despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

se asfaltează și nu-s alegeri

Anul trecut, toamna tîrziu, tot bucureșteanul sărise de cur în sus că… „de ce se asfaltează?”

Că-i frig, că n-o să ție asfaltul, și că – mai presus de toate – e o măsură electorală: fiindcă asfaltarea se petrecea taman în preajma campaniei electorale parlamentare.

Un an mai tîrziu…

Asfaltul – ia, minune! – a ținut. Și oamenii au circulat bine: nu doar cei cu mașini, dar și autobuzele și troleele.

A venit toamna iar: și iar se asfaltează-n București, în multe locuri, pe multe bulevarde.

Și, na belea: nu-s alegeri.

Nasol: fiindcă ne vedem nevoiți să-njurăm Primăria inventînd pretexte noi.

pentru cine facem lucruri?

V-ați fi dus și voi!

Sau poate nu v-ați fi dus!

… dar ați fi avut ocazia să judecați dacă merită sau nu să mergeți.

Dar de unde să știți?

Odată-n plus, în Sectorul 5 se organizează un eveniment despre care nu știe nimeni din sector.

De un’ să știe?

Au fost afișe lipite? Aiurea!

Au fost bannere atîrnate prin răspîntii? Canci!

A primit cineva vreun fluturaș pe stradă? Ciuciu!

A ajuns, cumva, vreun comunicat la vreo televiziune, la vreun ziar? Vax!

A scris undeva, măcar pe site-ul primăriei? Ce să scrie acolo – că ultimul „eveniment” e deschiderea anului școlar; acolo nu scrie nimic.

nu mai sînt garduri de protecție la fosta fabrică de bere „Rahova”

… a durat nouă luni!

Și după nouă luni, primăria sectorului 5 a scos gardurile de protecție puse pe trotuarul din fața ruinei fabricii de bere „Rahova”.

Gardurile erau fiindcă ditai bucata din acoperiș căzuse-n stradă astă iarnă, pe viscol. Și ce mai rămăsese din acoperiș, a mai căzut odată acu, la ultima vijelie.

Cu toate astea… gata! – gardurile nu mai sînt.

Însemnă că e-n regulă? Că nu mai e urmă de pericol? Că putem merge liniștiți pe trotuar? Că nu mai cade nimic nici pe șosea?

ideea-i că nu poți să nu faci comparații

Cîtă răbdare să ai – cîtă să mai ai?

Și înțelegere…

Dar te uiți în jurul tău – și vezi că ceilalți sînt în stare să facă, ceilalți reușesc să se miște: și te seacă gîndul că de ce numai ceilalți?

… cît mai ține pînă cînd să fii-n stare să faci și tu, totuși, ceva?

Să exemplific!

Iată sectorul 4, și iată sectorul 5! Amîndouă, anul trecut, s-au ales cu primari noi!

E adevărat: primarul din sectorul 4 – Băluță – fusese deja viceprimar, fusese deja interimar; dar nici primarul din 5 – Florea – nu era întrutotul străin de ce se petrecea-n sector.

Și acum să ne uităm la ce se face!

Băluță nu mai prididește cu treaba!

Sigur că o mare parte din ceea ce face Băluță în sectorul 4 e chinuitor, excesiv, urît: dar gunoiul se strînge, parcări se fac, bulevarde se-ngrijesc, iarba se taie frumos – măcar există iarbă de tăiat! – și locurile de joacă-s curate!

Dar în sectorul 5 încă nu se face nimic, nimic, nimic! Sîntem mereu gata să ne-apucăm de făcut ceva, avem planuri, idei și proiecte… și mai ales, avem cele mai întemeiate scuze că nu facem nimic!

Cu toată răbdarea și-nțelegerea din lume: noi vedem că ăl’lalt face! … că-i iese! … că-ncearcă! 

Și ne seacă!

Tîrgul proștilor

Este fantastic.

În acest weekend se ține-n Herăstrău o chermeză publică numită Tîrgul Bucureștilor.

Muzică „populară”; must – cinci lei paharul; suta de grame de carne friptă – zece lei: genul ăsta de tîrg.

Se ține-n Herăstrău, deși locul inițial plănuit fusese Piața Constituției.

Nu mă bag, nu știu de ce n-a mai ajuns să se desfășoare-n Centru.

Doar că – vedeți voi – hîrtiile au mers pe făgașul lor obișnuit. Chiar dacă n-a mai existat tîrg în Piața Constituției, autorizațiile și avizele pentru el au curs!

Regia de transport încă mai anunța sîmbătă dimineață pe site că din cauza „tîrgului din Piața Constituției” (tîrgul începuse de vineri în Herăstrău!) linia turistică se deviază!

Iar sîmbătă seara autobuzele liniei turistice încă mai circulau deviat, deși nu avuseseră nici o secundă de ce!!!!

Comunicatul a disărut de pe site, dar pe pagina de facebook a Regiei încă mai era – ca să ne rămînă dovada prostiei și indolenței noastre publice.

se zice „mulțumesc”

… p-ăia micii îi învățați să spuie sărumîna pentru masă, s-asculte de mătușa zgîrcită, și să vorbească frumos cu ăla de la parter care-are cîine pișăcios.

362 de zile pe an înjurați Primăria și felu-n care e condusă și mai ales de cine-i condusă.

Da’ astea trei zile v-ați dus la sărbătoarea Bucureștiului – cea care s-a ținut în fața Casii Republicii.

V-ați dus și v-a plăcut.

„Mulțumesc” – însă – n-ați zis.

… mda.

lupta betoanelor

În București, „a face ceva” însemnează să se vadă pîn-la cer că s-a făcut. De-aceea, primarii nici nu ne-ncurcă cu mărunțișuri precum curățenia și ordinea; da-n schimb, cînd e de ridicat vreo ditai clădirea ori de întins vreun pasaj – se bagă; pentru că se vede.

Uneori, nu știu cum se-nnimerește, dar primarul mai are o frîntură de stil; de-aia nu toate betonările lui Robert Negoiță-s hidoase, ba chiar intervențiile sale aduc un cîștig indiscutabil orașului și civilizației.

Dar ce te faci cînd exemplul lui Robert e urmat de ciracul lui Piedone – de primarul Băluță?

Intervenția lui Piedone în sectorul 4, după preluarea puterii, a fost copleșitoare: în doi ani scotea la lumină locuri de joacă, inventa parcări, făcea aparatul administrativ să meargă, spăla străzile. Din gloria asta s-a și reales. Prețul a fost uriaș, dar cetățenii au socotit că merită plătit: curățenia și ordinea însemnau garduri, gardulețe, dinozauri luminoși, palmieri de-o vară, statui hîde… ce conta? – era curățenie, era ordine!

Piedone a dispărut; azi sectorul e condus de fostul său viceprimar: Băluță.

Băluță n-a înțeles că treaba însemnează școli ingrijite, locuri de joacă care nu seamănă a staule, parcuri unde nu urlă boxele, gunoi ridicat la vreme… Băluță, precum papuașul desenat de primii exploratori, poartă penele păsării paradisului pe curu’ gol.

El bordurează și betonează; că așa a văzut la Robert.

El încarcă spațiul public; că așa a învățat de la Piedone.

Poliția Locală a Capitalei și-a rezervat 35 de locuri de parcare la Universitate

Salutare, cetățene!

Nu-i așa că ți-ar plăcea să parchezi frumos, legal și sigur în centru?

De pildă, între Universitate și Arhitectură, pe Edgar Quinet. Te-ar costa doar un leu și 50 de bani pe oră.

Merită!

Dar nu poți.

Fiindcă aici Poliția Locală a Capitalei și-a rezervat 35 de locuri de parcare!

Elegant.

Așa că du-te la parcagii sau plătește cinci lei pe oră ca să te bagi în parcarea suberană.

decît să facă curat, au închis parcul!

Știți că m-a uimit mizeria uriașă din zona Eroilor, unde parcurile au rămas într-o paragină incredibilă după ce-au fost trecute în administrarea temporară a metroului, pe timpul lucrărilor la noua magistrală.

Nu doar pe mine m-a uimit asta. Nu știam la vremea respectivă, dar problema s-a discutat și-n ședința Consiliului nostru local.

Unde primarul nostru a zis că… „în acest moment, se face curat acolo!” Nu chiar în acel moment, dar chiar în acea seară, eu am fost acolo și-am făcut pozele pe care le-am publicat. Nu se făcuse nimic.

… dar primaru’ n-a mințit: într-adevăr, pîn-la urmă, peste vreo două zile s-a făcut curat acolo!

S-au mai golit coșuri, s-au mai curățat crăci…

Și ca să nu mai vadă oamenii mizeria… s-a închis și aproape tot restul din parc cu gard!!!!

Atîta-i duce mintea pe ticăloșii ăștia – decît să se-ngrijească să fie cît de cît ordine și curățenie, mai bine ascund de ochii noștri murdăria!

… și nu vă-nchipuiți că, cumva, la șantierul de metrou se lucreazănu se lucrează, nu se petrece nimic.

  

o lucrare temeinică și elegantă

Mie tot „Victoria Socialismului” îmi vine să-i spun. Dar numele lui e Unirii – bulevardul Unirii. Se-ntinde de la Casa Republicii pînă hăt-departe, la Piața Alba Iulia. Este o chestie uriașă tăiată în plin oraș, ceva care nu folosește la nimic, care nu unește nimic, pe marginea căruia nu se poate dezvolta nimic.

Este administrat de mai multe entități. Ramura sa de răsărit se află-n sectorul 3; acolo „Betoniță” a reușit să-l transforme în ceva, cît de cît, simpatic și omenesc, dar partea cea dinspre apus – cea veche – este-n sectorul 4. O vreme jumatea de nord a bulevardului a ținut de Sectorul 5, da’ azi mi se pare că tot e-n 4.

Nu c-ar conta…

Între Unirii și Casa Republicii e o mare, mare mizerie. Nu crește fir de iarbă sub copaci – doar ceva buruiene. Pe băncile sparte șed oameni fără adăpost. Spațiile comerciale n-atrag clienți. Ți-e silă să te plimbi pe-aici, deși-i atîta umbră (fiindcă toți copacii au fost plantați la-nceputul șantierului, așa că au avut vreme destulă să se-nalțe).

… nebunia tîmpită care a dus la distrugerea Capitalei pentru construirea Centrului Civic – a cărui șiră a spinării e bulevardul ăsta – a fost maniacală. Ornamente încărcate pe blocuri, dantele urîte cocoțate pe stîlpi, dale de beton multicolore așternute pe carosabil și trotuarul mozaicat pe care nici nu-l mai vedem.

Trotuarul ăsta să tot aibă mai bine de 30 de ani de cînd e pus!

Firește că s-a umplut de găuri; îți cam rupi picioarele mergînd pe el.

Ca să nu se-ntîmple asta, de ceva zile se „lucrează”… se scot bucățile de mozaic prea distruse și se toarnă beton chior în loc.

Ce joc de culori, ce model, ce chichirez al lucrării originale? Nu că-i ea monument istoric… da’ sincer acuma: cu plombele astea puse, arată urît de tot.