbracă, ipostazele caraghioase în care este surprins cu ocazia apariţiilor publice sunt ofense aduse celor pe care îi reprezintă.

Alesul nu e în stare să se îngrijească şi să se respecte pe sine. Cum ar putea să-şi reverse prea plinul de grijă şi respect asupra celor care i-au aşezat pe cap o pălărie mult prea mare şi l-au făcut primaşul capitalei României?

Jurnalul realităţii (XXXVII) – Ca să fie clar!

scris de C. D. Mocanu

Precizare: Crâmpeiele de viaţă surprinse în jurnal NU sunt rodul fanteziei autorului.

La alegerile locale din 27 octombrie 2020, dreapta, adică PNL şi Alianţa USR PLUS, a desemnat un candidat unic pentru demnitatea de primar general al Bucureştilor în persoana lui Nicuşor Dan, cel fără de partid, pe care l-au susţinut din răsputeri făcându-i campanie cu tot ce presupune această întreprindere.

Unul dintre binefacătorii cointeresaţi ai lui Nicuşor Dan (căci nimic nu e gratis, mai ales în politică), Alianţa USR PLUS, a difuzat prin toate mijloacele, în numele dumisale, mesaje mincinoase, greu de crezut, care ţinteau o problemă reală, gravă, imposibil de rezolvat de pe o zi pe alta:

În timpul campaniei electorale candidatul născut în laboratoarele ocultei politice şi aruncat la înaintare nu a protestat, nu a dezminţit, nu s-a delimitat de mincunile partenerilor săi. A consimţit tacit. Le-a lăsat să circule pentru că potenţialul mobilizator al acestora lucra în favoarea lui. L-a auzit cineva spunând ca Spiridon Necşulescu?:

„- Iubiţi alegători! Eu nu sunt orator şi nu vreau să siluiesc cu vorbe meşteşugite voinţa dumneavoastră. De aceea, n-am să vă spun decât două cuvinte. Şi aceste două cuvinte sunt: Vă rog să nu mă votaţi! Vă rog să … nu… mă… vo-taţi!”

A câştigat apoi alegerile… şi cu aceste mesaje.

Referindu-se la „termie”, primaşul Bucureştilor afirmă într-o ieşire publică: „Noi nu putem să facem mai mult decât am spus că vom face în campania electorală”. Observaţi! „Noi nu putem” şi „noi am spus că vom face”, adică domnia sa împreună cu Alianţa USR PLUS. Aferim! Să faceţi doar ce-aţi spus: „Vă promitem apă caldă” şi „Imaginează-ţi ziua de luni, 28. A câştigat Nicuşor Dan. Vei putea să faci duş.” Nimic mai mult!

Acum, când a venit vremea faptelor pentru că beleaua e cât… trei sferturi din Bucureştiul rămas fără căldură şi apă caldă, smeritul primar general dă din colţ în colţ şi nu ştie de unde să apuce rezolvarea chestiunii. A descoperit termia fără să ştie că nu e totuna cu termoficarea, numără găurile din „ţave” şi ne explică cum devine cazul cu apa de adaos ca şi cum aceasta e răul cuibărit în conductele sistemului de termoficare din cauza căruia sistemul nu este ţinut stabil la parametrii normali de funcţionare. Forţat de realitatea scandaloasă cu care se confruntă entuziaştii lui alegători, Nicuşor Dan, cel cu gândul drept şi cuvios, înghite fără cogârţuri minciunile servite de diverşi „prieteni” şi le răspândeşte pentru a-şi susţine  bâjbâiala.

După o întrevedere cu discretul ministru al economiei Virgil Popescu, cei doi interlocutori au avut o întâlnire comună cu presa în cadrul căreia, sub privirea aprobatoare a primarului general, mai marele economiei româneşti a declarat:

„Weekend-ul trecut (în noaptea de vineri, 4 decembrie 2020 spre sâmbătă 5 decembrie 2020) a avut loc o avarie la CET Sud, din cauza pierderilor mari de pe reţea, care trebuie compensate cu cantităţi crescute de apă de adaos. Mai exact o pompă a fost supraturată (funcţionează din anii ʼ60), s-a produs un scurtcircuit, iar staţia de 6 kV s-a oprit. Pompa a fost reparată şi a fost pusă înapoi în două zile şi este în curs de încărcare spre capacitatea maximă, apa e la 75 de grade şi este posibil ca până luni totul să revină la normal la CET Sud.”

Este o minciună grosolană şi o aberaţie tehnică. Într-un comunicat dat publicităţii luni, 7 decembrie 2020, Electrocentrale Bucureşti (ELCEN) ne oferă o primă dovadă:

„Încă din noaptea de vineri spre sâmbătă, manevrele executate la CET Bucureşti Sud au permis revenirea la 75% din valoarea parametrilor de funcţionare, iar restul problemelor au fost remediate progresiv în cursul zilelor de sâmbătă, duminică şi luni. În acest moment, avaria este soluţionată, iar CET Bucureşti Sud revine în această seară la parametrii de temperatură optimi, astfel încât cetăţenii care au fost afectaţi de această avarie vor avea apă caldă şi căldură.”

Au trecut cinci zile de când centrala a revenit la o funcţionare normală şi bucureştenii tânjesc încă după un calorifer cald şi un duş reconfortant, izbăvitor de jeg şi mirosuri. Au folosit avaria de la Bucureşti Sud pentru a abate atenţia publică de la neştiinţa şi neputinţa lor şi pentru a reduce un pic presiunea care-l apasă pe abulicul nostru primar general.

Şi acum să recurgem la meserie:

• Într-o termocentrală circuitul apei de adaos este separat de circuitul agentului termic livrat în reţeaua municipală de termoficare.

• Toate circuitele termice şi hidraulice importante din centrală sunt deservite de mai multe pompe acţionate cu motoare elecctrice, unele în funcţiune, altele în rezervă, şi de cel puţin o turbopompă de rezervă acţionată cu turbină termică sau hidraulică. Altfel spus, niciunul dintre circuite nu se indisponibilizează până ce se repară o pompă defectă aşa cum ne abureşte ministrul economiei: „Pompa a fost reparată şi a fost pusă înapoi în două zile şi este în curs de încărcare spre capacitatea maximă.” Prin câteva manevre personalul de serviciu pune în funcţiune una dintre pompele de rezervă şi circuitele respective revin în timp scurt la parametrii normali de funcţionare, aşa cum bine precizează ELCEN: „Încă din noaptea de vineri spre sâmbătă, manevrele executate la CET Bucureşti Sud au permis revenirea la 75% din valoarea parametrilor de funcţionare.” Faptul că nu s-a revenit la regimul normal de funcţionare dovedeşte că avaria s-a produs în altă zonă, fără legătură cu pompa de circulaţie.

• Nicio pompă nu se supraturează aşa cum spune Virgil Popescu, cel rar vorbitor: „Mai exact o pompă a fost supraturată”. Ambalarea, căci aşa se cheamă fenomenul, este propriu elementului de acţionare al acesteia (motor electric, turbină…), nu se produce atunci când pompa lucrează în regim de suprasarcină („… a avut loc o avarie la CET Sud, din cauza pierderilor mari de pe reţea, care trebuie compensate cu cantităţi crescute de apă de adaos.”)  şi pentru prevenirea lui există sisteme de protecţie.

• Nu poate exista vreo legătură între o ipotetică ambalare şi un scurtcircuit care să scoată din funcţiune toată staţia electrică de servicii interne 6 kV (o pompă a fost supraturată, s-a produs un scurtcircuit, iar staţia de 6 kV s-a oprit.”). Regimul de ambalare, nelichidat la timp, poate produce avarii mecanice care afectează pompa şi/sau elementul ei de antrenare. Să admitem că acestea au ca efect distrugerea  unor părți din circuitului electric al motorului producând un scurtcircuit. Acest regim anormal este lichidat selectiv de sistemele de protecţie fără să afecteze în totalitate sursa de alimentare – staţia electrică de servicii interne („… s-a produs un scurtcircuit, iar staţia de 6 kV s-a oprit.”).

Şi raţionamentul tehnic poate continua riscând să devină plictisitor. În concluzie:

• Nu există nicio legătură între volumul apei de adaos şi avaria de la CET Bucureşti Sud.

• Avaria a fost de natură electrică, a indisponibilizat pentru trei zile o staţie de servicii interne 6 kV şi a condus, foarte probabil, la scoaterea din funcţiune a unuia sau mai multor cazane de apă fiebinte (CAF).

• După revenirea la o funcţionare normală a centralei, situaţia din reţeaua municipală de termoficare nu s-a ameliorat. Cauzele sunt în ograda lui Nicuşor Dan şi nu ţin doar de starea tehnică precară a reţelei de conducte.

• Primaşul Bucureştilor a preluat povestea apei de adaos şi o foloseşte atunci când se tânguieşte cât de nasol este cu „termia” pentru a-şi justifica nevolnicia. Zice domnia sa:

„În această săptămână, începând cu sâmbătă dimineaţa, când a început să se resimtă avaria de la CET Sud şi până la acest moment a fost o situaţie excepţională în Bucureşti. Această situaţie excepţională este în curs de a fi remediată, în sensul că CET Sud a început prin a da căldura la 50 de grade, a ajuns la 75 de grade în momentul ăsta şi sperăm, în câteva zile să ajungem la 85. Nu se poate 90, pentru că trebuie să introducem apa de adaos de care s-a vorbit.”

Bate câmpii! Până acum singura sa acţiune concretă este să-i încurajeze pe bucureşteni că la vară o să fie cald.

• Reabilitarea sistemului de termoficare (reţea şi puncte termice) este o lucrare imperios necesară, dificilă, complexă, de mari dimensiuni, care necesită un efort susţinut, distribuit pe mai mulţi ani decât un mandat de primar general. Concentrarea resurselor financiare, materiale şi umane este o lucrare în sine care trebuie să fie cu un pas înaintea celei pe care o susţine.

• O astfel de ispravă este doar la îndemâna unor specialişti serioşi, bărbaţi hotărâţi, cu toate cele necesare în dotare, selecţionaţi numai pe criterii profesionale, feriţi de interesele personale sau de partid ale detestabililor politicieni dâmboviţeni.

Este capabil de aşa ceva molâul nostru primar general? După cum s-a mişcat până acum, se pare că nu. Poate ne face o surpriză şi se trezeşte din pumni!

P.S. Ministrul economiei, Virgil Popescu, este absolvent al Liceului Industrial Energetic Drobeta Turnu Severin şi al Facultăţii de Automatică din Institutul Politehnic Bucureşti. Asta nu înseamnă că este energetician sau inginer. A rămas doar absolvent.

mie mi se pare genial

Imaginea asta ilustrează tot – dar tot! – ce-i mai mizer și mai tipic pentru Capitala noastră.

Ne aflăm la Grozăvești, sub Pasaj, în stația tramvaielor.

După cum vedeți, dedesubtul pasajului, acolo unde primăria sectorului 6 a pictat stîlpii, e inundat de lumină – să se vadă de la o poștă minunea.

Dar în stație – acolo unde oamenii așteaptă tramvaiul – nu e absolut nici o lumină; nici un bec; oamenii stau în beznă ca niște nenorociți!

stăm bine!

… deja lucrurile se mișcă uluitor de bine!

N-a durat decît vreo patru luni ca groapa asta, din mijlocul bulevardului Cuza, să fie reparată.

afară cu căprarii din oraș!

Cînd te plimbi pe lîngă parcul Izvor n-are cum să nu-ți sară-n ochi că pe gardul institutului Cantacuzino s-a pus sîrmă ghimpată.

Orice s-ar face aicea – să fim serioși! – siguranța perimetrului se poate asigura cu camere, senzori și încă un mîncător de parizer care să caște gura la ele.

Sîrma ghimpată nu are ce căuta în oraș!

roz-căcăniu

Strașnică treabă! Cercul militar național (sau, mă rog, C. C. A. – Casa centrală a armatei, cum încă-i mai zicem) și-a terminat zugrăvirea fațadei.

A ieșit roz-căcăniu.