despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

… Calea Victoriei?

… Calea Victoriei este moartă! A murit economic, în primul rând. Au ucis-o retrocedările. Cele mai multe locuințe sunt goale. Și nu-și găsesc chiriași. De ce ai veni într-o zonă moartă, în care n-ai unde ține un automobil, unde nu mai sunt piețe, magazine, altele decât nenorocitul ăla de MegaImage, care a devenit o oroare? Unde nu mai sunt librării, excepție făcând cea de la Krețulescu, și ea în suferință? Cum spuneam, de parcuri nici nu poate fi vorba. Cel de peste drum de Academia Română este cât o batistă, și uitat de lume, cel de la Ateneu, o oroare. De ce să cobori în Cișmigiu? Să-ți accentuezi depresia?

Nici cultural Calea Victoriei nu mai înseamnă nimic. Casa Cesianu, Muzeul Colecțiilor de Artă, Muzeul Național de Artă, și cam atât. Stau goale, goale. La Ateneu, concerte, din când în când, cu un public rarefiat, și fără urmași vizibili. Niciun cinematograf. Teatrele, Tănase și Municipalul, parcă, își pierd și ele publicul. Nu prea vine nimeni din spate, nici dramaturgi, nici actori, nici regizori, nici scenografi.

Așa zice Constantin Gheorghe. Dar mie tot îmi place Calea Victoriei – cu toate urîte ale ei.

Berceni de poveste

… o recomandare: „Berceni de poveste” – un blog despre Berceni și nu numai, fiindcă se-ntinde cam spre tot sectorul 4.

Uite că se poate să scrii despre un cartier și să găsești, cu ceva stăruință, lucruri interesante-n trecutul lui… oricît de anost ți-ar părea.

Și eu revin destul de des prin fosta mea parte de oraș: cu bune și cu rele; cu străzi șerpuitoare; cu Mărțișorul cel cuminte; cu vechea Mandravelă și – desigur – cu Spitalu’ 9.

recomandăm

Îmi pare bine că Andrei Bîrsan publică, cîte-un pic, imagini din arhiva lui personală. Are de unde: a fotografiat mult – foarte mult! – începînd cu anii ’80.

Găsim comori și-aici și se cuvine să răspîndim vestea cît mai tare. Vedem și aerul Bucureștiului de la-nceput de ani ’90. Vedem multe: poate-n fiecare clișeu e o poveste.

o recomandare

… cine nu s-a plimbat prin Capitala anilor ’70-80, purtat de pozele făcute de Șerban Lăcrițeanu? Au fost publicate de mulți ani pe forumul Tramclub. Dar știți că nu-s toate acolo…

Inginerul Lăcrițeanu a pozat enorm în București. Îndrăgostit de tramvaie-n primul rînd, a surprins nu doar cutii de tablă pline cu oameni – ci Istorie.

Pe „Bucureștiul meu drag” se găsesc aproape 150 de imagini ale lui Șerban Lăcrițeanu. Parte din ele au apărut și-n revista asociației acum ceva ani. Dar să le vezi, laolaltă – ce-ncîntare; pentru că pe cîteva nu le știm de pe „Tramclub”.

… zloată și șantiere; Uranusul coborînd spre Izvor; lucrările de metrou sluțind Piața Unirii; o veche „săgeată albastră” părăsind Gara; o stație de tramvai interbelică încă-n picioare, jos la 11 Iunie; sau rondul Coșbuc c-o parte din uitatul cinema „Modern”.

Mă-ntreb cîte alte poze mai are Șerban Lăcrițeanu-n sertar.

(o recomandare de la Cătălin, căruia-i mulțumim mult)

Recomandare

untitled

scris de C. D. Mocanu

Am primit zilele trecute o revistă. Mi-a trimes-o un „securist” autentic. Colegul de clasă, prietenul şi vecinul meu A. G., cu care am împărţit toate cele ale copilăriei petrecute prin Vitan, a fost ofiţer de contrainformaţii în serviciul îndeobşte cunoscut sub numele de „Securitate”. După decembrie 1989 a continuat să-şi slujească ţara. S-a pensionat la soroc. Acum, „pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”, îşi îngrijeşte nepoţii, livada şi stupii.

Este vorba de Vitralii – Lumini şi umbre, Revista Veteranilor din Serviciile Române de Informaţii, publicaţie editată de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii al cărei director este col. (r) Filip Teodorescu. Având girul unor reputaţi istorici, membrii ai grupului de consultanţi ştiinţifici şi coordonată de un colegiu de redacţie competent, revista ajunsă la numărul 27 apare din decembrie 2009.

Articolele publicate abordează o gamă largă de subiecte din domeniul informaţiilor şi încearcă să ofere, din surse calificate, atât cât se poate, desluşiri despre evenimentele care ne-au marcat istoria recentă (şi nu numai!) sau despre provocările cu care ne-am putea confrunta în viitorul apropiat.

Deşi captivantă, lectura nu este una facilă. Autorii sunt specialişti cu o bogată experienţă în munca de culegere, analizare, interpretare, prelucrare, utilizare şi comunicare a informaţiilor.

Nu descurajaţi! Citiţi cu răbdare textul, analizaţi contextul şi veţi descoperi subtextul. Partea cea mai importantă! Revista este disponibilă şi în format electronic.

Încercaţi!

o recomandare

Periferia Bucureștiului: de explorat și de înțeles. Un proiect cu povești și poze care ne place.

… noile cartiere rezidențiale s-au costruit în peisaje industriale pentru că folosesc vechea infrastructură a fabricilor astăzi dezafectate. La sfârșitul anilor ’80, ultimele guri de metrou ale magistralelor revărsau la primele ore ale dimineții mii de muncitori ce locuiau în București și lucrau în fabricile aflate la periferia orașului. Astăzi, fluxul este fix invers. Pe aceleași guri de metrou  seara oamenii nu mai pleacă, ci se întorc acasă în cartierele dormitor de la marginea orașului.  În multe cartiere noi, cei mutați cred că proiectul s-a finalizat o dată cu sosirea lor. De multe ori expansiunea continuă, trezindu-se într-un permanent șantier.

Încet, Bucureștiul se așează.

Bienala UAR – 2106

În ultimele decenii, noţiunea de patrimoniu construit s-a lărgit continuu, incluzând azi şi arhitectura care cândva era percepută ca minoră. Principiile intervenţiei asupra arhitecturii patrimoniului sunt însă aceleaşi. Calitatea recuperării patrimoniului constă în grija demersului, fie că este aplicat celor mai spectaculoase repere ale naţiunii ori celor mai modeste dintre acestea dar care constituie identităţile unor comunităţi locale.

N-o zisei eu, ci Adrian Crăciunescu – care vă roagă să vă înscrieţi cu lucrările voastre la bienala organizată de Uniunea Arhitecţilor din România.

Fiindcă nu pot să mă duc cu buldozerul acolo, las pe alții care chiar s-or pricepe să meargă și să se-ocupe de patrimoniu.

o recomandare

un articol despre vechea librărie Socec și despre ce-a mai rămas din ea în corpul actualului magazin „Victoria” – la Ady88.

o recomandare

chiar mă-ntreb, uneori, ce bloguri și site-uri despre alte orașe se află – vorbind și ele despre istorie și viețuire…

Să le cauți, să le găsești, s-ai răbdare să le citești…

Despre Constanța, dacă vreți, avem Constanța Old City.

Bucarest 97

de citit, de văzut – Un voyage à Bucarest en 1997

.. o semnalare excepțională primită de la Volga Neagră.