despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

afară cu căprarii din oraș!

Cînd te plimbi pe lîngă parcul Izvor n-are cum să nu-ți sară-n ochi că pe gardul institutului Cantacuzino s-a pus sîrmă ghimpată.

Orice s-ar face aicea – să fim serioși! – siguranța perimetrului se poate asigura cu camere, senzori și încă un mîncător de parizer care să caște gura la ele.

Sîrma ghimpată nu are ce căuta în oraș!

roz-căcăniu

Strașnică treabă! Cercul militar național (sau, mă rog, C. C. A. – Casa centrală a armatei, cum încă-i mai zicem) și-a terminat zugrăvirea fațadei.

A ieșit roz-căcăniu.

la ce bun, la ce folos?

Să se vadă frumos, să se vadă că se face ceva…

Băi, nene, chiar ni s-a luat de treaba asta!

Uite aici: mașina primăriei trece și udă strada – că o udă, nu o spală.

La ce folos să uzi strada, dacă nu o speli?

Îi încălzește pe șoferi că circulă pe strada udă?

Pe restul oamenilor, care continuă să meargă pe trotuare pline de căcați și de mizerie, pe lîngă borduri unde s-au strîns tone de praf și gunoaie, cu siguranță nu-i încălzește.

Dar, da: se vede frumos, se vede că se face treabă.

Doar că „treaba” asta nu folosește nimănui.

Strada Xenofon e distrusă.

Strada Xenofon ar putea fi o minune: o deschizătură-n trepte, pe care te strecori ca o mîță pe acoperișuri. Alta nu-i ca ea-n București!

Și, din păcate, nici la fel de nenorocită ca ea nu-i alta.

Reabilitată acum vreo șase ani și ceva, strada s-a degradat cumplit. Treptele s-au măcinat și pietonul curios care se-avîntă aici e-n pericol să-și spargă capul și să-și rupă picioarele.

Doamne-ferește să te simți bine

Ne apropiem din ce în ce mai cu fereală de cele sfinte: semnul ăsta cu lucrurile interzise-n preajma Patriarhiei spune multe despre cum vede popimea lumea din jurul ei!

Zici că ești în vamă, nu într-un loc pe care Biserica, în mizeria ei ghidușă, îl numește… „Colina bucuriei”.

Care bucurie? E un loc sec, rece, neomenos, din ce în ce mai rupt de Orașul oamenilor.

Dealul Mitropoliei trebuie dat înapoi Bucureștiului.

despre Dealul Mitropoliei: aiciaiciaiciaici

din zbor

… ca să înțelegem cum stăm – accentuăm pe cuvîntul ăsta, „stăm” – și de unde plecăm – asta, dac-om vrea s-ajungem undeva.

Groapa asta – o găsim pe mijlocul bulevardul Cuza – stă așa, nereparată, din luna lui august.

Civilizaţie publică (LXXV) – Primejdia aşteaptă la semafor – Mersul ostilităţilor (III)

scris de C. D. Mocanu

citiți articolul: „Primejdia așteaptă la semafor” • citiți articolul „Primejdia așteaptă la semafor – mersul ostilităților (I)” • citiți articolul „Primejdia așteaptă la semafor – mersul ostilităților (II)” 

S-au scurs cele treizeci de zile rânduite pentru primirea răspunsului la petiţia pe care la data de 2 septembrie 2020 am adresat-o Societăţii de Transport Bucureşti (STB), Companiei Municipale Iluminat Public Bucureşti (CMIPB) şi spre ştiinţă Primăriei Municipiului Bucureşti (PMB). Informam astfel menţionatele instituţii asupra pericolului public pe care îl prezintă stâlpii de beton ai reţelei electrice de iluminat stradal şi/sau ai reţelei de alimentare a transportului electric (troleibuze), aflaţi în stare avansată de degradare, din zona intersecţiei străzii Constantin Brâncuşi cu bulevardul Nicolae Grigorescu.

Răspunsul cuvenit se lasă aşteptat şi dincolo de termenul legal. Între timp s-au întâmplat unele lucruri, dar niciunul nu poate înlocui poziţia oficială, prezentată în scris, a celor implicaţi. Dacă PMB şi CMIPB au reacţionat fiecare cum a putut şi cum s-a priceput, STB tace mâlc, n-aude, n-a vede!

La data de 22 septembrie 2020 Direcţia Servicii Publice din Primărie a transmis petiţia, spre competentă soluţionare, chiar STB-ului!

Către: SOCIETATEA DE TRANSPORT BUCUREŞTI
În atenţia: Domnului Alexandru – HAZEM KANNSOU – Director General
Spre ştiinţă: Domnului Dan Constantin MOCANU 

Stimate Domnule Director General, 

Vă transmitem anexat în copie adresele primite din partea domnului Dan Constantin MOCANU, înregistrate cu nr. 1878912/03.09.2020, nr. 1881084/10.09.2020 şi la Direcţia Servicii Publice cu nr. 2760/07.09.2020 şi nr. 2854/14.09.2020 prin care ne semnalează pericolul de prăbuşire a unui număr foarte mare de stâlpi din beton aflaţi într-o stare avansată de degradare în jurul intersecţiei străzii Constantin Brâncuşi cu bulevardul Nicolae Grigorescu şi pe întreg traseul linilor(!) de troleibuze 70,79. 

Având în vedere faptul că o parte din aceşti stâlpi au fost dublaţi cu alţi(!) noi pentru susţinerea liniilor troleibuz(!) şi a semafoarelor electrice pentru dirijarea circulaţiei se impune dezafectarea acestora de către proprietari (respectiv STB, Enel, Administraţia străzilor), pentru evitarea producerii de evenimente nedorite. 

În prezent pe aceşti stâlpi se mai află amplasate numeroase semne de circulaţie şi de orientare, tăbliţe staţii STB, reţea electrică aeriană. 

Vă rugăm să transmiteţi atât petentului cât şi Direcţiei Servicii Publice măsurile ce vor fi luate pentru soluţionarea în regim de urgenţă a cauzei. 

Cu mulţumiri pentru colaborare. 

p Director General, Daniel ISTRATE
Director Executiv, Pavel GAGIU
Sef Serviciu, Valentin LITTERA
Expert, Victor DOROBANŢU” 

Constatări nevinovate şi câteva nedumeriri: 

  • Petiţia a parcurs drumul de la Direcţia Relaţii cu Publicul şi Registratură până la Direcţia Servicii Publice (DSP) în 4 (patru) zile. 
  • După încă o zi a ajuns la Serviciul Iluminat Public (SIP). În aceeaşi zi a fost repartizată unui expert pentru  soluţionare şi formularea răspunsului.  
  • Până ce expertul a născocit o soluţie neangajantă pentru sine, pentru SIP, pentru DSP şi pentru PMB, până au aprobat-o şi semnat-o un şef de serviciu, un director executiv şi un director general au mai trecut 14 (paisprezece) zile. 
  • În total, pentru a arunca pisica în ograda STB, Primăria a avut nevoie de 19 (nouăsprezece) zile. 
  • De ce invocă Primăria starea avansată de degradare a stâlpilor de pe „întreg traseul linilor(!) de troleibuze 70,79? Eu i-am menţionat doar pe cei din jurul intersecţiei Constantin Brâncuşi cu Nicolae Grigorescu. Cunoştea SIP situaţia şi nu a făcut nimic? Am verificat din mersul maşinii doar porţiunea de traseu dintre bulevardul Basarabia şi şoseaua Mihai Bravu. Estimez că 5% din stâlpi sunt în stare bună, 65% necesită reparaţii făcute de profesionişti pentru a le stopa sau încetini degradarea şi 30% ar trebui imediat înlocuiţi. 
  • De ce se adresează Primăria doar STB-ului? Sunt celelalte entităţi (ENEL, Administraţia străzilor, …) doar utilizatori? De ce este rugat STB-ul să transmită petentului „măsurile ce vor fi luate pentru soluţionarea în regim de urgenţă a cauzei? Asta înseamnă că STB este proprietarul stâlpilor şi poartă toată responsabilitatea pentru starea în care aceştia se află 
  • Niciunul dintre stâlpii văzuţi de mine în porţiunea Lucreţiu Pătrăşcanu – Constantin Brâncuşi – Baba Novac nu este dublat. STB nu are ce dezafecta. Are în schimb ce înlocui! De unde ştie SIP că stâlpii au fost dublaţi cu alţi(!) noi pentru susţinerea liniilor troleibuz(!) şi a semafoarelor electrice pentru dirijarea circulaţiei? 
  • Deşi stâlpii poartă corpuri de iluminat şi braţe, toate noi, Compania Municipală Iluminat Public Bucureşti este omisă de SIP. Oare de ce? Zmeii iluminatului stradal bucureştean au văzut pe ce hodoroage îşi amplasează fierătaniile? Dacă n-au văzut sau dacă au văzut şi n-au spus nimic, atunci sunt numai buni de concediat. 
  • De ce rezolvarea unei chestiuni banale de serviciu trebuie să ajungă la ditamai directorul general al STB? Eu cred că domnia sa are alte treburi. Spre exemplu, să găsească soluţii de eficientizare a activităţii. N-am auzit încă de o astfel de iniţiativă. 

După apariţia episodului II din povestea ostilităţilor determinate de primejdia de la semafor cineva, nu ştim cine, a trecut pe la locul faptei. Dorea probabil să verifice că resturile de beton rămase din stâlpul pe care tot cineva, nu ştim cine, l-a tăiat au fost abandonate pe spaţiul verdeŞi pentru că era chiar aşa isteţul a încercat  să ascundă gunoiul. Dacă avea un preş îl vâra dedesubt. N-a avut şi atunci l-a îndesat  în interiorul tronsonului  de stâlp rămas în fundaţie. Ce n-a încăput a lăsat pe loc. 

Au rezolvat-o şi pʼasta! Prostia, incompetenţa şi ticăloşia au ieşit pe teren! 

Sîrma ghimpată n-are ce căuta în oraș.

Ne aflăm la interescția Mihalache (fost 1 Mai) cu Averescu (fost Miciurin). După cum vedeți în poze, locul aduce doar a 1 Mai și a Miciurin – asta dacă ne lăsăm purtați de senzația oferită de gardul cu sîrmă ghimpată ce apără… Direcția topografică militară.

Un asemenea gard cu o asemenea sîrmă ghimpată nu-și are rostul înăuntrul unui oraș, ci în afară, acolo unde nu trăiesc oamenii.

ăștia-s nebuni!

Uite ce le dete prin cap! Da, fraților, s-au apucat să pună mochetă pe linia lui 41.

Mă cam pune pe gînduri motivul; înțelegeți, cînd cineva se-apucă de pune prin casă mochetă dintr-asta – mai ales modele și culori diferite, ștraifuri ce-au mai rămas prin depozit și se dau la sfert de preț – înseamnă că vrea să-nchirieze; dacă ne pomenim azi-mîine cu vreun anunț în care scrie „mochetat” și „stradal” eu zic să fim cu băgare de seamă.

Civilizaţie publică (LXXV) – Primejdia aşteaptă la semafor – Mersul ostilităţilor (II)

scris de C. D. Mocanu

citiți articolul: „Primejdia așteaptă la semafor” • citiți articolul „Primejdia așteaptă la semafor – mersul ostilităților (I)” 

„Si dă-i, si dă-i si luptă… neicusorule!” Dar ce te faci când adversarul se ascunde, refuză lupta?

Spre onoarea dumisale şi a companiei, domnul Răzvan Râpeanu de la CMIPB a ridicat mănuşa, a acceptat înfruntarea şi mi-a răspuns:

„In urma e-mailului dumneavoastra va raspund  la intrebarile adresate:
4. De când dispecerul, fie el şi şef, dintr-o companie municipală de iluminat public gestionează mijloacele fixe ale acesteia (stâlpi, corpuri de iluminat, reţele în ansamblu…) astfel încât să ştie cui aparţine fiecare din ele? – Raspunsul meu a venit in baza documentelor pe care Compania Municipala Iluminat Public Bucuresti le-a pus la dispozitie Serviciului Dispecerat.

5. De când dispeceratul unei companii municipale de iluminat public are şi atribuţiile „unui compartiment distinct pentru relaţii cu publicul care să primească, să înregistreze, să se îngrijească de rezolvarea petiţiilor şi să expedieze răspunsurile către petiţionari”?- In cadrul companiei noastre, acesta este rolul Serviciului Dispecerat. In calitate de Sef Serviciu Dispecerat ma asigur ca petitiile ajung in competenta institutiilor abilitate, in cazul in care nu intra in atributia companiei noastre.  

6. De când un dispecer, fie el şi şef, dintr-o companie municipală de iluminat public este împuternicit să semneze doar cu numele mic un document oficial în locul reprezentantului legal al acesteia? –  Documentul oficial (e-mailul) la care faceti referire dumneavoastra a fost informativ pentru dumneavoastra avand in vedere ca, pentru remedierea problemelor semnalate, Compania Municipala Iluminat Public Bucuresti S.R.L. nu putea interveni.

7. La ce dată şi cu ce număr a fost înregistrată petiţia mea? – Petitia dumneavoastra a fost inregistrata cu nr. 5686/02.09.2020 (dovada se face prin documentul atasat).

8. Cui, cu ce număr şi la ce dată a fost aceasta repartizată spre competentă rezolvare? – In urma verificarilor efectuate la fata locului de catre echipa companiei, petitia dumneavoastra a fost atribuita catre Societatea de Transport Bucuresti S. A, respectiv E-Distributie Muntenia S.A.

Documentele le veti primi in fotocopie prin e-mail in decursul acestei saptamani.
Multumesc frumos,
Razvan Iulian Rapeanu”

Am primit şi dovada înregistrării petiţiei.

Este altceva! Mesajul mi-a plăcut şi aveam obligaţia să-i dau replica:

„Domnule Râpeanu,
Vă mulţumesc pentru osteneala de a formula un răspuns îngrijit, cu înţeles şi parţial convingător. Să o luăm pe rând:

• Spuneţi dumneavoastră: „Raspunsul meu a venit in baza documentelor pe care Compania Municipala Iluminat Public Bucuresti le-a pus la dispozitie Serviciului Dispecerat.”
Scoasă din contextul problemei afirmaţia poate fi considerată corectă şi adevărată. De acord!

• Spuneţi dumneavoastră: „In cadrul companiei noastre, acesta este rolul Serviciului Dispecerat.( adică al „unui compartiment distinct pentru relaţii cu publicul care să primească, să înregistreze, să se îngrijească de rezolvarea petiţiilor şi să expedieze răspunsurile către petiţionari”) In calitate de Sef Serviciu Dispecerat ma asigur ca petitiile ajung in competenta institutiilor abilitate, in cazul in care nu intra in atributia companiei noastre.”  

E foarte greu să mă convingeţi că Serviciul Dispecerat care este parte integrantă a Direcţiei Mentenanţă şi are 7 (şapte) oameni se ocupă de relaţiile cu publicul. Atunci Direcţia Comunicare cu ce se ocupă? Postul de director al acesteia este ocupat şi printre atribuţiile dumisale sunt şi următoarele:

„• Crearea unei imagini favorabile Companiei în exterior, în rândul colaboratorilor şi potenţialilor colaboratori;
• Elaborarea şi transmiterea unor răspunsuri bine documentate, solicitate de diverse instituţii mass-media, ONG-uri sau persoane fizice, conform legii 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public;
Înregistrarea corespondenţei societăţii transmisă/primită în/din exteriorul acesteia, asigurând:
– înregistrarea documentelor în sistemul de evidenţă stabilit;
– expedierea corespondenţei în afara societăţii, prin poştă sau prin curier;
– distribuirea corespondenţei către compartimentele din cadrul unităţii.”

Vedeţi că vă călcaţi pe picioare!

• Spuneţi dumneavoastră: Documentul official (e-mailul) la care faceti referire dumneavoastra a fost informativ pentru dumneavoastra avand in vedere ca, pentru remedierea problemelor semnalate, Compania Municipala Ilumiant Public Bucuresti S.R.L. nu putea interveni”.

Iată deci că am avut dreptate! Toată corespondenţa pe care o poartă o companie este oficială, chiar şi atunci când conţinutul ei este informativ. Nu poate fi semnată decât de reprezentantul legal. În toate cazurile, inclusiv atunci când CMIPB nu este în măsură să intervină, traseul unei petiţii este următorul: se înregistrează cu număr şi dată, se confirmă petiţionarului înregistrarea. Dacă soluţionarea este de competenţa altei instituţii, se transmite petiţia acesteia iar petiţionarul este înştiinţat că solicitarea lui a fost transmisă spre competentă soluţionare la….. cu nr….. din data de….. Nu mai angajaţi răspunderea companiei prin semnătura dumneavoastră. Puteţi da de belea!

• Spuneţi dumneavoastră: „Petitia dumneavoastra a fost inregistrata cu nr. 5686/02.09.2020 (dovada se face prin documentul atasat)”.

Mulţumesc! Aşa trebuia procedat din capul locului. Să nu-mi spuneţi că dispecerul de serviciu din seara zilei de 2 septembrie 2020 a înregistrat-o după ora 20:57!!!!

• Spuneţi dumneavoastră: In urma verificarilor efectuate la fata locului de catre echipa companiei, petitia dumneavoastra a fost atribuita catre Societatea de Transport Bucuresti S. A, respectiv E-Distributie Muntenia S.A. Documentele le veti primi in fotocopie prin e-mail in decursul acestei saptamani”.

Prea bine! Aştept documentele cuvenite!
Consideraţi vă rog că schimbul nostru de opinii se încheie aici!

Să auzim de bine!
Dan Constantin MOCANU”

În termenul promis (11.09.2020/17:24) au ajuns la mine şi documentele care însoţesc petiţia trimisă de CMIPB spre competentă soluţionare la STB şi la ENEL (E-Distribuţie Muntenia).

 

Uite că se poate! După o tentativă de fuşereală Compania Municipală Iluminat Public Bucureşti a revenit pe drumul cel drept, mai anevoios, dar drept.

Tăcerea Societăţii de Transport Bucureşti m-a stimulat să perseverez şi să mai sun o dată deşteptarea, ceva mai apăsat, cu speranţa că vor reacţiona, măcar şi pentru a mă înjura. Am făcut-o miercuri 09.09.2020/21:18.

„S-au scurs 7 (şapte) zile calendaristice şi 5 (cinci) zile lucrătoare de când v-am trimis prin e-mail (02.09.2020/20:57) petiţia Sesizare pericol public, fără să primesc confirmarea înregistrării acesteia (număr şi dată), aşa cum stabilesc reglementările legale, căci obligaţiile morale şi profesionale vă sunt cu desăvârşire străine.

V-am scris din nou în ziua de 04.09.2020/21:01 un alt e-mail cu subiectul Revenire la petiţia Sesizare pericol public cu speranţa că vă veţi face datoria şi îmi veţi înlătura impresia că m-am adresat în pustie, dar degeaba.

În plus, aţi primit spre ştiinţă toată corespondenţa purtată pe tema confirmare – înregistrare petiţie cu CMIPB, cealaltă parte sesizată alături de dumneavoastră în chestiunea „PERICOLULUI PUBLIC pe care îl reprezintă stâlpii de beton degradaţi din reţeaua de transport electric ŞI/SAU iluminat stradal”. Deci sunteţi în cunoştinţă de cauză!

Acum mă aflu în situaţia de a face o Revenire la revenire la petiţia Sesizare pericol public. Tăcerea dumneavostră este expresia dispreţului cu care îi trataţi pe cei datorită cărora existaţi şi vă încasaţi salariile.

Vă jucaţi de-a aruncarea gunoiului peste gard, nu înţelelegeţi că pericolul sesizat este iminent, refuzaţi ostentativ dialogul reglementat legal cu petentul şi credeţi că aţi scăpat. În curând vă va bântui încă un stâlp la fel de periculos aflat în aceeaşi zonă. Cât timp dumneavoastră vă scărpinaţi după ureche doar Bunul Dumnezeu va evita o tragedie. Oamenii sunt nevolnici!

Vă solicit imperativ să-mi confirmaţi fără întârziere primirea şi înregistrarea petiţiei (număr şi dată)!

Să auzim de bine!
Dan Constantin MOCANU”

În plus, am implicat doar pentru a fi informaţi directorul general al STB şi primăria Municipiului Bucureşti cărora le-am redirecţionat mesajul:

„Subsemnatul Dan Constantin MOCANU, domiciliat în Bucureşti, …. , tel. … , e-mail: …, vă supun atenţiei, doar spre ştiinţă, ultimul episod al unei corespondenţe pe care o port cu nişte „reprezentanţi” ai STB. E bine să aflaţi uneori ce se mai întâmplă prin birourile companiei.

Să auzim de bine!
Dan Constantin MOCANU”

„Subiect: Petiţia înregistrată la PMB cu nr. 1878912/03.09.2020

Subsemnatul Dan Constantin MOCANU, domiciliat în Bucureşti, , tel. …. , e-mail: … vă supun atenţiei, doar spre ştiinţă, ultimul episod al unei corespondenţe pe care o port cu nişte „reprezentanţi” ai STB. E bine să aflaţi cum tratează importanta companie municipală o petiţie referitoare la „PERICOLUL PUBLIC pe care îl reprezintă stâlpii de beton degradaţi din reţeaua de transport electric ŞI/SAU iluminat stradal”

Să auzim de bine!
Dan Constantin MOCANU”

PMB a înregistrat revenirea la revenire şi m-a înştiinţat. De la STB numai tăcere.

Aşa arăta situaţia vineri 11 septembrie 2020 la ora 21:30. A doua zi, sâmbătă 12 septembrie, împins de nevoi am luat calea Bucureştilor pe „Şoseaua Calea Bucureşti” aşa cum oficial se numeşte în comuna mea drumul ce duce spre capitală.

În mod voit mi-am croit traseul prin intersecţia devenită coşmarul unora aflaţi în slujba bucureştenilor la STB şi CMIPB. Ajuns la faţa locului am încasat un nou şoc. Stâlpul de la semafor nu mai era acolo unde îl lăsasem marţi, 08.09.2020/11:00 când l-am văzut pentru ultima dată.

L-au tăiat! Slavă Ţie Doamne!

Nu ştiu care dintre cei implicaţi în tărăşenie (STB, ENEL CMIPB) a înfăptuit minunea şi nici când. Oricum în intervalul 08.09.2020 – 12.09.2020. Vom afla!

Cel care a făcut-o nu se poate bucura de felicitări pentru operativitatea cu care a intervenit. S-a trezit în faţă cu fotografia propriei nemernicii, s-a speriat de ce a văzut şi de frică a sărit să ascundă imediat gunoiul. Nu e nimic nou sub soare. Cel puţin eu am mai trăit experienţe similare. Voi desluşi public acest comportament nedemn şi ruşinos după primirea tuturor răspunsurilor oficiale. Dacă nu le primesc, va fi cu atât mai bine. Voi avea toată libertatea.

Până atunci salut cu reţinere aparenta eliminare a primejdiei de la semafor şi sunt obligat să observ două „fleacuri”:

• Pricepuţii executanţi au abandonat resturile de beton pe spaţiul verde că doar nu e ograda lor!

• Panoul cu cele patru indicatoare de direcţie plus indicatorul rutier de reglementare a priorităţii în intersecţie a fost demontat de pe ruina ce urma să fie înlăturată şi sprijinit, doar sprijinit, de stâlpul cu semafor. O pală mai însufleţită de vânt îl proiectează direct pe carosabil!

O altă primejdie aşteaptă la semafor… prostia, incompetenţa şi ticăloşia tot prin birouri!