despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

circulați!

Nu-i nimic de văzut aici – doar un cetățean ca mine și ca tine, cu-n Mercedes și-un tun în curte.

de la Ando

din zbor

E ceva atît de ne-în regulă cu afișul ăsta…

Și-n același timp atît de… de înțeles, că te-apucă groaza.

urcat la loc în copac

Să vezi cum fuge găina cînd îi dai drumul din coteț!

O ia-n stînga, o ia-n dreapta; dar – deși buimacă de lumina Soarelui – numai înapoi nu se duce.

Cam așa fu și bucureșteanul după liberare.

… în prima zi a ieșit din casă mai cu bucile strînse.

Era ciudat Bucureștiul – cu oameni răriți și simțindu-se aiurea după ce și-au dat seama că n-au ce face în oraș.

Ne știm bine: nu ne stă-n fire să ieșim din casă doar ca să nu stăm în casă; nu-nțelegem că și plimbarea fără scop și recompensă are uneori rostul ei.

Dar dup-o zi deja bucureșteanul – ca o jăvruță obraznică ce-a scăpat fără una pe spinare după ce-a ros primul papuc – și-a mai venit în fire.

… după ce s-a ferchezuit – ca să se simtă bine-n pielea lui și să nu se facă de rușine – l-am văzut ieșind, ducîndu-se, plimbîndu-se, fîțîindu-se și, mai ales, l-am văzut căutînd iar apropierea… sau nemaicăutînd măcar să fugă de celălalt.

Ceva din găină, însă, i-a rămas: căutătura ciudată, strîmbă, încercînd să recunoască pe cineva îndărătul măștii de pe față.

cum se schimbă lucrurile!

… pe-ăștia trei i-am pozat la-nceputul pandemiei, la plimbarea de dinaintea închiderii orașului; rînjitori, prevestitori în rele, nici nu-ți venea să te uiți la ei.

Azi, cînd ai voie iar să ieși pe unde vrei… ți se par simpatici.

să dai omului cît nu poate duce

… în realitate societatea noastră e formată din ceea ce numim – prostește – „oameni simpli”.

Adică oamenii de zi cu zi, cei de care ne lovim și cu care facem orișice treabă.

Mai precis, oamenii „mărunți” cu a căror viteză ne mișcăm.

Să ne gîndim și la ei.

Și la femeia de servici care din martie-ncoace spală pe jos de trei ori mai des, și la paznicul șantaliu care s-a-ngrijit să nu se umple farmacia, și la băiatul de la Mega care ne-a-nvățat obiceiurile și care ne-a tras de mînecă să nu uită să luăm lapte, și la vînzătoarea de la buticul unde s-a găsit tot timpul ăsta spirt, și la baba care-a ieșit cu găleata cu flori ca sa-avem cu ce ne-nveseli casa…

oamenii cu care facem treaba.

din zbor

Se zice că mintea omenească n-are nici o problemă să-nțeleagă un cuvînt scris – atîta vreme cît prima și ultima literă din el îs la locul lor.

E adevărat.

din zbor

Este prima ocazie în care România ar putea fi fotografiată din spațiu de Întîi Mai!

Încercările din anii precedenți n-au izbutit: sateliții care survolau teritoriul Patriei noastre nu vedeau decît o pîclă – nimic altceva.

Asta, firește, pentru că România era Grătarul Europei.

lucrurile importante merg înainte

Potpuriu de martie

scris de Ando

Ce mai găsim noi pe ziduri şi pe maşini când hoinărim prin oraş, cu sau fără un scop anume?

Păi, să ne uităm, mai întâi, la ceva reclame. Unele sunt stupide, cum e cea de aici:

A auzit cineva de „salamier”? In dexonline nu există, dar noi, mai ai dracului, avem unii chiar de TOP!

Reclamele astea de la PROFI nu rup inima târgului dar, măcar prin combinaţia text cu imagine, poţi să le foloseşti în scop… didactic pentru că mie îmi sugerează nişte pagini de abecedar. Adică, în plimbare fiind cu cel mic, îl pui să buchisească literele şi să completeze textul cu leguma, fructul sau orătania din imagine.

Mult mai inspiraţi îmi par cei de la Terasa OBOR care îşi promovează cinstit, lăutăreşte, berea şi micii (chiar sunt buni, pe verificate), fără fasoane de mari „advertiseri”:

Incontestabil, engleza se înşurubează tot mai vârtos în viaţa noastră. Dovada?

Deşi, dacă mă gândesc bine, slănina fără palincă şi ceapă e cam ca… „love” fără partener!

La aşa casă, cu aşa poartă, cum naiba să scrii, ca tot săracu’,  „Câine rău”? Păi atunci, degeaba ţi-ai mai luat ciobănesc german. Aşa, înţelege tot românul că, pe langa BMW sau Merţan, ţi-ai tras şi un câine nemţesc.

Parterul acestei clădiri e în plină renovare. Nu ştiu ce se va deschide aici, dar cu un asemenea desen, lângă intrare, cam ce clienţi ţi-ai propus să-ţi calce pragul?

Deseori, talentul unora din concetăţeni în ale graficii, se revarsă şi asupra maşinilor. Iată, cineva ţine morţis să-i cunoaştem toţi membrii familiei.

Altul ne informează că la bordul maşinii cineva e un pic dusă cu pluta dar, dacă păstrăm distanţa, avem şansa să scăpăm teferi.

În mod sigur, proprietarul acestei maşini iubeşte năzbâtiile fomistului pisoi al lui Simon pentru că vrea să-şi amintească de el la fiecare alimentare cu combustibil.

Să recunoaştem însă că toţi ăştia sunt mici copii pe lângă acest iubitor de basme care şi-a acoperit întreaga capotă a Golfului cu o scenă din „Frumoasa şi Bestia”.

Pentru cei care au avut răbdarea să ajungă la finalul acestei amestecături, avem un mic cadou! E vorba de acest desen, care – mie – nu-mi spune nimic, dar pe care unul din cei mai mari furnizori de fotografii „stock” îl vinde. De la noi îl puteţi prelua gratuit. Vă asigur că este fotografia mea şi singura părere de rău e că nu-mi aduc aminte unde l-am pozat ca să şutesc şi bucata de zid ☺

de rușine lucru!

Nu-mi dau seama… își cer scuze pentru ce vor să deschidă?