despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

din zbor

Cine nu știe treptele din Cotroceni, ce coboară de pe cornișa Pandurilor? Iată-le din nou în reparații capitale, la 11 ani de la precedenta intervenție.

Se lucrează cumplit de prost, vom avea în continuare trepte inegale, abrupte, neîndeajuns de late.

În rest, cam aceeași mizerie-n zona părculețului Romniceanu.

… țărănism veritabil.

Așa cum ne știm și ne cunoaștem prea bine, ușa din față o ținem pentru ocazii și mosafiri.

În restul timpului oamenii de rînd n-au decît s-ocolească prin dos.

Nici n-are rost să mai documentăm asta din punct de vedere istoric deși, la o adică, ăi de la Muzeul Țăranului s-or pricepe la antropologii dintr-astea. Chiar cred că se pricep, întrucît le și aplică!

Ca-n fiecare an, la Muzeul Țăranului se ține tîrgul de mărțișoare, în care se intra prin strada Monetăriei. Întrucît acum se lucrează la trotuar și la poartă, vizitatorii tîrgului nu mai pot intra pe-aici, ci-s puși să ocolească clădirea și să intre din Kiseleff, pe aleea dinspre Antipa.

O deviere-n plus – sîntem obișnuiți cu asta, ca bucureșteni și implicit țărani ce sîntem cu toții.

Da’ țărănismul veritabil ne izbește cînd vedem că intrarea dinspre Mihalache, de vizavi de Filantropia, e-ncuiată. C-așa-i la noi la țară.

Așa că, dac-ai ratat intrarea din Kiseleff, mai dai o tură, fiindcă n-ai de unde să știi că cea din Monetăriei e-nchisă…

La opt lei intrarea la t]rg, zău că ar putea pune și aici un chioșc de bilete și să deschidă poarta oamenilor.

„terase acoperite”

Cine se plimbă prin Centrul Vechi nu se poate să nu se scîrbească de multitudinea de încropeli apărute-n fața barurilor și restaurantelor: niște improvizații învelite-n plastic demne de anii ’90.

Sînt aprozare, sînt stații de autobuz în cîmp mai elegante!

Dar ce să fie înăuntru, în aceste sere mondene?

Ce să fie – fumătorii sînt!

Că doar nu puteau fi lăsați să dîrdîie-n stradă, sub aparatele de încălzit, înveliți în pături!

Ca să poată ședea iar fumătorii-n tricou la masă și iarna s-au inventat aceste mizerii de „terase acoperite”, aceste oribile încropeli de doi bani care strică, estetic, și ce mai era nestricat în Centrul Vechi.

Că doar mie mi se pare pe undeva idiot ca fumatul să aibă loc într-un spațiu închis pe toate părțile cu folie de plastic, e altă poveste.

FUMATUL FACE RĂU

jucăria merge înainte

În timp ce oamenii se uită seara la televizor – căzu Guvernul, se-alese Președintele, se poticniră toți din Partidul Social Democrat – lucrurile merg; merg bine.

… habar chiar n-avem cît de bine merg!

Administrația locală, duduie; repede, lacom și fără o clipă de răgaz, în fiecare primărie bucureșteană.

Primăria – sau mai degrabă primarul – Sectorului 5 vrea să-și facă niște societăți comerciale pe acțiuni: și-ți stă mintea-n loc cînd vezi ce nume vrea să le dea:

„INFRASTRUCTURĂ DF5.”

„SALUBRIZARE FAPTE 5”

Doamne, dacă un sfert din duduiala asta ar fi fost îndreptată spre bunul-mers al lucurilor, spre bunăstarea cetățeanului, am fi dus-o chiar omenește.

Universitatea are un sediu nou care arată ca dracu’

… oricum te-ai uita la clădirea asta, nu poate fi altminterea decît urîtă, boccie, tîmpită și de tot rahatul. Dacă ar fi ridicată undeva, la vreo patruzeci de kilometri de orice oraș, la o margine de autostradă, hai c-ai putea zice că ar fi un siloz interesant, un onorabil depozit de electrocasnice sau o folositoare piscină acoperită… Dar nu!

Clădirea asta nu-i altceva decît noul sediu al… Universității din București, construit pe șoseaua Pandurilor!

Este uimitoare scrînteala instituțiilor publice de la care – vorba aia! – ai avea pretenții. Conservatorul bucureștean și-a ridicat, în coasta Cișmigiului, o hală idioată:

Mare mizerie, bă.

bă, da’ e incredibil 2

Noi încă ne mai credem în stare să construim, să facem, să dezvoltăm!

Asta pînă cînd ne lovim de realitate: anume de felu-n care… peticim.

Și de felu-n care ne duce mintea să „terminăm” treaba.

ce veceu frumos răsare!

Este minunat cum s-a reușit punerea-n valoare a „statuii” fostei regine Maria de la Izvor. Bravo!

cu bordura vopsită

De curînd, ca să nu mai poată zice nimenea că-n sectorul 5 nu se face treabă, s-a pornit o necesară acțiune de îngrijire și înfrumusețare a bulevardelor principale.

S-au refăcut gazoanele, sistemele de irigații și…

… și…

… și țineți-vă bine!

S-au vopsit bordurile!

N-au fost construite aliniamente de beton, n-au fost ridicate alte rînduri de borduri ca-n celelalte sectoare – asta e drept.

Nu: vechile borduri, alea sparte, năruite, știrbite și hîite au fost vopsite maniacal: una albă, una roșie; una albă, una roșie; una albă, una roșie!

… de te ia capul cînd le vezi și nici nu mai știi unde ești – oi fi ajuns în vreun poligon auto? te apropii de vamă? vine maioru-n inspecție?

Este cumplit să le vezi, apăsător și enervant; iar folosul adus traficului nu există: șoferii nu-s mai atenți ci dimpotrivă, mai distrași de succesiunea idioată și stridentă de culori. Cum ar veni, aceste borduri vopsite ajung să fie un pericol pentru toată lumea.

Da’ ce contează! S-a făcut.

o porcărie de cartier

… văd că revine moda aceea tîmpită și plină de dispreț de a opri mijloacele de transport între stații pentru cîteva minute bune pentru a se face controale.

Mergi frumos în autobuz și de-o dată vezi că se oprește și năvălește o haită de pîndari – controlori și gabori.

Firește, genul ăsta de acțiuni nu prea se petrece în Centru, ci mai pe la periferie, acolo unde oamenii pot fi umiliți mai ușor.

Pretextul e, desigur, acela că taman la periferie călătorii nu prea plătesc bilet.

Dar nu sîntem în Coreea de Nord: controalele n-au decît să se facă în timpul mersului și dacă e nevoie de poliție pentru ajutor, controlorii să fie însoțiți de poliție în timpul mersului.

Și-așa mijloacele de transport merg încet și-s blocate în trafic: să mai stai cîteva minute-n plus, pentru ca oamenii să fie controlați, e o porcărie – una mare de tot.

parcarea e, firește, pentru mașini

Pentru folosul tuturor celor care vin în „Orășelul Copiilor” primăria din Sectorul 4 a construit o parcare destul de îndestulătoare pe Șoseaua Olteniței, mai jos de cimitire – pe locul fostelor sere ale Adminstrației Domeniului Public.

… dacă adăugăm și parcarea din vale, dispre Palatul Pionierilor, vedem că, în sfîrșit, devine tot mai civilizat să ajungi în parc.

Ce păcat că, la fel ca la orice altă idee venită din partea unei administrații locale, ne izbește taman amănuntul care-o transformă într-o mizerie.

Firește, o mizerie la adresa omului!

Vedeți voi, cînd au construit parcarea asta, și-or fi zis că e pentru mașini – ceea ce-i adevărat; dar au uitat că-n mașinile astea-s… oameni!

Așa că au construit acces pentru mașini: dar pentru oamenii care, după ce parchează frumos aici, se duc apoi în parc… n-au mai construit și-un trotuar!

Așa că toți oamenii, ca să iasă din parcare, trebuie s-o ia pe stradă, pe unde vin mașinile.