despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Garajul Mișu Sontag

Strada s-a numit Sălciilor, apoi Tomas Masaryk, apoi Julius Fucik; azi și-a recăpătat numele primulul președinte cehoslovac…

Cam pe la numărul 11, te-ai opri să vezi o casă cam căzută; și-n spatele ei o hală cu o siluetă inconfundabilă: da, e un garaj.

… de cîte ori am trecut pe-aici fără să caut să deslușesc istoria din spate! E vorba despre garajul Mihail Sontag.

Îl găsim pomenit în cărțile de telefon de la sfîrșitul anilor ’30. Inginerul Mișu Sontag fusese pilot de curse; ba chiar unul tare. A făcut echipă cu Petre Cristea la Raliul Monte Carlo, cu un an înainte ca Petre Cristea să cîștige ediția din 1936.

Ce s-o fi ales de Sontag, n-am aflat. Soarta de mai apoi agarajului e banală. Clădirea din față pare să fi fost și grădiniță.

e frumos, dar scoate capul dintre urechi

Așa deci; în sfîrșit, Baba Iarna-și va lua catrafusele. E cald, e Soare: pîn-o să vie păsările călătoare-napoi, au ieșit pe străzi  oamenii.

Și – printre ei – și șoferii care n-au mai scos mașina de la Crăciun… motocicliștii care-au ținut pînă ieri motoru-n garaj… bicicliștii care-au uitat că țuști! nu e mereu scăparea… și pietonii care, scapînd de lunecușul de pe jos, îs cu ochii-n Soare.

Pînă s-o reobișnui toată lumea cu Orașul, nu strică un pic de cumințenie.

din zbor

… zilele astea se dărîmă – că nu se mai putea altfel – scheletul nenorocit rămas în cartierul Aviației; ăla de la picioru’ podului.

 

Cristian Malide, la fața locului, ne-a trimis cîteva imagini.

Zona – de altfel, și ultimul cartier ridicat pe vremea comunistă – nu șade pe loc: se mișcă, se transformă.

noi barăci la Amzei

Piața Amzei – așa cum e ea, nouă, luminoasă, curată – șade goală.

 

În hală – două tarabe cu fructe; la subsol – nimic; nici florăresele nu mai țin, toate, dughenele deschise.

E trist.

Și, fiindcă hala pieței stă nefolosită, e la mintea cocoșului că… în fața ei se țin fel de fel de tîrguri cu căsuțe, chioșcuri și alte mizerii. Și, ca să nu mai arate urît… cineva s-a gîndit să facă ceva ca s-arate și mai urît:

… hangarul ăsta sinistru ocupă un pietonal generos ce era gîndit să puie-n valoare vechiul palat administrativ. În tot acest timp, hala din spate nu este folosită.

în orașul în care fiecare făcea cîte ceva-

A nins mult și toată lumea a făcut ceva: de nevoie, de rușine; cu cap sau mai puțin; da’ fiecare concetățean a pus mîna pe-o lopată.

Primarii alergau de colo-colo, de-abia apucînd să pună pe net cîte-o poză-n care arătau cum ajută o babă să treacă strada. Pușcăriașii nu mai scriau cărți, ci aruncau zăpada de pe trotuare. Controlorii de bilete curățau stațiile de tramvai. Gealații de la Poliția Locală și Jandarmerie făceau pîrtie la porțile spitalelor. Pompierii se cocoțau să deie jos țurțuri.

Frate: fiecare făcea ceva.

În tot acest timp, la fiecare intersecție centrală a Bucureștiului, cineva ședea la căldură, în mașină: cu motorul pornit, arzînd benzina pe care-o plătești și tu, și eu.

Poliția noastră rutieră.

Nici măcar nu patrula pe bulevarde, hușuind pe cei ce parcau aiurea; ședea.

Este obscen ca cineva să stea în astfel de situații. Și-i și mai obscen să stea-n văzul tuturor, înconjurat de mii de oameni care nu-și mai simțeau mîinile de frig și oboseală.

Buzești, 2010

de Alexandru Bodea

Pentru a se face loc noului bulevard Uranus, s-au inceput demolarile prin anul 2010. Am surprins cum arata strada Buzesti spre Piata Victoriei si o parte din strada Berzei prin lunile Noiembrie si Decembrie ale anului 2010, cum erau cladirile – unele chiar parasite -, inainte de a fi demolate.

Cu greu si cu multe rugaminti, cladirile fiind pazite, am reusit sa fotografiez si interioare ale unor case, incalzite cu sobe de teracota… Mergand la pas, am dat si de locul pe care se afla candva casa in care au locuit Mihail Eminescu si Veronica Micle, acuma totul fiind semnalat calatorilor printr-o placa memoriala.
Hotelul Marna de o singura stea mai era in picioare… urmand sa-i vina si acestuia randul la demolare.

Pe colt, la intersectia cu  strada Gheorghe Manu – fosta  strada Lemnea, la numarul 35, se afla un restaurant turcesc Yasmin (fost Shark) unde am avut ocazia sa gust o ciorba de fasole uscata, deosebit de gustoasa.

Tot pe strada Buzesti se mai aflau cladiri care la parter gazduiau anticariate sau chiar librarii celebre – cum era cladirea de la intersectia cu Calea Grivitei. Aceasta cladire insa a fost incediata in Decembrie 1989  la momentul Revolutiei, apoi unii oameni incercau sa fure caramizi din ziduri, in final ajungand o cladire goala pe dinauntru, fara structura, dar deosebit de frumoasa in decaturile arhitecturale ale fatadei…

Peste drum, trecand liniile de tramvai, se aflau o frizerie, un atelier de confectionat stampile, altul pentru confectionat chei yale si reparatii instrumente muzicale.
Se mai aflau magazine de incaltaminte ieftina…

Bine-nteles Hala Matache mai era  inca neatinsa, asa cum o stiam din copilarie, nimic anuntand viitoarea ei demolare… astept sa vad cand se va trece la relocarea si reconstructia Halei, asa cum s-a promis la demolarea ei. La parterul Halei se mai aflau un magazin de haine si incaltaminte second hand pentru copii, o sucursala a unei banci, o farmacie veterinara, un magazin cu bauturi alcoolice de la vin pana la tarii… Hala Matache avea doua intrari, fiind prevazuta cu mai multe raioane pentru vanzarea de carne, de la peste, porc, vita si pasare, avand la subsol o camera frigorifica unde se ducea marfa la primire.

Acum pe locul halei este teren gol, asteptand ca poate noii edili sa se ocupe si de aceasta zona, care dezamageste ca o opera neterminata…

o asfaltare ciudată

img_8311

Se petrece cea mai ciudată asfaltare pe care-am văzut-o. A-nceput iute, de pe-o zi pe alta; a continuat susținut, cu utilajele fugind de pe un bulevard pe altul: pentru că, vedeți, se lucrează pe mai multe bulevarde-n același timp.

Da’ ce-i cu adevărat surprinzător e că nu și-o asumă nimeni, ca să zic așa. Primărița, care se-mpăunează cu fitece mărunțiș de-al ei, n-a zis nimic de toate aceste lucrări.

Poate și pentru că unele-s făcute cu curul

Să ne-țelegem: nu se lucrează pe-o stradă-două: ci pe zeci de artere mari – Mihalache. Sebastian. Iuliu Maniu. Ferentari. Drumul Sării. Progresului. George Coșbuc. Regina Maria. Și mici – Apusului. Zețarilor. Toporași. Vasile Pârvan.

Dacă vă zic doar de-astea, e pentru că pe-astea le-am văzut: nicăieri n-am găsit vreo listă cu lucrările din toamna asta.

Mai mult, pe nici una din ele n-am auzit-o pomenită-n rubricile de informații din trafic ale Poliției.

Ziceți dacă nu-i ciudat!

Am căutat și explicații, nemulțumit fiind doar de ideea de pomană electorală. Lăsînd de-o parte bucățile de șosea care cu adevărat aveau nevoie de refacere – Sebastian (între Rahova și 13), Ferentari (sensul spre Oraș), Drumul Sării (înspre 13), Regina Maria (partea dinspre Rond și Unirii), Toporași – o mare parte din celelalte au trecut, anii trecuți, prin fel de fel de intervenții și săpături – ați uitat? – precum Ion Mihalache, Vasile Pârvan, George Coșbuc.

la Eroilor chiar s-ar putea circula

… la Eroilor, se face anul de cînd s-a petrecut surparea ceea care-a dus la oprirea circulației de la Municipal înspre Academie. În primăvară s-a peticit cîte ceva, dar nu se poate încă merge între Eroii Sanitari și Carol Davila.

… veste bună!

eroilor-liber-3 eroilor-liber-4 eroilor-liber-1 eroilor-liber-2

N-ar mai fi mare lucru de făcut: cu oleac’ de bunăvoință, și azi s-ar putea da drumul circulației.

dar ce trafic îngrozitor.

?

… se circulă tot mai prost. Oamenii-s furioși: că-s în tramvai, că-s în jeep, nu contează – stau.

„E vina Primăriei!”

Ceea ce se vede, însă, e cu totul altceva.

Singurele încercări disperate de a fluidiza și de a descongestiona orașul sînt cele făcute de… Primărie.

Priviți în jurul vostru, voi, oameni!

Amărîții de la Poliția Locală, în vînt, ploaie și frig, încearcă să se lupte cu morile de vînt prin intersecții.

Poliția Rutieră, estimp, șade comod în mașină cu motorul pornit ca s-aibă căldură și taie amenzi; pentru telefoane, pentru centuri, pentru taximetriști, pentru viteză.

Atît ajutor primește Administrația noastră locală de la Adminstrația lor centrală.

„nu s-a stricat mașina”

img_7869

Dimineața mergem împreună la treburile noastre – mici și mari. Ea la școală, eu la muncă. Cît e vremea blîndă cu noi, o luăm pe jos, printre blocuri; facem un pic peste-un sfert de oră.

E un sfert de oră cîștigat, un sfert de oră al nostru: cînd stai să te gîndești, niciodată nu-ți pare că timpul petrecut împreună-i prea mult!

Mai vorbim de una-alta, poate ne mai luăm o chiflă fierbinte – așa frumos miroase pîinea-ntr-o dimineață rece, plină de chiciură!

Și ne place.

„da’ nu vreți să vă ducem noi?” – ne mai întreabă, grijulii, părinți cu care ne-ntîlnim la stop…

E frumos, e vesel – e și sănătos; asta, desigur, dacă nu te calcă cineva. Mă uit la străzile care duc la școală. Nici una nu are trotuar pe care să poți merge; copii, bunici, cu toții se feresc cum pot mai bine de trafic.

… așa-nvață, mult prea devreme, copiii că-i mai bine să mergi cu mașina: din nepăsarea și disprețul cu care Primăria și Poliția-i privește pe cei care merg pe jos.