despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

bălării perene

Cu prima ocazie cînd s-or mai revizui manualele școlare, să nu uităm să corectăm pe-acolo pe unde mai scrie despre clima Țării noastre: halal anotimpuri mai avem!

Vara asta musonică s-a dovedit prielnică vegetației, care-a năpădit peste tot.

Nu mai prididește gospodarul s-o taie și s-o tundă…

Vegetație, în București, însemnează îndeobște bălării.

Ca, de pildă, astea apărute nu altundeva decît în buricul tîrgului – la Universitate.

Ocazie cu care ne-am adus aminte că toate-s vechi sub Soarele ăsta zgîrcit al Capitalei: căci uite ce scria-n Scînteia din 12 septembrie ’78, pe la „fapte diverse”. Ce dovadă mai bună că bălăriile-s perene?

… și că problema bălăriilor e mai perenă decît bălăriile însele.

săracu Leonardo

Io-te-te: „invențiile lui Leonardo da Vinci pentru prima dată într-un mall”

… halal inventator, nu l-a dus capu’ să inventeze și mallul!

Laser și lipitori!

Progresele medicinei sînt uluitoare.

timpul sectorului 5

Joi, 5 iulie – iulie 2018.

Fapte!

„Startul lucrărilor de reabilitare a Pieței Rahova – sediu occidental pentru Piață, Economat, DITL și Poliția Locală”…

Fapte, nu vorbe!

Pentru că vorbele le-am auzit pe 26 iunie – doar că iunie 2017:

„De asemeni, cred că în jurul datei de 15 august, dacă procedurile se derulează normal, vom putea începe refacerea Pieței Rahova, amenajarea Pieței Rahova și crearea acelui sediu pentru D.I.T.L. la etajul 1”

Te-apucă rîsul, te-apucă plînsul. A trecut un an de la fapte la vorbe; așa că de-acuma știm cît durează să se facă ceva în sectorul 5.

La orice promisiune adăugăm un an; și dup-aia începem să ne uităm în jur dacă s-a ținut de ea.

din zbor: ventilație modernă!

pompe futebre

„nu-i treaba mea”

… trec de ani și ani pe lîngă panoul ăsta publicitar, c-o reclamă vizibilă din 2006.

O fi „treaba cuiva” să-l vadă și să-i sară-n ochi.

Au, toate primăriile, o droaie de pîndari pe străzi!

Cu toate astea, niciodată nu-i păsă nimănui.

Și-i greșit să credem că nepăsarea asta se regăsește numai și numai la Stat și-n Administrație.

O-ntîlnim peste tot.

Acu’ vreo săptămînă casiera dintr-un mare hipermagazin bucureștean se chinuia să scaneze mezelurile împachetate și etichetate de către cei de la raionul cu servire la vitrină. Etichetele se tipăreau cîș; codul de bare nu apărea complet – casiera era nevoită să tasteze de fiecare dată numărul corespunzător codului de bare. Se chinuia și pierdea timp, da’ n-a pus mîna pe telefon să-i anunțe pe cei din raion să potrivească rola de etichete cum trebuie în imprimantă.

Nu era treaba ei.

nu-i bine nicicum

… omul nu-i niciodată mulțumit – dar, pe undeva, asta-i normal și-n firea sa.

A trecut și Paștele…

Cei ce-au stat pe-aicea, prin Oraș, s-au dus prin parcuri, la preumblare pe străzile goale; cînd li s-a luat de hălăduială, s-au tras prin malluri și pe la terase.

Nu putem zice că Bucureștiul s-a simțit într-un fel anume, anul ăsta, de Paște.

Au lipsit multe din decorațiunile și zorzoanele cu care ne obișnuisem; în afară de parcuri – unde se ițeau niscai ouă ornamentale – nu-ți dădeai seama c-ar fi o sărbătoare.

Sigur, nu trebuie să insistăm pe uriașul kitsch cu care toate intervențiile festive ale Primăriei împovărează Capitala…

Și mereu sîntem vehemenți cînd aflăm costurile acestui kitsch public…

Dar e rău și cînd se face, și-i rău și cînd nu se face.

Și-așa-i omul, deci: mereu nemulțumit.

ce-o fi aici?

… frumoasă clădire, nu-i așa?

O găsim peste drum de Cișmigiu, pe Bulevard.

Restaurată, curată – mai mare dragul s-o privești.

Și-o privești.

Chiar cu atenție – fiindcă este, desigur, Primăria mare: Primăria Capitalei.

Și, privind-o, îți dai seama că nu știi ce-i înăuntru.

Asta fiindcă nu scrie nicăieri!

Nici o inscripție pe frontispiciu.

Nici măcar o placă pe ușă.

Nici măcar o stemă a orașului.

De parcă ne-ar fi rușine. Sau poate doar sîntem proști – și cu asta, din păcate, nu ne e rușine.

fiindcă sînt strict vegetarian

Aflîndu-mă-n spatele camionului ăsta și mergînd încet, avui timp să aflu că egzistă și pîine ideală pentru vegetarieni.

Avui timp și să-mi dau seama că, atunci cînd omul cinstit are de-a face cu vegetarianismul, se-ncurcă și se sparie…

… vedeți în poză, unde cei care-au lipit reclama au bramburit-o: „Rețetă bazată pe Principiile Originale enunțate de Sylvester Graham Vegetariene în 1829

Așa că-mi adusăi aminte, odată-n plus, de-nțelepciunea cu care bătrînul Chesterton privea vegetarianismul „de salon” al celor care le dădea mîna s-aleagă ce mănîncă…

„… nu-i chiar așa rău să mănînci verdețuri, atîta timp cît știi ce sînt și le mănînci după pofta inimii.

Cu nobilii, însă, lucrurile stau altfel. Ei n-au fost niciodată nevoiți să ronțăie un morcov sau un cartof fiindcă n-aveau altceva de-ale gurii în casă.

Ei știu că trebuie să mănînci rață pe varză; și cînd devin vegetarieni nu se gîndesc decît la rață fără varză. Știu că se mănîncă homar cu salată; și cînd devin vegetarieni nu se pot gîndi decît la salată fără homar.

Celui dintre ei căruia nu-i place să mănînce carne, nu-i place, de fapt, să mănînce nimic.”