despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

mizeria continuă

Mizerie cu „M” mare: toaletele restaurantelor unde-s montate fel de fel de reclame cu conținut sexual clar. Sigur că-s – în capul publicitarilor – „atrăgătoare”; dar în toaletele astea intră nu doar adulți, ci și copii: de ce trebuie forțați copiii să vadă fotografia unei pule agățată pe perete?

————-

…. un nou set de reclame scîrboase de la „Hornbach” – taman cînd ești pe cale să crezi că mai scîrbos decît scîrbosul nu este. Te-nșeli: este!

Nu vi le arăt: e plin orașul de ele, ba le vedem și la televizor. Un nene care-ncropește o coșmelie care cade pe el și care iese dintre dărîmături cu capul spart, rîzînd ca tîmpitul de bucurie că poate s-o ia cu bricolatul de la capăt… o tanti care ciumpăvește o tufă de trandafiri, toată numai răni – n-a dus-o capul să se deie cu spirt și să-și puie niște leucoplast pe deasupra… și mai sînt – mai sînt!

Da: bucuria de a face treabă, ați zice!

Da’ de unde; e mizeria de-a face treabă urît, fără cap; niște reclame nemțești la o atitudine atît de românească…

Reclama Ci-Co

de Ando și HM

Pe Pache – pe la intersecția cu Mătăsarii – știe toată lumea că-i o reclamă vopsită pe-o clădire:

Acuma, înainte de-a-nfrunzi pomii, poți s-o vezi mai bine; cît nu s-a spălat de ploaie și șters de vînt… Bine făcută – reclama – la o băutură gustoasă și răcoritoare care bătea cu mult Fanta de azi. Ohoo! – Ci-Co avea un gust așa bun de portocale; se făceau lucruri reușite.

Și, fiindcă știți cît de mult ne plac vestigiile astea șterse – că-s ele îndemnuri electorale, urme de firme industriale vechi, reclame sau lozinci – o înfățișăm azi.

Și ne-ntrebăm: oare de ce s-a vopsit tocmai aici, pe calcanul ăsta, reclama la Ci-Co? Nu-i tocmai un vad fantastic pentru o reclamă – nici măcar pentru vremea comunistă. Poate, sub ea, o fi fiind fost scris altceva, și Ci-Co a acoperit vechea inscripție? Habar n-avem.

Prăvălie… premium!

… începe, nu știu de ce, să-mi fie dor de anii ăia de-nceput – de după Revoluție – cu toate „impexurile” și „eximurile” de la fieștecare colț de stradă: cu nume noi, ușchite și pompoase.

Azi, vede oricine, dădurăm în cealaltă extremă, păstrîndu-se găunoșenia, desigur: magazinele caută să-și convingă clienții prin concepte dichisite

Așa și ăsta: prăvălie… premium!

Astea-s firmele! Și mai avem destule-n colecții – aiciaiciaici.

anii ’90 XX – anii… 2000

Cînd ziceam că anii ’90 ni-s necunoscuți – fiindcă n-am avut răgaz să-i cunoaștem, ci doar să-i trăim – nu m-am gîndit că va veni și vremea cînd ne vom da seama că anii 2000 vor deveni istorie.

Iacătă! Așa-i. N-aș vrea s-o lungesc prea tare, știți – doar că nu-i rău să-ncepem să privim în spate, la pașii încă proaspeți.

Azi ne-aducem aminte ce se-ntîmpla în București în urmă cu 12 ani. Ce răsărea la fieștecare geam, la fieștecare balcon?

Păcătoșenia de „inimă Maggi”!

Campania publicitară s-a lansat prin Februarie 2005 și era simplă ca bună-ziua. Lipeai inima asta la vedere (o găseai sigur în cutia poștală) și puteai primi o mie de euro. Fără să suni, fără să răzuiești, fără să trimiți mesaje, fără să te uiți la televizor la tragerea la sorți; doar s-aștepți că poate vede inima de la geamul tău o echipă a companiei… și urcă la tine să-ți dea banii!

Rapid, Țara s-a umplut de inimi; și Maggi a beneficiat de o reclamă gratis uriașă – inimile au stat în geamuri luni de zile, pînă le-a decolorat soarele.

la ofertă, doo la preț de doo-

ce probă vreți în plus că s-a tîmpit lumea?

„cu 5 lei primești un pahar… CU 10 LEI PRIMEȘTI DOUĂ PAHARE”!

Deci, unul la preț de unul, două la preț de două – mai departe nici nu-ndrăznesc să merg cu mintea! poate trei la preț de – să mă gîndesc… – trei!

Aparatul ăsta e pus la parterul unui „tower” unde-și au birouri o firmă de audit uriașă, un furnizor de soluții de business, ba chiar și-un minister care plimbă bani groși: dacă și ăstora trebuie să le spui că două pahare se vînd la preț de două pahare… e nasol!

călător în timp în București…

… călare pe-un pateu cu brînză: dugheana asta – care încă nu s-a deschis – deja are 15 ani.

Tot vine ziua Poetului, ce să mai zicem? „Era, pe cînd nu s-a deschis”…

mai avem o croitorie de la 1718, covrigi din 1939 – sau brîncovenești – pateuri din 1960 ori kebab din ’44.

„smart street”

… atît de mult ne mai plac conceptele! Mai ales cînd sîntem o companie mare, cu idei… cu inițiative… cu gânduri mari…

De mult ce ne păsa de „parcarea inteligentă”… ne-am pus reclama în așa fel încât să ocupăm un loc de parcare.

E vorba de parcarea unui parc, care în weekend este cu adevărat plină: locul acela ocupat cu reclamă contează pentru o familie.

Ana Venit Garantat

Dacă v-o fi fost dor să vă-ntoarceți în noaptea minții comerțului și-a publicității, v-ajut io:

img_8250

… cu sacii de gunoi „Ana Venit Garantat”.

M-a distrat? – garantat.

tanda pe veranda

acuș-acuș ne mai facem cu-n mall. Veranda!

O s-aibă Carrefour și-o să se bată cu Kauflandul care se bate cu Oborul.

Reclama face toți banii. Tradiție și modernitate: s-au întors anii ’70…

img_6082

Da’ boieru-cela-nțolit la patru ace, cu țilindru pe cap, e fix pe partea de tradiție. Așa veneau domnii, pe vremuri, la obor, să-și facă tîrguielile!

așa-i în Paradis

… șezi p-un nor și niște fete frumoase-ți aruncă felii de șuncă, ca la căței!

IMG_2879

… ce „Lucy in the sky with diamonds”?

… firile „creative” de azi trec totul prin rînză.