„Dineș” a-nchis la Foișorul de foc. Rămîne la Rondul Coșbuc (în localul cel nou) și pe 1 Mai colț cu Banu-Manta.
(știre de la Ando)
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
La Lizeanu – chiar la Lizeanu, în fosta stație a lu’ 16, o șaormărie la locul ei, care-ți oferă destulă valoare pentru banii cheltuiți. „A la Turca”, așa-i zice. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josE de cîțiva ani buni și pare a se descurca bine, așa că s-ar putea să și rămînă mult și bine. E la Manuc, pe partea dinspre Piața Unirii, taman în stația autobuzului. Onorabil; bunuț; chiar în regulă pentru ceva de luat la repezeală. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
de Ando și HM Să mai și urmărim ce se mai petrece cu micile noastre subiecte. Unu! S-au luat – după un an de tîmpeală – hîrdaiele cu pomișori din fața Cișmigiului, care ascundeau gardul infect de cei ce treceau pe Bulevard. Doi! A dispărut duba mizeră din spatele hotelului „Irisa” – cea folosită pe post de magazie. Trei! După cinci ani „Mega Image” a scumpit cu un leu meniul acela de prînz la cutie. Acuma-i 11 lei. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos„Dineș” a închis șaormeria-rotiserie de la Coșbuc, de la Rond… doar ca s-o mute de pe vechiul loc zece metri mai încolo. Cum ar veni, vechiul local era pe colțul dintre Constantin Bosianu și Mitropolitul Nifon, și cel nou pe colțul dintre… Mitropolitul Nifon și Gramont; spațiul nou – mai mare – fusese folosit tot de „Dineș”, drept cafenea. Rămîn localurile de la Foișor, și cel recent, de pe Ion Mihalache cu Dr. Felix. S-a-nchis cel de pe Magistrală; pesemne unde că „Dristorul” prea-i sufla-n ceafă. Parcă era unul și undeva spre Stadionul „23 August”, pe Muncii; nu-l știu. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Bună să-ți stîmperi pofta, pentru că de-aici poți să-ți iei o felie cît vrei tu de mare. Ori de mică. Tu știi cît vrei, tu știi cît poți. Așa că ți-o taie cu foarfeca! Și nici nu-i rea deloc. Se cheamă „Latin Pizza” mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Vedeți voi, ca orișice lucru care devine prea popular, ea-ncepe să fie – cum să zic? – ceva de care oamenii se satură. Mai ales de imaginea ei populară; las-să mănînce șaorma taximetriștii și ciutanii de la liceu! Estimp, firește, consumatorul se-ndoapă-n continuare cu delicioasa carne tăiată cu iataganul; doar că el nu mai mănîncă șaorma: preferă să-i zică, dacă nu kebap, măcar doner. Sau să se-nghesuie-n localurile care-au reinventat conceptul pe placul corporatiștilor și celor mai finuți. Ideea, desigur, e ca vechea șaormă și – mai ales – servirea și prezentarea ei să fie mai cu ștaif. În ultimii ani șaorma noastră s-a mai schimbat – asta-i sigur. Apreciez c-a-nceput să se găsească tot mai des cea de „vită și berbecuț”; dacă mai demult era o excepție, acum mai toată lumea o servește. Este mult mai gustoasă, într-adevăr. Ce mă mîhnește – și chiar mult! – e că șaormeriile noastre nu se-ndeasă să crească calitatea celorlalte ingrediente-nghesuite-n lipie… „de toatele” acelea care-o îmbogățesc. Este dezamăgitor ca sosurile să rămînă, în prea multe locuri, doar spîrcuri la găleată, cumpărate cu hurta din hipermarket. Las’ că-s banale… mai sînt și ieftine la gust. Ce să-i faci? Știm prea bine că orice-i de calitate… costă. Doar la Kogălniceanu mai găsim, încă, celebra șaormă ieftină cu cinci lei. Fără să fiu disperat după șaorma, îmi place să iau una din cînd în cînd; și – mai ales – îmi place să fie una bună, atunci cînd mi-o iau. N-am reușit să dau peste nici o șaormerie bună-n ultimii cinci-șase ani; ba chiar mi se pare că unele din cele lăudate au luat-o serios în jos. „Genin” toarnă cu nemiluita maioneză și ketchup chior peste o carne altminteri bună; „Dristor” se menține staționar; nu că mă-ncîntă, dar nici nu mă dezamăgește – dar e scump, fratele meu! Noroc cu șaorma făcută excepțional, încă, de cei de la Gară: „La haleală” reușește să vîndă, cu siguranță, cea mai bună și mai gustoasă șaormă din București. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe josAm rărit-o cu „grillul” de la Kaufland. Nu că mă săturasem de mici, de pui ori de cartofi fripți… … mă săturasem de coadă! Ultima dată am așteptat juma’ de ceas – cu cinci-șase oameni în față, nu mai mult! E de-nțeles că oamenii vin să-și ia de-aici mîncare pentru prînz, e foarte bine că seara se-opresc tot aici ceva fierbinte pentru acasă. E-n regulă că iau pungi întregi, pentru familie ori chiar oaspeți. Dar e ceva care nu prea merge; chiar cu două persoane care se ocupă-n același timp și de servit, și de pus și luat de pe grătare… nu merge. Și nu merge, uneori, și din cauza persoanelor care servesc; am ajuns să știu, văzînd cine vinde, dacă merită să mă pun sau nu la coadă – ceea ce e trist! Și foarte ne-eficient, ce mama-naibii. Știu că nu-i deloc ușor să faci treburile astea să zbîrnîie. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Cam așa stau lucrurile pe frontul alimentației publice de stradă. Cu toate astea, nicicînd parcă omul n-a fost mai dispus să scoată din buzunar nu un leu, nu doi, ci cel puțin cinci ca să-și ia ceva! Este absolut sigur – și dacă omul nu dă banii ăștia nici pe covrig, nici pe merdenea… atunci pe ce-i dă? Și mai ales… cui îi dă? … căci în industria asta se-nvîrt bani, ohoho! Obiceiurile consumatorului sînt în pas cu vremurile. Pare a renunța la pîine, la cocă; pare a se preocupa să mănînce verde, proaspăt, sănătos. N-ar timp să-și ia pachet de-acasă; mai mult, n-are nici timp să-și gătească; nici unde – bucătăriile de azi sînt tot mai de decor. Vedem cu ochiul liber cît s-au extins vitrinele cu salate, cu semipreparate și cu mîncăruri gătite din supermagazine. Vedem ce vînzoleală-i în Mega Image dimineața – oamenii-și iau de aici diverse lucruri mai degrabă decît să se-oprească la patiserie. Vedem la prînz ce iureș e pe la „mîncătorii”… Vedem și mai bine seara: cîți oameni iau la repezeală ceva din supermarket, ceva ce mai trebuie doar încălzit acasă? Cîți oameni șed un sfert de ceas la coadă la grill la Kaufland? Nu mai trebuie dovedit că oamenii dau bani pe mîncare – și că dau chiar bani mulți pe mîncare. Nu-i păcat că-i dau doar la Mega Image? Nu-i păcat că patiseriile noastre n-au inventat ceva nou care s-atragă iar consumatorul de azi? Ce? Poate nu-i de inventat doar un ce… poate-i de inventat și un cum! Patiseriile noastre – și cele mici, dar și cele mai mari, de lanț – își opresc motoarele dup-amiaza. Seara nu mai găsești la ele decît cîteva merdenele sleite, decît ștrudele reci. De cîte ori mi-aș lua seara, pentru acasă, o plăcintă bună și fierbinte! Sau o felie de pizza proaspătă! Cineva trebuie să riște și să cîștige și consumatorul de seară, cel care se duce acasă cu plasa de cumpărături plină, cel care vine cu ceva bun la copii, cel care simte nevoia să se răsfețe dup-o zi lungă. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Așa cum știm, toate-s arătate pe-o hartă – și la fel și zonele comerciale. Ne face mare bucurie, pe lîngă toate cele știute…
… și să tragem nădejde c-or mai fi destule lucruri bune de dibuit și de lăudat. mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos |
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2019 simply bucharest: a league of gentlemen Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii