despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Fântâna decapitată

scris de Ando

De câţiva ani buni, ajung, cel puţin o dată pe săptămână, în părculeţul din piaţeta Sf. Ştefan unde petrec, cu o cafea şi cu o ţigară, câte o jumătate de ceas, ferit de vuietul oraşului.

In părculeţ exista o fântână arteziană.

E bine zis: exista, pentru că prin luna noiembrie a anului trecut, în împrejurări dubioase, fântâna a fost substanţial descompletată şi, acum, arată… astfel :

Am spus „împrejurări dubioase” pentru că unii dintre localnicii cu care am discutat susţineau că fântâna a fost vandalizată şi că acel tronson a fost distrus (sau furat ?), alţii susţineau că a fost demontat de angajaţii A.D.P. sector 2 spre remediere (fântâna având, într-adevăr, de ceva timp, probleme de funcţionare).

După câteva luni, situaţia fiind staţionară, ca să mă dumiresc, m-am adresat primăriei de sector care mi-a răspuns scurt şi oficial: da, „fântâna a fost vandalizată de către persoane neidentificate” şi „există reclamaţie depusă la poliţie”!

Deci, caz închis! Nu sunt absurd: înţeleg că la nivelul unei primării de sector există probleme mult, mult mai importante decât situaţia descrisă mai sus. La fel de adevărat este că nu discutăm despre o operă de artă de mare valoare. Constat însă cu tristeţe că sunt afectate în continuare, fără consecinţe serioase pentru făptuitori, diverse bunuri publice: elemente de mobilier urban, stâlpişorii plantaţi spre a opri urcarea maşinilor pe trotuare, coşurile pentru gunoi etc.Până la urmă, ce păzeşte poliţia locală? Nici nu mai ştiu de când nu am mai văzut (cel puţin, în sectorul 2) un echipaj care să patruleze noaptea!

P.S. personal am îndoielile mele şi, nu ştiu de ce, sunt aproape convins că tronsonul respectiv al fântânii a fost furat spre a „împodobi” curtea sau grădina cine ştie a cui!

Revizia!

De mai bine de zece ani am scăpat de nenorocirea aceea de „revizie”: peste vară nu se mai oprește apa caldă trei săptămîni ca să-și repare R.A.D.E.T. troacele…

Regia își peticește rețeaua cum poate, oprind apa oamenilor cîte-o zi… cîte două… iar cîte-o zi – și tot așa.

Ca atare, de-acum și pînă-n toamnă tîrziu cînd s-o da iar căldură-n calorifere, o să stăm și-o să ne uităm lung la robinetul roșu: că ba nu curge nimic, ba curge doar apă călîie, ne-ncălzită.

Dacă facem socoteala, pe calendar, o să vedem că… stăm fără apă caldă, adunat, mai bine de alea trei săptămîni.

Dacă mă-ntrebați dacă știu cît de greu e să ții-n funcțiune apa caldă și-ncălzirea centralizată – da, știu. Dar să ții oamenii nespălați și să-i pui să plătească degeaba pentru apă rece la duș – ei, asta i-o porcărie.

dar ce păcăleală!

… în continuare, apa plată „Bucovina” lipsește. Oameni din toată Țara întreabă cînd se va găsi din nou. Este, totuși – ca să dau un exemplu – socotită printre părinți cea mai bună apă plată pentru prepararea de lapte praf pentru cei mici. Supermagazinele se chinuie să aducă alte sortimente de apă, ca să n-aibă rafturile goale. Nu-i ceva ce-aș lua în glumă.

Doar producătorul are alte priorități. Nu cumva să recunoască c-ar fi, poate, vreo problemă, de pildă. Ci… face concurs de păcăleli de-ntîi aprilie! 

… cu premiul un bax de apă plată! Ironic.

mizeria continuă

Mizerie cu „M” mare: toaletele restaurantelor unde-s montate fel de fel de reclame cu conținut sexual clar. Sigur că-s – în capul publicitarilor – „atrăgătoare”; dar în toaletele astea intră nu doar adulți, ci și copii: de ce trebuie forțați copiii să vadă fotografia unei pule agățată pe perete?

————-

…. un nou set de reclame scîrboase de la „Hornbach” – taman cînd ești pe cale să crezi că mai scîrbos decît scîrbosul nu este. Te-nșeli: este!

Nu vi le arăt: e plin orașul de ele, ba le vedem și la televizor. Un nene care-ncropește o coșmelie care cade pe el și care iese dintre dărîmături cu capul spart, rîzînd ca tîmpitul de bucurie că poate s-o ia cu bricolatul de la capăt… o tanti care ciumpăvește o tufă de trandafiri, toată numai răni – n-a dus-o capul să se deie cu spirt și să-și puie niște leucoplast pe deasupra… și mai sînt – mai sînt!

Da: bucuria de a face treabă, ați zice!

Da’ de unde; e mizeria de-a face treabă urît, fără cap; niște reclame nemțești la o atitudine atît de românească…

ar fi trebuit deja să fie bine

Șed, mă uit… Cuget. Nicicînd nu-i mai urîtă Capitala ca pe sfîrșit de iarnă și-nceput de primăvară. Totul e părăginit, murdar, șui, căzut și decăzut.

În așteptarea „curățeniei de primăvară” – imbecil concept!!! – nimeni nu face nimic săptămîni în șir, lăsînd să se-adune și să crească mizeria ce ne-nconjoară. Nu s-a schimbat nimic în felu-n care Primăria Capitalei vede lucrurile, curățenia și ordinea – ba-i chiar mai rău, parcă.

Și tot așa o s-o ție; pentru că dac-ar fi fost ceva semne că va fi mai bine, ar fi trebuit deja să se vadă.

primarii, gospodarii

Dacă vă pică pe jos o bucată de pîine, ce faceți? O luați frumos și-o duceți la coș sau stați cu ea pe pardoseală pînă sîmbătă, cînd băgați aspiratorul?

… urît mi-e de București în perioada asta, cînd e mizer și infect pentru că primarii – în așteptarea „curățeniei de primăvară” – nu repară, nu curăță, nu strîng, nu fac nimic.

în continuare mizerie la fabrica de bere „Rahova”

Acum două luni, pe viscolul cîinos de-nceput de an, se prăbușea o bucată zdravănă din acoperișul fostei fabrici de bere.

Nimeni n-a pățit nimic, din fericire.

Imediat, duamna Primar al Capitalei l-a luat după dînsa pe primarul nostru de sector – să ia, cu toții, masuri.

Bieții pompieri au pus clădirea în siguranță poliția a oprit circulația pe lîngă ziduri; se merge, practic, doar pe linia tramvaiului.

Și… gata!

Au trecut, deci, două luni. A rămas ca-n pom. Moloz pe lîngă clădire… Banda-ntîi închisă…

Și, pentru că închiderea circulației nu este semnalizată luminos, un echipaj al Poliției Locale șade, în fiecare zi, cu girofarurile pornite, ca să avertizeze șoferii de zona cu pericole.

 

Ce umilință… ce incompetență… ce delăsare… ce prostie… ce primari proști.

ca porcii

… ceea ce vedeți în pozele astea întunecate nu-s cine știe ce chestii misterioase.

Ci chiștoace.

Sute, sute de chiștoace aruncate pe jos…

Unde? La Facultatea de Medicină – unitățile universitare, autonome fiind, pot decide să lase să se fumeze în curțile lor.

Un rahat de scuipătoare, însă, n-ar pune…

Sînt, însă, și alte chestiuni aici. Cum ar fi cea a viitorilor noștri medici care aruncă, ca porcii, chiștoacele în fața intrării-n facultate. Cum ar fi complacerea lor în mizerie.

fumatul face rău

ce porcărie!

pe una din străduțele ce se lasă din Panduri spre Cotroceni era nevoie să se schimbe vreo doi stîlpi. Iată – s-au schimbat. S-au pus și felinarele pe ei. Și…

      

… și s-au și legat felinarele la curent, cum se zice. Uitați-vă cum au fost în stare s-o facă, ce improvizație incredibilă! Un fir adus din pămînt și urcat pe stîlp, băgat într-o țeavă, ca să nu stea chiar la-ndemîna oricui…

Nu le-ar fi rușine.

trebuie spălate toate străzile – acum, nu la primăvară

… ce mizerie-n București.

Știm c-așa a fost mereu; dar asta nu-i un argument… ba… dimpotrivă.

Iarna nu-nseamnă doar de’zăpezirea-n zilele ninsorii; ci și ce se petrece după. Și după se petrece prea multă mizerie. Uitați-vă pe marginea drumului, noroiul zace-n maldăre grase, ca mocirla-n care porcii se cufundă.

Iar pe drum mîzga se amestecă cu smacul criminal „anti-îngheț” – șoferii alunecă, mașinile se pocnesc.

Autobuzele noastre albe care ies curate din garaj devin gri în două ore; geamurile mașinilor mici trebuie șterse și spălate zilnic; ce murdărie și pe hainele pietonului și-a biciclistului!

E cald, de-o săptămînă nu mai îngheață: trebuia urgent ca toate străzile să fie spălate din bordură-n bordură.