despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Frumoasă țară – de ce n-ar fi scăparea ei turismul? De-aia, căci turismul vine la urmă: după civilizare, după comunitate, după creșterea nivelului de trai.
Fiindcă-i a nu știu cîtelea an în care nu vedem zăpada-n București, pornirăm s-o căutăm mai spre munte: să știți că de-abia pe la Sinaia începe iarna.
Localitatea, la fel ca-ntotdeauna: frumoasă, dichisită, mulțumită de sine fără să se chinuie prea tare. Sigur că – folosind comparația – restul stațiunilor nici nu merită băgate-n seamă, da’ uite că te-ntrebi: e de-ajuns, Sinaia, doar să fie mereu un pic deasupra?
Parcă e prea puțin; parcă-ți dai seama că – de la sezon la sezon – turismul prahovean ar putea să-ți dea mai mult.
Eu nu-nțeleg de ce ne uităm așa urît la ageamii, la cocalari, la familiști. Aștia-s cei mai buni turiști; ăștia umplu buzunarele tuturor. „Iubitorul de munte” poate petrece o zi-ntreagă fără să lase un leu… nu ăsta-i criteriul după care cîntărim omul care vizitează Valea Prahovei, dar nici să-l călcăm în picioare.
Știți? Nici măcar cocalarul nu vizitează muntele în calitate de cocalar; poate s-ar plimba zece minute prin pădure, dac-ar ști unde-i pădurea, unde să-și lase mașina și pe unde-ar ajunge mai repede după aia la șaormerie.
Dar mult noroc să faci lucruri de plăcere prin preajma stațiunilor! După ce merge 50 de metri printre brazi, omul de azi știe că nu știe pe unde s-o ia: și tot ce și-ar dori sînt niște nenorocite de tăblițe pe care să scrie încotro ajunge la dreapta și încotro ajunge la stînga.
Poate-ar vrea să se ferească de urs; dar eternii zevzeci care administrează pădurile se mulțumesc să monteze panouri în care ne explică, doct, că ursul face pui, e omnivor și hibernează: foarte de folos!
Dar poate vrea doar să se dea un ceas cu sania, fără să fie nevoie să se urce „la cotă”, fără să caute parcare, fără să stea la coadă la cablu, încurcîndu-i pe schiori…
Da: omul de azi – ageamiu, cocalar, familist – știe că n-are nici suflu, nici antrenament, nici autonomie. A făcut însă pîn-aici mai mult decît trebuia, și acum pierde pe-aici restul timpului încercînd să găsească și chestii simple, ușoare, drăguțe.
… și de-aia redevine iar jmecher, obtuz, încrîncenat atunci cînd se vede luat de prost.
scris de Sonia Ratatouille
Am dispărut pentru ceva timp și sincer, nu am nicio scuză pentru asta!
Vin totuși în forță, cu un articol scurt!
Opriți aplauzele, vă rog!
Ați fost vreodată la Sinaia? Dacă nu, merită!
Micuța prezentare a orașului pe care o să v-o fac acum nu este un ghid turistic despre locuri de vizitat, ca, nu știu…? Peștera Ialomiței?
E foarte mare și e ceva ce nu am mai văzut!
Pentru că e prima peșteră pe care am văzut-o care avea un pârâu subteran!
Peștera nu e îngustă și e foarte înaltă, are multe încăperi și merită vizitată.
                           
Acum hai să ne întoarcem la oile noastre.
Dacă mă gândesc bine, am fost la Sinaia pentru a treia oară și până și de data asta mă uimește orașul.
N-am ce zice, dacă ar fi Crăciunul și eram într-un film american, orașul ar fi mai ceva ca New York. Nu e mare, dar e destul pentru a-l lua pentru vreo 4-5 zile la puricat. Plus, simți că ești la munte, cum și trebuie!
Te-ai înfofolit în trei geci și ai și fular și căciulă? Io-te la domnul de pe partea cealaltă a străzii! Ce poartă, te intrebi? Îți zic eu! Poartă pantaloni scurți și tricou! Da, da, nu ești surd. (exagerez, bineînțeles)
Ce e Sinaia? Sinaia este locul perfect pentru a fugi de serviciu, copii gălăgioși, muncă în general și mai ales, chinul de a sta în trafic!
Nu că aș ști eu cum e cu probleme din astea, dar fac reclama, n-am ce face!
Vă mulțumesc pentru atenția acordată, sper că v-am ajutat și acum îmi permit să zic: Au revoir!
… și mîndră, și pocită mai poate fi toamna! Dar vacanța-i-nainte de toate vacanță și – știi tu mai bine! – vremea ține cu tine, pînă la urmă.
E frumoasă vacanța și-acum, în afara momentelor turistice, cînd ziua se face tot mai mică și cînd trebuie să te-ngrijești de haine groase. Pentru că-ți dă numai ție frumusețile pe care altminterea tre’ să le-mparți cu mii și mii de alți oameni.
Ia, de pildă, ajungi la munte numaidecît, fără să te-ncurce nimenea pe deneu; restaurantele-s mai tot timpul goale și bucuroase de oaspeți; și nu rareori te nimerești singur-singurel pe cine știe ce potecă ori în vreun muzeu.
Mde, dar și cînd seara cea mohorîtă se lasă peste orășel și-ți dai seama că-i tot mai frig și pentru că nu mai e aproape nimeni altcineva pe stradă, parcă nu-ți vine s-o treci la cîștiguri; însă – din fericire – Sinaia-i un orășel luminos, vesel și prietenos și lași de la tine!
Mai ales că cine-i venit acum, aici, sigur e venit de plăcere, de drag pentru locul ăsta.
Și dacă-i nor la Sinaia, dincolo de Bușteni e chiar soare – nu strică să te repezi să te convingi, dacă tot ești pe-aici. Te-ntorci cu oasele-ncălzite și gata să te-nfrunți cu bură, pîclă și ceață – că dai cu nasul de ele negreșit, dacă-i s-o iei spre Babe. Dar dacă-i prea neademenitor, mai degrabă te lași în jos, prin păduri, pe lîngă Bolboci, spre peștera cea minunată a Ialomiței; găsești, dup-aia, și unde să te hodinești lîng-o sobă, punîndu-ți burta la cale.
E o încîntare să te plimbi pe șoselele astea ce se-nnoadă și se unduiesc prin locurile astea și să le ai numai pentru tine, fără trafic, gîtuiri și mașini parcate-n toate părțile!
… nimeni în față, nimeni în spate – doar tu și cîte-o vulpe șmecheră ce-ți ține calea să ceară mîncare: una hăpăia chiar și gogoși.
Nu-i așa că-i bine toamna la Sinaia, cînd o ai doar pentru tine?
toate vacanțele noastre – lista episoadelor
… cînd fură căldurile alea mari – le ştiţi – dădui o fugă, ca tot bucureşteanul, la ceea ce ne-ncăpăţînăm să numim “munte” – la Sinaia, adică. Era răcoare, ba chiar ploua; lumea nu se-nghesuia aşa de tare nici pe deneu, nici pe autostrada cea nouă; da-n schimb locul colcăia de străini – ce-or vedea ei acolo, mă tot mir.
Bine; au ce vedea: Sinaia ar putea fi un orăşel de vis; case, vile, străzi vechi şi frumoase; ba chiar oamenii sînt în regulă: faptul că Sinaia e turistică tot timpul anului îi face mai deschişi şi mai relaxaţi; mai liniştiţi şi mai veseli.
Sinaia are Peleşul – şi nu ştiu ce s-ar face fără el. Rămîne cel mai de vizitat castel din ţara noastră, socot. Şi Peleşului i-ar fi de folos un pic mai multă grijă; dar deocamdată putem să-l folosim şi să ne dăm mari cu el fără să ne batem prea mult capul.
  
Anul ăsta – la Peleş – ba dădea să plouă, ba ieşea Soarele; dar Regele stă şi veghează sub cerul înnorat; a văzut el, Regele, şi vremuri mai urîte…
Regele are şi ajutoare de nădejde:
… ca să aibă grijă de Castel:
Pelişorul îi drăguţ şi cuminte:
  
… nu-ţi poţi lua ochii de la el; plecînd, te tot întorci să-l vezi, să te convingi că e atît de frumos:
… apoi te scobori înapoi; te bagi şi pe la Mănăstire, că e frumoasă. Şi – după cum ţi-e norocul de turist – liniştită…
 
Şi-ţi promiţi c-o să fii bun; că n-o să mai depăşeşti pe linia continuă în drum spre casă; că o să mănînci mai puţini papanaşi…
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii