despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
 Fuse un weekend plin în București, așa cum îi șade lui bine acuma, pe-nceput de vreme călduroasă. Se ținu „Noaptea muzeelor”, fură concerte, mitinguri – e la mintea cocoșului că atîta amar de populație care iese pe stradă face nu doar buluceală, ci și mizerie.
Nu se poate altminterea: oamenii vor să se simtă bine, să bea un suc, să-și cumpere ceva delicios!
Ca urmare, duminecă seara centrul era plin de gunoaiele nestrînse cum trebuie.
Mă oprii în frumoasa grădină a Ateneului, acolo unde iureșul orașului se stinge frumos, la ceasul asfințitului.
Și mă-ngrozii de uriașa cantitate de mizerie aruncată pe jos, pe lîngă coșurile de gunoi pline.
Și să mă iertați: mă-ngrozii de nenumăratele cutii de ecleruri cumpărate de la „French revolution”, magazinașul celebru de lîngă Ateneu.
Nu, nu erau aruncate pe jos nici cartoane de mici, nici cutii de bere ieftină, nici coji de salam, nici pungi de semințe – erau cutii de ecleruri dintr-acelea care se vînd cu 16 lei bucata!
Nu-nțeleg, îmi pare rău că nu-nțeleg: cine are bani să dea 16 lei pe un ecler bun înseamnă că nu-i chiar așa, un fitecine. Ai putea zice, fără să-ți chinui prea mult creierul, că cine-și permite această mică tratație înțelege că nu trebuie s-arunci nimic pe jos!
La dracu: e coșul de gunoi plin? Ghinion: te duci o sută de metri mai încolo și-oi găsi altul care nu-i plin.
Mare procopseală n-are Capitala de pe urma locurilor sale largi, publice.
Piața Unirii de azi e – culmea! – mai interesantă și mai prielnică adăstării decît în istorie: o fi distrus Ceaușescu tot centrul și l-a impregnat cu arhitectură greoaie, dar nici una din fețele pieței de dinainte n-avea vreo cine știe ce frumusețe. Părculețul actual e destul de agreabil iar zona de fîntîni, după refacerea de anul trecut, începe să se transforme într-un punct de interes citadin nu numai pentru turiști și să poată fi folosită ca punct de întîlnire.
Din fericire, zona de promenadă a bulevardului Unirii a-nceput să capete o splendidă dimensiune omenească în ultimii ani, mai ales pe partea cu malul Dîmboviței!
Piața Constituției – artificială creație ceaușistă, pe calapodul măreției megalomane – nu are nici măcar un punct prietenos, turistic și nici o continuare directă spre Casa Republicii. Tîrgurile sezoniere, concertele ocazionale o mai umanizează prea rar: în restul vremii e folosită ca parcare peste zi și punct de întîlnire al feluritor automobiliști seara. La capătul uriașului bulevard ce taie Centrul, găsim Piața Alba Iulia, care nu este decît un giratoriu-parcare nevalorificat, deși vecinătatea abundă de restaurante și terase.
Piața Universității – zona aia cu statuile – deși o prelungire neartificială a Centrului Vechi, n-a reușit încă să devină o piață publică, veselă, unde oamenii să se-adune și să se-aștepte. Organizarea de mici evenimente, expoziții temporare, tîrgulețe și alte-alea ar ajuta mult; din păcate, toate astea se-ntîmplă prea rar.
Piața Victoriei e doar un pustiu împărțit între o parcare și o stupidă zonă asfaltată, care nu folosește nimănui. N-ar fi nici o pierdere să se aștearnă un gazon strașnic peste drum de Palatul Victoria.
Piața Aviatorilor a ajuns o junglă idioată, cu copaci ușchiți, cărora șoferul nu poate decît să le dea roată gîndindu-se la ce-au fost puși acolo. Ce să zici? Gogoloiul central a fost umplut cu ceva; vechea configurație interbelică era pe măsura vremii – deșert uriaș, prielnic pentru parade… și atît.
Piața Romană nici măcar nu merită pomenită, e doar un culoar de trecere neîmbogățit de nimica – atît.
Piața Arcului de Triumf – echilibrată și agreabilă vizual – este inaccesibilă în continuare pietonului dornic să viziteze monumentul central.
Piața dintre Ateneu și fostul C. C. al P. C. R. – exceptînd parcarea care, din cînd în cînd, face loc unor evenimente drăguțe – este destul de umană, deși e împărțită, neinspirat, în zone cu ritmuri diferite. Măcar oamenii pot sta-n liniște sub burta calului care-l poartă-n spinare pe regele Carol I și se pot distra în jurul monumentului ca o țepușă dedicat Revoluției. Bineînțeles, cînd Ministerul de Interne va catadicsi să desființeze uriașa sa parcare care a ocupat un spațiu imens, zona va deveni cu adevărat plăcută!
Un locșor drăguț pentru oameni este – mai ales cînd funcționează fîntîna arteziană – piațeta din fața C. C. A., oferind o perspectivă cuminte Bulevardului și Căii Victoriei de pe treptele ce duc spre restaurant.
Piața de la intrarea-n Parcul Carol, cea care adăposteșe fîntîna Zodiacului, este parcare și nimic altceva; pe o trotuar se mai ține-n weekend un tîrg al anticarilor și-n timpul săptămînii se adună elevii școlilor de șoferi care trebuie să dea examenul auto.
Esplanada din fața Academiei Militare rămîne un punct de belvedere interesant, dar nu îndeajuns de valoificat ca spațiu public. Jos, în stradă, se ține o piață volantă care nu contribuie nicidecum la umanizarea zonei.
Cea mai recentă adăugare a unui spațiu larg din Capitală este cea de pe artera Buzești-Berzei: la intersecția cu Mircea Vulcănescu s-a născut o piață rotundă supradimensionată inutil de greu de străbătut de către pieton și înfiorător de plictisitoare, din care – măcar atît! – s-a tăiat o arteră nouă spre Gară.
Listă de articole selecționate despre urbanism și infrastructură – aici
 Începură vremuri încurcate: alegeri europarlamentare acuș-acuș, prezidențiale la toamnă…
… și locale peste un an.
Ce mai e un an, cînd te gîndești cîți om fi pierdut deja-n Capitală?
„Om vedea noi ce-om face!” par a-și zice cu toții – cei implicați în politica Bucureștiului.
Pîn’la urmă, avînd asemenea primari de mai mare rușinea, ți-ai putea zice că nu-i mare scofală să scapi de ei.
Din păcate, argumentul gugumăniei nu șade-n picioare; or fi primarii ăștia proști, da tare cred c-ar fi cuminte să-ncepem să știm deja care-s ceilalți – cei care nu-s gugumani, carevasăzică.
Nu ne place de heirupiștii Băluță și Negoiță? Nu-i bai; dar cine-i combate la sectoarele 3 și 4?
Ne e rușine cu anonimii și nepricopsiții de primari din sectoarele 1, 2, 5 și 6? Nemaipomenit; dar cine se ridică să spele rușinea?
Ne vine greața cînd ne gîndim la Primarul Capitalei, Gabriela Firea? Bun; cine-i, atunci, omul care vine să facă ceva, care vrea să facă ceva?
Cu siguranță putem spune că opoziția în Capitală este U.S.R.; nu P.N.L. – ocupat pe alocuri să fie partener constructiv și care, la ultimele alegeri, n-a fost în stare să-și găsească nici măcar un candidat pentru Primărie!
Foarte bine! Cu atît mai mult avem pretenții – da, de la oamenii onești și deștepți avem mai multe pretenții decît de la ăilanți.
Da, fiindcă a trecut vremea-n care era de-ajuns să spui „ăia nu fac bine!” – acuma, mai ales după un exercițiu administrativ de trei ani de zile, ți se cam cere să spui clar „cum o să facem noi bine”.
Cam e momentul: Capitala trebuie luată-n serios.
Acuma să vedem și capitolul ăla scîrbos, care-ncepe cu „doar că…”
Doar că nu-i simplu.
Vedeți voi, este cumplit pentru Opoziție să ajungă la noi cu ce-are de spus. Urîte ghidușii se petrec în presă – la absolut toate nivelurile ei – cînd e vorba s-o țină-n brațe pe Gabriela Firea: ea poate veni oricînd, la orice televiziune, să spună orice, fără a-i fi pus la îndoială nici un cuvînt.
În ziarul „Libertatea” nu găsim nimic critic la adresa Primarului General; ba, cînd se mai zvonește ceva nasol prin alte locuri, apare pe-aici imediat cîte un material despre ce bani se mai aruncă numai în Sectorul 5…
Nimic rău nici pe blogul „Tolo” – nu că actuala administrație locală n-ar fi printre cele mai dușmănoase la adresa presei mici, independente.
… pe blogul „Petreanu” n-a apărut niciodată vreo strîmbă mititică despre Gabriela Firea; autorul nu pierde vreo ocazie să se-arate contra P.S.D. dar – ce-ntîmplare! -, spre deosebire de restul concetățenilor, căsătoria lui a fost oficiată de Primarul General în persoană.
… uite c-a mai trecut un an! Și s-au făcut șase de cînd Caru’ cu bere ține această uriașă „terasă” artificială sub pretextul renovării clădirii.
Cum să te grăbești să demontezi fierătania? Păi, afară se pot înghesui mai peste 40 de mese – ia să facem socoteala cîți mușterii are restaurantul și ne dăm seama că n-are nici un chef să renunțe la atîta cîștig…
Ce-i drept, fațada-i gata renovată; frumoasă e! Dar nu-i așa că nici nu se vede? Atît de mare-i „terasa”. În spatele clădirii, pe Lipscani, șantierul este, desigur, mult mai discret.
 
Frumoasă clădire, Facultatea de teologie! Mai ales cînd te uiți la ea din stradă și-i vezi eleganta, inspirata și încîntătoarea firmă de plastic, de pe care – probabil dintr-o scăpare – lipsesc doar literele „SRL”
Statuile de pe acoperiș zac și acum în buruiene, nu le-a mai pus nimenea la loc; n-are Biserica bani, maică, pentru prostii d-astea.
 Este-n București un autobuz numit 361.
Merge din Băneasa – din zona comercială – pîn’la Unirii.
Din cînd în cînd chiar are și ceva călători.
Cu siguranță ar fi mult mai folositor dacă ar și opri acolo unde oamenii ar avea nevoie!
În buna tradiție a transportului nostru public însă, autobuzul ăsta nu face stație unde trebuie.
Cînd trece prin Piața Victoriei, oprește undeva-nainte, pe Kiseleff; dar n-ar opri și el la intrarea pe Calea Victoriei, de unde să-l poți lua și tu dacă n-ai chef să mergi pe jos înspre Amzei, Ateneu și așa mai departe!
Nu că n-ar fi stație – este; dar e stația unui autobuz expres și… 361 uite că nu oprește.
Listă de articole selecționate despre transportul public – aici
Sectorul 4 al Capitalei o să ajungă, cît de curînd, pe lista de care se-ngrijește Ministerul de Externe – aceea cu locuri unde e periculos să pleci în vacanță.
Din fericire, n-o să te ia nimeni ostatic prin Berceni: măcar atît.
Dar pentru un cetățean nevinovat bucureștean o să fie ditai bătaia de cap să dea pe aici.
În avîntul primăriei de sector s-au construit fel de fel de parcaje; băștinașii or ști ei dacă-s ale lor, dacă-s cu plată, dacă poți „să-ți lași mașina și tu acolo juma’ de oră”, dacă nu cumva ți se aruncă pe capotă un butoi cu smoală topită ori mai știu eu ce.
Asta-i și ideea: ajungînd în Sectorul 4… nu mai știi ce trebuie să faci și ce să nu faci.
Asta din cauza noilor obiceiuri, din cauza noilor instituții înființate, din cauza atîtor schimbări…
Fel de fel de mașini pe care scrie „PATRULA STRADALĂ” bîntuie pe străzi… ce-i aia, ce face, apără oamenii sau apără șoferii?
Citim în ziare despre țări îndepărtate cu conduse de tirani unde ajungi la-nchisoare dacă tragi o bășină pe stradă, dar e de-ajuns s-o luăm de la Unirii-n sus ca să descoperim nebunia.
 E așa de cînd îl știu – și-l știu de zeci de ani.
E capătul de linie al troleului 73 și-al autobuzului 313 și se cheamă „Platforma Metalurgiei”.
Aici opresc aceste mijloace de transport în comun și-și leapădă călătorii la cap de linie.
După cum se vede și din imagine, troleul trage pe mijlocul bulevardului Alexandru Obregia, ca să poată dup-aceea să-ntoarcă mai ușor.
Deci, acilișa – în mijlocul bulevarului – sînt obligați să coboare călătorii.
Ce contează că pe lîngă ei trec mașinile-n goană pe banda a treia!
Și, ca să fie treaba și mai nemernică, nu există nici măcar o posibilitate legală de a traversa din mijlocul bulevardului, nici în stînga, nici în dreapta!
Fiindcă nu-i trecere de pietoni! Pînă la trecerea de pietoni cea mai apropiată călătorii ar trebui să meargă ori pe spațiul verde, ori… ați ghicit! pe mijlocul bulevardului.
Listă de articole selecționate despre transportul public – aici
 Ca să nu se vază urît schelele folosite la renovarea fațadei Casei Centrale a Armatei (mă rog, Cercul Militar Național), acestea s-au băgat sub preș.
… pardon: sub mesh.
Se practică și nu-i un capăt de țară; dar zău că prefer o reclamă onestă, decît să văd desfășurarea asta „artistică” înspăimîntătoare.
Acest uriaș cearșaf este o umilință grafică pe care eu nu pot să o descriu. Nu am cuvinte, oameni buni.
Norod, voievozi și bravi ostași – cu toții cu privirile încremenite, tîmpe și goale, așa cum ne-a obișnuit de ani de zile trista mînă a autorului: Valentin Tănase.
Pentru cine se-ntreabă cu ce rost armia română tot recurge la sale serviciile artistice, explicația e simplă.
Valentin Tănase conduce… Studioul de arte plastice al Armatei!
De prost gust nu ne poate apăra nimeni Țara.
 De curînd Societatea de Transport București a făcut publice cîteva idei de „ameliorare” ale serviciilor de tramvai.
Succint, e vorba de desființarea liniilor 8, 34, 35, 42 și 56, precum și modificarea traseelor tramvaielor 11 și 16.
Ai zice, pînă la un punct, că pare a avea o logică – s-ar mai reduce din îngrămădeala de tramvaie pe tronsoane comune de linie. Vedem de multă vreme cum unele tramvaie, pe același tronson, se grăbesc iar altele se plimbă agale, din cauza graficelor proaste și a dispecerizării deficitare. Ai zice că ideea e de a ajuta liniile mari, grele, cu mulți călători…
Doar că cea mai mare parte din aceste desființări vor aduce o îngreunare uriașă a circulației oamenilor.
8 este o linie folositoare, care ajută enorm Ferentariul în orice moment al zilei. Desființarea ei va nenoroci mulți oameni. STB și-ar dori să înființeze un traseu de autobuz care să creeze o legătură necesară Ferentari–13 Septembrie, dar acest autobuz ar sta în trafic… ar sta în orice moment al zilei!
11 va fi trimis pe Ghencea, fără să mai ajungă spre Giurgiului; nu știu dacă e cu adevărat o veste bună; la o adică, cumulat cu desființarea liniei 8, mai bine-ar fi trimis pe Ferentari.
35, deși nu și-a regăsit strălucirea de odinioară, este util – iar desființarea lui va cauza, în zona AFI Cotroceni, transbordări batjocoritoare pentru pasagerii care doresc să continue călătoria pe inelul deservit de linia 1/10!
După 34 nu plînge nimeni și nici după 42. Doar că idioțenia liniei 42 se păstrează; în locul ei se va înființa altă fantomă – 3 – care va merge spre Chitila.
Despre 56 nu știu ce să zic; cu siguranță, însă, ramurile estice ale rețelei de tramvai pot fi și ele regîndite.
Una din cele mai dezamăgitoare idei este aceea a ciuntirii liniei 16. Pe scurt: nu va mai ajunge în oraș, în Centru – se va opri la Obor. În condițiile în care Pipera este supraaglomerată, desființarea legăturii ei directe cu Centrul este de-a dreptul idioată. Soluția este optimizarea cu orice preț a traseului central, prin interzicerea totală a traficului auto pe segmentele înguste ale acestora – Moșilor și Lizeanu!
Pare a se putea găsi, în toată această bulibășeală anunțată de STB, dorința de a se renunța la trasee care, în afara orelor de vîrf, au o încărcare mai degrabă redusă. Cu toate astea la orele de vîrf tramvaiele de pe traseele actuale 8, 11, 16 și 35 sunt folosite cu adevărat de foarte mulți călători.
Nu-mi dau seama cum au fost alese aceste trasee și nu altele. Sînt, oare, mai folositoare linii ca 7 și 27 care se înfundă spre Piața Unirii? E nevoie în continuare ca tramvaiul 46 să piardă juma’ de ceas ocolind prin Piața Victoriei ca să se ducă la Gară… unde nimeni nu-l folosește?
Oameni buni, tocmai punerea pe picioare a tramvaiului ar salva Capitala. În schimb, vedem cum tramvaiul se degradează; că vagoanele sînt, de la o zi la alta, tot mai murdare, mai neîngrijite și că – mai ales! – numărul avariilor este inacceptabil de mare.
Trebuie să ne fie clar că scopul nemărturisit al acestor desființări de linii este ca STB să „jongleze” cît mai poate cu un parc de tramvaie care se degradează și se împuținează într-un ritm accelerat!
Căci mă tem sincer că vechile tramvaiele Tatra o să fie retrase din circulație pentru totdeauna: de ieri n-au mai ieșit pe trasee. Ne-am folosit de ele de 45 de ani.
Listă de articole selecționate despre transportul public – aici
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
Fuse un weekend plin în București, așa cum îi șade lui bine acuma, pe-nceput de vreme călduroasă. Se ținu „Noaptea muzeelor”, fură concerte, mitinguri – e la mintea cocoșului că atîta amar de populație care iese pe stradă face nu doar buluceală, ci și mizerie.
comentarii