Săptămîna trecută am dat peste una dintre cele mai bune idei - urbane, fireşte - la colegul Popescu:

Ideea mi-a venit de la un simplu rationament. Exista o multime de organizatii care incearca sa salveze patrimoniul orasului sau cel putin asta zic ca fac. Totusi cred ca nu se axeaza si pe problema mentalitatii bucurestenilor, o mentalitate care inca nu ii lasa sa aprecieze ce este cu adevarat important pentru oras.
Putem presupune ca la un moment dat o astfel de organizatie va incerca sa inceapa sa “popularizeze” orasul in randul locuitorilor. Insa unde ar putea face asta? Spatiul care este cel mai vizitat de bucuresteni, de voie sau de nevoie, este metroul. Statiile de metrou ar fi cel mai potrivit spatiu pentru ca mesajul acesta sa ajunga la cat mai multi bucuresteni. Am ales refacerea unei statii de metrou nu pentru a o transforma intr-un spatiu de expunere sau de conferinte ci intr-un spatiu care prin simpla refacere sa “povesteasca” o parte din istoria unei zone a orasului.

Articolul e aici - şi dacă n-aţi apucat să-l citiţi, păi, acum e timpul.

Şi am început să mă gîndesc, iar şi iar, cu cîtă lipsă de utilitate a fost gîndit metroul nostru, cu cît dispreţ pentru bucureşteni. Am început să mă gîndesc la puţinătatea căilor de acces; la lipsa pasajelor pietonale subterane care ne-ar ajuta pe toţi să scutim slalomul printre maşini şi semafoare. Şi ne-ar ajuta să ajungem mai uşor de la staţiile RATB la staţiile de metrou - parcă ne-ar fi de folos asta pe vreme rea, să zicem…

La ce mă gîndesc, deci? La cîte staţii ar avea nevoie de guri de acces suplimentare.

Magistrala 1

• Muncii/Costin Georgian: ieşiri înspre Vergului/Morarilor
• Titan: ieşiri înspre Poşta Titan şi pe N. Grigorescu, pe partea opusă a parcului
• Dristor: ieşiri pe partea de vizavi a bulevardului Camil Ressu
• Unirii: ieşire la capătul tramvaiului 32, ieşire înspre Cocor
• Izvor: ieşire înspre Schitu Măgureanu (da, trebuie subtraversată Dîmboviţa, dar în secolul 21 am auzit că cică se poate face în ţările avansate, cum ar fi Albania)
• Eroilor: ieşire înspre Municipal
• Grozăveşti: ieşire înspre Carrefour
• Semănătoarea/Petrache Poenaru: ieşire înspre cămine
• Victoria: ieşire înspre Calea Victoriei-Buzeşti, ieşire înspre Muzeul Antipa…
• Ştefan Cel Mare: ieşire înspre Urgenţă
• Iancului: ieşire înspre partea cu Şoseaua Iancului

Magistrala 2

• Apărători: ieşire înspre blocurile de pe şoseaua Berceni
• Brîncoveanu: ieşire pe partea cealaltă a şoselei Olteniţei, înspre staţia de autobuz de pe Brîncoveanu
• Pieptănari/Eroii Revoluţiei: legătura cu staţiile de tramvai (plan abandonat) şi ieşire înspre Şura Mare
• Tineretului: ieşire înspre Şincai, înspre Lînăriei şi - mai ales - înspre intrarea din parc
• Romană: ieşire înspre Eva, ieşire înspre fosta berărie Turist, că înspre Amzei chiar nu e loc
• Aviatorilor: ieşire înspre staţiile de autobuz pentru direcţia Piaţa Scînteii
• Aurel Vlaicu: ieşire înspre Avionului-Barbu Văcărescu, în direcţia staţiilor tramvaiului 5

Magistrala 3

• Politehnica: ieşiri înspre APACA şi cămine
• Lujerului: ieşire pe partea de vizavi a bulevarului Iuliu Maniu - la Mega Image
• Păcii: ieşire pe partea de vizavi a bulevarului Iuliu Maniu, înspre fosta Autogară

Magistrala 4

• 1 Mai: ieşire înspre benzinăria Agip

Aşa cred eu; şi mai cred că cele mai importante, din toate astea, sînt staţiile Izvor, Eroilor, Unirii, Romană, Victoriei şi Aviatorilor.

September 6th, 2010 | Taguri: 550, civilizatie, strazi, trafic, transport, transport public | Categorii: walkabouts | Commentarii (2)

Privind în urmă la transportul bucureştean vedem cum s-a dezvoltat - odată cu oraşul.

Şi pentru că oraşul s-a dezvoltat fantastic în anii 30, liniile de dezvoltare de-atunci au rămas în picioare multă vreme şi-n timpul comuniştilor.

Iată o bucată dintr-o hartă de pe undeva de prin ‘39. A publicat-o Alex Gâlmeanu, pe Muzeul de Fotografie (găsiţi harta întreagă acolo, e grozavă!):

Uitaţi-vă la încrengătura de linii de tramvaie din Bucureşti - la încrengătura din centru, vreau să zic: frumos, nu? Şi - mai ales - natural: liniile de transport creşteau odată cu oraşul; şi pentru că oraşul creştea cu cap, transportul era potrivit necesităţilor.

Fireşte că dezvoltarea de după război nu putea să se pupe cu o asemenea reţea îmbîrligată de tramvaie din centru; încet-încet, tramvaiele au dispărut de pe axele Nord-Sud şi Est-Vest, şi s-au dus tot mai departe, înspre capetele oraşului. Iată o hartă de la sfîrşitul anilor 60/începutul anilor 70 (nu mai ştiu de unde o am, că aş spune):

… lucrurile se schimbaseră. Centrul era împînzit de autobuze şi troleibuze. Reţeaua de transport crescuse, dar nu făcea faţă - Bucureştiul se umflase prea tare, prea repede.

… apoi a venit Ceauşescu: şi ştiţi ce s-a întîmplat. Un metrou care nu a fost gîndit să ajute cartierele, ci platformele industriale, urmat de desfiinţarea mijloacelor de transport ce-l dublau pe la suprafaţă.

Acum stăm şi ne gîndim ce nu merge şi încercăm să vedem ce e de făcut - şi am văzut cîteva idei.

Prima idee a fost recrearea magistralelor de transport istorice, avînd un restore point mijlocul anilor 80 - n-a mers… nu mai poţi băga azi 40 de linii diferite de transport prin Piaţa Unirii.

După 90 s-au reînfiinţat mai multe linii desfiinţate pe vremea lui Ceauşescu. Cît mai multe posibil - ţinînd cont de lipsa mijloacelor de transport şi de ruperea legăturilor istorice între cartiere şi centru.

A doua idee a fost peticirea, lungirea, interconectarea a ce-a rămas din trama veche de transport cu ce s-a putut adapta din planurile (unele neterminate) ale lui Ceauşescu - şi nu merge. Ne-am ales cu linii de tramvai care înaintează în zig-zag, cu linii de autobuz prelungite cu cîte două-trei staţii în fiecare an.

E vremea pentru a treia cale.

E vremea să renunţăm la anumite linii istorice: gata! E vremea să folosim ce-a făcut rău Ceauşescu şi să-i dăm alte rosturi - bune. Tramvai pe bulevardul Unirii - de exemplu.

E vremea să regîndim traseele din oraş. E vremea să facem legături directe şi simple de suprafaţă între cartiere şi zone de interes. E vremea să terminăm cu liniile de autobuz care deservesc opt cartiere şi să  le împărţim în linii rapide, în linii care circulă doar la ora de vîrf, în linii care circulă pe cel mai aglomerat segment al traseului.

E vremea să băgăm autobuzele pe străduţe, să le facem staţii mai apropiate, să lăsăm bulevardele troleibuzelor şi să păstrăm legăturile rapide între cartierele depărtate tramvaielor.

E vremea să apropiem staţiile de legătură între tramvai şi autobuz şi metrou.

July 26th, 2010 | Taguri: 550, civilizatie, strazi, trafic, transport, transport public | Categorii: walkabouts | Commentarii (6)

Cei de la forumul Ro-Trans s-au dus să vadă cum s-a demontat pasarela pietonală Basarab, sîmbătă noaptea. Reportajul, aici.

March 22nd, 2010 | Taguri: strazi, transport | Categorii: walkabouts | Commentarii (3)

Bucureştenii - atunci cînd au chef să se vînture - n-au unde să meargă, decît la munte, la mare, sau (poate) la ţară. Aşa că vara bucureştenii se-nghesuie-nspre Litoral şi iarna-nspre Valea Prahovei.

De ce nu iau, bre, trenul? - văd că se-ntreabă unii. Pentru că nu-i aşa de simplu să mergi cu trenul.

Un bucureştean trebuie, întîi de toate, să ajungă la Gară. Asta nu-i uşor; Gara nu are legături expres cu restul oraşului. Da; e legată direct de cele mai multe cartiere, dar e greu să ajungi sigur - altfel decît cu metroul. De exemplu, stai în Colentina: autobuze ca 182 şi 282 te duc la gară, dar nu direct: întîi deservesc Teiul, Floreasca, Dorobanţiul, Unu-Maiul şi de-abia apoi ajung şi la Gară. Dacă stai - alt exemplu - în Vitan, ai autobuzul 123; care, orice-ai zice, te duce la Gară pe cel mai scurt drum - dar drumul ăsta cel mai scurt trece prin trei dintre cele mai aglomerate zone ale Bucureştiului: Bulevardul Unirii, Piaţa Unirii şi Splaiul Independenţei.

Sînt şi cartiere care nu au legătură directă cu Gara (trebuie să schimbi măcar o dată) - cum e Rahova.

Vreau să spun că drumul pînă la Gară e nesigur: poate dura, la fel de bine, juma’ de oră sau o oră-jumate. Şi nu e doar nesigur - e şi incomod. Cînd pleci undeva, ai bagaje: ce dacă bagajele tale sînt două genţi frigorifice cu mici şi bere! - sint bagajele tale şi e dreptul tău să călătoreşti comod, oriunde.

Drumul cu trenul - în sine - e plin de neprevăzut. Magistralele feroviare către munte şi mare sînt, de ani şi ani, în reabilitare: asta-nseamnă că poţi ajunge la Constanţa şi în cinci ore, dacă ai ghinion. Trenul nu e de încredere nici măcar în condiţiile care fac deplasarea pe şosea riscantă: cînd plouă se acoperă şinele cu bolovani şi pietriş, cînd e caniculă, se dilată şinele, cînd e zăpadă şi ger, îngheaţă macazele…

Încă un argument împotriva trenului e şi faptul că la destinaţie ai mult de mers pe jos cu bagajele: staţiunile de pe Valea Prahovei, bunăoară, s-au extins enorm; ca s-ajungi la o pensiune din capătul Buşteniului, mergi juma’ de oră pe jos? Mergi! Şi nu vrei asta. Ce să mai zici de Bran? Ai zice că poţi coborî-n Predeal, lua un microbuz-ceva şi s-ajungi acolo direct, pe la Pîrîul Rece - dar nu e aşa: trebuie să mergi cu trenul pînă-n Braşov, să iei un autobuz pînă-n ailaltă parte de oraş, şi să iei o rată care te duuuce, via Rîşnov, la Bran.

Aşa că mergem cu maşina - şi-n fiecare Sfîntă Duminecă sîntem subiect de ştiri: ambuteiaje, nervi, accidente. Mai enervant decît ambuteiajul e reportajul despre ambuteiaj. Niciodată nu ţi se oferă o informaţie folositoare. ‘Şoferii au stat în coloană mai multe zeci de minute‘ - ţi se zice. Se oferă veşnica variantă ocolitoare sugerată de Poliţie, şi atît.

MULŢI DINTRE NOI NU FOLOSIM VARIANTA OCOLITOARE PENTRU CĂ N-O CUNOAŞTEM ŞI N-AVEM ÎNCREDERE ÎNTR-UN DRUM NECUNOSCUT.

Cînd eşti cu familia nu te bagi pe DJ 116 B ca să ieşi în DN 33 C; ţii drumul cunoscut.

Ştiţi ce vreau eu să văd la televizor? Un reportaj cu varianta ocolitoare: prin ce localităţi trece, cum e şoseaua, dacă sînt pericole, dacă e bine semnalizată - chestii de-astea!

Ştiţi ce mai vreau eu să văd la televizor? Un reportaj cu două maşini care pleacă duminica din Braşov la Bucureşti, în acelaşi timp: una care merge pe DN1, şi alta care o ia pe Cheia-Măneciu-Vălenii de Munte. Care ajunge prima? Vreau să pot face comparaţii: cît fac dacă plec din Bran prin Rucăr? apoi, e mai bine s-o iau prin Piteşti sau e mai bine prin Tîrgovişte? Cît fac dacă plec din Sinaia prin Păduchiosu?

Sau - vara - cum pot merge la mare, trecînd Dunărea cu bacul la Călăraşi? Cît costă, cît durează, apoi cum e drumul prin Dobrogea - ştiţi, fleacuri de-astea…

ASTA AŞ VREA SĂ VĂD: ceva folositor.

January 9th, 2010 | Taguri: trafic, transport | Categorii: walkabouts | Commentarii (2)