despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

din zbor

Părculețele și locurile de joacă din Sectorul 5 încep să aibă din nou – după cîți ani, oare? patru, cinci? – pază.

Ocazie cu care ne dăm seama că chiar și cel mai prost primar știe, în realitate, ce trebuie să facă – doar că alege s-o facă doar cînd se-apropie prea tare… alegerile.

O primăvară «gospodărească», asta pare să-nceapă; acu’ patru ani, dacă mai țineți minte, n-am avut parte de iureș dintr-ăsta tîmpit înainte de alegerile locale… juma’ dintre primari erau la pușcărie.

Soluția aleasă

Sînt prea aproape alegerile locale și – ca de fiecare dată – nici acum nu știm în cine, ca bucureșteni, să ne punem speranța: nu există nici un contracandidat.

Senzația cetățeanului este că opoziția se-ndreaptă iar spre soluția „decât să fie cel mai bun, mai bine să fie cel care pierde cel mai elegant”.

Ne-am obișnuit – nu-nseamnă că ne convine.

Acest candidat a lipsit și în 2008, și în 2012, și-n 2016.

Știu că-l avem pe Nicușor Dan, un challenger tradițional care n-a învățat și n-a înțeles mai multe în toți anii ăștia, rămînînd același personaj romantic. Dar nici alte fețe, alte opțiuni profesioniste nu avem: Vlad Voiculescu este cumplit de habarnist iar Ciprian Ciucu – cu tot discursul coerent și cu viziunea sănătoasă și cuprinzătoare – nu pare-a fi luat în seamă de ai lui.

Mergem așadar, tacit, spre soluția monstruoasă a inamicului folositor – Gabriela Firea – pe cît posibil lăsat fără dinți din punct de vedere instituțional.

… vă spun un secret – nu merge.

de ce nu merge așa. de-aia nu merge așa

A nins. Nu mai mult, nu mai rău, nu mai pe neașteptate ca altcîndva; dar în orice caz, noaptea – ca hoții, cum se zice.

Dimineața Capitala s-a trezit nefuncționînd; sau, mai precis, funcționînd dereglat.

Diferențele dintre sectoare se vedeau din lună la granițele dintre ele. Colo-șa asfaltul era impecabil, dincoace gheața sticlea sub roți și tălpi.

La o zi după oprirea ninsorii, diferențele rămîn.

La două zile după oprirea ninsorii, diferențele rămîn.

Și, în tot acest timp, noi – cetățenii – vedem asta.

Deci aici, în centrul Capitalei, șed degeaba utilajele care trebuie să de’zăpezească: și-au făcut treaba lor din sectorul lor, traseul stabilit din sectorul lor, nu mai au ce face: așteaptă.

În zonele periferice din alte sectoare străzile și aleile stau sub zăpada înghețată, mașinile patinează și oamenii-și rup picioarele. Pentru zonele alea nu-s niciodată de-ajuns de multe utilaje, în schimb aici stau – și ca să fie obscenitatea și mai mare, stau ca să vină cineva să le facă poze și-un reportaj-reclamă!

Capitala-i doar una și se mișcă la fel de prost ca cel mai prost sector, nu la fel de bine ca cel mai bun sector.

dar dacă o luăm invers?

… alegeri locale? Politică? Candidați? Prea puțin avem ce spune despre astea acum.

Alegerea primarului într-un singur tur e șansa reală în multe cazuri – presupune coalizarea eficace și sinceră împotriva cuiva care trebuie învins. Unirea face minuni și exercițiul ei e bun pentru mersul societății.

Șansa Bucureștiului se joacă – împreună cu ea și slaba posibilitate ca, pe viitor, să-ncepem să funcționăm ca un oraș întreg, nu ca o federație de sectoare.

Asta doar dacă o s-avem mintea s-o luăm invers, pur și simplu alegînd să ne purtăm – de jos în sus – ca și cum am fi în aceeași găleată și nu pe moșii diferite.

Atenție mare, deci, la lupta pe sectoare: importanța lor e prea mare ca să se arunce toate resursele în hărmălaia alegerii unui Primar General.

E ceva ce se poate face; anul ăsta, la o adică, s-ar putea face chiar multe.

cînd e și de bine.

Se mai întîmplă, da’ rar. Ceva de bine din sectorul 5: după mai bine de trei decenii în care mizeria asta de teren viran a stat ca un maidan îngrozitor la intersecția Trafic Greu cu Rahova, acum devine părculeț.

cîte ceva despre istoriile zonei: Ce era înainte acolo • Prin fundături • Planuri și proiecte pentru Rahova

statuia Ecaterinei Teodoroiu

Taman ce s-a inaugurat statuia Ecaterinei Teodoroiu.

Se poate vedea – mai degrabă din fuga mașinii ori tramvaiului – în părculețul amenajat recent de Primăria sectorului 5 pe Coșbuc, peste drum de fosta fabrică de bere „Bragadiru”.

Statuia, cum ne-am obișnuit deja: pitită, ștearsă, modestă, fără ceva monumental, fără să transmită nimica din eroismul Ecaterinei. Să fie făcută-acolo, cum se zice.

Alte „monumente” noi din sectorul 5: Tudor VladimirescuRegina Mariaun dac

ia minune, c-a trecut un an

… se face anu’ de cînd folosim, zi de zi, autobuzele turcești „Otokar”.

Și, ia minune, fraților, după ce s-a potolit gîlceava de-nceput – ațîțată mai ales de ăi care se urcă într-un mijloc de transport public doar cînd pleacă-n „city break” din București – vedem că autobuzele astea… merg, se țin: una peste alta, așa mediocre cum s-au nimerit, nu-s groaznice și-și fac treaba.

Știm deja: proasta exploatare, necurățenia și batjocura întreținerii o să le ducă de rîpă.

Istoria mijloacelor de transport bucureștene din ultimii 40 de ani – aici.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici

jucăria merge înainte

În timp ce oamenii se uită seara la televizor – căzu Guvernul, se-alese Președintele, se poticniră toți din Partidul Social Democrat – lucrurile merg; merg bine.

… habar chiar n-avem cît de bine merg!

Administrația locală, duduie; repede, lacom și fără o clipă de răgaz, în fiecare primărie bucureșteană.

Primăria – sau mai degrabă primarul – Sectorului 5 vrea să-și facă niște societăți comerciale pe acțiuni: și-ți stă mintea-n loc cînd vezi ce nume vrea să le dea:

„INFRASTRUCTURĂ DF5.”

„SALUBRIZARE FAPTE 5”

Doamne, dacă un sfert din duduiala asta ar fi fost îndreptată spre bunul-mers al lucurilor, spre bunăstarea cetățeanului, am fi dus-o chiar omenește.

un alt dedesubt mai vesel

… precum guturaiul, se propagă și ideile bune.

Primăria Sectorului 4 a înveselit dedesubtul pasajului de la Mihai Bravu.

Iată că și Primăria Sectorului 6 face cîteva lucruri drăguțe sub Basarab.

Din mașină, din tramvai pare într-adevăr mai bine; dar oamenii tot printre gunoaie trebuie să meargă: asta nu s-a schimbat!

Și, din păcate, partea Basarabului care ține de Sectorul 1 e și mai decăzută.

Parcarea de pe Titulescu, de sub pod, e închisă în continuare.

Sus, pe pod – în stația tramvaiului – merg lifturile și scările rulante, dar ți se face silă de cît de murdar e totul.

Ce facem cu Pădurea Băneasa?

S-a vorbit, zilele astea, de o dorință a Capitalei de-a prelua o bucată din Pădurea Băneasa în scopuri – să zicem așa – recreaționale ce presupun, firește, amenajări și cu siguranță ceva tăieri de copaci.

Tunete și fulgere! O să dispară pădurea, „plămînul verde”… dar halal plămîn: un plămîn care-i plin azi de gunoaie, căcați, buruiene!

Situația Pădurii Băneasa e un subiect ce cu siguranță trebuie luat de coarne; că administrația de-acum nu e cea care-i în stare să facă asta, e altă discuție!

La ce ne folosește Pădurea Băneasa, dacă noi – bucureștenii – n-avem ce să facem în ea, decît să ne căcăm la lizieră?

Și, mai ales, de ce Pădurea Băneasa nu-i a noastră, a bucureștenilor?

De ce să nu o putem transforma într-o zonă uriașă de agrement, de recreere, de plăcută și sigură petrecere a timpului?

De ce bucureșteanul trebuie să caute și aer curat și ceva amenajat și civilizat doar cu ajutorul mașinii, ducîndu-se la kilometri buni de Capitală și plătind bani frumoși pe bilete de intrare în felurite parcuri particulare?

Fix la marginea orașului nostru – în orice direcție – găsim pîlcuri de pădure în care nimeni nu poate să petreacă o clipă minunată, în afară de șoferii care se ușurează-ntre copaci! Eram mai deștepți acum un secol, cînd noi – bucureștenii – ne-am pus în cap să amenajăm Herăstrăul, Snagovul și… da!… și Pădurea Băneasa însăși, știind că o Capitală are nevoie de locuri accesibile unde oamenii să se poată simți bine.

Precum Bucureștiul ar trebui să fie stăpîn pe Dîmbovița, pe Metrou, pe centralele termice care lucrează numai în beneficiul orășenesc, la fel ar trebui să poată să dispună de pădurile sale.