despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

o legătură neîndeajuns valorificată

Pare-a fi una din ultimele „străpungeri” ceaușiste ale Bucureștiului – cea care leagă  Viilor de Șerban Vodă, fără a mai fi nevoie de-ncurcătura uriașă de trafic de la Pieptănari. Șoferul mai cu frică de Dumnezeu o ocolește, fiindcă nu-i deloc lesne să ieși în Șerban Vodă fără semafor; nu te lasă nimenea.

Utilitatea ei, însă, este neîndoioasă: valorificată cum se cade, ar mai schimba niște lucruri!

Eu, însă, o văd ca o premisă uriașă de-a permite existența unei linii de transport public mai dinspre Rahova spre Șincai. Uite, mie mi-ar place ca 173 să-ajungă, de pildă, la Timpuri Noi. Ca să nu mai spun că, atunci cînd tramvaiul 1 cotea direct din Viilor în Șerban Vodă – fără să se mai coiască pe la Șura Mare – mergeam cu el foarte elegant în parcurile Carol și Tineretului.

Și – deși eu nu-mi aduc aminte niciodată să fie fost șină de tramvai pe ea – planurile cadastrale o includeau.

 

din Valea Cascadelor în Preciziei

… cînd te uiți pe hartă, vezi cite lucruri s-ar putea face-n Orașul ăsta: nici măcar lucruri grele, costistoare – ci peticeli ce-ar ajuta omul să se miște mai lesne de colo pînă colo. Kilometri de drum nefolosit se găsesc de-a lungul șinelor industriale abandonate: s-au întins aici curți, terenuri de sport, ateliere auto, construcții „provizorii”…

Se poate optimiza mult – și nu socot că aceste drumuri să fie numai pentru mașini. Se pot deschide numai pentru transport public, pentru biciclete – pentru ce vrem noi!

Cine merge prin zona comercială Valea Cascadelor, își blestemă zilele mereu. Bulevardul Timișoara e o fundătură; din capătul lui nici măcar nu se poate merge-nspre Preciziei. E așa o nevoie de legături noi, fiindcă totul se blochează mereu în zona sensului giratoriu construit la intersecția Văii Cascadelor cu Preciziei, unde s-au și-nmulțit un Kaufland și-un Lidl.

Cum ar fi să se poată scurta pe marginea liniei tramvaiului? Acesta – deștept! – taie zona, ocolind traficul. Dacă scurtătura asta ar fi lărgită și adaptată și pentru mașini, ar fi rău?

Această scurtătură a fost făcută exclusiv pentru tramvai; linia de pe Preciziei a fost inițial construită venind dinspre bulevardul Armata Poporului; odată cu introducerea metroului, tramvaiele au dispărut de pe bulevard și-au fost mutate pe actualul Timișoara.

se duce vara…

Nu toate lucrurile pe care le facem sînt noi. Mai și revenim pe ici-colo.

Toată vara zisărăm că mergem să ne bălăcim la Divertiland – parcul de distracție acvatic din Militari-departe. Am ajuns de-abia acum. Se menține frumos, îngrijit, curat și-n timpul săptămînii e o plăcere să nu te-nghesui aici. Păcat, în continuare, de greutatea cu care ieși din oraș: partea de vest e atît de sugrumată, că te-apucă groaza.

De fiecare dată cînd mă pomenesc trecînd pe lîngă Grădina Botanică, mă-ncîntă răcoreala ce răzbate-n stradă dinspre copacii bătrîni. Am intrat să vedem ce mai e. Costă 7 lei – s-a scumpit – și nu s-a schimbat mare lucru-n bine. Una din țîșnitori e oprită – că-i lîngă o terasă și nu se cade să facă, cum s-ar zice, concurență – paragina-i peste tot; dar… dar tot merită să te mai abați pe-aici: fiindcă-i liniște.

De aglomerație, însă, n-am scăpat: am dat de ea-n parcuri, seara; s-au întors oamenii acasă, copiii aleargă peste tot și se joacă cu disperarea ceea de sfîrșit de vacanță. După ce toată vara te speriai de pustieșagul din Orășelul Copiilor, de-acuma nu mai ai unde s-arunci un ac. Zeci de oameni stau să se rumenească gogoși și peste tot se-mpletește fum, lumini chioare și muzică bubuitoare.

Doamne, ce se mai simte că se duce vara! Unii o simt în trafic, alții-n frunzele ce se uscă și dau să cadă; eu – în mirosul de struguri ce se coc.

cine ar putea să facă loc

Iată o vedere a străzii ce poartă numele inginerului Elie Radu; omul ăsta a construit, de altfel, și clădirea ce-o vedeți în stînga: Primăria noastră de azi.

Frapant, strada este absolut pustie. Explicația-i, însă, simplă: pozele-s făcute sîmbătă dup-amiaza; nu-i nimeni pe-aici să lucreze-n Primărie!

Cu toate astea, locurile de parcare sînt blocate conștiincios – pînă luni dimineața.

Cum ar fi ca această stradă să fie deschisă oamenilor în weekend? Adică, de vineri seara să poată parca aici oricine vrea să vină-n Cișmigiu, peste drum?

Cum ar fi? Și cine-și lasă mașina aici mai mult, începănd de luni dimineața primește amenzi. S-o găsi un polițist local în Primărie pentru asta.

Nu-i nici măcar vorba de o apologie a autoturismului în centrul orașului; e vorba doar de bunul simț de a nu bloca spațiu cu garduri, ci de a-l folosi.

Și nu-i numai vorba de Primărie aici. Trecem mult prea ușor cu vedere peste nesimțirea latifundiară de-a-nchide străzi. Numai cine n-a vrut n-a făcut-o!

Biserica Ortodoxă a închis complet Dealul Mitropoliei

Ambasada Marii Britanii ține și azi blocată strada ultracentrală Jules Michelet. Noroc că Statele Unite și-au mutat ambasada-n afara orașului…

Parchetul și-a făcut stradă privată – cetățeanul nu poate intra pe strada Scaune

Ministerul de Interne ține închise străzile Lipscani, Brezoianu și Mihai Vodă – ca să poată parca mașinile ștabilor de la Inspectoratul General al Poliției…

Același Minister de Interne a pus stăpînire – mai ceva ca pe vremea Comitetului Central al Partidului Comunist Român –  pe trei sferturi din piața publică din fața Palatului său, folosind spațiul ca parcare!

Nu știu dacă înțelegeți: Ministerul de Interne n-a avut nici o rușine să trimită cetățenii în cîmp, la Pipera, pentru permise, pașapoarte și inmatriculări – atîta vreme cît șefii lucrează în centrul Capitalei și au loc pentru mașini…

Asta-i nesimțire.

o vorbă bună

… căutînd să merg cu cei mici în parc, un polițist local m-a îndrumat unde am voie și unde-i mai bine să parchez; iar după ce i-am mulțumit, omul m-a rugat – chiar dacă șoseaua era liberă și făceam un oareșce ocoliș – să traversez pe la trecere, ca să fiu în cu ai mei în siguranță.

Cît de bine face nu doar o faptă bună, dar și o vorbă bună! Și ce simplu e să spui vorba aceea…

Și unul din rosturile autorității publice care are de-a face cu cetățeanul e să-i vorbească, să-i comunice, să-i arate că nu sîntem între vite.

… ieșind din București, deunăzi, m-am pomenit într-o coloană pricinuită de-un accident. Oamenii înțelegeau că trebuie să aștepte, înțelegeau că polițiștii trebuiau să măsoare, să pozeze, să deslușească împrejurările nenorocirii.

Dar, deși erau îndeajuns de mulți polițiști rutieri care dirijau traficul gîtuit, niciunul – niciunul! – n-arunca vreo privire sau o vorbă șoferilor care treceau pe lîngă el la pas: „conduceți cu grijă”… „mergeți încet”… „gîndiți-vă la cei de-acasă care v-așteaptă”…

Și de cîte ori n-am văzut scena asta – de prea multe ori: nu-i treaba lorajute șoferii, ci doar să dirijeze… să mîne vite.

o prostie periculoasă

… e cald, e soare – și-n cutiile noastre de tablă e dogoritor.

Oamenii-și pun fel de fel de perdeluțe, de parasolare, de folii de protecție pe geamurile mașinii.

Sau – mai simplu – fac așa:

Cetățeanu’ ăsta nu vede nimic în spate. Și mai sînt și alții care fac fix la fel.

din zbor

… acum vreo două săptămîni – cam așa – am aflat că se vor monta cîteva noi semafoare cu galben intermitent pentru virajul dreapta. Între timp, le-am și văzut la lucru pe cîteva.

Inclusiv pe cel montat pe Dinicu Golescu, cum vii dinspre Ministerul Transporturilor și vrei să faci dreapta spre Piața Gării de Nord…

… pe care acu’ l-am văzut… dat jos – nu mai e!

Actualizare: l-au pus la loc.

… uite unde mai e loc!

… mereu surprinzătoare, viețuirea noastră bucureșteană! De asta mi-am dat seama trecînd într-o zi pe strada Occidentului: îngustă și mai ales, îngustată de mașinile parcate jumate pe trotuar, jumate pe carosabil:

… oamenii n-au loc să treacă, troleele n-au loc să treacă – nimeni nu-i mulțumit.

Dar cum ar fi dacă s-ar monta stîlpișori pe bordură? Trotuarul ar fi liber și strada – pe care oprirea ar fi cu adevărat oprită – brusc ar deveni circulabilă.

Doar că unde să parcheze bieții oameni? Este obiectivă lipsa parcărilor, dar – surprinzător! – locuri de parcare există. Fiindcă Bucureștiul nostru mai vechi – adică Bucureștiul nostru central – n-a fost făcut întrutotul de tîmpiți.

Casele aveau curți; bloculețele aveau parcări subterane; vilele aveau garaje.

Cîte din astea nu-s în Bucureștiul de azi închise, încuiate, blocate, transformate în magazine, magazii, ateliere, restaurante!

Capitala noastră zace – la propriu, zace! – pe subsoluri pline cu căcat, șobolani, troace ruginite, damigene și borcane sparte, somiere putrezite și mîțe moarte.

Valorificarea acestor spații al căror număr este impresionant n-ar rezolva problema parcărilor – dar ar ajuta enorm pe termen scurt și mediu: s-ar putea circula mai bine prin centru, s-ar elibera străzi pentru băgarea de autobuze cu care oamenii să meargă!

     

Dar cîte curți de firme șed goale, doar cu cele două-trei limuzine ale patronului și-ale nevesti-sii înăuntru, în timp ce angajații și clienții umblă ca proștii pe străzile adiacente să parcheze!

Dar la cîte terase vii pe jos ori cu taxiul, deși-n curte și-n fața porții e loc… e loc să-și bage patronul gipanele!

Dar cîte case și curți șed pustii – în plin centru scump bucureștean!

Dar cîte mașini îs părăsite pe stradă – în loc să fie pitită la adăpost, în curți, la fiecare sută de metri dai peste o droașcă neurnită de luni de zile!

Dar cîte locuri se pierd fiindcă parcările paralele cu bordura n-au trase dungi îndrumătoare cu vopsea între ele, așa că spațiul între mașinile parcate este ba uriaș, ba milimetric!

Coşmarul de la Piaţa Sudului: se apropie sorocul!

scris de Ando

Am intrat în jumătatea a doua a lunii şi se apropie cu paşi repezi termenul anunţat public şi apăsat de primarul general Gabriela Firea pentru mult discutatul pasaj: finalul lunii iulie.

Cu toate că şi ca pieton e chinul dracului dacă vrei să traversezi de-o parte sau alta, am trecut, din curiozitate, zilele trecute pe acolo. După cum se ştie, se circulă auto – de peste două luni – pe câte o singură bandă pe sens. Aparent, la pasajul propriu-zis ar mai fi de lucru la finisaje. Mi s-a părut, din acest punct de vedere, că tronsonul de pe Calea Văcăreşti e puţin mai în urmă. Şi bretelele laterale, de deasupra, par a fi în regulă. Nu ştiu însă dacă în angajamentul de termen intră şi finalizarea racordurilor liniilor de tramvai de deasupra.

Rămâne să vedem ce şi cum va fi, peste nici două săptămâni…

mizeria cu stațiile de la Piața Gemeni

De fiecare dată cînd mă poartă pașii prin preajma Pieței Gemeni, mă izbește tîmpenia uriașă de a nu avea stație de autobuz și troleu… la piață.

Da, dom’le! Uite harta – stațiile lu’ 79, 86, 133 și 135 sînt puse… la mama-naibii, la liceu, la Cantemir.

Deci omul care are treabă la piață trebuie să meargă pe jos o grămadă, să traverseze de trei ori.

Și culmea-culmilor e că stațiile, inițial și o lungă perioadă de vreme, au putut fi puse acolo unde trebuie – la piață!

Este o situație cu care nu m-am putut împăca niciodată.

Stațiile trebuie, cu orice preț, puse acolo unde au oamenii nevoie de ele, acolo unde oamenilor li-i ușor să treacă strada, acolo unde nu-s chinuiți să meargă nu știu cît pentru o transbordare!