despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Luptă! – pînă la gard.

Lupta pentru Capitală e, desigur, una din cele mai importante evenimente electorale: așa a fost, așa e normal să fie.

„București, ora exactă” – așa se spune, nu?

Doar că Bucureștiul se oprește brusc, acolo unde-i gardul ce-l desparte de celelalte localități fără de care el nu există: Bragadiru, Domnești, Ciorogîrla, Dragomirești, Chiajna, Chitila, Mogoșoaia, Otopeni, Tunari, Voluntari, Ștefănești, Pantelimon, Popești-Leordeni, Jilava, Măgurele…

Aproape toate localitățile astea au administrații locale înapoiate, rurale, fără nici o urmă de interes pentru cetățean și interacțiunea cu el – și degeaba credem că peste ele se revarsă ceva din strălucirea Capitalei.

Iar asta nu se schimbă: prizonier îndărătul unui gard de necivilizație feudală, Bucureștiul n-are cum să fie mai bun.

nu doar de bani era nevoie

În jumătate de București salubritatea se face prin firmele primăriilor de sector – putem să vedem dacă soluția asta e un cîștig pentru cetățeni ori nu.

Da – atîta vreme cît se face curățenie…

Nu – atîta vreme cît curățenia asta se face prost, alandala, fără urmă de profesionalism; primăriile se mulțumesc să bage bani – și bani mulți! – în utilaje nenumărate, cu gîndul că de asta e nevoie.

Paradoxal, nu de bani e nevoie, ci de urmărirea lor; și doar o firmă de salubritate propriu-zisă are interes să țină de bani, întrucît banii ăștia-i rămîn ei.

Avem sute de mașini noi-nouțe care mișună pe străzi – să se vadă! – încurcînd oamenii; dar curățenia, din păcate, se face tot cu viteza și după puterea măturătorului care-mpinge tomberonul de colo-colo.

Nici infrastructura și nici metehnele vechilor adepeuri n-au dispărut; taman bazele și garajele firmelor de curățenie îs cele care creează mizerie – după cum putem vedea și-n imaginea ilustrativă.

Poate – cătinel – s-o curăța și domeniul ăsta; dar mai e pîn-atunci.

ghidul alegătorului amator

Ne interesăm pentru dumneavoastră. Aveți curiozități? N-avem răspunsuri, ci deslușiri: fiindcă… întrebările contează.

O să piardă Gabriela Firea?

Poate.

O să cîștige Nicușor Dan?

Poate.

Da’ a făcut ceva Nicușor Dan?

Nicușor Dan n-a stat pe loc în ultimii ani. Aparent, i se poate reproșa lipsa de rezultate parlamentare – dar nu faptul că în tot timpul ăsta a acumulat multe alte lucruri.

Există un program de refacere a Capitalei?

Nu știm cîte pagini are, dacă are poze sau dacă e scris la două rînduri.

Are cineva soluții minune?

Nu – e vorba de peticit și cîrpit.

O să fie mai bine într-un alt mandat Firea?

Nu.

A fost Gabriela Firea un primar mai rău decît Sorin Oprescu?

Nu.

Pînă la urmă, alegerile astea – pe scurt – sînt între Gabriela Firea și Nicușor Dan?

Cam da.

Dacă iese Nicușor Dan se termină cu chermezele, cu voucherele, se opresc unele proiecte de infrastructură?

Nu.

O să fie Nicușor Dan un primar puternic?

Nu.

O să fie Nicușor Dan mai de partea PNL sau mai de partea USR-PLUS?

Bună întrebare!

Se pregătesc „soluții monstruoase“?

Dacă-i vorba de coabitare între primari de sector PSD și primar general Nicușor Dan – poate.

O să tragă primarii actuali de sector pentru Firea sau o să trîntească meciul?

Jumi-juma. Se joacă pînă-n seara alegerilor.

O să cîștige sectoarele „aceiași” din nou?

Pe bune, în sectoarele 2, 3 și 4. Poate nu în sectorul 1. Nu știu în sectorul 6. În sectorul 5 jucăria electorală PSD funcționează bine.

Dacă primarii actuali cîștigă iar, li se poate pune frînă în consiliile locale?

Ceva-ceva se poate.

Sînt locuitorii Capitalei la mijloc – suferind din pricina blocajelor instituționale artificiale?

Un pic, da.

În realitate, e ceva de „stînga“, e ceva de „dreapta“?

Deloc.

Habar n-am cine-s candidații PNL la consilii, merg pe mîna lor?

PNL a făcut în cel mai elegant caz opoziție proastă în București – listele s-au mai spălat un pic acum.

De pe listele USR-PLUS lipsesc oameni care chiar s-au bătut patru ani de zile – de ce?

Poate au obosit, poate s-au săturat, poate au decis că-s alții mai potriviți.

Listele PSD sînt pline de buruieni – de ce?

N-au oameni buni, interesați de administrație și dispuși să se asocieze acum cu ce reprezintă partidul.

Mai sînt și alte partide; merită să mă uit pe alte liste sau la alți candidați la primărie?

Nu.

Mai „contează” Băsescu?

Nu.

Dar dacă știu un independent valoros, să-l votez în consiliul local?

Da.

Să urmăresc dezbaterile electorale, afirmațiile analiștilor, sondajele, „dezvăluirile“ și scandalurile?

Nu.

E greșit că avem în continuare doar un singur tur pentru alegerea primarului?

Nu – dimpotrivă.

O să fie oleacă mai încurcat și greoi votatul în sine acum, cu pandemia?

Poate.

Dacă vreau să mai știu ceva, să întreb pe adresa redacției?

Da.

1000 de ani de cultură peste 30 de ani de gunoi

Ce bună-i cultura!

… merge la orice!

Ai un loc prăpădit, plin de gunoaie și buruiene? Ia, pui niște stîlpi și agăți de ei niște panouașe pe post de gard: și-acolo lipești afișe, poze, desene, caricaturi, mici istorii – după posibilități.

De vreo trei ani așa s-a-ngrădit mizeria înspre bălăriile Văcăreștilor dintre mallul de la Big și Abator.

Acuma i-a venit rîndul maidanului Academiei: tot bulevardul între 13 Septembrie și Coșbuc e plin cu cultură… cu ce altceva?

Chestiei (făcută de Primăria sectorului 5) i se zice „1000 de ani de cultură românească” – taman bună să mascheze neputința de a curăța și îngriji paragina ce zace de 30 de ani în mijlocul Capitalei noastre.

Mini analiză electorală de sector

scris de Ando

Agitaţie mare cu localele astea aşa că, musai, să mă opresc un pic la sectorul 2, unde locuiesc şi care, în opinia mea, prezintă o situaţie oarecum aparte. De ce? Păi, spre deosebire de celelalte sectoare, actualul primar pesedist Mihai Mugur Toader (MMT) nu s-a înscris în cursa electorală. Fie n-a mai vrut partidul, fie n-a mai vrut el, e mai puţin important.

La începutul lui martie spuneam că MMT a fost o figură ştearsă, străvezie, atât de străvezie încât se vedea că la butoanele sectorului se află, în fapt, viceprimarul penelist Dan Cristian Popescu (DCP), mult mai activ şi mai vizibil public. Şi, într-adevăr, părea că ambiţiosul „vice” e pe cai mari, dar iată că, din motive de calcule şi alianţe electorale impuse de la „centru”, şefa PNL sector 2, doamna „pepsiglas” l-a tăiat de pe listă.

Ca independent e greu, aşa că DCP – ca să nu-şi piardă tot eşafodajul de imagine clădit cu grijă – a făcut pasul (înainte sau… în lateral, asta om vedea după alegeri) spre PSD.

Care PSD a renunţat, în această situaţie, la sprijinul declarat iniţial pentru mai vechiul său emanat, Neculai Onţanu, dornic să revină la primăria sectorului unde şi-a făcut mendrele aproape 16 ani.

O să spuneţi: oricum, PSD iese în avantaj pentru că mizează pe doi „cai” în ideea că oricare din cei doi câştigă, este tot din „familia” sa. Eu, unul, nu m-aş grăbi. De abia de acum, jocurile devin interesante. Nu de alta, dar ambii candidaţi au dovedit, în timp, că ştiu bine lecţia saltului dintr-o barcă politică în alta. Aşa că nu e exclus ca în sectorul 2, PSD să rămână cu buza umflată după ce se cristalizează toate rezultatele alegerilor din 27 septembrie şi se aleg apele.

Revenind la concret: şansele – zic eu – sunt de partea lui DCP pentru că funcţia îi permite să fie foarte „la vedere” atât pe teren (a fost, de exemplu, foarte activ în perioada restricţiilor impuse de pandemia Covid) cât şi în spaţiul virtual.

Onţanu târăşte, e adevărat, ceva ghiulele „penale” după el, dar nu trebuie neglijată imaginea pe care o parte din electorat o păstrează încă despre „domn’ gheneral”, după cum zice chiar el: „Merg pe stradă și mă roagă oamenii să mă întorc, pentru că actuala administrație și-a bătut joc de locuitorii Sectorului 2…”

Bine, bine, dar ceilalţi candidaţi? (apropo, oficial, sunt 16 competitori la funcţia de primar al sectorului 2). Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că anul acesta este greu de făcut o breşă atât de mare în masa electorală a sectorului 2. De exemplu: omul lui Robert Negoiţă, cu a sa bizară aritmetică „Hai să facem 2=3!”, nu cred că are multe şanse.

La o primă lectură, proiectele propuse de candidatul „dreptei unite” par interesante, dar e şi multă, hai să-i zic, naivitate în unele din ele – vezi proiectul parcului Gării Obor, cu mutatul liniilor şi peroanelor în subteran!!!

Fireşte, putem dezvolta şi diseca, dar părerea mea este că Radu Mihaiu fie nu cunoaşte, fie se preface că nu ştie că asupra oricărei acţiuni edilitare majore, în care sunt angrenate mai multe instituţii sau companii ale statului, spectrul eşecului planează permanent. Electoratul dreptei este însă insensibil la genul ăsta de argumente, aşa că sunt totuşi şanse reale ca efectul „Nicuşor Dan” să se simtă ceva mai apăsat ca acum patru ani şi aici, în sectorul 2.

din zbor

Din primăvară s-a cam terminat cu țigănia așa-zisei Piețe de flori de la Coșbuc: bate vîntul pe-aici.

Desigur, comerțul floral nu și-a luat de tot tălpășița – trotuarele vechii Rahove au rămas pline de buchete, coroane și găleți.

din zbor

Nu vă speriați: nu i-a trimis nimeni pe cei de la SMURD la munca de jos. Așa arată noile uniforme ale firmei de curățenie din Sectorul 5. Belea!

miroase urît

O dimineață frumoasă, răcoroasă, norocoasă.

Găsim pe fiecare mașină din parcare cîte-un cadouaș de la un candidat la primăria sectorului 5.

Dar ce candidat!

Nimeni altul decît fostul primar al sectorului 4; deși a mai slăbit, încă-i dă mîna să fie „5 candidați într-un singur om”.

Am citit bine – 5 candidați, nu 5 condamnați.

Am citit bine și mai departe, unde scrie că „miroase a primar gospodar” – nu miroase nici a primar, nu miroase nici a gospodar.

Miroase a carne de om ars – și mirosul ăsta n-ar trebui să se ducă niciodată.

merge – parcă stă

Doar ca să fim și noi la curent cu ce se mai întîmplă la Școala 141 din Rahova.

Acum trei ani a căzut un tavan și – în urma expertizelor – s-a hotărît că e mai bine să demoleze corpurile construite-nainte de Război și să se facă altele noi.

Demolarea a-nceput după mult timp, ce credeați! Nu s-a grăbit nimeni.

Și construcția nouă… vedeți și voi.

Să nu ne tragă curentul, cînd trecem pe lîngă ea, așa de repede se lucrează!

a paișpea oară cu noroc

O epopee tîmpită, ce să mai zici!

Șoseaua Tudor Vladimirescu a fost refăcută de tot acum zece ani. Tot atuncea, s-au plantat iute-iute copăcei pe scuarul din mijloc, pe două rînduri.

Doi ani mai tîrziu, nici urmă de copac – dispăruseră cu toții. De-abia prin 2014 s-au pus iar alții, de data asta pe-un singur rînd:

… nici ăștia n-au fost prea norocoși – ghinion! – doar cîțiva s-au prins…

Zilele astea se plantează iar copaci, din nou pe două rînduri.

Poate acuma o fi cu noroc – cine știe?

Altminterea, primăria din sectorul 5 are, pe undeva, un simț al umorului: primăvara asta, înfrumusețînd marginea bulevardului Națiunile Unite dinspre Parcul Izvor, a plantat un aliniament întreg cu un soi de duzi – să nu mai fie, așadar, dudele numai în Casa Republicii…