despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Pe Piedone încă nu l-a văzut nimeni la treabă

Cîteva luni locurile de joacă au stat cu lacăt pe ele; acum s-au redeschis.

Vremea-i frumoasă: cum să-i ții pe ăia mici departe?

Tot ce poți face – și nici nu ți se cere altceva, ca primărie – e să asiguri paza și curățenia.

Hai să vedem cum asigură Primăria Sectorului 5 curățenia-n locurile de joacă:

Ce spălat pe jos, ce igienizat aparate? Nici măcar nu s-a mai dat strîns mizeria adunată de luni de zile!

Ca să fie bezna din noaptea minții și mai adîncă, ne aducem aminte că astă toamnă, după ce locurile de joacă au fost închise, în fiecare zi venea o echipă care… mătura… spăla… și… golea coșurile de gunoi.

Bravo…

A trecut o lună

Ce mai contează o lună, dacă tot am așteptat 30 de ani?

Nu știu; poate luna e cea care contează…

Fiindcă, vedeți voi, după o lună de la începerea lucrărilor pentru amenajarea stației de tramvai din Pasajul Victoria… stația nu-i gata.

Peroanele nu-s asfaltate, scările nu-s reparate, mîzgălelile nu-s curățate.

Nu-i gata.

n-ați învățat nimic.

Cetățeanul dornic să fie la curent cu ce se-ntîmplă-n juru-i nu prea are ce face: se vede nevoit să urmărească primarul pe facebook.

Asta, cînd își dă seama care-i pagina de primar a primarului și care-i pagina personală a primarului – uneori nici primarul nu le deosebește – și cînd dibuiește, eventual, și pagina… primăriei.

În fine; să zicem că poate se lămurește.

Dar mai apoi, același cetățean mai vrea să afle și cealaltă parte a adevărului – ori, poate, adevărul însuși: așa că-ncearcă să caute vocea și activitatea opoziției.

De-abia aici cetățeanului i se-nfundă!

Fiindcă nici acum – mai ales acum – nimeni nu-și poate face o părere completă și corectă despre viața comunității doar urmărind persoanele implicate în conducerea ei.

Paginile organizației politice de sector răspîndesc activitatea conducerii centrale și, în cel mai bun caz, poate cîte o postare a unui consilier mai conștiincios, care are și norocul să nu se afle în vreun conflict neștiut cu cei ce conduc fililala locală. Cît despre paginile consilierilor, de-abia cînd te-apuci să te ții de una, că omul deschide alta, fiindcă cineva i-o raportează pentru cine știe ce motive și meschinării.

Toate bășinile primarului ajung să fie răspîndite, așadar, fără a fi corectate și combătute iar nici una din acțiunile opoziției nu este explicată.

… oricare și de oriunde-ar fi și primarul, și opoziția.

nu e important „de unde apare” jegul

Periodic ne luăm cu mîinile de cap citind despre poluarea din Capitală.

Așa, în folclorul urban, zicem că-s de vină șantierele… mașinile care intră pe spațiile verzi…

Sigur, noroi care se transformă-n praf fac și șantierele, și șoferii care nenorocesc pămîntul.

Dar asta nu-nseamnă nimica, dacă tot noroiul și praful ăsta ar fi… curățat!

Oricine poate vedea că nu este curățat: e de-ajuns să ne uităm la jegul adunat la marginea bordurilor și pe liniile de tramvai.

Dacă măcar la două săptămîni fiecare stradă din București ar fi spălată complet, e la mintea cocoșului că n-ar mai fi nici noroi și nici praf pe ea.

Vedeți voi, greșim cînd ne gîndim că jegul apare. Jegul nu apare; el a apărut și problema lui e minunat de simplă: trebuia curățat.

Curățat: și nu de ieri, și nici de astă-toamnă, și nici de astă-primăvară… ci de acum un an, doi ani, trei ani, patru ani, cinci ani… jegul n-a fost curățat cu adevărat niciodată.

 

Nu e altă întrebare.

Ca cetățeni, n-avem prea multe de făcut: doar să ne purtăm bine și-i de-ajuns.

Să ne pese, să înțelegem – astea-s bașca.

Și, dacă ținem neapărat să fim cetățeni buni, mai putem să ne și punem o întrebare; nu mai multe – una, atît:

Avem vreun motiv să vrem ca noii primari din București să nu reușească?

Și nu-i decît un singur răspuns.

fiți informați, nu influențați.

Urmăresc evoluția în cele trei sectoare bucureștene unde primarii chiar s-au schimbat: 1, 2 și 6.

De ce-am vrut schimbarea, noi, bucureștenii?

Răspunsul e simplu: pentru că nu mai mergea; nu mai mergea deloc așa.

Iar acuma, cînd primarii ăștia noi vor să schimbe ceva – ceva care nu mergea! – ne bosumflăm… că schimbă!

Nu-nseamnă că au dreptate mereu, nu-nseamnă că n-o să greșească: înseamnă doar că, împreună cu ei, trebuie și noi, bucureștenii, să ieșim din mocirla civică și să-ndreptăm orice lucru care nu merge.

Sîntem martorii unui proces înspăimîntător: cei care nu vor schimbarea recurg la orice mijloc pentru a ne influența să fim de partea lor.

Pentru că din schimbare doar noi – cetățenii – am avea ceva de cîștigat.

… noi nu pierdem nimic: doar ei pierd.

Despre asta-i tot: și e important pentru fiecare cetățean interesat să-și aleagă cu atenție și responsabilitate sursele din care se informează.

În Bucureștiul de mîine, azi se lucrează mai prost ca ieri.

… batjocura continuă în lucrările publice:

Peste tot: vedem zi după zi.

Și nu ne interesează cine le face – ne interesează cine le permite.

Nebunia trebuie oprită

Devine vital pentru viața bucureșteanului să se oprească nebunia primăriilor de sector.

Primăria Sectorului 3 își dorește – pentru „creșterea mobilității urbane” – să construiască două pasaje pe sub Mihai Bravu: unul la Vitan și celălalt la Dudești.

Iar pentru „reducerea punctelor de conflict dintre pieton – vehicul” să sape un pasaj pietonal la stația de tramvai Laborator.

Doamne, e atît de greșită, de nefericită, soluția asta de a favoriza bulevardele, de a crea șosele în inima unui oraș! Atît de împotriva oamenilor – tuturor oamenilor.

Pietonii trebuie să poată traversa cît mai ușor, fără să urce, să coboare, fără să ocolească cu zecile de metri.

Șoseaua Mihai Bravu trebuie să aibă doar două benzi pe sens pentru traficul auto. E de ajuns. Viteza mașinilor trebuie neapărat să scadă. 50 la oră e deja prea mult.

Primăria Municipiului București să se opună din răsputeri acestor proiecte nebunești care se nasc în sectoare.

listă de articole selecționate despre transportul public – aici • listă de articole selecționate despre infrastructură – aici

(sursa)

BRAVO!

Îmi crește inima cînd pot să laud lucruri bune.

Se lucrează, în sfîrșit – ce mai contează 30 de ani la scara istoriei? – la darea în funcțiune a stației de tramvai din pasajul Victoria.

Oamenii n-o să mai fie siliți să meargă pe jos, ori de la Dr. Felix, ori de la Grigore Alexandrescu.

Bravo!

ăia care nu.

Faptul că beștelim Primăria nu ne scutește să fim cetățeni buni: ba chiar ne obligă.

Mai mult: încercăm să fim și cetățeni folositori.

Și pentru ca folosul ăsta să fie complet și plăcut, înțelegem că nu-i nimenea obligat să-l înghită.

Sîntem, fără îndoială, parte din ceea ce numim „societatea civilă”.

Așa cum ne place – de fapt, nu; nouă nu ne place – să înfățișăm problemele și disfuncționalitățile administrației, tot așa trebuie să ne purtăm cu ceea ce greșim noi, societatea civilă.

Greșim. Ne-am luat mîna de pe București, nu ne preocupăm de el, nu-l înțelegem.

Cît l-a condus Firea, am privit orașul cu ură, dispreț și dezinteres, de parcă al ei era – și nu al nostru.

Acum, că-l conduce Dan, nu ne-am schimbat optica: fiindcă nu ne place cum comunică și n-avem încredere în el și-n ceilalți oameni cu care vrea să lucreze, ne proiectăm dezamăgirile – din nou! – asupra Bucureștiului.

Noi: societatea civilă, adică oameni și entități ce influențăm pe alții.

Noi: societatea civilă, adică ăia care nu mergem cu tramvaiul, nu mergem pe jos, nu ne băgăm printre oameni și n-am mai avut nici un proiect, nici un plan, nici o inițiativă civică.

Nu sîntem de folos nimănui dacă ne facem, separat, societățile noastre, în care ne purtăm ca niște useri, ca niște clienți. Nu sîntem de folos nimănui dacă din deșteptăciunea noastră Capitala nu e mai bună.