despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Mie mi-ar fi rușine!

Bă! Mie mi-ar fi rușine – rușine rău.

Uitați-vă la afișele astea, la șușele „marilor actori”.

Caramitru, Dogaru, Mălăele, Mihăiță, Morgenstern, Popescu, Vasluianu: trecutul, prezentul și viitorul artei noastre actoricești.

Bă! Să fiu actor cu „A” mare și să-mi văd fața pe mizeriile astea grafice, pe urîțeniile astea scoase din subsolul defunctei noastre arte grafice… m-aș ascunde de rușine.

Ce diferență între ele și clasicele afișe ale spectacolelor de manele, muzică populară și scheciuri obosite?

Te apucă sila cînd vezi nonșalanța cu care alde Mălăele își promovează imaginea pe asemenea urîțenii – el care, cît de cît, se laudă că știe să smîngălească hîrtia desenînd…

Te apucă rușinea cînd vezi că afișele feluritelor evenimente publice promovate de Primărie reușesc să fie mai vesele, mai drăguțe, mai inspirate: căutînd deseori s-arate un pic altfel!

Un lucru singur e bun în umilirea asta vizuală a Capitalei: acela că de vreun an încoace s-a mai rărit lipirea ilegală a afișelor. Chiar dacă nu credeți, mergeți prin centru și verificați – s-au rărit într-adevăr.

Alte afișe bucureștene și vorbe despre ele? aici • aici • aici • aici • aici • aici • aiciaiciaici • aici

din zbor

Cum vii pe Ion Mincu și ieși la Statuia Aviatorilor, nu mai poți s-o iei înainte spre Dorobanți: compania de apă s-a apucat să sape pe strada aia.

Așa cum e frumos și normal, s-au montat și panouri care să-ți arate pe ce străzi să ocolești.

… mult noroc să înțelegi ceva de pe ele!

Sînt puse… invers!

Și chiar dacă ai avea răgazul, la semafor, să-ți sucești gîtul ca găina și să-ncerci să pricepi ceva… tot e aiurea, fiindcă nu scrie nicăieri că nu trebuie s-o iei pe Aviatorilor, ci pe breteaua lu’ Aviatorilor.

Cît despre strada Emil Zoiaghinion!

Și ne mai mirăm că ne-am obișnuit să nu băgăm în seamă indicatoarele rutiere!

de plîns și voie bună!

După cum știți, în Sectorul 5 nu se-ntîmplă nimica; nu se face nimica.

Primăria noastră nu mișcă un deșt; nici pe ăl mijlociu nu se sinchisește să-l ridice prea des spre cetățeni!

Primarul nostru nici n-a mai dat pe la ședințele de consiliu local, să ne mai zică una-alta.

În alte sectoare se fac fel de fel de lucruri.

Și – din toate cele făcute aiurea – găsim și cîteva folositoare cetățenilor.

Ce-i trist – deși-n realitate e de plîns! – e că alții și la ceartă sînt mai… sprinteni!

Iacătă cîteva spicuiri dintr-o ședință de consiliu local din Sectorul 4, pentru conformitate și posteritate.

Sau posterioritate.

plastic tot mai prost la sticlele de apă minerală

Nu așa, pe bune, nu așa…

Nu așa trebuie să stea în mînă o sticlă de apă minerală de plastic!

Zici că-i din hîrtie, se fleșcăie imediat ce-o deschizi – dacă nu ești atent, dai pe tine un sfert din apă.

Economia și „ecologia” merg prea departe.

Tîrgul proștilor

Este fantastic.

În acest weekend se ține-n Herăstrău o chermeză publică numită Tîrgul Bucureștilor.

Muzică „populară”; must – cinci lei paharul; suta de grame de carne friptă – zece lei: genul ăsta de tîrg.

Se ține-n Herăstrău, deși locul inițial plănuit fusese Piața Constituției.

Nu mă bag, nu știu de ce n-a mai ajuns să se desfășoare-n Centru.

Doar că – vedeți voi – hîrtiile au mers pe făgașul lor obișnuit. Chiar dacă n-a mai existat tîrg în Piața Constituției, autorizațiile și avizele pentru el au curs!

Regia de transport încă mai anunța sîmbătă dimineață pe site că din cauza „tîrgului din Piața Constituției” (tîrgul începuse de vineri în Herăstrău!) linia turistică se deviază!

Iar sîmbătă seara autobuzele liniei turistice încă mai circulau deviat, deși nu avuseseră nici o secundă de ce!!!!

Comunicatul a disărut de pe site, dar pe pagina de facebook a Regiei încă mai era – ca să ne rămînă dovada prostiei și indolenței noastre publice.

la ofertă, doo la preț de doo-

ce probă vreți în plus că s-a tîmpit lumea?

„cu 5 lei primești un pahar… CU 10 LEI PRIMEȘTI DOUĂ PAHARE”!

Deci, unul la preț de unul, două la preț de două – mai departe nici nu-ndrăznesc să merg cu mintea! poate trei la preț de – să mă gîndesc… – trei!

Aparatul ăsta e pus la parterul unui „tower” unde-și au birouri o firmă de audit uriașă, un furnizor de soluții de business, ba chiar și-un minister care plimbă bani groși: dacă și ăstora trebuie să le spui că două pahare se vînd la preț de două pahare… e nasol!

Ana Venit Garantat

Dacă v-o fi fost dor să vă-ntoarceți în noaptea minții comerțului și-a publicității, v-ajut io:

img_8250

… cu sacii de gunoi „Ana Venit Garantat”.

M-a distrat? – garantat.

„o știți doar de la mine”

img_6732

 

tanda pe veranda

acuș-acuș ne mai facem cu-n mall. Veranda!

O s-aibă Carrefour și-o să se bată cu Kauflandul care se bate cu Oborul.

Reclama face toți banii. Tradiție și modernitate: s-au întors anii ’70…

img_6082

Da’ boieru-cela-nțolit la patru ace, cu țilindru pe cap, e fix pe partea de tradiție. Așa veneau domnii, pe vremuri, la obor, să-și facă tîrguielile!

Genial: regenerare urbană în Ferentari

ruf

Sectorul 5 nu stă pe loc, Sectorul 5 privește spre Viitor. Ce luminos e viitorul.

Ca să strălucească cum se cade, e nevoie ca și locurile mai amărîte ale Sectorului să primească lumină. Ea nu vine de la Răsărit, ci de la Primărie.

Iată, deci: REGENERARE URBANĂ FERENTARI.

… un document pe care însăși Primăria și-a pus sigla, deci e treabă serioasă: are 12 pagini, din care una de titlu și alta de final. Mai mult, a fost răspîndit la televiziune, la „România TV” – postul prin care instituția noastră administrativă comunică.

Cîte prostii, deci, se pot îngrămădi pe zece slide-uri  scrise cu litere mari?

Întîi, ni se înfățișează contextul istoric al… etniei, de la 1572-încoace. Este foarte drăguț cum nu se pomenește direct nici de țigani și nici de romi – cuvintele fiind ocolite și înlocuite cu etnie: o tîmpenie pudică.

istoric

Profund istorică – scoborîtă ca din filmele lui Sergiu Nicolaescu – este menționarea bandelor de gangsteri care-mpînzeau Ferentariul în anii tulburi din preajma Războiului. De altfel, toată gargara asta este luată din „Strategia de dezvoltare locală a sectorului” – document de căpătîi care se poate găsi pe site-ul Primăriei noastre; scrie acolo – negru (scuzați!) pe alb – inclusiv de Dumitrașco țiganul care-a trăit acum trei veacuri.

Însă proiectul nostru de regenerare urbană vine cu ceva-n plus!

… c-o POEZIE!

bolintinieau

De Bolintineanu însuși; o fi știut el ceva, că altfel nu-l făceau, în zilele noastre, liceu în Rahova!

Urmează o hartă, ca să mai umple o pagină… pardon! două! În caz că nu știm unde se află cartierul nostru, aflăm acum, din aproape în aproape.

harta

… deci ne-au mai rămas cinci pagini ca să ne ocupăm de chestiunea-n sine: de regenerarea Ferentariului. Ce-nsemnează ‘mneai, de fapt? Ce prespune? Presupune ceva?

implica satisfacerea nevoilor prezentului fara a compromite abilitatea generatiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi; pentru ca dezvoltarea sa fie durabila, trebuie sa tina seama de factorii sociali și de mediu, sa evalueze consecintele pe termen lung

Am rîs destul la-nceput, nu? – era vremea să plîngem.

regenerare

 Aflăm că..

Capitalul uman este o resursa importanta a zonei, care trebuie pastrata, insa dezvoltata si responsabilizata

Corect, nu? Dar dacă nu dezvoltăm și responsabilizăm resursa umană, ce facem cu ea? N-o păstrăm?

Să vedem cum o valorificăm, însă.  Apropo – din păcate, n-o să putem valorifica TOPONOMIA… findcă așa ceva nu există. Am păstrat forma documentului și greșelile de redactare:

Utilizarea resurselor (activitatilor) cluturale specifice zonei ca mijloc de aglutinare a societatii.
Dezvoltarea sentimentului de aparteneta la comunitate prin promovarea valorilor locale(
culturale, sportuve, artistice, politice, etc).
Este necesara renovarea tesutului urban alterat precum si pastrarea tesutului urban cu
valoare culturala artistica semnificativa sau din punct de vedere al vechimii.

Deci, ca mijloc de AGLUTINARE a societății trebuie să avem grijă de resursele culturale specifice. Să mai aud pe careva că cheamă Poliția sîmbăta la prînz, cînd se-ntinde cortul în milocul străzii și vin lăutarii: însăși aglutinarea societății e-n pericol.

Așa. Trebuie să ne promovăm valorile locale (drept! despre perversu’ de pe Tîrgu Ocna nu mai știm nimic!) și să renovăm țesutul urban alterat (dacă-l renovăm, îl și reabiltăm termic?) – cît despre valorile politice, dacă-i vorba de alde Vanghelie… mai bine să nu le păstrăm.

În sfîrșit, pe la pagina a noua, se pomenește și de romi

regenerare2

Sustinerea activitatilor populatiei de etnie roma ( mestesug traditional)

Or fi cîrcotași dintr-ăia care zic că populația de etnie romă activează doar în autobuzul 117 și-n tramvaiul 32 și că activitatea asta este, dacă nu un meșteșug, măcar ceva tradițional. Dar noi nu sîntem cîrcotași; fiindcă știm doar că… nu prea există nici un meșteșug tradițional autentic: nici căldărit, nici fierărit, nici argintărit, nici spoit – nimica.

În Ferentariul de azi nici cai nu prea mai sînt – de ce mama naibii să mai facă țiganii potcoave, cînd le pot lua din Dedeman? Ce să facă țiganii? Capcane pentru leii lui Nuțu Cămătaru! – dar și leii au ajuns undeva pe la zoo…

ȘI… CAM ATÎT !!! Acest „amplu proiect de modernizare” mai are două pagini; una este rezervată problemei ecologice.

regenerare3

Transportul alternativ, după cum aminteam mai sus, s-a cam dus naibii: caii și căruțele s-au împuținat. La reciclare, însă, pare că stăm bine: deja se găsesc aici cele mai multe centre de fiare vechi din oraș.

La cît vînt bate-n capetele celor care-au copiat chestiile astea de prin cine știe ce lucrare de control, putem porni și-o eoliană!

Terminăm parcurgerea acestui document stufos, ajungînd la măsurile propuse.

masuri

… concis; fiecare știe de-acuma ce n-are de făcut.

Acest proiect despre NIMIC se-ncheie cu lista autorilor și cu o adresă de e-mail greșită:

autori

Sper din toată inima că nici măcar un leu – un leuț! – din banii noștri (inclusiv ai celor din Ferentari) n-a fost dat pentru redactarea acestei mizerii, acestei „strategii”, acestei hîrtii igienice publice cu care ne putem șterge undeva.