despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Succes!

Anu-ăsta, la Sfînta la moaște, s-a-ntrecut – cică – orice record de participare.

uau—

Cu alte cuvinte, zice omul care se crede mai așa… mai deasupra… mai înțelept: atît de proști sîntem.

Eu cred că ăștia care-i privesc de sus pe cei care-au stat ore-n frig la moaște, în realitate crapă – crapă!!! – de gelozie.

De ce? Nu de grija oamenilor, stați liniștiți.

Ci doar pentru că pe oamenii ăștia-i prostește… altcineva.

nu asta vrem toți?

pînă la urmă, oameni buni… zău așa…

… nu asta vrem? Nu de-asta avem nevoie?

Să fim înțeleși: atît.

din zbor

… săptămîna  trecută urcau c-o macara la loc zeița de pe acoperișul fostei Burse a mărfurilor – azi, „the Ark”.

Nu știu de ce-o coborîseră…

… ce i-or fi făcut…

… și de ce-o fi fost nevoie de toată desfășurarea asta.

Sper să stea bine, acolo-sus – să n-o ia vîntu’

Altfel, zona-i în continuare mizeră, cu toate că s-a mai spălat puțin în ultimii ani.

dacă nu se vede…

… struțu’ are dreptate – dacă-și bagă capu-n nisip, dispare orice lucru rău.

 

Așa și balcoanele astea de prin Centrul vechi: dacă le-nvelești și le-ascunzi, nu se mai vede că-s căzute.

păi nu-i coreeect!

Știe o lume și-un popor: la noi, în Rahova, om și dobitoc trăiesc bine-mpreună.

Nu-i nici o mirare să te-ntîlnești cu cîte-un căruțaș la noi, pe străzi.

Și deși batem monedă pe transportul nepoluant al viitorului… nu-ncurajăm deplasarea căruțelor în oraș.

Ca atare, primăria noastră se luptă de ceva vreme cu cei ce merg așa – teleap-teleap – prin sectorul 5.

Că… reușește, se vede cu ochiul liber prin numărul de baligi de cal pe care-l întîlnim în continuare pe străzi. Noroc că plouă din cînd în cînd și se mai spală!

Estimp, aceeași primărie caută să facă un parteneriat cu un club de echitație pentru „promovarea sportului ecvestru în rîndul copiilor și tinerilor din sectorul 5” – costă numai 25 de mii de euro, pe-anu’ ăsta.

mijloacele acuză scopul

… că vorbeam despre afișe deunăzi—

Lipirea lor peste tot – garduri, vitrine de magazine părăsite, stații de autobuz, casete electrice – este o ciumă.

Bine – e și ilegală. Afișele se lipesc în locuri speciale de afișaj public. Așa trebuie!

Doar că afișele astea nu-s numai de concerte, manele și ștefanbănică.

O groază  sînt ale unor evenimente publice care-s organizate de primării!

De pildă astea două – din poză.

Da, știu: e, poate, cel mai mărunt lucru mizerabil de care ne lovim pe stradă.

Dar n-ar fi frumos dacă măcar afișele evenimentelor organizate de primării ar respecta regulile de afișaj?

Hai cu Unirea!

Nimic mai jenant decît o autoritate publică în preajma vreunui eveniment important!

Toată lumea dă cu var, își face pantofii, se tunde și spune poezii.

Și nu de ieri, de-alaltăieri: ci dintotdeauna.

Anul viitor sărbătorim centenarul Unirii!

Și-i cel mai simplu să… dăm cu var.

Mă uit în ograda noastră: Primăria Sectorului 5 nu poate șade deoparte; simte că nu poate lăsa Unirea așa… nesărbătorită.

Și – profitînd de faptul că avem bani; că avem: fiindcă-n sectorul 5 nu s-a făcut nimic, banii n-au avut pe ce să se cheltuiască – alocăm din banii din care nu s-a făcut curățenie, din care nu s-au construit creșe și grădinițe, din care nu s-au reabilitat blocuri… aproape 10 milioane de lei pentru Unire.

Și pentru ce?

Vom face o statuie. Am ales ce-am mai găsit și noi liber prin „Povestiri Istorice”. Înc-un Tudor Vladimirescu; fiindcă pe la noi prin sector a intrat în București și de-asta îl iubim.

Înc-o statuie. Ecaterina Teodoroiu – chiar foarte bine; da’ de ce s-o punem tot la Puișor, peste drum de Marriott? N-avem deja acolo un monument chiar frumos? Nu-i păcat?

Și… altă statuie. Un DAC (așa au scris cei din primărie în propunerea lor, cu majuscule, m-am temut că vor să pună vreo basculantă). De ce? Pentru că… văleu… „Sectorul 5 – ca parte din cea mai veche zonă a Bucureștiului – este strîns legat de formarea poporului român, al cărui simbol este DACUL”.  Deci nu contează că la o sută de ani de la Unire în sectorul 5 mai avem oameni care trăiesc ca pe vremea dacilor… hai să facem o statuie!

O să se recondiționeze fîntîna Mariei Tănase… nu-nțeleg ce-ar fi de recondiționat aici, fiindcă – să-mi fie cu iertare – nu știu un’ să fie fîntîna asta; dacă-i de construit una nouă, era un proiect mai demult în Tineretului, da’ asta-i în Sectorul 4. E frumos să faci fîntîni și alte-alea; dar cel mai bine și mai bine ar fi să te-ngrijești de țîșnitori. Alea din Sebastian merg din doi în paișpe; la Izvor în parc nu-i nici o sursă de apă; dacă te-apucă setea pe stradă n-ai de unde să-ți umezești buzele…

În rest, cîntece și voie bună. Graffitti-uri, mozaicuri din piese lego, piese de teatru, concursuri de istorie, înființarea unei orchestre „naționale”, gale de modă – de toate pentru toți. Hai cu Unirea!

casează rabla, creștine

e nevoie de-o minune…

poza, de la Ando

cronică de afiș prost

… are și publicitatea asta stradală chichirezu’ ei, iar cenușăreasa acestei publicități hulite și agresive – amărîtul cela de afiș – are și ‘mnealui o știință-n spate. Hîrtia asta colorată țipător poate ajunge, rareori, să fie o mică operă de artă; însă în restul timpului tot ce-i poți cere e să fie un vehicul decent pentru transmiterea mesajului dorit.

De-aceea, poate, cele mai bune afișe stradale-s cele pentru șușanele – acele concerte de manele și muzici populare combinate cu numere vesele: titluri mari, culori stridente, poze care se văd… succes garantat.

Cînd însă afișul e pus să fie pus și plătit din bani publici, nu mai contează nici eficiența sa și nici mesajul; e doar un prilej pentru graficieni frustrați să se joace cu culori, alăturări grafice ciudate, litere ilizibile.

Ca-n afișul ăsta pe care-l arătăm noi aici!

Întîi de toate, nu-nțelegi ce scrie. Litere ușchite, neobișnuite trecătorului de pe stradă – și prea subțiri…

Nu reiese limpede unde anume este acest Cinema în aer liber. Scrie mare „OCC” – dar acest „OCC” n-a intrat în conștiința publică drept acronim cunoscut. Scrie mic „Opera Comică pentru Copii”, deci ar putea să se desfășoare acolo (afli pe net că așa și e) – însă nu vedem nicăieri… adresa.

La un așa afiș, și evenimentu-i pe măsură. Această Operă Comică pentru Copii organizează un cinematograf în aer liber unde tocmai copiii n-au voie să meargă, filmele fiind pentru cei de peste 14 ani.

Alte afișe bucureștene și vorbe despre ele? aici • aici • aici • aici • aici • aici • aiciaiciaici