despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

prin fundături XIX

de Ando și HM

… se-ntîmplă ca dintr-o rețea de străduțe paralele una să fie aleasă ca să devină bulevard – așa a fost soarta străzii Turda, odată cu construirea noului pod Grant.

Sau, ca vreo stradă importantă să-și piardă însemnătatea, fiindcă una paralelă era mai bine amplasată în schema orașului și se preta la dezvoltarea acestuia.

Cine știe ce-i aia șoseaua Gherase?

… și că există și azi?

Șoseaua Gherassy apare pe hărți de cînd lumea. Dă-n Colentina – la Doamna Ghica. Pe vremea de-nceput, Doamna Ghica de-abia de se prelungea peste Colentina, înspre Fundeni-încolo; dar, încet-încet, a sporit în importanță, pînă cînd…

… pînă cînd capătul șoselei Gherase dinspre Colentina a fost închis cu blocurile mari ce flanchează intersecția aceea mare și chinuită de azi, de la Doamna Ghica. Așa că, într-un fel, șoseaua Gherase – cea care se furișează azi prin dosuri de blocuri -, e una din cele mai mari fundături ale Capitalei.

Acuma o luăm înapoi, întorcîndu-ne-nspre Centru. După Obor, vedem intrarea Călușei – din strada Călușei, sigur că da.

 

… trecînd de Traian, și afundîndu-ne un pic printre străzile întortocheate dinspre Foișor – precum Rumeoara -, descoperim frumoasa intrare Margareta. Ea dă din strada Dimitrie Onciul.

Din Moșilor – peste drum de Popa Petre – iată și intrarea General Grigore Ipătescu.

Data viitoare, ne-o plimba și pe cealaltă parte a Căii Moșilor.

prin fundături XVIII

de Ando și HM

O fundătură mititică poate fi și obscura Ion Nistor, cîndva și Bibliotecii. Leagă strada Ion Ghica de zona statuilor de la Universitate, prin dosul Palatului Suțu. Se străbate, însă, cu piciorul.

Să rămînem așa, mai prin inima Orașului. Descoperim – în coasta minunatului părculeț Cazzavillan – o înfundătură a străzii Temișana:

… nu prea departe, iată și intrarea Sfîntul Sava.

… un intrînd fără nume, din strada Constantin Cristescu – cea ce coboară din Știrbey în Cobălcescu:

Revenim înspre Mircea Vulcănescu, din care se face intrarea Ștefan Furtună; numele nu i s-a mai actualizat, odată cu rebotezarea străzii mari:

Încheiem plimbarea cu fundătura Ecaterina Teodoroiu, în zona veche a Căii Grivița. Frumos loc. Intrarea s-a mai numit și Osiris, iar strada din care dă – Himerei.

prin fundături XVII

de Ando și HM

… zisărăm să mai terminăm cu cele ce se-nfundă prin preajma Unu-Maiului. Că mai sînt – iată!

Între Ion Mihalache și Clucerului nu-i numa’ cea numită 1 Mai. Găsim încă vreo două-trei: Serdarului; cu una fără nume lîngă el…

… și pe cea care poartă numele Andei Călugăreanu – înainte, zisă… nu știu!

Face să-amintești și că strada Profesor Nicolae Ionescu ajungea, odinioară, în bulevard. Și că, înainte de construirea blocurilor stradale, în colțul dinspre Arhitect Ion Mincu se găseau trei fundături uitate: Govora, Țambalului și Pictor Popescu.

Mai aproape de Victoriei, după ce trecem de-o intrare fără nume, care s-a pretat construirii unor clădiri noi…

… dăm de frumoasa Nopții:

E străjuită de două vile; înăuntru mai sînt încă două, din care una e-n ton cu cele de la stradă. E de văzut, mai degrabă – nu de pozat.

Nu-i gata decît atunci cînd e gata. Ne-ntoarcem iară-nspre cartierul ceferist. Înfundîndu-se-n terenul viran ce-a rămas după dezafectarea zonei industriale vechi a Cuțaridei, dăm de fundăturile mici numite Rotașului și Pușcașului

… care-s la doi pași de interesantul complex de pe Țintașului, anexă al Halei Grivița, cea dispărută-n Bombardament.

prin fundături XVI

de Ando și HM

E greu de deslușit complet încrengătura de străzi dintre Dorobanți și Floreasca. Un cartier care oscilează între sărăcie și opulență – interesant de luat la picior.

Găsești pe-aici străzi cu nume de intrări – precum Tudor Ștefan – rămase așa de pe vremea cînd nu corespundeau Căii Floreasca. Dar și cîteva fundături autentice, precum Bitolia și Aviator Teodor Iliescu:

Merită pomenit și gangul prin care se intră-n strada Constantin Aricescu; a apărut după ce s-au construit bloculețele stradale de pe Beller….

Mai spre Dinamo-ncolo, ne uimește numele vechi al actualei străduțe (nu e fundătură!) Albac; pînă-nspre anii 70, s-a numit Bunătatea samariteană.

O luăm încet spre centru, dar ocolim puțin pe Viitorului, unde găsim intrarea omonimă… atît de întortocheată, că-ți dă impresia că nu se-nfundă, că mai e ceva mai-încolo.

Lîngă Icoanei, din Eremia Grigorescu, detem de intrarea Sfatului; cît pe ce s-o trecem cu vederea, cînd am intrat pe Armașului!

prin fundături XV

de Ando și HM

Brambura, detem de-alte fundături. Taman ce văzurăm cum ridicarea Televiziunii Române a dus la închiderea unor străzi – mai mult sau mai puțin construite, dar proiectate – așa că ni-i la-ndemînă să traversăm și să vedem ce s-a petrecut prin cartierul Primăverii.

Întîi de toate, vedem două imagini de-acum aproape 55 de ani, luate în primăvara lui ’63 de tatăl lui Cristian Malide în timpul construcției blocurilor turn ce mărginesc parcul Floreasca:

Găsim în cartier strada Turgheniev – o fundătură care duce-nspre vilele de protocol ale conducerii Statului.

 

… din ea se mai fac două fundături mici – Dante Alighieri și Gogol; dacă privim hărțile ce-nfățișează situația din anii ’60, vedem că mai exista încă una, numită Romain Rolland; și nu asta-i singura schimbare:

Străzile Pușkin și Cehov traversau bulevardul Kalinin (actualul Eliade); Cehov, azi, nici măcar nu mai ajunge în bulevard – e doar o fundătură și ea.

Deloc nu-mi place zona asta: rămîne apăsătoare și închisă.

Să mergem în locuri mai vesele! Unde-i mai vesel ca-n Centrul Vechi?

… puzderie de ganguri puturoase, de curți lungi, de treceri – dar și o fundătură veritabilă: Soarelui.

Iată și fundătura Șantierului – se face din Munții Tatra, fostă Chișinău:

… probabil că odinioară se unea cu dispăruta Tighina – după Război, Moraviei – care s-ar găsi azi pe unde-s blocurile mari ce bordează Piața Victoriei.

Mai vedem și Lemnea – fundătură ce-a păstrat numele locotenentului după care strada principală General Gheorghe Manu a fost numită mult timp. S-a mai numit și Simons.

O intrare pe lîngă tare-ai trece fără s-o bagi în seamă:

Se cheamă Luigi Cazzavillan – ca și strada din care dă – și-i fix în spatele frumoasei clădiri de pe colțul cu Știrbey-Vodă.

prin fundături XIV

de Ando și HM

Am ales pentru azi, în principal, cîteva fundături care nu-s taman fundături, fiindcă se pot străbate. Pe lîngă ele, însă, am mai găsit și cîteva intrări veritabile, desigur.

Prima dintre ele se cheamă 1 Mai; nu și-a schimbat numele odată cu botezarea bulevardului adiacent în Ion Mihalache. Se deschide din strada Radu Boiangiu (e-o mare încrengătură de străduțe pe-acolo) și pur și simplu șerpuiește, ca un semn de întrebare, pe după garduri. Dar beneficiază și de-un acces direct în bulevard, printr-un gang.

Remarcabilă vila asta de la intrare – cam părăsită, din păcate. Cristian Malide ne-a trimis pe-aici.

O intrare care – odată cu schimbările zonei – a devenit aproape circulabilă este micuța Prepeliței:

    

Se face din străduța Suvenir și i-a purtat, cîndva, numele.

Să vedem și intrarea Aaron (Aron) Florian – din strada I. L. Caragiale:

 

Ai zice că se-nfundă-n clădirea de birouri de la interscția străzilor Batiștei cu Vasile Lascăr, dar… nu:

 

Peste drum de ea, lăsîndu-se tot din strada Caragiale, dăm și peste fundătura Caragiale.

Schimbăm zona, ajungînd undeva prin preajma Căii Plevnei, de unde ai crede că te-ai înfunda pe intrarea Măgirești.

… doar că plăcuța minte – Măgirești este o stradă, și ajunge în Vespasian (din Vespasian merită pomenită și intrarea Institutul Medico-Militar)

Măgirești s-a numit, demult, Ghețarului. Ea are o soră mai mică, care dă din Plevnei și se cheamă…. Protonilor!

Nu facem prea mulți pași și descoperim – între străzile Virgiliu și Macedonia – străduța îngustă și cotită numită Dimitrie Gusti:

Aproape gata; pe lîngă ea – desprinzîndu-se din strada Lipova – este fundătura… Difuzorului. De ce i-or fi rebotezat-o așa, cînd numele ei fusese – în ton cu tot cvartalul unde mai avem Făgăraș, Maramureș, Dobrogei – Sucevei?

prin fundături XIII

de Ando și HM

Dacă ne plimbăm oleac’ prin preajma Mitropoliei, vedem – din 11 Iunie – o stradelă ce se-nfundă-n acareturile popimii. Poartă numele lui Miron Costin; înainte era cunoscută, simplu, ca – Mitropoliei și – după ce s-a-naintat în grad instituția – Patriarhiei:

Nu-i singura fundătură cauzată de popime; aceeași tărășenie-i și dinspre Ienăchiță Văcărescu. Dacă-i să fim drepți, ambele capete ale străzii Ienăchiță Văcărescu-s înfundate; cel’lalt e blocat în urma construirii blocurilor de „Centru Civic” ce mărginesc Piața Unirii…

De fapt, avem aici – în josul Mitropoliei – intrări interzise oamenilor: deși ar fi așa de frumos și normal să-i lași să intre-n curtea Palatului Patriarhiei! Ia, uite, mai e un acces oprit – din Principatele Unite…

Să rămînem prin zonă de-acum, fiindcă-i destul de bine garnisită cu fundături. Un intrînd fără nume, din Muzelor; din 11 Iunie, mai jos de Rondul cel mare de la Carol, avem intrarea Ovidiu.

 

Din strada Căpitan Gheorghe Preotescu, intrarea cu același nume – și vizavi de ea, micuța Drăgușa:

 

… dar cea mai frumoasă plimbare printr-o fundătură o poți face băgîndu-te din Principatele Unite pe-aici – pe Titus:

Din stradă, nu-ți zice nimic, nu te-mbie cu nimic; dar înăuntru e o mică parcelare cochetă și discretă, o alee care se-ncheie-ntr-un dreptunghi – ia, de vedeți!