despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

„Europenele” de gimnastică de la Praga 1977 în presa vremii

pregătit cu Ando

Pe 13 mai ’77 începeau „Europenele” de gimnastică de la Praga – pe atuncea-n Republica Cehoslovacă.

Nadia Comăneci și Teodora Ungureanu, pe cai mari: veneau după Olimpiada de la Montreal, ținută-n vara de dinainte.

Povestea, pe scurt, e că fetele au fost furate grosolan de arbitri. Urmarea? Echipa Republicii noastre s-a retras in competiție numaidecît. Articolul din Scînteia de pe 15 mai rezumă cam toată tărășenia.

Ecourile continuau și-n zilele următoare, bineînțeles.

Așa cum ne convine și-acuma, compilam și „reacțiile internaționale”…

Cu părerea-și dădea și Eugen Barbu, ca să dea greutate subiectului:

Ca o oareșce consolare, Nadia avea să primească, la Milano, marele premiu al Asociației presei sportive.

Albumul Nadiei: prima partea doua parte • a treia parte • a patra parte • a cincea parte • a șasea parte • a șaptea parte

Urme ale trecutului (I) – Un album

pregătit cu C. D. Mocanu

Și gata albumul!

… dar povestea mai continuă.

prima partea doua parte • a treia parte • a patra parte • a cincea parte • a șasea parte

Urme ale trecutului (I) – Un album: pozînd

pregătit cu C. D. Mocanu

… va urma!

prima partea doua parte • a treia parte • a patra parte • a cincea parte

7 mașini vechi C – din colecția Bobocului

Toată lumea se implică, așa e frumos.

Nici nu pot ține socoteala zecilor de subiecte inspirate de fii-mea: de curiozitățile, descoperirile și interesele ei.

De ceva vreme s-a băgat în treabă și Bobocu’ – o avea el doi ani-jumate, da’ știe să se ia după tac’su.

Se uită tac’su la rable? Se uită și Bobocu’. Așa că ne-am ales c-o colecție strașnică de căzături ruginite pe care ni le-am împărțit frățește: una a mea, alta tot a mea… și tot așa!

E prilejul să vi le și arătăm, ca să vedeți că facem treabă serioasă. Și să marcăm aniversarea celor 100 de episoade!

Și le vedeți dintr-o perspectivă… mai joasă. De ce? Fiindcă așa le vede și el, mai de la firul ierbii, cum se zice. Mi-aduc aminte de primele poze făcute de fii-mea, pe vremea cînd voia să facă și ea ce mă vedea pe mine că fac: cît de altfel vedea ea totul!

        

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Urme ale trecutului (I) – Un album: ca o familie

pregătit cu C. D. Mocanu

Fetele – acasă la antrenorii Márta și Béla Károlyi. Ai fi jurat că-s în familie.

… va urma!

prima partea doua parte • a treia parte • a patra parte

Urme ale trecutului (I) – Un album: ca fetele

pregătit cu C. D. Mocanu

Uite-le: fete vesele. Mîndre și vesele.

      

… va urma!

prima partea doua parte • a treia parte

Urme ale trecutului (I) – Un album: la ea acasă

pregătit cu C. D. Mocanu

Iat-o înconjurată de medalii, cupe – și păpuși.

Avea, totuși, cît? 14 ani? Din care cîți apucase să se joace? Deja muncise mai mult cît alții-ntr-o viață.

Dar noi nu știm – și nu-i treaba noastră – la ce se gîndea atunci. Putem, însă, să dibuim destule din pozele ce-au prins și-un pic din interiorul camerei.

Canapelele grele, vitrinele pline cu zeci de suveniruri, zugrăveala cu model, păpușile așa cum nu se mai fac de zeci de ani.

… va urma!

prima partea doua parte

7 mașini vechi XCIX

de Ando și HM

99, ăsta e numărul de-nmatriculare al episodului…

Fiindcă-i vară, începem cu-n Aro Spartana, o foarte drăguță creație românească. L-a pozat Cristi:

   

Au trecut anii peste el, și se văd modificările; carosarea artizanală, portierele standard care-au înlocuit variantele decupate ce făceau tot chichirezul mașinii; se mai vede locașul mînerului original, care era asemănător celui de la modelul inițial al Aro 10.

Continuăm cu un model… ce pare banal; dar pe care nu l-aș privi cîtuși de puțin cu superficialitate!

Este Opel Astra! Opel Astra F, ca să fim preciși – codificarea vine de la faptul că Astra prelua, la început de ani ’90, istoria vechiului Kadett (ultimul model de asemenea fiind unul legendar, fie și prin preluarea sa spre fabricare în atîtea alte țări.)

Acest Astra e una din mașinile care-au avut darul să țină – și să țină bine. Nu-i de mirare că și generațiile ce i-au urmat au împînzit șoselele și s-au pretat la utilizări intensive.

Ne face mare plăcere să admirăm și azi linia inspirată a acestui Volvo S80:

… cine credea, la sfîrșit de ani ’90, că suedezii nu-s în stare să revină c-o mașină strașnică, care să te facă s-o dorești, s-a înșelat. Arată bine de tot și azi, după 20 de ani.

Să ne uităm la un alt Ford ușchit. Firește că-i Ka!

Nu contează că-i din generația aceea de Forduri care nu mi-a plăcut niciodată, fiindcă a avut ceva succes, prima lui serie producîndu-se mai bine de zece ani.

Dac-am ajuns la mașini mici, japoneza episodului e pe măsură – Nissan Micra, generația a doua.

Mai jos, un Citroën ZX, printre ultimele cu codificări dintr-astea.

Și încheiem. E vară, e cald, mai avem o mașină-n care să te bată vîntul: Peugeot 306 coupé:

Bine, săraca, în starea-n care se găsește literalmente te bate vîntu-n ea.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Urme ale trecutului (I) – Un album: niște oameni mîndri și veseli

pregătit cu C. D. Mocanu

Așa cum am promis, ne apucăm de  publicarea fotografiilor din „albumul Nadiei”. Mi-e teamă că trebuie s-o facem începînd cu partea leului, cum s-ar zice… o fi fost Nadia importantă, dar nu se cădea să i se urce la nas: Partidul îi crease condițiile performanței. Chiar dacă așa se cam puneau lucrurile, nu cred să fie pe lumea asta vreun șef de stat care chiar să nu se mîndrească să felicite personal pe cineva care aduce bucurie Țării.

Dar să nu uităm că ne-aflăm încă-n ’76, cînd Ceaușescu nu era încă „dictatorul”, ci un președinte frecventabil, pe val, căruia-i plăcea să iasă-n lume. De altfel, multe din imaginile surpinse-n anii ăștia ne arată o familie Ceaușescu veselă – de o veselie occidentală, de film, de revistă.

Iată-i și aici: Elena și Nicolae Ceaușescu destinși, zîmbitori, mîndri; cei din spate la fel; Nadia… așa cum o știm: da, serioasă – dar și bucurîndu-se de atenție. Lîngă ea, Teodora Ungureanu – colega ei de generație, o gimnastă nu mai puțin bună, să nu uităm.

… va urma!

Urme ale trecutului (I) – Un album

de C. D. Mocanu

Cu patruzeci și doi de ani în urmă, între 17 iulie și 2 august 1976, se desfășurau la Montreal Jocurile Olimpice de vară, ediția a XXI-a.

Performanțele echipei feminine de gimnastică a României, mai ales cele ale Nadiei Comăneci, au făcut de mai multe ori de atunci ocolul pământului. Reacțiile internaționale, ca și cele interne, au fost pe măsură. Isprava tinerelor românce a fost analizată pe toate părțile. Conducerea de partid și de stat le-a acordat înalte ordine și medalii. Sunt lucruri îndeobște cunoscute.

***

Echipa României formată din Nadia Comăneci, Teodora Ungureanu, Georgeta Gabor, Anca Grigoraș, Mariana Constantin, Gabriela Trușcă, antrenori Marta și Bela Karolyi a obținut trei medalii de aur, două de argint și două de bronz. În concursul pe echipe a ocupat locul doi.

Pentru execuțiile ei impecabile, Nadia Comăneci a primit șapte note de zece. Revista americană de mare tiraj Newsweek titra inspirat pe copertă: „S-a născut o stea. Românca Nadia Comăneci”.

***

Ceea ce se știe mai puțin este că unii dintre fruntașii partidului și ai guvernului au beneficiat de câte un album cu fotografii de foarte bună calitate, în majoritate color, care surprindeau diverse momente din activitatea Nadiei, dar și a celorlalte componente ale echipei laureate la Montreal.

Unul dintre acestea a ajuns în posesia mea. Mi l-a dăruit cu frățească generozitate A.N. (nepotul cârciumarului Lupitu de la Bujavercă), un alt copil al Vitanului, prietenul meu de-o viață. L-a recuperat dintre hârțoagele pe care urmașii Ceciliei Grigore le pregătiseră pentru a fi aruncate.

În anii ’70 aceasta lucra în cadrul Secretariatului General al Cosiliului de Miniștri (al guvernului) ca șef de cabinet al tovarășului Ianoș Fazekaș, viceprim-ministru și ministrul comerțului interior. Nu știu dacă „tovul” era pasionat de sport sau primise sarcină să fie. Cert este că pe mâna dumisale a ajuns până la noi o părticică a istoriei gimnasticii feminine românești.

Albumul conține patruzeci și patru de fotografii însoțite din loc în loc de explicații dactilografiate cu caractere mari, specifice documentelor oficiale de nivel înalt. Unele au apărut în diverse publicații sau la televiziune. Cred însă că cele mai multe nu au mai fost date publicității.

Cum documentarea tovarășului Fazekaș trebuia să fie completă, între paginile albumului se afla și un plic de format mare burdușit cu tăieturi din presa vremii care acoperă perioada 1976 – 1980 având ca obiect, nu numai olimpiada și gimnastica, ci și alte competiții internaționale la care sportivii români au obținut rezultate notabile. Interesantă preocuparea viceprim-ministrului!

Dacă cineva freamată de nerăbdare să vadă fotografiile, atunci doar puțintică răbdare! Stați p’aproape!