despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

7 mașini vechi CXXIV

de Ando, Bobocul și HM

Ne-am mișcat binișor pe vremea pandemiei și – pe lîngă casă – am dibuit zeci de mașini care merită loc în serialul nostru; așa că-l ducem mai departe cu episodul 124.

N-am nici o părere despre Alfa Romeo 146 – doar o avem aici de dragul colecției. Nu-mi pare că moștenește nimica din modelul 33, care chiar zicea ceva. Măcar succesoarea 147 e plăcută privirii.

Să ne bucurăm de o dubă legendară. Cînd a apărut Fordul Transit prima dată, a-nsemnat un pas imens înainte în lumea vehiculelor mici comerciale europene. În sfîrșit, motorul nu mai ședea înăuntrul cabinei – ca la dubele Saviem ori Mercedes – și nici undeva în spate ori dedesubt – ca la celebrele Transportere de la VW. Să zicem că a fost o adaptare extraordinară dubelor americane la nevoile și specificul european; ceva ce-am putea compara cu „adaptarea” Fordului Mustang la Capri. Transitul pe care-l vedem e socotit a doua generație (e drept că prima a avut două faze distincte) și… azi, după mai bine de juma’ de secol de producție, sîntem doar la a patra.

Rămînem în domeniu cu alte două dube ce s-au dovedit trainice: Renault Trafic și Master, chiar din primele serii. Trafic e cea mică; remarcați-i „nasul” alungit; motoarele-s îngrămădite rău în față și grilajul radiatorului a fost împins înainte.

… de la mare spre mic – iată un Espace din generația a doua; cînd s-a lansat, și mașina asta avea un „nas” olecuță mai lung, din aceleași motive.

… și… și mai mic- Renault Twingo; ai zice despre mașinuța asta c-ar fi trebuit să fie făcută de italieni.

N-ar prea trebui să vedem pe dreapta un Nissan Navara – cine știe de ce nu merge. Mai funcțional e Pathfinderul care-i mai vechi.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CXXIII

de Ando, Bobocul și HM

Începem episodul 123 cu o raritate – o Honda Civic (seria a patra) Shuttle; adică ce se-ntîmplă cînd o mașină de serie japoneză primește o variantă de familie care nu prea are de-a face cu exemplarul din care se trage – precum seria Verso a Toyotelor.

Mai departe… pînă la urmă, e aceeași mașină: Golf, cînd e mică; și Jetta cînd i se adaugă un fund.

 

De la seria a treia a Golfului încolo, a apărut și o variantă combi; berlina însă s-a vîndut ca Vento (o știm ca mașină de poliție ani buni după Revoluție împreună cu Renaultul Chamade). Golfului din generația a patra i-a corespuns Bora; întîlnim însă și Golf și Bora la același combi. VW urma să termine cu brambureala Vento-Bora și să revină la Jetta dup-aceea.

 

O mașină care-a-nsemnat mult pentru noi: Dacia Logan. Elegantă ca un cosciug? Sigur. Dar comodă pentru o familie, îndestulătoare pentru nevoile ei și – una peste alta – fiabilă. Ce să mai zici de combi? Bagi șapte măgădăi în MCV și le rămîne loc și pentru lada cu bere.

A fost precedată de modelul Solenza – prima Dacie făcută bine și după care multă lume a oftat cînd a fost oprită din fabricație.

Mergem să vedem două Fiaturi: adică, firește, Fiețeluri, fiindcă marca asta nu prea face altceva decît mașini mici și micuțe.

Nu știu pe nimeni care să zică că-și dorește un Fiat; cu toate astea Fiaturile se vînd de minune-n toată lumea. Avem în episodul de azi un model Uno – o mașină care a fost simplă și reușită – și un Seicento – un strașnic urmaș al Polski Fiatului și construit tot în Polonia.

De altfel, Fiat a fost o mașină care a fost înșurubată cu succes în Europa comunistă, mai ales prin modelele 124 și 125 care au fost fabricate în Uniunea Sovietică, respectiv Iugoslavia și Polonia.

Mai vedem și ceva dintr-un Ford Capri mai nou plus un Scorpio Sierra care – deși decăzut – încă mai impune respect.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

anii ’90 XXV – mărunțișuri

Trei decenii de cînd trăim liber – așa cum se cuvine, așa cum îi e scris omului. Nu strică să privim în urmă, la anii de-nceput, ca să vedem (atunci cînd ni se pare că n-o ducem prea strălucit) de la ce am pornit.

Cum era atunci, cînd nu știam de capul nostru, dar voiam să strălucească toate? Un lucru-i sigur, nu străluceau prea multe: atmosfera mohorîtă de dinainte ne-a însoțit destul de multă vreme: anii ’90 au fost ani cu noroi, cu mizerie, cu decădere, cu destrămare, cu prea multă sărăcie… cu toate astea expuse și exhibate.

Pornim iar într-o călătorie fotografică în atmosfera primilor ani de după Revoluție și vom scoate cîteva mici – foarte mici – înțelesuri din dovezile păstrate. Ne folosim de cîteva din imaginile lui Norihiro Haruta, pline de viață și de Oameni. Aproape-n fiecare găsim un mic ceva ce spune o poveste.

V-am zis că nu erau timpuri frumoase: se trăia greu. Lipsurile continuau. Oamenii ședeau încă la cozi – mai ales pentru lucrurile ieftine.

Două din scenele surprinse în stații ne arată cum se călătorea. Se călătorea prost! Nici un mijloc de transport nu era încălzit iarna, de-abia în 1991 au început să vină autobuze Ikarus ale căror radiatoare funcționau. Vedem și viața și forfota dintr-una din stații: atît de multă lume folosea transportul în comun.

 

Iacătă și altă instituție a societății: sacoșa! Eram încă obișnuiți să găsim greu ce-aveam nevoie, ca magazinele să fie rare și magazinele bune și aprovizionate cum trebuie să fie și mai rare; cine se gîndea că o s-ajungem să ne putem cumpăra totul și orice de la colț, de la doi pași în drum spre casă? Nici chioșcurile nu-ncepuseră încă să funcționeze cum se cade. Așa că să pleci de-acasă cu sacoșele după tine și să străbați juma’ de oraș căutînd ceva era un lucru obișnuit; iar întoarcerea cu ele pline o mică victorie. Să ai o sacoșă trainică, care să te țină ani buni de zile era ceva normal.

 

Trecem la lucruri mai ușurele, cum ar fi mapa asta, care se purta nonșalant, în două dește. Cam din liceu băieții – mai loaze – își permiteau mape, în care băgau un caiet-două; manualele n-aveau decît să fie cărate de fete.

 

Cei mici, săracii, aveau încă ghiozdane-servietă.

O scenă în care vedem un must-have bărăbătesc: espadrilele. Apăruseră de prin ’88, bricolate prin ateliere și vîndute pe sub mînă; erau bineînțeles proaste și de-abia duceau o vară, dar dacă ne gîndim că alternativele oferite de comerțul socialist erau fel de fel de teniși sau pantofi de vară cu talpă de caucuic (unii, fabricați la U.C.R. erau trainici și nu foarte mirositori), espadrilele chiar meritau. Vedem și blugii care se purtau atunci – Italia ’90, Casucci, Pyramid erau mărcile întîlnite pe stradă. Apăruseră deja prespălații, desigur; dispăreau încet bufanții. Ne sar în ochi și două din piesele de rezistență pentru căratul pe umăr: geanta Capris și – în poza color, care nu e a japonezului – sacul cu șnur; ambele intraseră cu cîțiva ani buni înainte pe piață. Dacă era făcut din pînză groasă, hătijacul cu șnur ținea ani de zile. În poza de la-nceput, cu oamenii care încearcă să se urce în autobuzul articulat, vedem și unul din modelele de geacă de iarnă care se produsese de către industria de îmbrăcăminte comunistă.

Poza color ne-arată și cum întorcea tramvaiul 32: odată cu începerea construirii Centrului Civic, legătura Rahovei cu restul orașului a fost distrusă; nici autobuz și nici tramvai nu mai ajungeau la Unirii. După Revoluție tramvaiele pur și simplu dădeau cu spatele și plecau înapoi: erau bidirecționale. Mai apoi s-a construit bucla de întoarcere pe care-o știm și azi.

Dintr-un tramvai umed și friguros, ne rămîn și modelele compostoarelor și ale coșurilor de gunoi care se goleau rotindu-se.

Oamenii se păzeu de frig și de zloată, noroi și bălți. Vedem una din cele mai căutate cizme de cauciuc de dinainte de Revoluție, care nu se producea în Țară. Avea și un ciorap care să țină de cald. În vitrina pozată – cîteva apreskiuri; talpa le era cam alunecoasă, fîșul nu taman impermeabil, dar țineau la tăvăleală.

Nenea ăsta din piață poartă ceas cu curea dublă, în care era băgată și-o busolă mititică.

O amintire a vechii intersecții dintre Berzei și Ștefan Furtună: bloculețul de colț la parterul căruia ființa restaurantul Jupiter, cu o firmă reușită, lucrată îngrijit și de efect. Azi avem aici un sens giratoriu foarte mare.

Așa eram atunci. Și nu era chiar o altă lume.

înțelesuri din alte fotografii: Șerban LăcrițeanuRobert JanakIliaș Duțescu

lista articolelor din seria anilor ’90

7 mașini vechi CXX

de Ando, Bobocul și HM

Episodul 120: tot am găsit mașini. Chiar dacă nu-s vechi, unele-s chiar stricate. Ca Smartul ăsta.

Nu mai mare decît un Smart – în lumea dubițelor – și cu destulă căutare cu 20 și ceva de ani în urmă – Daewoo Damas.

 

O drăcie cu care Lancia căuta segmentul buburuzelor – culmea e că seria Ypsilon chiar a rezistat de-a lungul vremii.

O mașină ce chiar putea fi mișto de tot – în funcție și de cu „ce venea pe ea”Renault Mégane 2. La noi a mers bine varianta sedan, chiar dacă venea mai mult din Turcia.

Un alt Renault – un 5 cu patru uși.

Un Ford Escort vechi, din seria a treia.

Încheiem cu două Lăzi 1500: una ruptă, alta nu.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CXIX

de Ando, Bobocul și HM

Episodul 119, săracul, e deschis de urîțenia asta de Chevrolet Niva – o struțocămilă rusească ce s-ar fi dorit un soi de modernizare a celebrei Lăzi cu-același nume.

Poate era mai frumos să-ncepem cu Volvo-ul 142 ăsta bleu? – nu știm.

Da-i sigur, oricum, că Subaru‘ ăsta Legacy nu merita onoarea asta, chit că nu-i de lepădat.

Cîteva poze de la Dragoş Bora, așa… în doi timpi.

Ne-aducem aminte de o mașinuță englezească – MG F.

Rămînem cît mai jos, așa cum stă bine oricărei mașini sport – cu pozele de la de la Romanian Carspots.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CXVIII

de Ando, Bobocul și HM

Se fac nouă ani de cînd am început seria rablelor și sîntem la episodul 118. Nu ne putem lăuda că marcăm aniversarea cu cine știe ce mașini nemaipomenite, dar n-au intrat zilele-n sac. Ia să vedem ce-avem acuma.

Un Opel Admiral… sau ce-a mai rămas din el. Opelurile „mari” erau botezate Kapitän, Admiral și Diplomat pînă-n anii ’70.

Un Opel Senator (fratele mai mare al Rekordului); după schimbarea numelor din anii ’80-90 (Kadett în Astra, Ascona în Vectra și Rekord în Omega) Senatorul a mai rămas puțin în nomenclator.

Vedem și Omega, chiar în două variante.

 

Cam de-același gabarit și cam efemer cel puțin în Europa, Fordul Taurus:

Cîteva Audi-uri, pe care le luăm de la mic la mare; Quattro, 80, 100.

   

Mare: și-un Jaguar.

… și și mai mare – un Caddillac.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CXVII

de Ando, Bobocul și HM

E episodul 117 și-ncepem un nou an. Ce-am mai găsit? Uite un Chevrolet Chevette (nu demult, am avut același model, dar de la Vauxhall)

… un Mustang deșelat:

După aproape 9 ani de căutări, ne bucurăm să fim… găsiți. Și să găsească și alții mașini pentru noi. Două frumoase BMW de la Romanian Carspots.

… și trei Opeluri Rekord (seriile C și D) de la Abandoned Cars of Romania.

 

Ușurel, spre mașinile vechi „de toate zilele”- trei Trăbănței în trei… stadii.

Tot trei, tot în trei stadii – trei Škodițe 120L:

  

… și-o Ladă într-un studiu foto al lui Dragoş Bora

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CXVI

de Ando, Bobocul și HM

E Crăciunul – înseamnă că primim cadouri, nu? Primim!

… primim de la Dragoş Bora, o Mobră vrednică: stopurile-s model vechi, numărul de înmatriculare „spadă” de pe aripă…

… și – fiindc-avem și noi hambarele noastre, cum se zice – un Volvo Amazon.

… primim de la Adrian Crăciunescu o colecție de Renault 12 Toros – Dacia 1300 turcească, fabricată mai bine decît a noastră:

… și ne delectăm cu încă două Dacii autohtone bine păstrate!

Dintr-atîtea cadouri găsite, unul căruia i-am rătăcit eticheta. Na, c-am uitat cine ne trimise Lăstunul ăsta tare bine-ngrijit!

Din Constanța, o urîtanie de Cadillac Seville… cu bretele.

Rămase-ntr-o curticică, cîteva dube de transport valori.

… și-un Hummer – din prima serie.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CXV

de Ando, Bobocul și HM

Frumoasă deschidere pentru episodul 115: un Imeseu rablagit, dar… cinstit; o bucurie să-i dai roată. L-a găsit Mihail Manea, a cărui colecție de trofee e de invidiat. Mare deosebire față de Imeseurile „militare” – astea „civile” au fost mașinile care-au bătut coclaurile Țării. O raritate-i numărul vechi de înmatriculare.

După el, merge să admirăm, odată-n plus, silueta zveltă a frumosului Aro 244.

Tot văzută din spate – o Toyota Tercel.

Dac-am ajuns la marca asta, altă… raritate: o Toyota Avensis din seria a doua care zace pe dreapta!

Nu ne putem abține: un Fiat 1300!

Să vedem ce-am mai primit bun; tot un Fiețel – un 850 – de la Adrian Crăciunescu:

Și tragem linie cu două bucăți franțuzești, amîndouă Peugeoturi; un 403 combi (a păstrat numerele model vechi…)

… și un 504 coupé; o linie mai modernă și mai atractivă decît a berlinei, dar un fund… un fund tăiat neinspirat și desenat sărăcăcios.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CXIV

de Ando, Bobocul și HM

Începem cu o mînă de autovehicule utilitare: primul e un Ik-4 iugoslav din Constanța pe care ni-l face cadou Dragoş Bora, urmat de-un Dac 112 și de-un camion de depanare; mai avem și-un Rocar De Simon lăsat de rușine.

 

Regăsim cu drag un Fiat 1800, ale cărui detalii-s admirate, pentru episodul 114, tot de Dragoş Bora:

Nu ne dăm în lături să băgăm în seamă Renaultul ăsta 5 tare dărăpănat.

… însă cînd vedem o așa Lancia Delta pe picioarele ei, chiar ne crește inima!

… sau Opelul ăsta Rekord gata de drum.

Seat León a fost o mașină bună, te cam pune pe gînduri văzînd-o pe dreapta:

Cît despre ultimele trei… trei biete Tico.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.