despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

o stație care ar putea fi folositoare

Este-n București un autobuz numit 361.

Merge din Băneasa – din zona comercială – pîn’la Unirii.

Din cînd în cînd chiar are și ceva călători.

Cu siguranță ar fi mult mai folositor dacă ar și opri acolo unde oamenii ar avea nevoie!

În buna tradiție a transportului nostru public însă, autobuzul ăsta nu face stație unde trebuie.

Cînd trece prin Piața Victoriei, oprește undeva-nainte, pe Kiseleff; dar n-ar opri și el la intrarea pe Calea Victoriei, de unde să-l poți lua și tu dacă n-ai chef să mergi pe jos înspre Amzei, Ateneu și așa mai departe!

Nu că n-ar fi stație – este; dar e stația unui autobuz expres și… 361 uite că nu oprește.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici

vreau să văd barosanul cum mă depășește cu tramvaiul

Fitece dimineață iau de la cap la coadă Basarabul, spre treabă. Uneori șed pe pod nici trei minute, alteori mai bine de-un sfert de ceas; dar de cele mai multe ori îl fac cam în cel mult zece minute.

Nu-i deloc rău. Cît de bine-am făcut Capitalei cu acest pasaj, nici nu ne dăm seama.

În alea zece minute petrecute pe pod n-ai ce face; doar să te uiți de sus, spre oraș.

Ai putea, însă, să numeri tramvaiele.

Ți-ai închipui că, mai ales dimineața, tramvaiele de pe linia circulară 1/10 ar trebui să zbîrnîie, să meargă unul după altul.

Dar nu-i deloc așa.

Dimineți la rînd mă uit după tramvai, să-l văd cum mă depășește.

Și nu-l văd. Nu-l văd azi, nu-l văd nici mîine… ce dorință să iau tramvaiul să mai am?

Fiindcă tramvaiul 1/10 merge prost. Merge repede, dar vine rar! Călătorul șade ca prostu-n stație și de-abia apucă să se urce.

Da, nene: vreau să văd barosanul cum mă depășește cu tramvaiul: asta-i pe limba mea, asta-nțeleg eu.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici

cel mai simplu e să închizi

Nu-i inginerie atomică să fii isteț în viața citadină; tot ce trebuie e să nu uiți că ești Om.

Fuse, iar în Victoriei, un protest al taximetriștilor: aceștia și-au parcat mașinile-n întreaga piață și ca urmare traficul auto a fost blocat și deviat.

Ca la orice manifestare publică, există anumite reguli și chichițe. Dacă ne uităm atent de fiecare dată, se păstrează anumite culoare libere, pe unde pot trece, la o adică, mașini de intervenție și pe unde se poate realiza evacuarea participanților în caz de Doamne-ferește.

Acesta e momentul în care ne putem gîndi cît de simplu e să asiguri aceste trasee libere pentru tranzitul comod al transportului public!

După cum vedem mult prea des, e suficient ca un căprar burtos să vrea să atîrne o coroană pe-o statuie și traficul se oprește de tot.

… dar de ce transportul public nu poate fi lăsat să funcționeze bine-mersi?

E suficient să ne gîndim puțin, să cerem asta și s-o punem în practică.

un cap de linie periculos

E așa de cînd îl știu – și-l știu de zeci de ani.

E capătul de linie al troleului 73 și-al autobuzului 313 și se cheamă „Platforma Metalurgiei”.

Aici opresc aceste mijloace de transport în comun și-și leapădă călătorii la cap de linie.

După cum se vede și din imagine, troleul trage pe mijlocul bulevardului Alexandru Obregia, ca să poată dup-aceea să-ntoarcă mai ușor.

Deci, acilișa – în mijlocul bulevarului – sînt obligați să coboare călătorii.

Ce contează că pe lîngă ei trec mașinile-n goană pe banda a treia!

Și, ca să fie treaba și mai nemernică, nu există nici măcar o posibilitate legală de a traversa din mijlocul bulevardului, nici în stînga, nici în dreapta!

Fiindcă nu-i trecere de pietoni! Pînă la trecerea de pietoni cea mai apropiată călătorii ar trebui să meargă ori pe spațiul verde, ori… ați ghicit! pe mijlocul bulevardului.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici

Info STB

Știm toate metehnele transportului în comun bucureștean: și dintre toate, rămîne aceea că nu știm niciodată cînd vine-n stație nenorocitul ăla de tramvai, troleu și autobuz.

Nu: nu știm nici cît de plin o să vină, nu știm nici cît de murdar e, nu știm nici cît o să mai facă pînă la următorul semafor – și niciodată n-o să știm astea.

Dar acuma o să știm cît mai avem de stat în stație. Atît! Nu-i un pas mare, dar e pe drumul bun.

Din păcate, asta nu se afișează nicăieri – trebuie s-o verificăm doar în aplicația „Info STB”.

Însemnează, desigur, să ai smartphone, să te-nduri să-l freci pentru prostia asta, să-ți instalezi, desigur, aplicația. Însemnează să te prinzi cum funcționează, însemnează să te descurci prin nomenclatorul imbecil al stațiilor, însemnează să nu faci mofturi la bug-urile aplicației. Însemnează să accepți că n-o să-ți apară metroul ca alternativă de transport, întrucît STB nu privește aplicația asta ca un instrument de navigare bucureșteană…

La altceva nu e bună; fie vorba-ntre noi, mai degrabă te descurci cu „Google maps” – mult mai deșteaptă, intuitivă și prietenoasă și, mai ales, deja instalată pe orice smartphone.

putem să ne dăm cu părerea

Au trecut deja mai bine de patru luni de cînd vedem la lucru noile autobuze cumpărate de Primărie.

Am rîs destul de ele: de la culoarea ușchită pînă la „ziua și defectul”.

În realitate nici culoarea – deloc ciudată și nu o raritate prin vest – și nici fiabilitatea nu-s chiar așa de varză.

Autobuzele „Otokar” se mișcă bine și călătorul – mama lui de călător – șade-n ele mai bine ca-n vechile autobuze: nu are rost să mai lămurim nimic aicea.

Doar că, vedeți voi, mai sînt niște detalii care fac diferența, atunci cînd e vorba de mașini, și toți știm asta mult prea bine. Nu-i de ajuns să aibă cam același motor, aceeași cutie de viteze și aceleași anvelope. Diferența o fac plasticele, butoanele, prinderile, cauciucurile… De-aia o „Dacie” care a făcut patru ani are greierii unei „Škode” de opt ani.

Așa-i și acum. Autobuze noi și gîndite bine, „Otokar” sînt fabricate mediocru. Uși care nu se-nchid perfect uneori, plăcile de lemn aglomerat care deja s-au crăpat, scaune care scîrțîie, antifonare neuniformă: astea-s semnele care dau de înțeles că în exploatare autobuzele turcești vor fi nemulțumitoare. Sînt, de altfel, chiar lucrurile care fac mai proastă experiența călătorului – mama lui de călător.

Dar să nu ne speriem atît de mult; nu mor caii cînd vor cîinii. Problema transportului public din Capitală nu-i autobuzul „Otokar”!

Adevărata problemă e starea în care se găsește parcul de trolee și de tramvaie.

Troleele-s mizerabile, infecte, cu uși prin care bate vîntul, pe tramvaie se lipește autocolant peste rugină și mai-mai nu-s cîini morți aruncați pe sub scaune. În fiecare zi se strică un tramvai, lăsînd călătorul – mama lui de călător! – să șadă de prost prin stații.

Istoria mijloacelor de transport bucureștene din ultimii 40 de ani – aici.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici

pe cine ar trebui să convingă transportul public

… sînt oameni care, în lipsa mașinii personale, nici picați cu ceară nu s-ar sui nici în autobuz, nici în tramvai, nici măcar în metrou.

Și – culmea! – nu-s dintre ăia care-și permit cu adevărat taxiul; ba din contră.

Cu toate astea, fac orice ca să nu folosească transportul public!

Au înțelegeri cu taximetriști, se așteaptă și duc unii pe alții: doar să nu fie văzuți vreodată prin stații.

Mai degrabă acceptă să se-nghesuie printre alții cei care chiar cîștigă binișor, care au mașină sau care n-au nici o apăsare financiară să-și cheme una – c-o fi taxi, c-o fi «uber»…

Cum ar veni: cei care chiar au de ales la o adică înțeleg cînd merită să nu-ți folosești mașina.

o idee bună

În orașul ăsta-n nimic nu pare a merge cum se cade.

Dar, din cînd în cînd, se mai ivește și cîte-o treabă bună.

Iată: se montează un gard de protecție pentru o stație de tramvai periculoasă și destul de îngustă.

În plus, stația din imagine a fost în sfîrșit lungită, astfel încît și cei care folosesc ultimele uși să poată avea acces din peron.

M-aș bucura să devină un obicei, căci mai avem destule stații unde călătorii sînt în pericol să cadă în fața mașinilor de pe stradă.

Laolaltă cu acțiunea de separare a liniilor de tramvai cu garduri, e un lucru de lăudat.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici

Capitala trecerilor la nivel cu calea ferată

de la Florin Nicolas Stănescu

Un coșmar parcă fără sfârșit. Vedeți Strada Iza, Strada Teodor Neagoe, Strada Inovatorilor, Strada Modestiei, Strada Copșa Mică, Strada Chitila Triaj, Strada Baicului, Șoseaua Gării Cățelu, Șoseaua Dudești-Pantelimon, Șoseaua Pipera…

Când vom avea o capitală fără nicio trecere la nivel cu calea ferată, o capitală în care orice trecere de pe o parte pe cealaltă a căii ferate să fie necoplanară cu calea ferată?

Sunt încă străzi ce se intersectează cu calea ferată de care nu amintesc nimic Primăria Capitalei și Ministerul Transporturilor.

Când va fi și trecerea la nivel cu calea ferată de pe Strada Chitila Triaj substituită cu pasaj rutier și pietonal?

Aceeași întrebare și pentru cea de pe Strada Baicului. Să nu mai zic că e crimă linia 143. Traversând căi ferate rezultă autobuze supraaglomerate.

Și în ce privește Strada Fiordului și Drumul Gării subliniez că sunt întrerupte de calea ferată neavând continuitate din punct de vedere rutier. Când vor avea și astea câte un pasaj rutier și pietonal să poată fi parcurse cu mașina și rutier cap coadă necoplanar cu calea ferată?

Și în privința micilor rețele de adrese care se înfundă în rețele de adrese izolate în “păienjenișuri” de șine de tren din prelungirea Străzii Teodor Neagoe, din cea a Străzii Inovatorilor, din cea a Străzii Modestiei și din cea a Străzii Copșa Mică subliniez că în cazul solicitării unei urgențe vehiculele ISU sunt dependente de traficul feroviar.

Când or gândi măcar un pasaj rutier care să lege Strada Teodor Neagoe cu Drumul Poiana Pietrei? Astfel conducătorii auto nu ar mai ocoli prin pasajul Constanța și pe podul Grant, ci traversând calea ferată pe Strada Chitila Triaj.

Și în ce privește Șoseaua Pipera subliniez că trecerea la nivel cu calea ferată și pasajul rutier coexistă. Nu-i normal. E suficientă legătura directă a capitalei cu Voluntari pe DN2, variantă preferabilă pentru conducătorii auto având în vedere că nu există trecere la nivel cu calea ferată. Cu cât avem mai multe legături directe între capitală și Voluntari cu atât încurajăm mersul cu mașina personală. Așadar când vor fi rase cele 3 treceri la nivel cu calea ferată ale magistralei 800?

Pe Șoseaua Industriilor, pe sensul spre Republica al liniei 103 stațiile de autobuz sunt lipsite de trotuare și expulzează fluxul de călători direct în calea ferată. Ce caută cale ferată să taie pe din două Șoseaua Industriilor pe lungime? Nu e suficient că există gara București Sud? Să se radă calea ferată cu pricina și să prelungească linia de tramvai de la terminalul Republica pe Șoseaua Industriilor. Trecerea la nivel cu linia de tramvai economisește timp comparativ cu trecerea la nivel cu calea ferată.

Să nu mai zic că autoritățile văd orice altă soluție la traficul rutier aglomerat al capitalei (park-and-ride-uri, benzi proprii troleibuzelor, autobuzelor, vehiculelor ISU, piste pentru biciclete, pasaje în intersecții ale unor artere etc) numai eliminat treceri la nivel cu calea ferată eventual substituindu-le cu pasaje rutiere și pietonale foarte puțin spre deloc. Suntem preocupați să investim în pasarele pietonale în 8 locuri în loc să investim în substituit treceri la nivel cu calea ferată cu pasaje rutiere și pietonale.

  • Listă de articole selecționate despre transportul public – aici
  • Listă de articole selecționate despre infrastructură – aici.

vești tot mai proaste depre tramvaie

De curînd Societatea de Transport București a făcut publice cîteva idei de „ameliorare” ale serviciilor de tramvai.

Succint, e vorba de desființarea liniilor 8, 34, 35, 42 și 56, precum și modificarea traseelor tramvaielor 11 și 16.

Ai zice, pînă la un punct, că pare a avea o logică – s-ar mai reduce din îngrămădeala de tramvaie pe tronsoane comune de linie. Vedem de multă vreme cum unele tramvaie, pe același tronson, se grăbesc iar altele se plimbă agale, din cauza graficelor proaste și a dispecerizării deficitare. Ai zice că ideea e de a ajuta liniile mari, grele, cu mulți călători…

Doar că cea mai mare parte din aceste desființări vor aduce o îngreunare uriașă a circulației oamenilor.

8 este o linie folositoare, care ajută enorm Ferentariul în orice moment al zilei. Desființarea ei va nenoroci mulți oameni. STB și-ar dori să înființeze un traseu de autobuz care să creeze o legătură necesară Ferentari–13 Septembrie, dar acest autobuz ar sta în trafic… ar sta în orice moment al zilei!

11 va fi trimis pe Ghencea, fără să mai ajungă spre Giurgiului; nu știu dacă e cu adevărat o veste bună; la o adică, cumulat cu desființarea liniei 8, mai bine-ar fi trimis pe Ferentari.

35, deși nu și-a regăsit strălucirea de odinioară, este util – iar desființarea lui va cauza, în zona AFI Cotroceni, transbordări batjocoritoare pentru pasagerii care doresc să continue călătoria pe inelul deservit de linia 1/10!

După 34 nu plînge nimeni și nici după 42. Doar că idioțenia liniei 42 se păstrează; în locul ei se va înființa altă fantomă – 3 – care va merge spre Chitila.

Despre 56 nu știu ce să zic; cu siguranță, însă, ramurile estice ale rețelei de tramvai pot fi și ele regîndite.

Una din cele mai dezamăgitoare idei este aceea a ciuntirii liniei 16. Pe scurt: nu va mai ajunge în oraș, în Centru – se va opri la Obor. În condițiile în care Pipera este supraaglomerată, desființarea legăturii ei directe cu Centrul este de-a dreptul idioată. Soluția este optimizarea cu orice preț a traseului central, prin interzicerea totală a traficului auto pe segmentele înguste ale acestora – Moșilor și Lizeanu!

Pare a se putea găsi, în toată această bulibășeală anunțată de STB, dorința de a se renunța la trasee care, în afara orelor de vîrf, au o încărcare mai degrabă redusă. Cu toate astea la orele de vîrf tramvaiele de pe traseele actuale 8, 11, 16 și 35 sunt folosite cu adevărat de foarte mulți călători.

Nu-mi dau seama cum au fost alese aceste trasee și nu altele. Sînt, oare, mai folositoare linii ca 7 și 27 care se înfundă spre Piața Unirii? E nevoie în continuare ca tramvaiul 46 să piardă juma’ de ceas ocolind prin Piața Victoriei ca să se ducă la Gară… unde nimeni nu-l folosește?

Oameni buni, tocmai punerea pe picioare a tramvaiului ar salva Capitala. În schimb, vedem cum tramvaiul se degradează; că vagoanele sînt, de la o zi la alta, tot mai murdare, mai neîngrijite și că – mai ales! – numărul avariilor este inacceptabil de mare.

Trebuie să ne fie clar că scopul nemărturisit al acestor desființări de linii este ca STB să „jongleze” cît mai poate cu un parc de tramvaie care se degradează și se împuținează într-un ritm accelerat!

Căci mă tem sincer că vechile tramvaiele Tatra o să fie retrase din circulație pentru totdeauna: de ieri n-au mai ieșit pe trasee. Ne-am folosit de ele de 45 de ani.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici