despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

din zbor

Deși nu mergea deloc rău, Sorriso a plecat din Dr. Felix/Titulescu; în loc a venit altă „mîncătorie”.

Ziceam că deschisese o vreme și mai încolo, la colț cu Cuza; dar acel Sorriso n-avea de-a face cu acest Sorriso.

Complicat.

În fine!

Regăsim cateringul de la Sorriso, ghici unde?

Taman pe Rahova, în stație la Sebastian, acolo unde – în locul vechii șaormerii Mellisa (cea de pe partea cu casele, nu cea de vizavi, de la bloc, care-o mai duce și azi) – s-a făcut un soi de local, numit „La Costi”

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

cisterne de ciorbe

Industria cateringului și a „mîncătoriilor” nu ne e întrutotul cunoscută.

Ca utilizatori finali, cum se zice, ne batem capul doar cu alegerea felurilor de mîncare.

Presupunem, firește, că-s făcute în condiții bune: în bucătării curate, de personal îngrijit, din ingrediente proaspete.

Nu vrem să ne gîndim că o mare parte din mîncarea gătită pe care-o cumpărăm noi la prînz e, în realitate, produsă nu doar industrial – există veritabile fabrici de mîncare gătită, semipreparate și sandvișuri – dar și-n destule mici bucătării necunoscute de unde pleacă, zi de zi, cisterne de ciorbe, butoaie de sosuri și așa mai departe…

Trecătorul curios mai vede, în prag de dimineață, cîte-un break soios în care se-ncarcă găleți cu mîncare dintr-o casă și mai soioasă. Și-o zice, omul, c-o fi zeama care ajunge la vreun spital, la vreo cantină. N-are de unde să știe dacă nu cumva-i chiar supița de puiuț care i se pune-n față copilului său la after-school. Nu-i trece prin cap c-o fi ciorbița de casă care-i este servită cu cinșpe lei la prînz, într-o strachină dichisită, de-un flăcău cu bărbuța pieptănată.

În realitate sîntem nu foarte neștiutori, ci foarte nepăsători. Ni-i ușor să ne luăm de ăl care prăjește micii-n piață, de fastfood-ul care ne otrăvește cu junk, de șmecherul care vinde prăjituri „tradiționale”, dar luăm de bună prea ușor mîncarea gătită.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

„Dineș” nu mai e la Foișor

„Dineș” a-nchis la Foișorul de foc. Rămîne la Rondul Coșbuc (în localul cel nou) și pe 1 Mai colț cu Banu-Manta.

(știre de la Ando)

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor: „A la Turca”

La Lizeanu – chiar la Lizeanu, în fosta stație a lu’ 16, o șaormărie la locul ei, care-ți oferă destulă valoare pentru banii cheltuiți. „A la Turca”, așa-i zice.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Mr. Purceluș – onorabil

E de cîțiva ani buni și pare a se descurca bine, așa că s-ar putea să și rămînă mult și bine. E la Manuc, pe partea dinspre Piața Unirii, taman în stația autobuzului.

Onorabil; bunuț; chiar în regulă pentru ceva de luat la repezeală.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

de Ando și HM

Să mai și urmărim ce se mai petrece cu micile noastre subiecte.

Unu! S-au luat – după un an de tîmpeală – hîrdaiele cu pomișori din fața Cișmigiului, care ascundeau gardul infect de cei ce treceau pe Bulevard.

Doi! A dispărut duba mizeră din spatele hotelului „Irisa” – cea folosită pe post de magazie.

Trei! După cinci ani „Mega Image” a scumpit cu un leu meniul acela de prînz la cutie. Acuma-i 11 lei.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

„Dineș” a închis șaormeria-rotiserie de la Coșbuc, de la Rond… doar ca s-o mute de pe vechiul loc zece metri mai încolo.

Cum ar veni, vechiul local era pe colțul dintre Constantin Bosianu și Mitropolitul Nifon, și cel nou pe colțul dintre… Mitropolitul Nifon și Gramont; spațiul nou – mai mare – fusese folosit tot de „Dineș”, drept cafenea.

Rămîn localurile de la Foișor, și cel recent, de pe Ion Mihalache cu Dr. Felix. S-a-nchis cel de pe Magistrală; pesemne unde că „Dristorul” prea-i sufla-n ceafă. Parcă era unul și undeva spre Stadionul „23 August”, pe Muncii; nu-l știu.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

din zbor

Cum dai să intri din bulevard pe Lipscani, spre Centrul Vechi – peste drum de Sfîntu Gheorghe – găsești de ceva ani buni o mică pizzerie așa, la botul calului.

Bună să-ți stîmperi pofta, pentru că de-aici poți să-ți iei o felie cît vrei tu de mare. Ori de mică.

Tu știi cît vrei, tu știi cît poți.

Așa că ți-o taie cu foarfeca!

Și nici nu-i rea deloc.

Se cheamă  „Latin Pizza”

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

șaorma – perspective

Șaorma – ceea ce-ncepusem noi să credem că-i noua noastră mîncare națională – e… și nu prea mai e.

Vedeți voi, ca orișice lucru care devine prea popular, ea-ncepe să fie – cum să zic? – ceva de care oamenii se satură.

Mai ales de imaginea ei populară; las-să mănînce șaorma taximetriștii și ciutanii de la liceu!

Estimp, firește, consumatorul se-ndoapă-n continuare cu delicioasa carne tăiată cu iataganul; doar că el nu mai mănîncă șaorma: preferă să-i zică, dacă nu kebap, măcar doner.

Sau să se-nghesuie-n localurile care-au reinventat conceptul pe placul corporatiștilor și celor mai finuți. Ideea, desigur, e ca vechea șaormă și – mai ales – servirea și prezentarea ei să fie mai cu ștaif.

În ultimii ani șaorma noastră s-a mai schimbat – asta-i sigur.

Apreciez c-a-nceput să se găsească tot mai des cea de „vită și berbecuț”; dacă mai demult era o excepție, acum mai toată lumea o servește. Este mult mai gustoasă, într-adevăr.

Ce mă mîhnește – și chiar mult! – e că șaormeriile noastre nu se-ndeasă să crească calitatea celorlalte ingrediente-nghesuite-n lipie… „de toatele” acelea care-o îmbogățesc.

Este dezamăgitor ca sosurile să rămînă, în prea multe locuri, doar spîrcuri la găleată, cumpărate cu hurta din hipermarket. Las’ că-s banale… mai sînt și ieftine la gust. Ce să-i faci? Știm prea bine că orice-i de calitate… costă. Doar la Kogălniceanu mai găsim, încă, celebra șaormă ieftină cu cinci lei.

Fără să fiu disperat după șaorma, îmi place să iau una din cînd în cînd; și – mai ales – îmi place să fie una bună, atunci cînd mi-o iau. N-am reușit să dau peste nici o șaormerie bună-n ultimii cinci-șase ani; ba chiar mi se pare că unele din cele lăudate au luat-o serios în jos. „Genin” toarnă cu nemiluita maioneză și ketchup chior peste o carne altminteri bună; „Dristor” se menține staționar; nu că mă-ncîntă, dar nici nu mă dezamăgește – dar e scump, fratele meu!

Noroc cu șaorma făcută excepțional, încă, de cei de la Gară: „La haleală” reușește să vîndă, cu siguranță, cea mai bună și mai gustoasă șaormă din București.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

la coadă mare

Am rărit-o cu „grillul” de la Kaufland. Nu că mă săturasem de mici, de pui ori de cartofi fripți…

… mă săturasem de coadă!

Ultima dată am așteptat juma’ de ceas – cu cinci-șase oameni în față, nu mai mult!

E de-nțeles că oamenii vin să-și ia de-aici mîncare pentru prînz, e foarte bine că seara se-opresc tot aici ceva fierbinte pentru acasă. E-n regulă că iau pungi întregi, pentru familie ori chiar oaspeți.

Dar e ceva care nu prea merge; chiar cu două persoane care se ocupă-n același timp și de servit, și de pus și luat de pe grătare… nu merge.

Și nu merge, uneori, și din cauza persoanelor care servesc; am ajuns să știu, văzînd cine vinde, dacă merită să mă pun sau nu la coadă – ceea ce e trist! Și foarte ne-eficient, ce mama-naibii.

Știu că nu-i deloc ușor să faci treburile astea să zbîrnîie.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos