despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Masa părintească nu se vinde

Ce-mi place de ăsta, cu „mama mea acasă“ – ar trebui ca nevastă-sa să nu-i dea nici unt cu pîine.

pretențioasă javră!

de-ale sufletului!

… mai o agheazmă… mai o vibrație înaltă… să fie acolo.

 

sărmana Cultură

… mizeria, oameni buni, se ascunde-n spatele vorbelor frumoase. „Artă”… „cultură”… „mesaj”…

… și vede orișicine că nu-i nici artă, nici cultură, nici mesaj – doar concepte goale scuipate-nspre public.

Pînă și cel ce smîngălește zidurile Orașului își închipuie „c-are ceva de spus”…

Cîte dintr-astea am văzut – și cîte-or mai fi cele la care ne-am întors, plictisiți, privirea…

Dar greșim cînd le vedem doar pe astea, deși avem, într-adevăr, scuza că-s prea la nivelul ochiului nostru.

La fel de mare-i și mizeria celor care șed și „apără” cultura; cultura aia despre care se vorbește pios, cultura aia cu „C” mare…

Cu ceva vreme-n urmă, ascultam un mic reportaj despre pățania rușinoasă dintr-un oraș de provincie, unde niște lăutari – peste noapte, după ce cinstiseră paznicul și pompierul – au intrat în Templul Culturii și-au spurcat Sfînta Scîndură a Scenei, filmîndu-și un clip. Se sufocau de indignare apărătorii artei – cum de fusese posibil așa ceva? Cum de acest Dumnezeu care ne iubește a lăsat să se-ntîmple asta?

…. era îngrozitor – cu adevărat Îngrozitor – cum lăutarii și-au bătut joc de Cultură!

Dar ăștia care-au lăsat Cultura să fie păzită, peste noapte, de doi bețivi nu-și vedeau paiul din ochi.

din zbor

… în Capitală toate orătăniile au început curățenia de primăvară:

Nu sînt amiabil…

… nu, nu, nu… nici rezonabil…

cînd te plimbi, dai peste fel de fel… de fel.

Prăvălie… premium!

… începe, nu știu de ce, să-mi fie dor de anii ăia de-nceput – de după Revoluție – cu toate „impexurile” și „eximurile” de la fieștecare colț de stradă: cu nume noi, ușchite și pompoase.

Azi, vede oricine, dădurăm în cealaltă extremă, păstrîndu-se găunoșenia, desigur: magazinele caută să-și convingă clienții prin concepte dichisite

Așa și ăsta: prăvălie… premium!

Astea-s firmele! Și mai avem destule-n colecții – aiciaiciaici.

astă vară n-ar fi mers așa!

Aerul curat al dimineții face bine…

… în tramvaiul 1.

„Camioane în Mulțime”

n-am nimic cu ăștia, da’ parcă nu i-aș mai chema, totuși, la evenimente.

asta știe bucureșteanul

2016-12-05-photo-00019194

… dacă nu cîrcotește, nu strîmbă din nas, nu face mofturi… nu e bucureștean!

Nu de azi-de-ieri, ci de cînd se știe bucureșteanul, bucureștean!

Îl vezi în istorie; îi pute gîngavul vodă, da-i primul în alai; rîde de molîul rege, da’ de zece mai se calcă pe bătături la paradă.

Și nu s-a schimbat.

Nu-i place Tîrgul de Crăciun; nu-i place că „e făcut de Firea”; nu-i place că s-a mutat de la Universitate – da’ de mers, merge: ohohooo!!

Ba, mai lasă și juma’ de milion pe prostii și-și face poze cu gura pîn-la urechi.

Poate n-or fi, nene, bucureșteni ăia care se duc la Tîrgul de Crăciun. I-o fi adus careva cu autocaru’ de prin vreun județ limitrof…

… aiurea. Ce-i frumos, e frumos: și-i frumos că vin Sărbătorile. Și nu-i nici o rușine să te bucuri de lucrurile frumoase... bucureșteanule!