despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

ne-așteaptă vremuri mărețe

… zilele trecute au pornit a trece pe la cășile noastre niște mesageri.

Aduceau vești de la Primăria Sectorului 5.

Ca-ntotdeauna-n perioada asta a anului, cînd dragostea plutește-n aer, Primăria – de sex feminin ca instituție, se pare – vrea și ea cîteva dovezi de iubire…

… care se cheamă înștiințări de plată a impozitelor.

Alături de ele, o scrisorică de la donprimar!

Cu poza lui cu tot; n-am înțeles de ce, că tot nu-l vede lumea nici pe stradă, nici prin cartier – la ce să știm cum arată? Poate doar ca să nu mai credem că tot Vanghelie ne conduce.

În fine!

Pe dos, obișnuita listă cu „ce-a făcut” și cu „ce-o să facă”.

Fiindcă săracu donprimar chiar n-are cu ce să se laude c-ar fi făcut, a trebuit să inventeze ceva; ceva care să sune cumva – nu se cădea să lase hîrtia goală.

Deci, hai să vedem împreună ce-a făcut Primarul Sectorului 5 anul trecut. Sînteți atenți? Da?

Uite! Așa-ncepe scrisorica!

„… un an în care am reușit să finalizăm documentația funcționării eficiente, la cele mai înalte standarde actuale, a Primăriei”

Eu zic s-o luăm cătinel totuși cu 2018. Să ne propunem lucruri simple, realizabile: să ne-asigurăm că după miercuri vine joi, că la vară o să fie cald, că trebuie să ridicăm picioarele cînd urcăm treptele.

multe păcate!

… primim pe adresa redacției!

„Bună ziua! Vă rog să publicaţi pe site-ul şi pagina dumneavoastră articolul ataşat. Prin prezentul mesaj vă cedez toate drepturile de publicare cu rugămintea să nu specificaţi sursa. Cititorii vă vor mulţumi. Un an bun!”

Înăuntru – atașat -, lista celor 177 de păcate „ortodoxe” (pe care, de altfel, o găsim în nenumărate locuri pe internet, preluată, publicată, copiată, distribuită și așa mai departe.)

Dacă vreți – le găsiți. Dacă vreți – le și citiți. Au și partea lor firească de adevăr; au și partea lor necăutată de haz involuntar – de pildă, „am suprasolicitat animale” vine imediat după „am suprasolicitat angajații”…

Nu-i treaba mea să le comentez, nici chemarea mea să le ironizez (mai ales că, la numărul 23, e și păcatul ăsta…)

Dar poate-ar trebui să punem și cel de-al 178-lea păcat pe listă.

Anume: „am trimis mesaje nesolicitate și-am bătut oamenii la cap”…

… părerea mea.

știați că…

tandrețe

Bietu’ motănel castrat!

… la ce-i mai folosește tandrețea – Doamne iartă-mă – făr’ să se mai aleagă cu ceva de pe urma ei?

n-o duce lumea rău.

… face, uneori, să dai doi lei ca să vezi ce mai scrie prin „Click” – ziarul tabloid. După cum știm, presa scrisă o duce tare rău, căci nu mai cumpără mai nimeni ziare; de ce-ar face-o, cînd cei mai mulți ne luăm porția de mizerie direct de pe internet ori de la televizor?

Așa că – cel puțin așa se crede! – ziarele astea, care încă mai apar pe hîrtie, sînt citite mai mult de pensionari. Nu? Te-ai aștepta să dai în ele numai de reclame la sicrie, de sfaturi pentru colivă ieftină, de recomandări de policlinici, de ceaiuri și de alifii

Nu-i chiar așa – și o vedem prea bine, chiar în exemplele de mai jos:

 

… dacă e să ne luăm după reclamele targetate-n presa aceasta, pensionarii noștri nu duc chiar așa o viață neinteresantă: „4 zile + 4 nopți de sex cu 1 capsulă”!

Totul cu produse minune, care se găsesc în comerț – te duci la farmacia la care face reclamă Arșinel și te procopsești cu ele.

Testimonialele publicate sînt de toată încrederea. Un domn „a ajuns să facă sex cu soția sa chiar zeci de minute sau o oră” – da’ nu m-am prins dacă se laudă ori se plînge de asta. Altul, hîtru, găsește și o parte mai puțin însorită; „soția a întîrziat la muncă datorită faptului că nu mă mai opream”.

Dar, cu siguranță, avem de-a face cu un produs „cu studii științifice” – chiar dacă nu zice dacă s-au numărat și orele de muncă pierdute: ca să știm cum stăm cu creșterea economică.

în stradă, pentru lege!

O stradă cuminte, liniștită…

… o casă cam uitată de vreme…

… cu vreo șapte afișe puse pe ea.

Oare ce scrie?

Nu vă mai pișați – e lege!

Succes!

Anu-ăsta, la Sfînta la moaște, s-a-ntrecut – cică – orice record de participare.

uau—

Cu alte cuvinte, zice omul care se crede mai așa… mai deasupra… mai înțelept: atît de proști sîntem.

Eu cred că ăștia care-i privesc de sus pe cei care-au stat ore-n frig la moaște, în realitate crapă – crapă!!! – de gelozie.

De ce? Nu de grija oamenilor, stați liniștiți.

Ci doar pentru că pe oamenii ăștia-i prostește… altcineva.

nu asta vrem toți?

pînă la urmă, oameni buni… zău așa…

… nu asta vrem? Nu de-asta avem nevoie?

Să fim înțeleși: atît.

din zbor

… săptămîna  trecută urcau c-o macara la loc zeița de pe acoperișul fostei Burse a mărfurilor – azi, „the Ark”.

Nu știu de ce-o coborîseră…

… ce i-or fi făcut…

… și de ce-o fi fost nevoie de toată desfășurarea asta.

Sper să stea bine, acolo-sus – să n-o ia vîntu’

Altfel, zona-i în continuare mizeră, cu toate că s-a mai spălat puțin în ultimii ani.

dacă nu se vede…

… struțu’ are dreptate – dacă-și bagă capu-n nisip, dispare orice lucru rău.

 

Așa și balcoanele astea de prin Centrul vechi: dacă le-nvelești și le-ascunzi, nu se mai vede că-s căzute.