despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Revizia!

De mai bine de zece ani am scăpat de nenorocirea aceea de „revizie”: peste vară nu se mai oprește apa caldă trei săptămîni ca să-și repare R.A.D.E.T. troacele…

Regia își peticește rețeaua cum poate, oprind apa oamenilor cîte-o zi… cîte două… iar cîte-o zi – și tot așa.

Ca atare, de-acum și pînă-n toamnă tîrziu cînd s-o da iar căldură-n calorifere, o să stăm și-o să ne uităm lung la robinetul roșu: că ba nu curge nimic, ba curge doar apă călîie, ne-ncălzită.

Dacă facem socoteala, pe calendar, o să vedem că… stăm fără apă caldă, adunat, mai bine de alea trei săptămîni.

Dacă mă-ntrebați dacă știu cît de greu e să ții-n funcțiune apa caldă și-ncălzirea centralizată – da, știu. Dar să ții oamenii nespălați și să-i pui să plătească degeaba pentru apă rece la duș – ei, asta i-o porcărie.

din prima zi de Paște

scris de Sonia Ratatouille

A fost și este o paradă cu clovni, oameni pe picioroange și marionete uriașe. M-am distrat. A fost frumos.

 

scris de HM

A fost o Duminecă de Paște frumoasă pe Calea Victoriei. Și vremea a ținut cu noi. Bravo: dacă v-ați dus. Lume, peste așteptări – dovadă că e nevoie de astfel de evenimente. Lumea tînjește să iasă altundeva decît prin malluri, chiar dacă încă nu pare așa.

sînt lucruri care trebuie făcute acum—

A venit primăvara. S-a schimbat și ora. Serile-s lungi și calde.

E prilej ca toată suflarea tînără și neliniștită din Oraș să nu mai poată sta-n casă.

…  seară de seară, strîngîndu-se prin parcuri și alei; îndemnîndu-se din teribilism și plictiseală să facă tîmpenii, prostii, mizerii și stricăciuni.

Se-ntîmplă nu doar în fiecare an, ci se-ntîmplă fiecărei generații…

E la mintea cocoșului că-i nevoie să ții un pic astfel de porniri sub un oareșce control.

Un primar cu minte-n cap ia seama și trimete pe stradă, prin parcuri și locuri de joacă polițiști care să arunce un ochi: se rup garduri? se dărîmă banci? se sparg geamuri? se dărîmă aparate de joacă? se aruncă gunoaie?

Nu știu, poate și la noi în Sectorul 5 primarul Daniel Florea o să-nceapă să-și dea seama c-ar fi cazul să mai facă și el ceva pentru oameni.

… deja e tîrziu.

deci așadar

… e bine, e rău în București? Merg lucrurile-ntr-o direcție bună? Merg într-o direcție, măcar? Merg?

Merg pe dracu’ – dar asta nu miră pe nimeni; ce semne am fi avut ca să meargă, atîta vreme cît nimeni n-a promis minuni, ci doar peticeli și cîrpeli.

Duamna primar – știe lumea-ntreagă – nu-i personajul care să fie-n stare să facă lucruri constant, susținut, urmărind nemijlocit și fără oprire obținerea de rezultate. Nici personajul care să vie cu idei și proiecte – dovadă că nu am văzut nici măcar o idee bună care să poată fi și aplicată.

Deci, dacă adminstrația nu face „ce trebuie”, cine poate să facă?

Este, din păcate, clar că Bucureștiul n-are opoziție locală; și n-a avut niciodată – poate doar cînd consiliul mîrîia la primarul Băsescu, dar asta a fost prea de mult. Opoziție înseamnă și ca partidele care nu-s la putere să aibă o agendă bucureșteană; să aibă un oarecare control asupra consilierilor aleși: ați văzut vreodată o poziție publică a conducerii vreunui partid de opoziție tradițional care să se refere la chestiunile Capitalei? Nici eu…

Opoziția nouă – mă refer la „Salvați” – e, din păcate, e la fel de nefolositoare: ruptă de interesul bucureșteanului și cu nasul pe sus. Mă uit, de exemplu, la mine-n sector, unde primarului parcă i-i frică să iasă pe stradă; ce șansă minunată ar fi pentru consilierii din opoziție să meargă, să vorbească cu noi, să ne caute, să ne-ntrebe! Și ce autism politic deplin…

… pentru că opoziție nu-nseamnă numai ca să pui bețe-n roate puterii, dar și s-o determini să facă ceva bine!

Iar lucrurile merg nu numai prin jocul politic; societatea civilă are, de asemenea, rolul ei. Unde-i societatea civilă, unde-s oengeurile bucureștene care – odinioară – „salvau”? Nu-s!

Deci așadar – o să-njurăm Primăria că nu face nimic, fără să ne punem întrebarea dacă noi facem ceva.

mizerie, gunoi și nesimțire

Cît poate face un primar? Dacă nu face nimic, important e s-aibă explicații frumoase.

Mizeria înspăimîntătoare din Sectorul 5 atinge, cum s-ar zice, un maxim istoric… Primarul nostru, cu juma’ de gură, o recunoaște.

… dar o face-n ședința de consiliu – nu-n fața oamenilor, care nu văd altceva decît mizerie, gunoi și nesimțire.

Rezumatul – pentru cei ce n-au răbdare – e că el n-are ce face, fiindcă ne aflăm în plină procedură de licitație a salubrizării sectorului. Și… n-ar vrea să influențeze procedura. Și… că n-ar vrea să deranjeze… scuzați!

Cum ar fi, vine cineva și se cacă pe preșul ușii tale și mata te gîndești pe ce ton să vorbești cu nesimțitul!

Deci, nu se poate lua gunoiul, fiindcă firma existentă își bagă picioarele și Primarul nu poate să pună pe altcineva, ca să „nu dea urît”.

Dar Poliția Locală este cumva și ea în licitație? Nu poate să dea amenzi pentru aruncarea gunoiului? Poliția Locală nu-i a Primăriei???

Lasă! Că oamenii înghit. S-au obișnuit.

Eu – am mai zis – înțeleg că e greu pentru Primarul din Sectorul 5 să facă lucrurile să meargă. A lucrat mult sub capotă, ca să zic așa. Aparatul de specialitate se îmbunătățește. Ședințele Consiliului sînt transparente.

Dar noi – oamenii – tot nu vedem nici o îmbunătățire!

ar fi trebuit deja să fie bine

Șed, mă uit… Cuget. Nicicînd nu-i mai urîtă Capitala ca pe sfîrșit de iarnă și-nceput de primăvară. Totul e părăginit, murdar, șui, căzut și decăzut.

În așteptarea „curățeniei de primăvară” – imbecil concept!!! – nimeni nu face nimic săptămîni în șir, lăsînd să se-adune și să crească mizeria ce ne-nconjoară. Nu s-a schimbat nimic în felu-n care Primăria Capitalei vede lucrurile, curățenia și ordinea – ba-i chiar mai rău, parcă.

Și tot așa o s-o ție; pentru că dac-ar fi fost ceva semne că va fi mai bine, ar fi trebuit deja să se vadă.

De mine cui i-e milă?

P-onoarea mea; înțeleg. E greu să vii după Vanghelie și să pui lucrurile-n ordine. Înțeleg – da’ să mă-nțeleagă și pe mine cineva…

Avem, poate, cel mai acătării primar din oraș: a fost judecător; a fost deputat: deloc nu-i un fitecine.

Cum Dumnezeu, atunci, să nu fie-n stare să impună un pospai de ordine in Sectorul 5?

Cum de i-i frică să iasă pe stradă și să vadă și să vorbească?

Că e nevoie doar să lase un pic geamul la mașină și să vadă gunoaiele! Doar să-și murdărească nițel pantofii prin noroaie!

Nu trebuie nici să fie vătaf ori jupîn – doar să se apuce odată să cerceteze nemijlocit situația; și după ce-o cercetează, să dispună – că poate dispune, e treaba lui să dispună! – să se facă și să se păstreze curățenie.

Pentru că singurul lucru care se vede e că primarului Florea nu-i pasă că oamenii trăiesc în continuare înconjurați de mizerie și dezordine.

primarii, gospodarii

Dacă vă pică pe jos o bucată de pîine, ce faceți? O luați frumos și-o duceți la coș sau stați cu ea pe pardoseală pînă sîmbătă, cînd băgați aspiratorul?

… urît mi-e de București în perioada asta, cînd e mizer și infect pentru că primarii – în așteptarea „curățeniei de primăvară” – nu repară, nu curăță, nu strîng, nu fac nimic.

în continuare mizerie la fabrica de bere „Rahova”

Acum două luni, pe viscolul cîinos de-nceput de an, se prăbușea o bucată zdravănă din acoperișul fostei fabrici de bere.

Nimeni n-a pățit nimic, din fericire.

Imediat, duamna Primar al Capitalei l-a luat după dînsa pe primarul nostru de sector – să ia, cu toții, masuri.

Bieții pompieri au pus clădirea în siguranță poliția a oprit circulația pe lîngă ziduri; se merge, practic, doar pe linia tramvaiului.

Și… gata!

Au trecut, deci, două luni. A rămas ca-n pom. Moloz pe lîngă clădire… Banda-ntîi închisă…

Și, pentru că închiderea circulației nu este semnalizată luminos, un echipaj al Poliției Locale șade, în fiecare zi, cu girofarurile pornite, ca să avertizeze șoferii de zona cu pericole.

 

Ce umilință… ce incompetență… ce delăsare… ce prostie… ce primari proști.

nu mai e ca-n staul!

E prima veste bună pe care-o pot da din „Orășelul Copiilor”.

Nu-nțelegeam de ce mă simt așa bine – așa firesc – așa liber pe-aici, acum. Și dup-aia mi-am dat seama:

… au fost scoase toate gărdulețele metalice ce mărgineau aleile parcului. Ce diferență uriașă:

Nu te mai simți ca-n staul. Sper din toată inima că rămîne așa.