despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

prin fundături XIV

de Ando și HM

Am ales pentru azi, în principal, cîteva fundături care nu-s taman fundături, fiindcă se pot străbate. Pe lîngă ele, însă, am mai găsit și cîteva intrări veritabile, desigur.

Prima dintre ele se cheamă 1 Mai; nu și-a schimbat numele odată cu botezarea bulevardului adiacent în Ion Mihalache. Se deschide din strada Radu Boiangiu (e-o mare încrengătură de străduțe pe-acolo) și pur și simplu șerpuiește, ca un semn de întrebare, pe după garduri. Dar beneficiază și de-un acces direct în bulevard, printr-un gang.

Remarcabilă vila asta de la intrare – cam părăsită, din păcate. Cristian Malide ne-a trimis pe-aici.

O intrare care – odată cu schimbările zonei – a devenit aproape circulabilă este micuța Prepeliței:

    

Se face din străduța Suvenir și i-a purtat, cîndva, numele.

Să vedem și intrarea Aaron (Aron) Florian – din strada I. L. Caragiale:

 

Ai zice că se-nfundă-n clădirea de birouri de la interscția străzilor Batiștei cu Vasile Lascăr, dar… nu:

 

Peste drum de ea, lăsîndu-se tot din strada Caragiale, dăm și peste fundătura Caragiale.

Schimbăm zona, ajungînd undeva prin preajma Căii Plevnei, de unde ai crede că te-ai înfunda pe intrarea Măgirești.

… doar că plăcuța minte – Măgirești este o stradă, și ajunge în Vespasian (din Vespasian merită pomenită și intrarea Institutul Medico-Militar)

Măgirești s-a numit, demult, Ghețarului. Ea are o soră mai mică, care dă din Plevnei și se cheamă…. Protonilor!

Nu facem prea mulți pași și descoperim – între străzile Virgiliu și Macedonia – străduța îngustă și cotită numită Dimitrie Gusti:

Aproape gata; pe lîngă ea – desprinzîndu-se din strada Lipova – este fundătura… Difuzorului. De ce i-or fi rebotezat-o așa, cînd numele ei fusese – în ton cu tot cvartalul unde mai avem Făgăraș, Maramureș, Dobrogei – Sucevei?

prin fundături XIII

de Ando și HM

Dacă ne plimbăm oleac’ prin preajma Mitropoliei, vedem – din 11 Iunie – o stradelă ce se-nfundă-n acareturile popimii. Poartă numele lui Miron Costin; înainte era cunoscută, simplu, ca – Mitropoliei și – după ce s-a-naintat în grad instituția – Patriarhiei:

Nu-i singura fundătură cauzată de popime; aceeași tărășenie-i și dinspre Ienăchiță Văcărescu. Dacă-i să fim drepți, ambele capete ale străzii Ienăchiță Văcărescu-s înfundate; cel’lalt e blocat în urma construirii blocurilor de „Centru Civic” ce mărginesc Piața Unirii…

De fapt, avem aici – în josul Mitropoliei – intrări interzise oamenilor: deși ar fi așa de frumos și normal să-i lași să intre-n curtea Palatului Patriarhiei! Ia, uite, mai e un acces oprit – din Principatele Unite…

Să rămînem prin zonă de-acum, fiindcă-i destul de bine garnisită cu fundături. Un intrînd fără nume, din Muzelor; din 11 Iunie, mai jos de Rondul cel mare de la Carol, avem intrarea Ovidiu.

 

Din strada Căpitan Gheorghe Preotescu, intrarea cu același nume – și vizavi de ea, micuța Drăgușa:

 

… dar cea mai frumoasă plimbare printr-o fundătură o poți face băgîndu-te din Principatele Unite pe-aici – pe Titus:

Din stradă, nu-ți zice nimic, nu te-mbie cu nimic; dar înăuntru e o mică parcelare cochetă și discretă, o alee care se-ncheie-ntr-un dreptunghi – ia, de vedeți!