despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

de’zăpezirea în presa vremii II

Acum un an am scris, pe larg, despre cum presa centrală din 1954 a înfățișat lupta Capitalei cu viscolul cumplit ce bătuse la începutul lunii februarie.

Acum, că ne vedem cu sacii-n căruță după ce tragem nădejde c-am scăpat ieftin de Baba Iarnă, am răscolit iar prin vraful nostru de ziare ca să mai completăm tabloul vremii.

Odată ce s-a potolit viscolul, a rămas neaua prin care oamenii urmau să deschidă la loc drumuri. Pe 3 februarie  1954 Consiliul de Miniștri al R. P. R. emitea un comunicat din care aflăm că se organizaseră comandamente, că aprovizionarea cu lemne de foc a populației nu prididea, că pîinea va ajunge la oameni – sau, în orice caz, oamenii la pîine – și că școlile și spectacolele-s închise.

Părea că fiecare știa ce-i de făcut, și nu-i de mirare asta; trecusem și prin Război, oamenii erau obișnuiți și cu munca, și cu pusul la muncă.

În zilele următoare vedem și cîteva instantanee din stradă, înfățișîndu-ni-se de’zăpezirea, asistența medicală, aprovizionarea cu pîine și reluarea circulației feroviare.

… toată săptămîna, fiecare se spetise deja făcînd cărări acasă și la muncă, dar duminică, pe 7 februarie, nu era vreme de hodină: Sfatul Popular al Capitalei apelase – patriotic – la cetățeni pentru curățarea străzilor.

Să nu uităm – conform ordonanței cu numărul 1 din Ianuarie 1950 emisă de Comitetului Provizoriu, locuitorii erau obigați să curețe gheața și zăpada de pe trotuar, rigolă și acoperișul dinspre fațada casei.

Nu că ar fi încălzit pe cineva, dar și-n restul Europei era cam la fel de rău.

Citim și-un reportaj despre lupta muncitorilor I. T. B. pentru normalizarea circulației transportului public în primele zile ale visolului – prost se mai scria și pe-atuncea.

Așa cum știm, viscolul urma să-și facă iar de cap și pe sfîrșit de februarie. De la un capăt la altul al Patriei, cetățenii – pe jos, pe sănii, pe schiuri – știau ce-au de făcut: relatările succinte ascund multă rîvnă și mai ales multă omenie.

… ajutorul prietenesc sovietic ajuns în Capitală nu era de colea; șase ZIS-uri și cinci MAZ-uri, camioane speciale pentru de’zăpezit.

Un reportaj sprințar despre inimosul Ivan Dubovițchi – șoferul unuia din plugurile MAZ care deschideau la loc șoseaua spre Ploiești – ne arată și-o poză-n care zăpada aruncată de plug e… cam trucată; pesemne că fotografului nu-i ieșise clișeul prea spectaculos.

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1965 (III)

de C. D. Mocanu și HM

Transporturile aeriene române mergeau bine; se construiau aeroporturi și puteai ajunge numaidecît la capătul Țării în două ceasuri.

La CEC, economisirea aducea, probabil, numai avantaje; iar la Loto – ce mai! – știm că se cîștiga frumos pe vremea aceea. Îl vedem și pe Iliuță Pronosport, celebra mascotă a loteriei sportive: cam golănaș ‘mnealui, cu țigara-n colțul gurii.

 

Una peste alta, nu erau ani răi: consumul creștea – erai îmbiat să consumi.

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1965 (II)

de C. D. Mocanu și HM

Că tot trecu Ziua Femeii, hop și noi cu niscai calendare cu produse cosmetice.

Iată, regăsim celebrul lapte nutritiv „Doina”, cel care se vinde și-n zilele noastre, cu aceleași calități: catifelează și curăță pielea.

Cremele de față „Nutrin” și „Darclée” – cu efect nutritiv pentru piele, care combăteau formarea ridurilor – or fi dispărut în timp.

Nici pastele de dinți „Mărgăritar” și „Doina” – ultima spumoasă – nu mai există; curățau și albeau dinții și întrețineau o gură sănătoasă. Se făcea multă reclamă igienei orale-n acele vremuri.

Va urma!

8 martie ’69

8 martie ’49

Acum fix 70 de ani….

Dar cîte de-atuncea nu-s și azi noi?

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1965 (I)

de C. D. Mocanu și HM

Mai facem un pas: vedem ce calendare erau și pentru 1965.

De-abia se lansase sistemul „Gospodina”, al bucătăriilor de bloc. În București erau, atunci, trei unități; la o adică, livrau și acasă!

„Gospodinele” țineau de Trustul de alimentație publică locală București. T.A.P.L. avea, firește, și restaurante la care oamenii erau îmbiați să se simtă bine într-un cadru plăcut: preparate culinare de specialitate, vinuri selecționate, muzică. Doina, Cișmigiu, Feroviarul, Kiseleff, Universității și Perla erau cîteva dintre aceste unități.

După atîta distracție, mai veneau și îndatoririle casnice. Mașina de spălat „Albalux” și aspiratorul „Record” erau de ajutor atît pentru gospodine…

… cît și pentru cooperativele de reparații electrocasnice. Da’ despre asta nu scrie-n calendare.

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1964 (II)

de C. D. Mocanu și HM

Rămînem în 1964, an în care ne distrăm, ascultînd muzică ușoară, populară ori simfonică pe discurile „Electrecord”…

Călătorim cu sacoșele și gențile de voiaj elegante, practice și rezistente…

Și la-ntoarcere spălam hainele cu mașina de spălat „Perla”, obținînd și economie de timp și de efort.

Ne albeam dinții cu pasta „Mărgăritar”…

Doar ca să-i stricăm la loc de la atîta ciocolată – cu lapte, moca, amăruie – gustoasă și nutritivă.

Va urma!

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1964 (I)

de C. D. Mocanu și HM

1964. Un peisaj liniștit cu lacul Herăstrău, din vremea cînd parcul era „de cultură și odihnă”. Se vede mătăhăloasa Casă a Scînteii, oglindindu-se în apă.

Nu se vede Pavilionul H, deși de el se leagă următorul calendar:

În acest spațiu s-a ținut expoziția americană „Transporturile în SUA”. Cu toate că deja se inaugurase pavilionul cel nou, al Expoziţiei Realizărilor Economiei Naţionale, în micuțul „H” încă se organizau asemenea manifestări (să nu uităm că încă din anii ’30 Herăstrăul devenise destinația bucureșteană obișnuită pentru expoziții, odată cu manifestările legate de „Luna Bucureștilor”). Moda expozițională revenise aici de cîțiva ani; în 1959 se ținuse primul „pavilion de mostre” al industriei noastre, cu 20 de mii de exponate.

Revenind la expoziția americană, a fost ceva nemaiîntîlnit, ceva care-a rămas în mintea bucureșteanului obișnuit cu puturoasele automobile sovietice; parcul nostru auto de-abia începea să se-mbogățească cu mașini occidentale (îndeobște modele populare).

Mai avem două calendare; unul ne-ndeamnă să încheiem asigurări de persoane la adas și cel’lalt să folosim ceaiuri și plante medicinale – le găseam la farmacii și la magazinele specializate ale cooperației de consum.

Va urma!

la loterie în presa vremii (III)

de Ando și HM

Intrăm în anii ’60, ani ai unui veritabil belșug de premii la loterie. De la un an la altul, cîștigul e tot mai variat și mai bogat.

Pe lîngă obișnuitele premii „în bani și în obiecte” – scutere, motorete, motociclete, frigidere, televizoare și aragaze – încep să se dea mașini! În 1961 se puteau cîștiga Moskviciuri 402 și Wartburguri 311.

Drept, nu multe la număr, cîte unul – cel mult două – la vreo extragere prilejuită de vreo ocazie specială; se vor consacra, în timp, tragerile Pronoexpres, cele ale mărțișorului (că nu țineam Paștele) și cele de revelion (că nu țineam nici Crăciunul). Biletele la tragerile speciale nu erau chiar ieftine; aflăm că cel mai scump se vindea cu 40 de lei! Putem să ne raportăm la prețul lozului în plic, care era doar trei lei. Și la acest sistem de joc încep să se cîștige mașini.

… la mijlocul anilor ’60 crește numărul autoturismelor, crește și varietatea lor – „diferite mărci și capacități”. Putem să înfățișăm destul de fidel tabloul importurilor de mașini din anii 65-66: Moskvici 402/403, Moskvici 408, Fiat 600, Fiat 850, Fiat 1100, Fiat 1300, Fiat 1800, Trabant 601, Skoda Octavia, Renault 10.

 

… dar începe și moda cîștigurilor în excursii în străinătate: în R. P. Ungară, R. S. Cehoslovacă, la Istanbul, pe Coasta Dalmației (16 zile cu autocarul), 20 de zile în sudul U. S. S. R…

Parcul auto se-nnoiește cu alte modele în anii 67-68: Renault 16, Fiat 850 Spider, Skoda 1000 MB, Volga M21, Volvo 120, Renault Dauphine. N-am găsit pe nicăieri vreo referire la vreo Broască VW; cu toate că într-adevăr s-a importat în Țară (Miliția a avut cîteva).

 

Pentru a completa imaginea efervescentă a cîștigurilor din acești ani, trebuie să aminitim că și C. E. C. – Casa de Economii și Consemnațiuni – efectua trageri la sorți trimestriale ale libretelor de economii, cu premii la fel de tentante!

Mai adăugăm, deci, listei parcului auto alte modele: Mercedes 190 (Ponton), Fiat 124, Fiat 125 (fără radio!), dar și Trabant cu… parasolar! Parasolarul era un „cozoroc” de plexiglas colorat montat deasupra parbrizului – se purta șmecheria asta pe-atunci:

În primăvara lui 1969 apare un cîștig nou:

Cît de curînd aflăm detalii: apartamente „confort gradul 1”, de două și trei camere. Se ridicau cartiere-ntregi și siluetele zvelte ale noilor blocuri turn, emblematice, sînt desenate în reclame. Nu știm unde erau aceste apartamente și nici dacă „Loto-Pronosport” contractase special scări de bloc ori chiar blocuri. După Revoluție cunoaștem „blocurile Loteriei” de pe Șincai și de la Nerva Traian – (blocuri rămase nefinalizate la căderea comunismului) unde s-au dat apartamentele noilor cîștigători.

Încep să se ofere ca premii și noile Dacii 1100 produse la noi; Fiaturile 600 și 1300 sînt înlocuite cu pandanturile lor produse în R. S. F. Iugoslavia sub numele Zastava; mai dăm și peste-un Moskvici 408 „cu 4 faruri și radio și remorcă «Camping Minor»”. Norocoșii cîștigători pozau pentru gazetă lîngă mașina cea nouă; înțelegem că nu erau deloc premii mici.

Excursiile devin tot mai atractive: 10 zile la Viena; la Paris și pe Valea Loirei. Cu ocazia noului an, în ’70 găsim o ofertă de zile mari: excursii la Campionatul mondial de fotbal din Mexic, la Expoziția mondială de la Osaka, tururi ale Europei pînă în Italia, plus circuituri în Austria, Ungaria, Bulgaria!

Aceștia au fost anii cei mai fascinanți ai cîștigurilor; cît de curînd se va strînge șurubul, cum se zice – se vor cîștiga doar Dacii 1300 și cîte-un Moskvici. La-nceput de ani ’70 excursiile încă rămîn într-adevăr interesante (Istanbul, Italia, Franța) dar încep să abunde destinațiile din țările prietene.

E grăitoare distanța uriașă dintre aceste vesele reclame și chenarele sobre pitulate-n ziarele centrale ale anului 1989:

Primul episod  • Al doilea episod

listă de articole selecționate din presa vremii – aici

Urme ale trecutului (II) Calendare de buzunar 1963 (III)

de C. D. Mocanu și HM

… iată-ne la ultima tranșă a calendarelor pe ’63. Reclamele celor de azi sînt la bunuri de consum, nu întrutotul lesnicios de procurat!

Cu mașina de spălat rufe „Perla” gospodinele economiseau timp și efort; dar tot la cratiță rămîneau.

Ceasurile de mînă – fără să se dea, de data asta, numele vreunei mărci – rămîneau „elegante și precise”.

Abundența produselor disponibile în magazinele cooperativelor de consum reiese grăitor: mașini de cusut (că tot aveau gospodinele mai mult timp liber), fiare de călcat electrice, aparate de radio pe lămpi, veioze, ceasuri deșteptătoare (nu dintr-alea precise), biciclete, cămăși, pantofi, metraje – „mărfuri de calitate și în sortimente variate”, carevasăzică.

Va urma!