despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

cu bordura vopsită

De curînd, ca să nu mai poată zice nimenea că-n sectorul 5 nu se face treabă, s-a pornit o necesară acțiune de îngrijire și înfrumusețare a bulevardelor principale.

S-au refăcut gazoanele, sistemele de irigații și…

… și…

… și țineți-vă bine!

S-au vopsit bordurile!

N-au fost construite aliniamente de beton, n-au fost ridicate alte rînduri de borduri ca-n celelalte sectoare – asta e drept.

Nu: vechile borduri, alea sparte, năruite, știrbite și hîite au fost vopsite maniacal: una albă, una roșie; una albă, una roșie; una albă, una roșie!

… de te ia capul cînd le vezi și nici nu mai știi unde ești – oi fi ajuns în vreun poligon auto? te apropii de vamă? vine maioru-n inspecție?

Este cumplit să le vezi, apăsător și enervant; iar folosul adus traficului nu există: șoferii nu-s mai atenți ci dimpotrivă, mai distrași de succesiunea idioată și stridentă de culori. Cum ar veni, aceste borduri vopsite ajung să fie un pericol pentru toată lumea.

Da’ ce contează! S-a făcut.

o porcărie de cartier

… văd că revine moda aceea tîmpită și plină de dispreț de a opri mijloacele de transport între stații pentru cîteva minute bune pentru a se face controale.

Mergi frumos în autobuz și de-o dată vezi că se oprește și năvălește o haită de pîndari – controlori și gabori.

Firește, genul ăsta de acțiuni nu prea se petrece în Centru, ci mai pe la periferie, acolo unde oamenii pot fi umiliți mai ușor.

Pretextul e, desigur, acela că taman la periferie călătorii nu prea plătesc bilet.

Dar nu sîntem în Coreea de Nord: controalele n-au decît să se facă în timpul mersului și dacă e nevoie de poliție pentru ajutor, controlorii să fie însoțiți de poliție în timpul mersului.

Și-așa mijloacele de transport merg încet și-s blocate în trafic: să mai stai cîteva minute-n plus, pentru ca oamenii să fie controlați, e o porcărie – una mare de tot.

parcarea e, firește, pentru mașini

Pentru folosul tuturor celor care vin în „Orășelul Copiilor” primăria din Sectorul 4 a construit o parcare destul de îndestulătoare pe Șoseaua Olteniței, mai jos de cimitire – pe locul fostelor sere ale Adminstrației Domeniului Public.

… dacă adăugăm și parcarea din vale, dispre Palatul Pionierilor, vedem că, în sfîrșit, devine tot mai civilizat să ajungi în parc.

Ce păcat că, la fel ca la orice altă idee venită din partea unei administrații locale, ne izbește taman amănuntul care-o transformă într-o mizerie.

Firește, o mizerie la adresa omului!

Vedeți voi, cînd au construit parcarea asta, și-or fi zis că e pentru mașini – ceea ce-i adevărat; dar au uitat că-n mașinile astea-s… oameni!

Așa că au construit acces pentru mașini: dar pentru oamenii care, după ce parchează frumos aici, se duc apoi în parc… n-au mai construit și-un trotuar!

Așa că toți oamenii, ca să iasă din parcare, trebuie s-o ia pe stradă, pe unde vin mașinile.

ce de mizerie.

Fuse un weekend plin în București, așa cum îi șade lui bine acuma, pe-nceput de vreme călduroasă. Se ținu „Noaptea muzeelor”, fură concerte, mitinguri – e la mintea cocoșului că atîta amar de populație care iese pe stradă face nu doar buluceală, ci și mizerie.

Nu se poate altminterea: oamenii vor să se simtă bine, să bea un suc, să-și cumpere ceva delicios!

Ca urmare, duminecă seara centrul era plin de gunoaiele nestrînse cum trebuie.

Mă oprii în frumoasa grădină a Ateneului, acolo unde iureșul orașului se stinge frumos, la ceasul asfințitului.

Și mă-ngrozii de uriașa cantitate de mizerie aruncată pe jos, pe lîngă coșurile de gunoi pline.

Și să mă iertați: mă-ngrozii de nenumăratele cutii de ecleruri cumpărate de la „French revolution”, magazinașul celebru de lîngă Ateneu.

Nu, nu erau aruncate pe jos nici cartoane de mici, nici cutii de bere ieftină, nici coji de salam, nici pungi de semințe – erau cutii de ecleruri dintr-acelea care se vînd cu 16 lei bucata!

Nu-nțeleg, îmi pare rău că nu-nțeleg: cine are bani să dea 16 lei pe un ecler bun înseamnă că nu-i chiar așa, un fitecine. Ai putea zice, fără să-ți chinui prea mult creierul, că cine-și permite această mică tratație înțelege că nu trebuie s-arunci nimic pe jos!

La dracu: e coșul de gunoi plin? Ghinion: te duci o sută de metri mai încolo și-oi găsi altul care nu-i plin.

o duzină de piețe

Mare procopseală n-are Capitala de pe urma locurilor sale largi, publice.

Piața Unirii de azi e – culmea! – mai interesantă și mai prielnică adăstării decît în istorie: o fi distrus Ceaușescu tot centrul și l-a impregnat cu arhitectură greoaie, dar nici una din fețele pieței de dinainte n-avea vreo cine știe ce frumusețe. Părculețul actual e destul de agreabil iar zona de fîntîni, după refacerea de anul trecut, începe să se transforme într-un punct de interes citadin nu numai pentru turiști și să poată fi folosită ca punct de întîlnire.

Din fericire, zona de promenadă a bulevardului Unirii a-nceput să capete o splendidă dimensiune omenească în ultimii ani, mai ales pe partea cu malul Dîmboviței!

Piața Constituției – artificială creație ceaușistă, pe calapodul măreției megalomane – nu are nici măcar un punct prietenos, turistic și nici o continuare directă spre Casa Republicii. Tîrgurile sezoniere, concertele ocazionale o mai umanizează prea rar: în restul vremii e folosită ca parcare peste zi și punct de întîlnire al feluritor automobiliști seara. La capătul uriașului bulevard ce taie Centrul, găsim Piața Alba Iulia, care nu este decît un giratoriu-parcare nevalorificat, deși vecinătatea abundă de restaurante și terase.

Piața Universității – zona aia cu statuile – deși o prelungire neartificială a Centrului Vechi, n-a reușit încă să devină o piață publică, veselă, unde oamenii să se-adune și să se-aștepte. Organizarea de mici evenimente, expoziții temporare, tîrgulețe și alte-alea ar ajuta mult; din păcate, toate astea se-ntîmplă prea rar.

Piața Victoriei e doar un pustiu împărțit între o parcare și o stupidă zonă asfaltată, care nu folosește nimănui. N-ar fi nici o pierdere să se aștearnă un gazon strașnic peste drum de Palatul Victoria.

Piața Aviatorilor a ajuns o junglă idioată, cu copaci ușchiți, cărora șoferul nu poate decît să le dea roată gîndindu-se la ce-au fost puși acolo. Ce să zici? Gogoloiul central a fost umplut cu ceva; vechea configurație interbelică era pe măsura vremii – deșert uriaș, prielnic pentru parade… și atît.

Piața Romană nici măcar nu merită pomenită, e doar un culoar de trecere neîmbogățit de nimica – atît.

Piața Arcului de Triumf – echilibrată și agreabilă vizual – este aproape inaccesibilă pietonului dornic să viziteze monumentul central.

Piața dintre Ateneu și fostul C. C. al P. C. R. – exceptînd parcarea care, din cînd în cînd, face loc unor evenimente drăguțe – este destul de umană, deși e împărțită, neinspirat, în zone cu ritmuri diferite. Măcar oamenii pot sta-n liniște sub burta calului care-l poartă-n spinare pe regele Carol I și se pot distra în jurul monumentului ca o țepușă dedicat Revoluției. Bineînțeles, cînd Ministerul de Interne va catadicsi să desființeze uriașa sa parcare care a ocupat un spațiu imens, zona va deveni cu adevărat plăcută!

Un locșor drăguț pentru oameni este – mai ales cînd funcționează fîntîna arteziană – piațeta din fața C. C. A., oferind o perspectivă cuminte Bulevardului și Căii Victoriei de pe treptele ce duc spre restaurant.

Piața de la intrarea-n Parcul Carol, cea care adăposteșe fîntîna Zodiacului, este parcare și nimic altceva; pe o trotuar se mai ține-n weekend un tîrg al anticarilor și-n timpul săptămînii se adună elevii școlilor de șoferi care trebuie să dea examenul auto.

Esplanada din fața Academiei Militare rămîne un punct de belvedere interesant, dar nu îndeajuns de valoificat ca spațiu public. Jos, în stradă, se ține o piață volantă care nu contribuie nicidecum la umanizarea zonei.

Cea mai recentă adăugare a unui spațiu larg din Capitală este cea de pe artera Buzești-Berzei: la intersecția cu Mircea Vulcănescu s-a născut o piață rotundă supradimensionată inutil de greu de străbătut de către pieton și înfiorător de plictisitoare, din care – măcar atît! – s-a tăiat o arteră nouă spre Gară.

Listă de articole selecționate despre urbanism și infrastructură – aici

Doar că nu-i simplu

Începură vremuri încurcate: alegeri europarlamentare acuș-acuș, prezidențiale la toamnă…

… și locale peste un an.

Ce mai e un an, cînd te gîndești cîți om fi pierdut deja-n Capitală?

„Om vedea noi ce-om face!” par a-și zice cu toții – cei implicați în politica Bucureștiului.

Pîn’la urmă, avînd asemenea primari de mai mare rușinea, ți-ai putea zice că nu-i mare scofală să scapi de ei.

Din păcate, argumentul gugumăniei nu șade-n picioare; or fi primarii ăștia proști, da tare cred c-ar fi cuminte să-ncepem să știm deja care-s ceilalți – cei care nu-s gugumani, carevasăzică.

Nu ne place de heirupiștii Băluță și Negoiță? Nu-i bai; dar cine-i combate la sectoarele 3 și 4?

Ne e rușine cu anonimii și nepricopsiții de primari din sectoarele 1, 2, 5 și 6? Nemaipomenit; dar cine se ridică să spele rușinea?

Ne vine greața cînd ne gîndim la Primarul Capitalei, Gabriela Firea? Bun; cine-i, atunci, omul care vine să facă ceva, care vrea să facă ceva?

Cu siguranță putem spune că opoziția în Capitală este U.S.R.; nu P.N.L. – ocupat pe alocuri să fie partener constructiv și care, la ultimele alegeri, n-a fost în stare să-și găsească nici măcar un candidat pentru Primărie!

Foarte bine! Cu atît mai mult avem pretenții – da, de la oamenii onești și deștepți avem mai multe pretenții decît de la ăilanți.

Da, fiindcă a trecut vremea-n care era de-ajuns să spui „ăia nu fac bine!” – acuma, mai ales după un exercițiu administrativ de trei ani de zile, ți se cam cere să spui clar „cum o să facem noi bine”.

Cam e momentul: Capitala trebuie luată-n serios.

Acuma să vedem și capitolul ăla scîrbos, care-ncepe cu „doar că…”

Doar că nu-i simplu.

Vedeți voi, este cumplit pentru Opoziție să ajungă la noi cu ce-are de spus. Urîte ghidușii se petrec în presă – la absolut toate nivelurile ei – cînd e vorba s-o țină-n brațe pe Gabriela Firea: ea poate veni oricînd, la orice televiziune, să spună orice, fără a-i fi pus la îndoială nici un cuvînt.

În ziarul „Libertatea” nu găsim nimic critic la adresa Primarului General; ba, cînd se mai zvonește ceva nasol prin alte locuri, apare pe-aici imediat cîte un material despre ce bani se mai aruncă numai în Sectorul 5…

Nimic rău nici pe blogul „Tolo” – nu că actuala administrație locală n-ar fi printre cele mai dușmănoase la adresa presei mici, independente.

… pe blogul „Petreanu” n-a apărut niciodată vreo strîmbă mititică despre Gabriela Firea; autorul nu pierde vreo ocazie să se-arate contra P.S.D. dar – ce-ntîmplare! -, spre deosebire de restul concetățenilor, căsătoria lui a fost oficiată de Primarul General în persoană.

Caru’ cu bere

… uite c-a mai trecut un an! Și s-au făcut șase de cînd Caru’ cu bere ține această uriașă „terasă” artificială sub pretextul renovării clădirii.

Cum să te grăbești să demontezi fierătania? Păi, afară se pot înghesui mai peste 40 de mese – ia să facem socoteala cîți mușterii are restaurantul și ne dăm seama că n-are nici un chef să renunțe la atîta cîștig…

Ce-i drept, fațada-i gata renovată; frumoasă e! Dar nu-i așa că nici nu se vede? Atît de mare-i „terasa”. În spatele clădirii, pe Lipscani, șantierul este, desigur, mult mai discret.

 

gura păcătosului!

Frumoasă clădire, Facultatea de teologie! Mai ales cînd te uiți la ea din stradă și-i vezi eleganta, inspirata și încîntătoarea firmă de plastic, de pe care – probabil dintr-o scăpare – lipsesc doar literele „SRL”

Statuile de pe acoperiș zac și acum în buruiene, nu le-a mai pus nimenea la loc; n-are Biserica bani, maică, pentru prostii d-astea.

o stație care ar putea fi folositoare

Este-n București un autobuz numit 361.

Merge din Băneasa – din zona comercială – pîn’la Unirii.

Din cînd în cînd chiar are și ceva călători.

Cu siguranță ar fi mult mai folositor dacă ar și opri acolo unde oamenii ar avea nevoie!

În buna tradiție a transportului nostru public însă, autobuzul ăsta nu face stație unde trebuie.

Cînd trece prin Piața Victoriei, oprește undeva-nainte, pe Kiseleff; dar n-ar opri și el la intrarea pe Calea Victoriei, de unde să-l poți lua și tu dacă n-ai chef să mergi pe jos înspre Amzei, Ateneu și așa mai departe!

Nu că n-ar fi stație – este; dar e stația unui autobuz expres și… 361 uite că nu oprește.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici

Avertizare de călătorie: sectorul 4

Sectorul 4 al Capitalei o să ajungă, cît de curînd, pe lista de care se-ngrijește Ministerul de Externe – aceea cu locuri unde e periculos să pleci în vacanță.

Din fericire, n-o să te ia nimeni ostatic prin Berceni: măcar atît.

Dar pentru un cetățean nevinovat bucureștean o să fie ditai bătaia de cap să dea pe aici.

În avîntul primăriei de sector s-au construit fel de fel de parcaje; băștinașii or ști ei dacă-s ale lor, dacă-s cu plată, dacă poți „să-ți lași mașina și tu acolo juma’ de oră”, dacă nu cumva ți se aruncă pe capotă un butoi cu smoală topită ori mai știu eu ce.

Asta-i și ideea: ajungînd în Sectorul 4… nu mai știi ce trebuie să faci și ce să nu faci.

Asta din cauza noilor obiceiuri, din cauza noilor instituții înființate, din cauza atîtor schimbări…

Fel de fel de mașini pe care scrie „PATRULA STRADALĂ” bîntuie pe străzi… ce-i aia, ce face, apără oamenii sau apără șoferii?

Citim în ziare despre țări îndepărtate cu conduse de tirani unde ajungi la-nchisoare dacă tragi o bășină pe stradă, dar e de-ajuns s-o luăm de la Unirii-n sus ca să descoperim nebunia.