despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

din zbor (311)

Mă obișnuisem să fie acolo, de cînd lumea și pămîntul, deși au trecut mulți ani de cînd chiar am mai cumpărat ceva de la „Tip Top” din 13 Septembrie cu Trafic Greu.

S-a-nchis – atît.

Și pentru nostalgicii anilor ’90, să revedem și cum arăta la-nceputuri sigla cofetăriei.

din zbor

… trist – mai trist decît pare: pe Titulescu s-au închis atît Megapanul cît și Fornettiul din preajma intersecției cu Dr. Felix. Pleacă pateurile, vin ciorbele și alte chestii scumpe!

Un alt loc trist, părăsit de posibilitatea de a-ți lua ceva la repezeală: au dispărut două patiserii bunuțe la intersecția 1 Mai (Mihalache) cu Turda și Miciurin (Averescu). Tot aici, cofetăria Cataif a renunțat la jumătatea care se ocupa de mîncare gătită. Măcar Liliana rămîne pe poziții; mai e și-un Tip Top, să nu murim de foame…

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

văleu!

… aflat în preumblări de centru și căutînd să-mi hodinesc picerele-n părculețul Ateneului, văzui fel de fel de cetățeni ciugulind din niște cutiuțe pe care scria French Revolution.

Curios din fire, cercetai zona adiacentă și dădui peste locul de unde-și cumpărară ‘mnealor chestiile alea: un loc unde se fac ecleruri; și cam numai ecleruri.

Nu stătui să le introduc în meniul zilei și nici în circuitul digestiv, pen’ că – vedeți voi – io nu m-apuc să dau unșpe lei pe-un ecler.

Nu-s chitros de felu’ meu – nu la mîncare – da’ 11 lei e prea mult pentru un ecler.

11 lei? Adică 11 pîini? – fii, dom’le, serios…

——————————–

A – și cel mai bun ecler pe care l-am mîncat recent a fost nu 11 lei – ci vreo 4; și în nici un caz atît de mic și pricăjit; și l-am găsit la… Tip Top; bravo lor!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Tip Top arată ca Paul

Tip Top e una dintre cele mai vechi afaceri bucureștene de cofetărie-patiserie de după 90. Firma ei este inconfundabilă. Pardon – era:

… pentru că, azi, Tip Top arată ca „Paul.

Zău așa –  e păcat să nu-ți păstrezi identitatea. Mare păcat.

mai prost, mai puţin, mai scump

Pentru a doua oară Tip Top închide o cofetărie la Unirii. Pe prima – aceea din rînd cu fostul Gregory’s – a închis-o acum cîţiva ani (doi? trei? – am uitat), mutînd-o aproximativ în locul Panipatului, la intrarea pe bulevardul I.C. Brătianu, un loc fără un vad grozav. Ei bine, pe aia au închis-o acum; în locul ei se găseşte un soi de-mpinge-tava care se cheamă Paladium autoservire.

Tip Top mai are destule locuri în Bucureşti, dar mi se pare de rău-augur să renunţe la unul central. Dar şi mai rău este că nu prea mai ai ce mînca prin Unirii. În fine! întorcîndu-mă la Tip Top, îmi dau seama că i s-a cam dus vremea, nu ştiu cum să zic; ce prăjituri deosebite găsim acolo? Iar pizza e ca-n poveşti: a fost odată… nu mai e cine ştie ce.

————————

Vorbind de pizza, nu  pot să uit cît de bună era aceea de la Panipat. Dar asta era prin anii 90, cînd Panipat tocmai se lansase: şi-n plus, ce prăjituri făcea! Ce mai rulade de ciocolată! Sediile Panipat de pe C.A.Rosetti şi Victoriei colţ cu Orlando (sau Gina Patrichi) au fost multă vreme o destinaţie pentru cei care voiau să mănînce ceva bun. Dar Panipat a decăzut rău; rînd pe rînd s-au închis sediile de pe Victoriei, Kogălniceanu (la drept, în locul vechii cofetării Tosca), Rosetti, Unirii, Bălcescu, Gara de Nord… Acu’ vreo doi ani am luat ultima pizza de la Panipat (din Rahova, de milă am luat-o) – şi tare proastă mai era!

————————

Ziceam la-nceput că e din ce în ce mai greu să găseşti ceva de mîncare prin Unirii – şi aşa e. Doar Gogoaşa Înfuriată a mai rămas, dintre toţi cei vechi; în rest, s-au închis toate fast-food-urile, patiseriile şi cofetăriile tradiţionale. Da – s-a închis pînă şi Fornetti-ul; în locul lui e o patiserie obişnuită.

Credeţi-mă, de Fornetti mi-e milă; dar Fornetti şi-a făcut-o cu mîna lui. S-a extins, s-a franşizat, s-a perfecţionat – pînă cînd a rămas fără o identitate. Acum 6-7 ani cu toţii făceam coadă la Fornetti, cu toţii ne luam pateuri de zece mii. Şi aş îndrăzni să spun că am face-o şi azi – dar a avut grijă Fornetti să lanseze zeci de pateuri cu orice: cu gem, cu nucă, cu brînzică, cu mere, cu pere, cu vişine, cu caise, cu cîrnaţi – uitînd să mai vîndă cum trebuie pateurile simple cu brînză sărată. Fornetti a luat-o-n jos cînd nu mai găseai pateuri cu telemea – scurt pe doi. Azi, nu ştiu cîte Fornetti mai sînt în Bucureşti; cele de la metrou au devenit toate covrigării. Anul trecut a tras obloanele şi primul Fornetti deschis în Bucureşti, cel de pe Kogălniceanu colţ cu Schitu Măgureanu.

Dar şi ascensiunea fusese un pic artificială: francizele se deschideau una după alta, pentru că se ştia că din Fornetti se cîştigă foarte bine; în realitate, cîştiga foarte bine doar cine avea vad. Restul cîştigau – dar nu îndeajuns de bine; şi au închis repede.

————————

E drept că şi gusturile oamenilor s-au schimbat: acuma se caută covrigii, o afacere la care se cîştigă mult mai bine! Uitaţi-vă la covrigăriile noi – cele de la metrou, sau la Georgi – vînd de rup, şi vînd scump! Covrigul e 1 leu – pare ieftin, nu? Cînd colo – e mult mai scump decît face. Mergeţi la o covrigărie veche, ca aceea de la Laromet; acolo covrigul braşovean nu e un leu, ci vreo 80 de bani – şi covrigăria aia are profit!

Asta-nseamnă că pentru la fiecare covrig cumpărat cu 1 leu, băgăm 20 de bani în plus în buzunarul  covrigăriei!

Cum să nu-ţi faci covrigărie, atunci? Covrigii se vînd repede, covrigii nu se cîntăresc, restul e uşor de dat…

————————

Dar lucrurile bune, cele din care ai de unde să alegi, se împuţinează. Avem patiserii care vînd un foietaj  dulce cu 3-4 lei, minimarketuri şi chioşcuri cu sandvişuri de cauciuc la 6-7 lei; aşa că mîncăm mult mai scump şi mai prost decît ar trebui.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos