despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

7 mașini vechi CIV

de Ando și HM

Un episod fără glorie, fără rable extraordinare. Începem, măcar, cu ceva mai puțin întîlnit…

E un Vauxhall – știți voi, Opelul englezesc – Chevette. Cum o fi ajuns pe-aici?

Găsim mai departe una din cele mai reușite mașini concepute de Citroën – modelul GS: uimitor pentru anii 70, cu adevărat uimitor; un DS cu picioarele pe pămînt, cum s-ar zice. S-a fabricat mai bine de 15 ani.

… dar și una din ultimele mașinuțe mici și ieftine ale firmei, AX-ul.

Un Nissan Sunnny (o serie defunctă a mărcii), produs la-nceput de ani ’80.

Detem și peste două Volvouri din seria 300 – mai pe roate, mai pe butuci…

Nu trecem cu vederea peste varianta break a legendarului 405 – ultimul Peugeot legendar!

Și, oarecum mînă-n mînă, un splendid Renault 25

… cu nemaipomenitul Saab 9000, răspunsul suedez – dar desenat de italieni – la minunata linie a Renaultului de dinainte.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 poze vechi

scris de Ando

Tot scormonind prin „naftalina” arhivei foto AGERPRES, am găsit acest grup de fotografii interesante, care poartă data de 15 aprilie 1948, deci trecute binişor de 70 de ani.

Aşadar, suntem în imediata apropiere de Piaţa Brătianu, adică la intersecţia celor două mari axe ale Bucureştiului de atunci: bulevardul Brătianu cu bulevardele Carol I-Elisabeta sau, pe limbajul de acum, la „rondul” de la Universitate şi încercăm să trecem peste textul banal care însoţeşte imaginile agenţiei: „lucrări de modernizare în centrul Capitalei”!

Dacă datarea fotografiilor este corectă, probabil că sunt şi printre ultimele fotografii în care apare, pe poziţie, monumentul lui I .C. Brătianu, monument ce va fi demolat, conform diverselor surse, chiar în vara acelui an, 1948.

Chiar îmi permit ipoteza că imaginile redau „elanul muncitoresc” cu care se lucra deja la noul amplasament al liniilor de tramvai, linii care, până atunci, ocoleau – în giratoriu – impozantul monument. Rondul şi statuia aveau să dispară curând, piaţeta se va numi Nicolae Bălcescu în loc de Brătianu şi, câţiva ani de zile, aici va fi o banală intersecţie „în cruce”.

Dar şi fără această speculaţie, valoarea documentară a imaginilor este incontestabilă. Oricare dintre noi poate cu răbdare să identifice o grămadă de alte elemente interesante începând, de exemplu, cu modelele de tramvaie, trecând pe la hainele purtate de bucureştenii acelui an şi terminând cu inventarul uneltelor folosite de cei angrenaţi în acţiunea de „remodelare” a zonei.

Pesemne, totuși, pozele să fie prilejuite de o acțiune patriotică, voluntară, subotnicească – dacă ne uităm la amestecul de lucrători și la uneltele lor simple; cu toate lipsurile de după Război, pe șantierele propriu-zise se lucra, totuși, „profesionist”. Însă pe toate șantierele vremii au participat, pe lîngă lucătorii angajați, și „voluntari” – c-or fi fost ei studenți, militari, deținuți ori doar oameni ai muncii din alte sectoare. Așa s-au construit toate! Bine, cînd regimul popular își dădea seama că nici hei-rupul și nici tîrnăcoapele nu erau de-ajuns, lăsa de-o parte mofturile și se apuca să importe mașini și utilaje din Occident; sînt tare simpatice pozele de pe șantierul Stadionului „23 August” pline de camioane vest-germane, că „Molotoavele” – fie sovietice, fie autohtone – se stricau una-două.

Ca să nu mai vorbim de clădiri. Iată, pe colţul din dreapta – dominat de imaginea blocului „Creditul Minier” de pe Batiştei – vedem o parte din conglomeratul de construcţii (prăvălii diverse, terase-restaurant, cofetării, simigerii, farmacii ) care înconjurau clădirea fostului Circ Krateyl.

În sens opus, în pozele 5 şi 6 vedem o parte din spitalul Colţea, cu statuia spătarului Mihai Cantacuzino, dar avem şi o perspectivă a bulevardului chiar dincolo de Sf. Gheorghe.

Poza 7 vine şi ea cu o grămadă de detalii interesante. E făcută aproximativ de pe colţul unde acum se află părculeţul Colţea, cel cu vioara spartă

Aici, am marcat cu X, intrarea pe fosta străduţă Vasile Boerescu, ulterior denumită Ion Vidu. Străjuită pe colţul din dreapta de clădirea fostului Minister de Război (acum sediul APIA – Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură), străduţa pornea din bulevardul Carol I şi a dispărut odată cu lucrările la ansamblul Teatrul Naţional-Hotel Intercontinental. Prin anii ’50, aici erau case de locuit, o mica piaţă, diverse magazine şi, de asemenea, parculeţul sportiv cu arena „Progresul” vestită la acea vreme pentru galele de box pe care le găzduia.

7 mașini vechi CIII

de Ando și HM

Iată-ne la episodul 103, pe care-l dedicăm măgăoaielor, nu mașinilor mici: dube și camioane!

Începem cu un gunoi… de luat gunoiul.

Vedem și-o mașină de pompieri Roman care, după ce-o fi fost casată din flota statului, a ajuns la particulari.

Încă una particulară: de data asta un Magirus Deutz.

Facem și vreo doi pași în trecut, găsind modelele de camioane folosite de pompierii noștri prin 1959 și 1964:

… prin parcurile reci – ale pompierilor, ale altor foste întreprinderi – mai detem de macarele, basculante, camioane Dac și Roman.

Mai vedem o dubă Mercedes 206 ce se ține bine de tot!

… și-un rînd de Forduri Transit mai vechi.

Și încheiem cu un camionel uitat, astă-vară, în bălării.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

Cei de la Cartierul Uranus, mereu la datorie!  

scris de Ando

N-am să pierd niciodată ocazia de a-i lăuda pe Costin şi pe Cristi, cei doi entuziaşti scormonitori de documente şi de amintiri de la Cartierul Uranus, mai ales că luna aceasta au şi o frumoasă aniversare: „…proiectul nostru împlinește cinci ani de la înființare – un timp în care am adunat cîteva mii de imagini din cartier și, cu ajutorul Dvs., le-am făcut cunoscute unui public nesperat de larg. Astfel, în amintirea unora, în închipuirea altora (mai tineri), cartierul a revenit puțin la viață”.

Imi place de ei că sunt adevăraţi interlocutori atât în mediul virtual, dar şi în realitate: modeşti, simpatici, atenţi, şi – mai ales – fără aere de superioritate. Deşi deţin un volum impresionant de informaţii despre regretatul cartier, sunt permanent „pe fază”: ascultă sau citesc atent, asimilează şi filtrează cu răbdare poveştile şi amintirile celor care au locuit sau au muncit în acel areal urban. Un singur exemplu. Intr-o discuţie legată de cinematografele din zonă, le spuneam că îmi amintesc de existenţa unui alt fost cinematograf numit „Rahova”, aflat undeva mai jos, spre intersecţia cu Justiţiei, dar tot pe Calea Rahovei, însă altul decât cele care apar îndeobşte în fotografiile de pe net (Coşbuc, Modern, Nicolae Bălcescu). Răspunsul a venit rapid şi documentat:

„Cinema Rahova, despre care aţi şi spus că era mai jos, spre centru, era în clădirea pe care am bănuit-o, era cea de la adresa Calea Rahovei 91, ocupată de ateliere de proiectare T.C.I. la momentul demolărilor; ataşez poza din albumul lui Bonciocat.

Şi nu se opresc aici cu roboteala: astfel, la finele lui octombrie, au lansat o nouă pagină de grup pe facebook intitulata Măruntaiele cartierului Uranus, iar din această lună, reiau întâlnirile de joia de la expoziţia lor de la parterul hotelului Marriott ( prima întâlnire e chiar joi 8 noiembrie , orele 18).

7 mașini vechi CII

de Ando și HM

Episodul 102 demarează cu un Mustang Mach 1 – o cu totul altă dihanie decît Mustangul obișnuit.

 

… pe care-l și avem, pentru conformitate.

… Și mai avem și Mustangul săracului – europeanul Capri; o mașinuță formidabil desenată care îmbrăca de minune banalul Ford Cortina…

 

Prin bălării, în ceas de seară, un Renault Dauphine roșu pe care l-a găsit Dragoş Bora:

Ce ziceți de arătarea asta cît strada? E Lincoln Continental. Americană, mare – nu mare; uriașă! – un reper al luxului. Are și roata de rezervă „ascunsă”-n spatele portbagajului; lasă o impresie de neuitat.

Un desen al caroseriei care se purta acum 40 de ani – spatele tăiat – și-o culoare care pune strașnic în valoare această Alfa GTV.

Hyundai Pony e o mașină veche de pe la mijlocul anilor ’70 dar la un moment dat a-nceput să se vîndă în afara piețelor asiatice sub numele de Excel; ce vedem mai jos e de la-nceputul anilor ’90.

 

Nissan Bluebird a fost o serie care s-a produs încă din anii ’50; cel din articolul ăsta e din anii ’80 și are chiar un design reușit: sobru și solid. Ca multe alte firme japoneze, prin anii ’90-2000 Nissan a renunțat la numele astea mai anacronice, preferînd altele inventate, care sugerau calitățile moderne ale mașinilor căutate de cumpărător.

  

Mitsubishi Pajero a fost simplu, trainic, de pe vremea cînd mașinile de teren erau făcute să țină; să nu se strice – adică din anii ’80. Ni l-a trimis Boemul:

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

7 mașini vechi CI

de Ando și HM

E greu s-o iei de la capăt, căutînd noi mașini vechi, mai ales cînd te afli la episodul 101!

Dar ce să faci? O faci – și o faci bine. Iată o mașină frumușică foc: Fiat 1200, versiunea spider a modestului 1100!

 

Cu ocazia asta, mai vedem și-un 124 spider.

Găsirăm și-o mașină utilitară de legendă – din legendele sovietice, nu ale noastre. E UAZ 452: teveul lor, cum s-ar zice. La noi n-a prea ajuns, dar frații bulgari au încă multe-n funcțiune. Se produce, fără mari schimbări exterioare – tot ca o pîine pe roți arată – din ’65 încoace.

O raritate – alta pe-aici, pe la noi – e și acest Nissan Silvia, de pe la-nceputul anilor ’80; o dovadă strașnică a mașinilor sportive ale japonezilor.

  

Mai avem o mașinuță de pe-acolo. Un Mitsubishi Colt care a fost desenat foarte reușit acum 40 de ani!

Intră-n serial – cu toate drepturile – și un Audi TT. Ne dădeau peste nas rău de tot, vecinii maghiari, acum 20 de ani, cînd au început să asambleze mașina asta.

Tot din perioada asta, o mașină versatilă și spațioasă; se pricepeau francezii la așa ceva – că doar ei inventaseră, în anii ’80, Renault-ul Espace. Noi vă arătăm, însă, versiunea Picasso de la Citroën Xsara.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

povești mici din poze mari

Puține seturi de imagini istorice din București sînt atît de pline de căldură ca cele ale lui Robert Janak. Găsim un București dulce, cuminte, drăguț – așa cum ne place să-l știm și să credem că era cu juma’ de veac în urmă.

Așa cum am mai făcut-o cu poze de Șerban Lăcrițeanu și Iliaș Duțescu, pornim să scoatem mici înțelesuri și din pozele lăsate de Janak. Să nu rîdeți: chiar sînt mici; detalii; dar le luăm la puricat cu drag – merită.

Cît de bine-i prinsă atmosfera de bulevard a Bulevardului! Oameni în sus, oameni în jos – căci Bucureștiul a fost mereu un oraș aglomerat, cu oameni pe stradă; ghicim mai în spate, pe gardul metalic ce mărginea trotuarul, e montat un șir de jardiniere care-mbogățea aspectul general al străzii: cînd erau pline de flori, se vedea și mai frumos!

Mai departe, o bucată dintr-o clădire dispărută la Cutremur. Pe locul ei, după ce a rămas doar un scuar generos, s-a construit la-nceput de ani ’90, clădirea „Bancorex”…

Ne place mult de tot gărduțul terasei, ne place cum și el e-mbogățit cu jardinierele cu flori. În poza următoare, mai avem unul.

Sîntem vizavi de Gară; privirea fuge ba la chioșcul de sticlă al stației Peco, ba la cisterna de alimentare, ba la felinarul modern bucureștean, dar și la mulțimea de navete cu sticle. Vinul se transporta cu navete de lemn, greoaie, dar trainice; berea și sucurile veneau cu navetele de plastic. Căruțul de transport pare greu de împins…

În poza următoare rămînem în zonă: schimbăm unghiul, dar păstrăm specificul – alte navete; de astă dată vedem cum cele de fructe erau mai ușoare, făcute din șipci mai subțiri. La legume se foloseau deja navete din plastic.

Comerțul stradal, în continuare – vedem încă două căruțuri cu ocazia asta; tot oamenii le trăgeau și pe-astea. Alte navete și aici, mai maricele.

Pe Calea Victoriei colț cu Sevastopol, o tanti împinge un alt căruț – pare gol, dar tot vedem că se opintește oleacă.

Rămînem pe roate… iată un căruț-mosor pe care se-nfășurau furtunurile de cauciuc folosite la udatul spațiilor verzi. Pe-atunci, furtunurile astea erau groaznic de grele și de dificil de mînuit.

Vedem cît de multe femei făceau munci fizice și cum anumite ocupații le erau predestinate. Iată-le împingînd și cărucioare-pubele, cu tîrnurile lor mari…

Spre Rosetti, în spatele lor, oare trece un troleu TV articulat? – trebuie să fi fost un experiment al I.T.B., aidoma autobuzelor Škoda RTO cu burduf care au cam dat chix. Oricum, ajunși aici, să ne uităm înc-o dată la poze, fiindcă ne apar și cîteva dubițe frumușele.

De-ajuns cu tomberoanele – iată unul veritabil pe trotuar, și gata…

Și o privire-n sus, la felinarul stradal agățat de fire, folosit pe străzile unde era mai simplu să fie doar un rînd de lumini, pe mijloc.

Remarcăm niște felinare de peluză elegante, de-a căror existență uitasem.

Remarcăm, mai jos, proiectoarele menite să puie-n valoare noaptea statuia Tătucului și nu trecem cu vederea nici semnele de circulație luminoase, casetate frumos, cu geam de sticlă.

Nici „morcovii” de balizaj nu erau de lepădat! Peste o vreme urmau să fie-nlocuiți cu unii din plastic, de asemenea luminoși.

Vedem mai jos că vechi îs toate – metehnele bucureștene, mai ales. Pe nou-tăiata „Magistrală”, la nici cinci ani de la inaugurare, găseam deja semne de decădere: borduri lăsate, buruieniș, trotuarul spart pentru niscai lucrări ulterioare de care pesemne se uitase la vremea lor potrivită; cît despre felu-n care se parca și atuncice să mai zicem noi acum?

Dacă pomenirăm de lucrări edilitare, să bifăm și utilajul antediluvian de topit asfaltul.

Cîte povești mici am găsit și de data asta!

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

„Europenele” de gimnastică de la Praga 1977 în presa vremii

pregătit cu Ando

Pe 13 mai ’77 începeau „Europenele” de gimnastică de la Praga – pe atuncea-n Republica Cehoslovacă.

Nadia Comăneci și Teodora Ungureanu, pe cai mari: veneau după Olimpiada de la Montreal, ținută-n vara de dinainte.

Povestea, pe scurt, e că fetele au fost furate grosolan de arbitri. Urmarea? Echipa Republicii noastre s-a retras in competiție numaidecît. Articolul din Scînteia de pe 15 mai rezumă cam toată tărășenia.

Ecourile continuau și-n zilele următoare, bineînțeles.

Așa cum ne convine și-acuma, compilam și „reacțiile internaționale”…

Cu părerea-și dădea și Eugen Barbu, ca să dea greutate subiectului:

Ca o oareșce consolare, Nadia avea să primească, la Milano, marele premiu al Asociației presei sportive.

Albumul Nadiei: prima partea doua parte • a treia parte • a patra parte • a cincea parte • a șasea parte • a șaptea parte

Urme ale trecutului (I) – Un album

pregătit cu C. D. Mocanu

Și gata albumul!

… dar povestea mai continuă.

prima partea doua parte • a treia parte • a patra parte • a cincea parte • a șasea parte

Urme ale trecutului (I) – Un album: pozînd

pregătit cu C. D. Mocanu

… va urma!

prima partea doua parte • a treia parte • a patra parte • a cincea parte