despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

din zbor

administratorul pasiv-agresiv la datorie, urmărind pe ăi cu datorii.

în căutarea identității pisicii pierdute

În noul an, pisica „gender-fluid” Vasile și-o fi pus în cap să se furișeze afară din dulap să se regăsească. Sper să se-ntoarcă cu bine.

Un cîine așa de mare…

… că are locul lui de parcare.

părerea mea

Ca să ne rîdem de incompetența autorităților bucureștene, aflăm că noile autobuze, pe lîngă toate celelalte bube cunoscute – că sînt turcești, că sînt albastre, că au roți, motor și geamuri – mai au una: cică șoferii cu burtă n-au loc pe scaun, la volan!

Cine-și aduce aminte că acum vreo cinci ani de zile s-au adus niște trenuri noi de metrou? După ce-au fost măsurate vagoanele mai bine, meșterii s-au apucat să mai taie din peroane.

Să vedem de unde tăiem acuma.

M-am rîs.

Simpatic, cum a fost plasată reclama asta pe tramvai.

Nenea ăsta nu-i vreun cyborg care și-o fi pus vedere laser după ce-a cîștigat la loterie; ci așa s-a nimerit butonul de deschidere a ușii.

tradițional

… mă, fraților, mă, lăsați micii-n pace, mă!

Nimica nu se mai poate face fără „black angus” în ziua de azi!

soluții pentru toți!

E referendum!

Oamenii-s chemați să se gîndească cum se cade să fie familia.

… mai modernă sau mai tradițională?

Oricum ar fi, familia nu trebuie să fie decît într-un singur fel!

Și anume, unită.

Ei, dar mai sînt și momente-n care treaba cu familia nu e să fie: nu se leagă lucrurile.

Dar și-atuncea – cu ceva haz – ai cum scoate cămașa.

… precum reiese și din afișul din poză.

(poza, de Ando)

îndemnuri electorale de pe ziduri

din zbor

… este genial cum s-a nimerit să se plaseze reclama asta, taman dedesubtul „porcului

tunsori moderne!!!

Am descoperit unde se tunde domnii milițieni – și modern și elegant.

„Sectorul 5 la 50 de ani”

… una din cele mai prostești mîndrii este aceea de apartenență la ceva artificial.

Cum ar fi – cel mai nimerit exemplu! – mîndria de-a te ști locuitor al unui… sector.

Sectorul e o găselniță artificială, o invenție care-a fost gîndită să ușureze actul administrativ… și atît!

E de-ajuns să privim istoric chestiunea; în ultimul secol Bucureștiul s-a văzut împărțit ba în patru sectoare, ba în opt, ba în șase!

Că, în timp, mici vătafi s-au cocoțat pe piedestalul șubred de primar de sector, asta-i altceva.

M-a pufnit rîsul aflînd că Primăria Sectorului 5 – negăsind altceva mai bun de făcut – se ocupă de un eveniment public numit „zilele sectorului” (pe care, ca de obicei, nu-l promovează nicăieri, că oamenii nu-s importanți) în care bate monedă pe… semicentenarul sectorului.

… uau! Sectorul 5 la 50 de ani! E ceva ce nu se poate lăsa nesărbătorit.

Numai că e suficient să ne uităm un pic în urmă – 50 de ani nu-i cine știe ce mare distanță! – ca să vedem că în 1968, atunci cînd raionul Nicolae Bălcescu se transforma în sectorul 5…. acel sector 5 nu era decît sectorul 4 de azi!

Iar sectorul 5 de azi… era atunci sectorul 6!

Vrem să-i acordăm sectorului nostru o umbră de istorie?

Ori socotim că a fost creat în 1950, cînd raionul Vladimir Ilici Lenin a fost înființat cam pe locul unde e azi sectorul…

Ori serbăm anul 1979, cînd sectoarele Capitalei s-au restrîns de la opt la șase, ocazie cu care fostul sector 6 devenea 5.