despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

nu te joci.

gata, acum le-am văzut pe toate

… da, chiar le-am văzut pe toate.

Din fugă: acum, să vă văd…

scris de Ando

Cum, de unde şi în ce fel descărcaţi aplicaţia pentru acest model de UBER?

multă prostie!

E atîta prostie-n panoul ăsta că ți-e frică să te uiți de două ori la el.

Aiureli de toamnă

de Ando și HM

Viața merge înainte, la fel și preocupările omenești – fiecare cu ce-l doare, cum se zice:

O fi o poveste tristă-n spate, dar nu putem să nu semnalăm apariția piticului… de cimitir.

 

Mai dihai precum „curcanii” lui Alecsandri – care și-au schimbat porecla în renume – iată-i și cei cărora profesionalismul li-i numele mic.

Iar la noi, în sălbatica Rahovă, încă nu s-a… domesticit maiaua.

Din categoria „am pus un afiș”, zic să luăm aminte și la amenințarea din spatele inofensivului „New text document”.

Și să ne distrăm un pic cu ditai anunțul tipărit pe un garaj: „nu mâzgălii”…

… care e oricum e mai simpatic decît unde se ajunge cînd latifundiarul își apără trotuarul: lanț, lacăt, sîrmă – gunoaie.

Cui nu-i place, n-are ce face: omerta funcționează!

la ce folosește?

Ciclop” – fără îndoială, o clădire care-și poate găsi oricînd loc în serialul nostru dedicat caselor căzute.

Nefolosită de cîțiva ani, degradîndu-se…

O rușine pentru buricul orașului nostru.

Din vechea firmă, demult luminoasă, căzuse prima literă.

Văd acuma că cineva a montat un „C” galben.

Ba chiar i-a pus și-un proiector, să se vadă noaptea.

Dacă-i ceva ce-ar trebui să-nțeleg – îmi pare rău: nu mă prind.

din zbor

Ți-e și frică, într-adevăr, numai să te gîndești ce urmează dacă-ți lași mașina la cetățeanu’ ăsta-n poartă.

Doamne-feri, poate scrie și-o epigramă la „Urzica”.

… la muncă!

Vine toamna!

Se-ncepe școala?

Nu se-ncepe?

O să mai dea lumea buluc la papetărie, după rechizite?

Cine știe!

Dar ceva știm – știm sigur: n-o s-o ducă rău papetăriile; cel puțin, markere, carioci, hîrtie, scoci și lipici o să vîndă căcălău.

Primăria s-a apucat de curînd să monteze refugii noi-nouțe-n stații.

… și e multă muncă: e enorm de mîzgălit, de murdărit!

Aiureli de vară

scris de Ando

Aparent, nimic deosebit: un afiş cu conţinut, evident, „demobilizator”, un supravieţuitor din categoria celor gândite, pesemne, să elimine corupţia din noi încă „din faşă”. Amuzant este că l-am găsit postat pe geamul unei… covrigării.

 

Acum, stau şi mă gândesc: cărui om normal la cap i-a trecut prin minte să dea bacşis la covrigi sau la merdenele? De ce şi pentru ce? Sau, mai ştii? Nu e exclus şi un astfel de dialog: „Cât e covrigul? Un leu cinzeci… Ia doi lei şi dă-mi-l pe ăla din spate, cel mai prăjit”.

Priviţi acum acest pachet de şerveţele umede de la Mega Image şi observaţi cât de greu se distinge semnul de unde se trage clapeta de deschidere (l-am marcat eu cu o săgeata galbenă pe imaginea a doua).

 

Cât de neisprăvit să fii, încât să nu foloseşti o altă culoare? Dacă nu te duce capul, măcar te uită un pic la cum fac alţii.

din zbor

Poate doar mie mi se pare pe uneva ironic că printre cele mai prost și neglijent amenajate toalete publice le găsim pe acelea din magazinele de… amenajări și bricolaj.

Faianță pusă și chituită prost, țevi trase strîmb, silicon mînjit, improvizații electrice – naiba știe, poate o fi un elogiu spiritului ancestral al meșterului cu sîrmă.