despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

cît de simplu ar părea

… este uluitor cum transportul nostru public rămîne o batjocură.

Linia de tramvaie 42 continuă să existe, deși nimeni nu merge cu ea. 42 funcționează doar ca să nu parcheze cineva între Piața Scînteii și Chibrit, fiindcă pe aici se retrag, spre depoul Bucureștii-Noi, o parte din tramvaiele liniei 41.

Pentru atîta lucru!

Pentru atîta lucru, s-ar găsi în depou o rablă ruginită care să se plimbe pe aici fără călători – și tramvaiul care mergea pe 42 să fie trimis pe altă linie unde oamenii stau în stații așteptînd minute-n șir degeaba să vină ceva.

– – – – –

Pe liniile 11 și 8 găsim în continuare tramvaie „Tatra” cu un singur vagon în care intră 100-și-ceva de călători; oamenii se chinuie, se înghesuie!

În tot acest timp liniile ce merg pe Ion Mihalache au tramvaie articulate cu capacitate de 300 de călători, care merg goale cu toate că vin la sfîntu-așteaptă.

Ai zice c-ar fi simplu ca tramvaiele care nu-s folosite aici să fie folosite dincolo; dar nu se poate, fiindcă singurul depou care „ține” Tatre e-n Militari; așa a rămas de 45 de ani.

– – – – –

De cînd lumea și pămîntul, autobuzul 117 pierde timp fiindcă trebuie să facă un ocol; ajungînd sus, la piața Coșbuc, în loc să cotească de-a dreptul spre strada Năsăud, se abate pe la Chirigiu.

De ce oamenii care se grăbesc trebuie să stea prizonieri în autobuz?

117 este o linie care unește rapid cartierul Sălaj de Centru și oamenii asta așteaptă de la ea: să meargă rapid.

– – – – –

Ușurința cu care nevoile călătorului sînt trecute cu vederea e grăitoare. Gîndiți-vă că vă aflați sus, la Sfînta Vineri și vreți să ajungeți jos, la Hanul lui Manuc, ca să luați un autobuz ce merge pe Splai, spre Eroilor; însă nu aveți stație de corespondență.

Gîndiți-vă că puteți merge cu autobuzul dinspre bulevardul Unirii spre Udriște, dar nu puteți merge dinspre Udriște spre bulevardul Unirii.

Gîndiți-vă că nu puteți merge cu nimic între Biblioteca Natională și Timpuri Noi.

Gîndiți-vă că nu puteți ajunge de la Rondul Coșbuc la Izvor.

Gîndiți-vă că de la Vasile Pârvan nu puteți ajunge la Puișor.

Gîndiți-vă cîte mici îmbunătățiri se pot face în București și cît de bine ne-ar putea fi.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici

R4—

Cine s-a nimerit, zilele astea, prin preajma Capitalei o fi văzut că autobuzele preorășenești sînt altfel.

Pe afișaj scrie înainte de indicativul liniei – ăla cu 400 – și un R.

Nu vine de la „linie rapidă” și nici de la „se retrage la garaj” – vine de la regional: carevasăzică, liniile preorășenești – o veritabilă instituție odinioară – au devenit istorie; le zice regionale.

Afișajul autobuzelor noastre nu-i făcut să arate bine patru caractere drept indicativ de linie: se vede cu prisosință la liniile de noapte, unde citim cu greu „NXXX”. Caracterele sînt subțiate, îngrămădite să încapă; se deslușesc greu!!

Dar se pare că nu e important că bietul călător să poată citi mai de departe indicativul liniei.

Ca să-i fie călătorului și mai greu, odată cu „rebrănduirea” transportului preorășenesc, s-au schimbat și o parte din indicativele liniilor existente – cu multe dintre ele omul era obișnuit de un sfert de secol.

Le-au schimbat… de-aia; fiindcă vreun birocrat le-a reordonat într-un tabel, fără să se gîndească la oameni.

Bucuroși le-om duce toate, însă, dacă nu am fi uitat că Ilfovul a avut pînă în 2005 aproape 70 de linii preorășenești deservite excepțional de către R.A.T.B.!

Și dacă n-am ști că azi – cînd populația din Ilfov a crescut enorm – S.T.B. nu mai ține nici măcar jumate din liniile astea.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici.

din nou 97!

scris de Florin

Și-a reluat circulația troleul cu nr. 97.

Traseul, tur-retur, este cel vechi între Străulești (chiar la Multimodalul și stația de metrou cu același nume) și Piața Sfinții Voievozi, pe B-dul Bucureștii Noi, Calea Griviței, Gara de Nord, Str. Polizu și Str. Occidentului.

ATENȚIE!

Pe Bucureștii Noi între intersecția cu Jiului-Dămăroaia și magazinul Lidl continuă să se parcheze mașini pe centrul bulevardului pe calea de rulare a fostei linii de tramvai 20.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici.

trasee pentru oameni

Ar trebui să mă bucur, ce mama-naibii!

După mai bine de trei decenii revine transportul public pe Tudor Vladimirescu!

Trece pe-aici, unind 13 Septembrie cu Chirigiul, un autobuz: 196-i zice.

Nevoia unei linii care să treacă pe aici era de netăgăduit.

Doar că…

Fir-ar să fie, mereu e cîte un „dar că” dintr-ăsta!

Transportul public mai are un rost pe lumea asta: anume, să ducă oamenii dintr-o parte într-alta; să unească puncte din oraș.

Iar linia asta nouă, 196, nu unește Chirgiul de nimic – ea ajunge mai departe la Eroilor și la Gară: e una din nenumăratele experimente de „cărat aer” din ultimii cinci ani.

Ne permitem cam multe la capitolul ăsta!

Ne permitem să înființăm linii centrale care, în loc să taie centrul rapid, fac ocolișuri nefolositoare – ați văzut „linia muzeelor” pe care circulau zece oameni într-o zi, vedem linii „speciale” precum 698 în care nu se urcă nimeni!

În tot acest timp, linii nefericite care au rost de a „drena” cartiere uriașe de străzi – precum 216 ori 227 – sînt deservite slab și neoptimizate!

Păstrăm și obiceiul imbecil de a obliga, în lipsa unui capăt de linie veritabil, un autobuz să ocolească un sfert de oraș pentru a reveni pe traseul de la ducere. De exemplu, 163 nu-i în stare să întoarcă pur și simplu la Vasile Pârvan; venind pe Plevnei, autobuzul ocolește pe la Drept, pe la Operă și pe la Eroilor ca să revină pe Plevnei…

Așa și acest nou autobuz 196; deși capătul de linie e la Chirigiu, el, cînd vine de pe Tudor Vladimirescu, întoarce de fapt ocolind pe Năsăud-Trafic Greu-Rahova pentru a reveni la Chirigiu și ca s-o ia înapoi pe Tudor Vladimirescu!

Îți stă mintea-n loc… mai ales că, după ce merge pe această buclă uriașă de întoarcere autobuzul nu mai oprește la Chirigiu!

E momentul să se înceteze cu înființarea de trasee pe care nu circulă oameni. E momentul să se înființeze linii grele, curajoase, care să scoată oamenii din cartiere și să-i ducă spre punctele veritabile de interes.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici.

părerea mea

Ca să ne rîdem de incompetența autorităților bucureștene, aflăm că noile autobuze, pe lîngă toate celelalte bube cunoscute – că sînt turcești, că sînt albastre, că au roți, motor și geamuri – mai au una: cică șoferii cu burtă n-au loc pe scaun, la volan!

Cine-și aduce aminte că acum vreo cinci ani de zile s-au adus niște trenuri noi de metrou? După ce-au fost măsurate vagoanele mai bine, meșterii s-au apucat să mai taie din peroane.

Să vedem de unde tăiem acuma.

o mică chestiune de imagine

Așa cum știm, acum aproape două luni Regia de transport din Capitală a devenit, în sfîrșit, istorie. Avem S. T. B. – așa ca pe vremurile de demult.

Singura schimbare – ce s-o ascundem – o vedem pe tablele stațiilor și pe mijloacele de transport: sigla veche a fost înlocuită cu cea nouă.

Nu știu cine-o fi desenat-o, da’ n-a făcut treabă rea.

Nici bună – dar nici nu se aștepta cineva să ne procopsim cu cine știe ce logo cu poveste, care să sugereze, care să te facă să te scarpini în creștet încercînd să-l deslușești.

Așa cum e noua siglă, e bună – mie-mi place.

N-are nimica modern; pare ceva ce-ar fi putut fi desenat, la repezeală, pentru vreun orășel mai nepricopsit de prin anii ’70…

Ei, și?

Tare m-am săturat de concursuri de creație la sfîrșitul cărora ești nevoit să arunci la gunoi tone de „concepte”!

Să lăsăm lucrurile simple; să nu ne mai fie frică să le lăsăm simple; să nu mai pierdem vremea crezînd că imaginea e totul.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici.

„nu sînt bune”

Au început să vină, în garaje, primele autobuze marca Otokar. Sînt turcești – știm.

Nu știm cum o să fie. Nu știm cum o să fie la anul, peste trei, peste cinci, peste zece ani – or ține zece ani?

Nu știm!

Și, din ce nu știm mai tare, ne dăm cu părerea mai tare.

Mă feresc de păcatul ăsta. Așa cum am zis, să le vedem.

Să vedem, noi – călătorii – cum sînt. Să vedem ce zic șoferii care o să tragă de ele.

… ce mi se pare simpatic – și atît, atît de tipic – e cum cei ce zbiară mai tare că nu sînt bune sînt taman ăia care nu s-au mai suit într-un autobuz de ani și ani de zile.

un pas înapoi

… o minune care a ținut patru luni de zile: aceea cu tramvaiele 16 și 21 care au întors la Sfînta Vineri și nu la Sfîntu Gheorghe.

Iată că au revenit la Sfîntu Gheorghe – și o văd ca un pas înapoi.

Da: tramvaiele trebuie să circule pe această bucată nenorocită de traseu, pe acești amărîți de 300 de metri dintre Sfînta Vineri și Sfîntu Gheorghe!

Tramvaiele trebuie să ajungă la Sfînta Vineri, acolo unde-s legăturile cu alte tramvaie, cu autobuzele.

Însă înțeleg de ce n-a mers și ce-ar trebui făcut ca să meargă.

Acest uriaș cap de linie de la Sfînta Vineri – una din cele mai mari investiții noi în infrastructura tramvaiului bucureștean de după Revoluție – trebuie refăcut și regîndit, laolaltă cu refacerea și regîndirea fluxurilor și traseelor celorlalte mijloace de transport în comun ce ajung aici.

Stațiile de coborîre ale tuturor tramvaielor care ajung la Sfînta Vineri n-ar fi bine să revină pe amplasamentul lor istoric, adică înainte de intersecție?

După mai bine de 20 de ani autobuzele care ajung aici ar n-ar putea fi și ele optimizate oleacă?

Și – mai presus de toate – n-ar fi, în sfîrșit, momentul să-ncepem să mai închidem traficului auto cîte-o stradă-două dintr-astea înguste, pe care se chinuie tramvaiul?

Terminalul multimodal Străulești

scris de Florin

A fost terminată parcarea de la Străulești aflată la capătul Magistralei 4 de metrou. Terminalul Multimodal Străulești va adăposti mașinile celor ce nu vor să mai intre în infernul circulației din Capitală. Lucrarea este complexă de la acest terminal fiind construit un tunel subteran cu trotuare rulante ce face legătura direct cu stația de metrou Străulești.

Am înțeles că deja lumea s-a putut plimba pe acolo deși la momentul când am făcut pozele, pe la orele 17 ale zile de 18 octombrie 2018, nu erau nici mașini în Multimodal (Multimod nu era mai pe românește?) nici pietoni prin tunel care cum se vede era blocat.

Oricum pe Bucureștii Noi traversarea este și mai aventuroasă acum că refugiile de tramvai au dispărut rămânând totuși parcarea ad-hoc de pe liniile de tramvai. Să mai adaug că tot la Străulești capătul troleului 97 a fost în totalitate refăcut, liniile de curent ale acestuia fiind pe poziții de-a lungul întregului traseu.

PS: oare va remarca cineva potențialul zonei acum că avem acolo și metrou și troleu și parcare și va redeschide Ștrandul Străulești!?

și eficient, și frumos; și prost, și nesimțit

În sfîrșit, ceva s-a mișcat în Capitala noastră. Ceva s-a făcut bine: ceva care să transforme tramvaiul din cenușăreasă în ceea ce trebuie să fie: mijlocul de transport eficient și rapid care taie orașu-n două.

S-au îngrădit liniile de tramvai, aia s-a-ntîmplat: s-au îngrădit pe Colentina – și 21 fuge de rupe. S-au îngrădit pe Ștefan cel Mare, pe la APACA – și 1 zbîrnîie. Asta, cînd nu se defectează vreun tramvai sau nu se blochează vreo intersecție. Căci au rămas încă zone și trasee care încă-s omorîte de traficul auto… și răbdăm!

Nu poți spune c-arată frumos – e vorba, totuși, de garduri! – dar nici haosul de pe șine nu era frumos; dimpotrivă.

Cu alte cuvinte, putem sacrifica ceva din ale esteticului, ca să tragem pe noi plapuma eficienței. Tramvaiele merg mai iute; chiar dacă în continuare vin la fel de rar, măcar merg.

Asta nu-nseamnă cîtuși de puțin că trebuie să-nghițim urîtul. Iată: după sectorul 3, începem să punem iarbă verde peste bolovanii dintre șinele de tramvai și-n sectorul 5.

Cît de mult contează să ieși pe stradă și să vezi că e frumoasă, că e curată, că-n loc de cale ferată dai de o peluză!

Dar și-o idee atît de bună poate da chix. Pe Calea Rahovei s-a dovedit că gazonul e prea înălțat pe segmentele de linie cu șinele strîmbe, pe unde tramvaiele dansează și agață iarba. Și e nevoie de refacerea gazonului…

Dar nu se ia nimeni de adevărata problemă din Rahova – adevărata problemă nu e iarba, ci faptul că șinele sînt strîmbe, denivelate, ondulate, lăsate. De ani de zile, Regia de transport le-a neglijat; de ani de zile tramvaiul 32 dansează ca barca pe valuri!

Ideea-i că tramvaiul să devină nu doar frecventabil, ci și ales – și pentru asta e nevoie și de eficiență, și de siguranță, și de încredere, și de confort, și de cît mai puțină urîțenie.