despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Potpuriu de martie

scris de Ando

Ce mai găsim noi pe ziduri şi pe maşini când hoinărim prin oraş, cu sau fără un scop anume?

Păi, să ne uităm, mai întâi, la ceva reclame. Unele sunt stupide, cum e cea de aici:

A auzit cineva de „salamier”? In dexonline nu există, dar noi, mai ai dracului, avem unii chiar de TOP!

Reclamele astea de la PROFI nu rup inima târgului dar, măcar prin combinaţia text cu imagine, poţi să le foloseşti în scop… didactic pentru că mie îmi sugerează nişte pagini de abecedar. Adică, în plimbare fiind cu cel mic, îl pui să buchisească literele şi să completeze textul cu leguma, fructul sau orătania din imagine.

Mult mai inspiraţi îmi par cei de la Terasa OBOR care îşi promovează cinstit, lăutăreşte, berea şi micii (chiar sunt buni, pe verificate), fără fasoane de mari „advertiseri”:

Incontestabil, engleza se înşurubează tot mai vârtos în viaţa noastră. Dovada?

Deşi, dacă mă gândesc bine, slănina fără palincă şi ceapă e cam ca… „love” fără partener!

La aşa casă, cu aşa poartă, cum naiba să scrii, ca tot săracu’,  „Câine rău”? Păi atunci, degeaba ţi-ai mai luat ciobănesc german. Aşa, înţelege tot românul că, pe langa BMW sau Merţan, ţi-ai tras şi un câine nemţesc.

Parterul acestei clădiri e în plină renovare. Nu ştiu ce se va deschide aici, dar cu un asemenea desen, lângă intrare, cam ce clienţi ţi-ai propus să-ţi calce pragul?

Deseori, talentul unora din concetăţeni în ale graficii, se revarsă şi asupra maşinilor. Iată, cineva ţine morţis să-i cunoaştem toţi membrii familiei.

Altul ne informează că la bordul maşinii cineva e un pic dusă cu pluta dar, dacă păstrăm distanţa, avem şansa să scăpăm teferi.

În mod sigur, proprietarul acestei maşini iubeşte năzbâtiile fomistului pisoi al lui Simon pentru că vrea să-şi amintească de el la fiecare alimentare cu combustibil.

Să recunoaştem însă că toţi ăştia sunt mici copii pe lângă acest iubitor de basme care şi-a acoperit întreaga capotă a Golfului cu o scenă din „Frumoasa şi Bestia”.

Pentru cei care au avut răbdarea să ajungă la finalul acestei amestecături, avem un mic cadou! E vorba de acest desen, care – mie – nu-mi spune nimic, dar pe care unul din cei mai mari furnizori de fotografii „stock” îl vinde. De la noi îl puteţi prelua gratuit. Vă asigur că este fotografia mea şi singura părere de rău e că nu-mi aduc aminte unde l-am pozat ca să şutesc şi bucata de zid ☺

de rușine lucru!

Nu-mi dau seama… își cer scuze pentru ce vor să deschidă?

din zbor

din zbor

S-a montatără minunile de panouașe care delimitează Zona de acțiune pentru calitatea aerului. Nici dracu’ nu vede ce scrie pe ele.

Năstrușnică, reclama psihologului ăsta: „La pshiholog. com – și mintea îți merge beton”… numai de beton n-ai nevoie-n cap…

… că jar mănînci!

De multe-am auzit, doar de „qurț” încă nu.

cetățenii între ei

Treabă serioasă, gunoiul! Nu te joci: îngrăditura pubelelor de la colțul blocului are accesul controlat.

 

În lipsa coșului de gunoi, suportul acestuia a devenit un strașnic „organizator” de mucuri, sîmburi și cocoloașe.

Așa că ce mă mai distrează îndemnurile astea inutile ale primăriilor!

Da, m-am uitat în toate părțile… mai puțin în jos! C-acolo dau de un alt rahat cetățenesc,

pare-a fi un om bun

nu candidează, da’ pare-a fi un om bun.

„mîncărică pentru animăluțe”

… dai bănuții, primești bonuleț – sau chiar și facturică, dacă ceri; și te duci acăsică cu mîncărică pentru animăluțe.

Nu-i de-ajuns; trebuie să reformăm cumva limba română, nu se poate să n-avem diminutiv pentru cuvîntul „pentru”.

să ne lăsați în pace

… prea-i vară!

Prea n-are omul chef de altceva.

Dacă vedeți că-i cu mintea aiurea, lăsați-l în pace: în legea lui.

Și dacă omul mai uită și de el și de ce-are de făcut, așa, cu mintea plecată pe coclauri, nu vă supărați.

Cînd i-o veni cheful la loc, i-o veni.

E vară.

 

Din fugă: cei mai cool bărboşi

scris de Ando

O chestie nostimă pe gardul Palatului Suţu, sediul Muzeului Municipiului Bucureşti. Portrete de bărboşi de ieri şi de azi, reunite sub deviza “Bărbi la rang de artă”. Alte comentarii n-am, dar chiar sunt curios cât vor rezista acele portrete, neprelucrate de adevăraţii „artişti ai străzii

să fie făcut

… sînt cinci ani jumate de cînd bulevardul Buzești-Berzei își face treaba de minune.

Încet-încet (prea încet) o să se și integreze cumva în Oraș: copăceii de pe margini se-nalță, se mai oploșesc o samă de corporatiști în cîte-un building nou…

Bulevardul a fost prevăzut cu un soi de pistă de biciclete; cît de cît, stîlpișorii ce-o delimitau de carosabil au ținut vreun an de zile.

Apoi au dispărut cu toții, iar pista a devenit bandă de staționare pentru cei ce nu se-ndură să dea zece-douăzeci de lei pe ora de parcare prin preajmă.

Iacă, mare minune: de cîteva zile se montează iar stîlpișori!

… de unde i-or fi scos, nu știu; arată de parcă deja au fost tăvăliți și călcați de mașini.

În fine: e făcut să fie făcut.