despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

rime din presa vremii

de Ando și HM

Reclamele au căutat mereu să-ți gîdile urechile frumos – însoțite de-un vers ori vreun acord muzical ți se culcușesc în minte mai dihai.

Găsirăm și noi cîteva, pe ici-pe colo și vi le-nfățișăm.

Băncile și-au făcut întotdeauna reclamă, și cînd sistemul bancar era etatizat și reprezentat numai de C.E.C. – chiar și-n interiorul unui libret de economii din 1946 găseai niște versuri! Copiii au avut și ei, generații-ntregi – pe dosul caietelor de școală – scris îndemnul „azi la CEC un leu depui, mîine el va face pui”….

Omul a avut mereu plăcerea să se vînture. Chiar dacă visul unei mașini era așa departe, la fel de departe ca și cîștigul la loto

Trebuia să te mulțumești cu motoreta „Carpați” – un vehicul excelent, oricît ai fi de exigent. Prindea chiar și 60 la oră (la vale) așa că… de la Cluj pîn-la Cosntanța… ușor parcurgeai distanța! În aprilie 1968 „Crăpațiul” se vindea cu 4200 de lei, dar mai tîrziu – în iunie – se găsea la prețul redus consistent de 3400! Ca să ne dumirim mai binișor de cum urmau prețurile să crească-n epoca socialistă, Mobra – urmașa motopîrțetei „Carpați” – se vindea cu 7800 de lei zece ani mai departe. Era bine, nu?

Ca să nu mai pomenești de faptul că – pe măsură ce lipsurile se-ntețeau – s-a terminat și cu plata în rate pentru mobilă, electrocasnice: regimul avea nevoie de bani – banii jos; nu mai mergea pe-ncredere.

Versuri se făceau și la… sticle goale. Din resurse care zac, se fac cadouri care plac și Predînd și sticla și borcanul, se-ntoarce în casă banul!

 

Sandalele „Plastin” fac pasul lin; deșteptătorul „Victoria” nu greșește – la timp el te trezește; iar mașina „Alba-Lux” e ideală pentru cine-n casă spală.

  

Versurile mergeau și la atenționările rutiere: dacă treceți doar pe-aici, veți ajunge și bunici!

… iar apa minerală era băutura ideală – și vedem și cîte feluri de apă se găseau în 1965 (că tot ne-nșira Ion Pribeagu cîteva mai deunăzi: Malnaș, Căciulata și Matild)

Sigur, cu cît ne-ntoarcem mai mult în timp, dăm peste versuri mai dedicate cauzei, nu consumului: pămîntul la timp semănat asigură un rod bogat…

Despre reclame și viața vremurilor, găsim mai multe în articolele următoare:

anii ’90 XVIII – Pagini aurii

Anii ’90 au însemnat afaceri, comerț – și, desigur, reclamă. Reclama ne-a schimbat fantastic obiceiurile, ne-a influențat. Odată cu bugetele uriașe ale companiilor mari de produse de consum și telefonie, reclama a pătruns în mintea noastră, schimbîndu-ne gîndirea și vorba.

Marea reclamă – vizibilă peste tot – ne copleșea. Dar pentru mica reclamă era, de asemenea, loc.

De-aceea a avut succes catalogul „Pagini aurii”. Sloganul era eficient: „ești în Pagini aurii, deci exiști!” Și catalogul exista și el; ca să fie cît mai vizibil, șoferii care-l țineau la vedere în mașină, în spate, puteau primi un premiu – obiceiul a persistat îndelung și după ce s-a terminat cu acea campanie publicitară.

Nu mai avusesem nici măcar cărți de telefon de vreo trei decenii: era nevoie de un catalog unde să găsești telefoane și adrese. Nu-mi aduc aminte cînd anume a apărut prima ediție (prin ’97? prin ’98?), și nici cînd a fost tipărită ultima – cred că editarea catalogului anual s-a întins cam vreun deceniu și mai bine.

Aveai de toate acolo: mici meseriași, mici comercianți – am găsit și eu odată un electrician, cînd aveam nevoie – catalogul era util și-acasă, și la firmă.

Cu ce-a mai venit în plus? Cu hartă. A fost, probabil, prima hartă de încredere a Capitalei apărută după mulți ani: completă și actualizată – și, mai ales, gratis. O hartă care se putea desprinde din catalog și ține la-ndemînă, în mașină ori în geanta cu acte. Cîți taximetriști și agenți de teren n-au învățat Bucureștiul cu harta din „Pagini aurii”!

Cu vremea, terfeloagele galbene au ajuns la maculatură, fiindcă devenea tot mai lesne să găsești orice pe internet.