despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

la ce folosește?

Ciclop” – fără îndoială, o clădire care-și poate găsi oricînd loc în serialul nostru dedicat caselor căzute.

Nefolosită de cîțiva ani, degradîndu-se…

O rușine pentru buricul orașului nostru.

Din vechea firmă, demult luminoasă, căzuse prima literă.

Văd acuma că cineva a montat un „C” galben.

Ba chiar i-a pus și-un proiector, să se vadă noaptea.

Dacă-i ceva ce-ar trebui să-nțeleg – îmi pare rău: nu mă prind.

din zbor

Ți-e și frică, într-adevăr, numai să te gîndești ce urmează dacă-ți lași mașina la cetățeanu’ ăsta-n poartă.

Doamne-feri, poate scrie și-o epigramă la „Urzica”.

… la muncă!

Vine toamna!

Se-ncepe școala?

Nu se-ncepe?

O să mai dea lumea buluc la papetărie, după rechizite?

Cine știe!

Dar ceva știm – știm sigur: n-o s-o ducă rău papetăriile; cel puțin, markere, carioci, hîrtie, scoci și lipici o să vîndă căcălău.

Primăria s-a apucat de curînd să monteze refugii noi-nouțe-n stații.

… și e multă muncă: e enorm de mîzgălit, de murdărit!

Aiureli de vară

scris de Ando

Aparent, nimic deosebit: un afiş cu conţinut, evident, „demobilizator”, un supravieţuitor din categoria celor gândite, pesemne, să elimine corupţia din noi încă „din faşă”. Amuzant este că l-am găsit postat pe geamul unei… covrigării.

 

Acum, stau şi mă gândesc: cărui om normal la cap i-a trecut prin minte să dea bacşis la covrigi sau la merdenele? De ce şi pentru ce? Sau, mai ştii? Nu e exclus şi un astfel de dialog: „Cât e covrigul? Un leu cinzeci… Ia doi lei şi dă-mi-l pe ăla din spate, cel mai prăjit”.

Priviţi acum acest pachet de şerveţele umede de la Mega Image şi observaţi cât de greu se distinge semnul de unde se trage clapeta de deschidere (l-am marcat eu cu o săgeata galbenă pe imaginea a doua).

 

Cât de neisprăvit să fii, încât să nu foloseşti o altă culoare? Dacă nu te duce capul, măcar te uită un pic la cum fac alţii.

din zbor

Poate doar mie mi se pare pe uneva ironic că printre cele mai prost și neglijent amenajate toalete publice le găsim pe acelea din magazinele de… amenajări și bricolaj.

Faianță pusă și chituită prost, țevi trase strîmb, silicon mînjit, improvizații electrice – naiba știe, poate o fi un elogiu spiritului ancestral al meșterului cu sîrmă.

din zbor

Cetățene de la bloc – băi, stimate locatar – chiar e foarte important să nu lași ușa aia de la intrare deschisă.

Naiba știe, poate intră chiar limba română-n… condomeniu.

circulați!

Nu-i nimic de văzut aici – doar un cetățean ca mine și ca tine, cu-n Mercedes și-un tun în curte.

de la Ando

din zbor

E ceva atît de ne-în regulă cu afișul ăsta…

Și-n același timp atît de… de înțeles, că te-apucă groaza.

urcat la loc în copac

Să vezi cum fuge găina cînd îi dai drumul din coteț!

O ia-n stînga, o ia-n dreapta; dar – deși buimacă de lumina Soarelui – numai înapoi nu se duce.

Cam așa fu și bucureșteanul după liberare.

… în prima zi a ieșit din casă mai cu bucile strînse.

Era ciudat Bucureștiul – cu oameni răriți și simțindu-se aiurea după ce și-au dat seama că n-au ce face în oraș.

Ne știm bine: nu ne stă-n fire să ieșim din casă doar ca să nu stăm în casă; nu-nțelegem că și plimbarea fără scop și recompensă are uneori rostul ei.

Dar dup-o zi deja bucureșteanul – ca o jăvruță obraznică ce-a scăpat fără una pe spinare după ce-a ros primul papuc – și-a mai venit în fire.

… după ce s-a ferchezuit – ca să se simtă bine-n pielea lui și să nu se facă de rușine – l-am văzut ieșind, ducîndu-se, plimbîndu-se, fîțîindu-se și, mai ales, l-am văzut căutînd iar apropierea… sau nemaicăutînd măcar să fugă de celălalt.

Ceva din găină, însă, i-a rămas: căutătura ciudată, strîmbă, încercînd să recunoască pe cineva îndărătul măștii de pe față.

cum se schimbă lucrurile!

… pe-ăștia trei i-am pozat la-nceputul pandemiei, la plimbarea de dinaintea închiderii orașului; rînjitori, prevestitori în rele, nici nu-ți venea să te uiți la ei.

Azi, cînd ai voie iar să ieși pe unde vrei… ți se par simpatici.