despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
 Credem că cea mai mare porcărie pe care sîntem siliți s-o-nghițim vine de la șofer: el parchează aiurea, el circulă pe trotuar, el dă să te calce pe zebră.
În realitate, pîn’ s-ajungi la colțul blocului unde te-așteaptă primul șofer mitocan, o iei peste bot de la alții…
Curierul pe bicicletă care-ți dă brînci, hăbăucul pe trotinetă care crede că tot orașul e al lui: tot așa.
Ne obișnuim acuma c-o mitocănie nouă; ce-i drept e una ecologică, una care-i grijulie cu viitorul.
Mitocănia scuterelor electrice de închiriat „Blinkee.city” care încep să fie lăsate absolut oriunde și cît mai deranjant cu putință.
Dacă atunci cînd îs lăsate de-an boulea pe stradă trotinetele electrice în regim de sharing pot fi ocolite, mutate sau – asta e! – aruncate peste gard, scuterele rămîn să încurce oamenii și n-ai ce le face.
Listă de articole selecționate despre conviețuirea bucureșteană – aici.
 O dimineață frumoasă, răcoroasă, norocoasă.
Găsim pe fiecare mașină din parcare cîte-un cadouaș de la un candidat la primăria sectorului 5.
Dar ce candidat!
Nimeni altul decît fostul primar al sectorului 4; deși a mai slăbit, încă-i dă mîna să fie „5 candidați într-un singur om”.
Am citit bine – 5 candidați, nu 5 condamnați.
Am citit bine și mai departe, unde scrie că „miroase a primar gospodar” – nu miroase nici a primar, nu miroase nici a gospodar.
Miroase a carne de om ars – și mirosul ăsta n-ar trebui să se ducă niciodată.
Cu mizeria pe mizerie călcînd, un „cetățean” care în lupta împotriva rahaților de stăpîni de cîini a spurcat permanent cu vopsea un trotuar întreg.
 Măi stimați concetățeni, băi flăcăi și fete, bre moși și babe!
Lucrurile merg – niciodată așa de bine ca acum.
După cum știe fitecine, locurile de joacă și părculețele îs închise de ceva vreme: ca să nu se răspîndească spurcatul de virus între copii, părinți și bunici.
Bun așa!
Ca atare toți copiii, părinții și bunicii ăștia se strîng pe stradă atuncea cînd trebuie să iasă la joacă, plimbare și stat împreună.
Asta e!
Dar, cu toate că locurile de joacă stau închise, mai în fiecare zi vine cineva să dea cu mătura prin ele (deși nu are cine să le murdărească) și să golească coșurile de gunoi (deși nu are cine să le umple).
În tot acest timp însă, coșurile de gunoi de pe stradă dau pe dinafară de mizerie… și nu le golește nimeni.
Și nici pe stradă – acolo unde s-au mutat acuma oamenii care n-au altundeva să iasă – nu dă cu mătura nimeni.
Așa merg lucrurile – nu se poate altfel, să știți.
Nu: nu se poate.
scris de Ando
De foarte mult timp Biblioteca Digitală a Bucureştilor (www.digibuc.ro) nu funcţionează!
Dintr-o inimaginabilă şi (încă) nesancţionată bătaie de joc faţă de contribuabil (respectiva pagină este gestionată de Biblioteca Metropolitană, bibliotecă aflată în subordinea Primăriei Generale) nici măcar în perioada acestei nenorocite pandemii care blochează oamenii în case, nu s-a deblocat accesul la arhivă.
Acum, când mari instituţii de pe mapamond (muzee, filarmonici, teatre etc.) se dau peste cap să ofere oamenilor sechestraţi acces la cât mai multe proiecte culturale online, la noi digibuc zace într-o cruntă înţepeneală, din cauze nedesluşite încă.
Degeaba s-a făcut o petiţie colectivă, degeaba s-a făcut o interpelare chiar de la nivel parlamentar – degeaba curg reproşurile oamenilor interesaţi… nimic nu s-a mişcat!
Eu, unul, de exemplu (deşi, la urma urmei, vorbim de banul public prost gestionat), nu am văzut măcar un răspuns din acela, redactat în stil „limbă de lemn”, din partea Direcţiei Cultură, Invăţământ, Turism din P.M.B. care, conform R.O.F., are în coordonare directă Biblioteca Metropolitană. Ba nu, era să uit! Din când în când, se mai schimbă conţinutul anunţului de „nefuncţionare” de pe site-ul digibuc.
Mă întreb: oare cum trebuie procedat? Cine are adevărata competenţă pentru a interveni efectiv şi a debloca această situaţie penibilă?
Cine nu știe treptele din Cotroceni, ce coboară de pe cornișa Pandurilor? Iată-le din nou în reparații capitale, la 11 ani de la precedenta intervenție.
 
Se lucrează cumplit de prost, vom avea în continuare trepte inegale, abrupte, neîndeajuns de late.
În rest, cam aceeași mizerie-n zona părculețului Romniceanu.
Așa cum ne știm și ne cunoaștem prea bine, ușa din față o ținem pentru ocazii și mosafiri.
În restul timpului oamenii de rînd n-au decît s-ocolească prin dos.
Nici n-are rost să mai documentăm asta din punct de vedere istoric deși, la o adică, ăi de la Muzeul Țăranului s-or pricepe la antropologii dintr-astea. Chiar cred că se pricep, întrucît le și aplică!
Ca-n fiecare an, la Muzeul Țăranului se ține tîrgul de mărțișoare, în care se intra prin strada Monetăriei. Întrucît acum se lucrează la trotuar și la poartă, vizitatorii tîrgului nu mai pot intra pe-aici, ci-s puși să ocolească clădirea și să intre din Kiseleff, pe aleea dinspre Antipa.
O deviere-n plus – sîntem obișnuiți cu asta, ca bucureșteni și implicit țărani ce sîntem cu toții.
Da’ țărănismul veritabil ne izbește cînd vedem că intrarea dinspre Mihalache, de vizavi de Filantropia, e-ncuiată. C-așa-i la noi la țară.
Așa că, dac-ai ratat intrarea din Kiseleff, mai dai o tură, fiindcă n-ai de unde să știi că cea din Monetăriei e-nchisă…
La opt lei intrarea la t]rg, zău că ar putea pune și aici un chioșc de bilete și să deschidă poarta oamenilor.
 Cine se plimbă prin Centrul Vechi nu se poate să nu se scîrbească de multitudinea de încropeli apărute-n fața barurilor și restaurantelor: niște improvizații învelite-n plastic demne de anii ’90.
Sînt aprozare, sînt stații de autobuz în cîmp mai elegante!
Dar ce să fie înăuntru, în aceste sere mondene?
Ce să fie – fumătorii sînt!
Că doar nu puteau fi lăsați să dîrdîie-n stradă, sub aparatele de încălzit, înveliți în pături!
Ca să poată ședea iar fumătorii-n tricou la masă și iarna s-au inventat aceste mizerii de „terase acoperite”, aceste oribile încropeli de doi bani care strică, estetic, și ce mai era nestricat în Centrul Vechi.
Că doar mie mi se pare pe undeva idiot ca fumatul să aibă loc într-un spațiu închis pe toate părțile cu folie de plastic, e altă poveste.
FUMATUL FACE RĂU
 În timp ce oamenii se uită seara la televizor – căzu Guvernul, se-alese Președintele, se poticniră toți din Partidul Social Democrat – lucrurile merg; merg bine.
… habar chiar n-avem cît de bine merg!
Administrația locală, duduie; repede, lacom și fără o clipă de răgaz, în fiecare primărie bucureșteană.
Primăria – sau mai degrabă primarul – Sectorului 5 vrea să-și facă niște societăți comerciale pe acțiuni: și-ți stă mintea-n loc cînd vezi ce nume vrea să le dea:
„INFRASTRUCTURĂ DF5.”
„SALUBRIZARE FAPTE 5”
Doamne, dacă un sfert din duduiala asta ar fi fost îndreptată spre bunul-mers al lucurilor, spre bunăstarea cetățeanului, am fi dus-o chiar omenește.
… oricum te-ai uita la clădirea asta, nu poate fi altminterea decît urîtă, boccie, tîmpită și de tot rahatul. Dacă ar fi ridicată undeva, la vreo patruzeci de kilometri de orice oraș, la o margine de autostradă, hai c-ai putea zice că ar fi un siloz interesant, un onorabil depozit de electrocasnice sau o folositoare piscină acoperită… Dar nu!
Clădirea asta nu-i altceva decît noul sediu al… Universității din București, construit pe șoseaua Pandurilor!
Este uimitoare scrînteala instituțiilor publice de la care – vorba aia! – ai avea pretenții. Conservatorul bucureștean și-a ridicat, în coasta Cișmigiului, o hală idioată:
Mare mizerie, bă.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
Credem că cea mai mare porcărie pe care sîntem siliți s-o-nghițim vine de la șofer: el parchează aiurea, el circulă pe trotuar, el dă să te calce pe zebră.
comentarii