despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Sigur, „ezicstă” o explicaţie…

scris de Ando

Explicaţie sau explicaţii care nu contează şi care nu interesează. Nu intrăm în amănunte. După ani de zile, tramvaiul şi-a reluat cursul pe Pantelimon. E numărul 55, în varianta de vagon „bicefal”” pentru că – ce să vezi – nu e gata marele „Park & Ride” din capătul Pantelimonului, deci nici bucla de întoarcere.

Acum, în acel loc, e doar o mare groapă în aşteptare… Restul e tăcere. Şi răbdare. Dar şi multă nesimţire faţă de locuitorii oraşului!

  

transportul electric – batjocuri istorice

Pare incredibil azi, dar chiar au existat vremuri în care nu eram chiar tălîmbi.

Nu punem nicidecum la-ndoială dezvoltarea Bucureștiului între Războaie – nu era perfectă, dar avea ambiție, avea un plan, avea un rost; și avea în vedere atît nevoile oamenilor, cît și cele ale Capitalei: și așa se năștea un oraș în care viața se ducea mulțumitor.

Atunci, transportul public se-ndesea și lega cătunele ce deveneau, unul după altul, cartiere…

După Război și mai ales după ce lipsurile sale au mai trecut, Capitala începea o nouă viață: creștea, se-nmulțea, se umplea de fabrici, de cvartale de blocuri.

Începea o perioadă prosperă, în care oamenii vedeau că azi e le e mai bine decît ieri.

Sigur – era o prosperitate comunistă, organizată și planificată; și cine s-arăta împotriva ei, o făcea cu un preț uriaș.

Dar să-nțelegem: au fost ani în care s-au ridicat uzine de care oamenii erau mîndri, ani în care s-au construit case în care oamenii se bucurau să se mute…

… și au fost ani în care s-a așternut o rețea de transport public de care oamenii se foloseau.

La 20 de ani după Război, Capitala noastră își construise deja o rețea de troleu extraordinară! O rețea care se lungea și se îmbunătățea de la an la an! Troleul ajungea la Aeroportul Băneasa, la Herăstrău, în Floreasca, în Tei – azi cum mergi din Tei direct în Centru? -, la Gara Obor; troleul ajungea în Titan, în Berceni, în Drumul Taberei, în Militari, înspre Bucureștii-Noi! Cred că numa-n Rahova-Ferentari nu băgaseră troleu, bulangiii…

Fiecare cartier nou de locuit care se construia beneficia de transport electric – iar asta se-ntîmpla cu mai bine juma’ de secol în urmă, fraților.

Da – troleul mergea-ncet, săracul: dar mergea!

Ce s-a ales din toată rețeaua asta construită cu cap? După ce falimentul comunismului a-nceput să se vadă bine, în anii ’80, transportul public a fost sacrificat. Sub pretextul că pe arterele deservite de metrou nu mai e nevoie de transport de suprafață, s-au desființat kilometri după kilometri de trasee de troleu.

Nici azi nu mai e troleu înspre Băneasa, înspre Floreasca, înspre Tei – iar troleul din Berceni rămîne rupt de restul Orașului.

Cu siguranță că a fost o mizerie uriașă și o greșeală peste care nici azi nu se poate trece…

Iar dacă am putea socoti că, la o adică, scoaterea unor trolee nu-i o măsură care să aibă să-și bată joc prea tare de investiția de-a băga acele troleee cu niște ani înainte…

… nu la fel e cu tramvaiele!

Comunismul și-a bătut joc de tramvaie la fel de mult. A-nceput cu scoaterea tramvaielor din Centru, de pe axele Nord-Sud și Est-Vest: dintre Unirii și Victoriei și dintre Iancului și Eroilor. A fost o greșeală a anilor de-nceput? Sigur; a fost, cumva, justificată de nevoile de dezvoltare? – prea puțin. Era, tramvaiul, o victimă la-ndemînă din cauza vagoanelor mici, incomode, zdrăngănitoare și a șinelor predispuse la denivelări și gropi? – mda…

E drept și că s-au întins linii de tramvai înspre toate ieșirile din Oraș unde apăruseră uriașele platforme industriale, dar cu ce trudă s-au așternut linii de tramvai pe bulevarde-ntregi… doar pentru a fi mutate, dezafectate și bramburite peste doar ceva vreme!

Tramvaiul 5 a mers pe Calea Floreasca, între Urgență și Automatica, doar vreo zece ani, știați? A fost scos de pe Calea Dorobanților, băgat pe Floreasca… și scos! – și băgat pe Barbu Văcărescu. Se justifica o așa tîmpenie? Nu: dar Ceaușescu voia liniște pe lîngă lacul Floreasca. Așa că s-a desființat și linia care ducea direct la Aurel Vlaicu…

Tramvaiul băgat pe șoseaua Berceni a fost scos, că dubla metroul; a fost dus pe Iriceanu, înainte de a fi scos și de-acolo.

Tramvaiul băgat pe Armata Poporului – kilometri, kilometri – a fost scos și mutat pe Timișoara. Că aveam metrou. Firesc, poate: dar ce pierdere, ce investiție dublată.

Ce să mai zici de ciuntirile cauzate de construirea Centrului Civic? Pe unele le-nțelegi; dar nu-nțelegi la ce ocolișuri au dus – ocolișuri care ne mănîncă și azi viața! Piața Unirii ar trebui, cu orice preț, să fie străbătută de tramvai!

Toate astea s-au petrecut cu adevărat – și s-au petrecut într-o perioadă scurtă de vreme, în 10-15 ani. Au dispărut tramvaiele și de pe Splai, de pe Calea Griviței, de pe Viilor și Panduri, de pe Coșbuc, de pe 13 Septembrie – o așa decimare a lăsat sechele, a-nsemnat o demoralizare și-a creat premisa de-a-ncepe să privim transportul electric ca pe-o cenușăreasă, ca pe ceva fără de care putem s-o ducem bine-mersi.

… nu-i așa – știți prea bine; nu-i așa. Între autobuzul și troleul modern nu mai sînt diferențe de viteză, nici de confort: am duce-o mai bine cu o flotă de trei ori mai mare de trolee. Tramvaiul de azi este un model de confort și de eficacitate oriunde altundeva – și pasul ca s-ajungem și noi la acest model nu-i așa de uriaș pe cît ne-am speria.

pentru un viitor al tramvaiului

E greu în oraș!

Deplasarea ne mănîncă viața – știți.

Salvarea? Cine nu-nțelege că transportul public e salvarea? Doar o samă de imbecili.

Și ce-nsemnează transport public? O sumedenie de soluții: metrou, autobuz, troleu, tramvai, sistem public de luat biciclete precum și orice alternativă de-a împărți călătoria cu autoturismul: toate astea împletite armonios, într-o sinergie.

Nu-i nimic de inventat de la zero.

Cu siguranță avem preferințe și nevoi legitime legate de deplasarea cu mașina proprie. Toate, justificate – fiindcă trebuie să ținem cont de faptul că mașina asta a fost un obiect al dorinței prea greu de atins prea multă vreme!

Dar să vă dau o veste: oamenii încep să fie receptivi la renunțarea la mașină. Da: e adevărat, asta se întîmplă!

Oamenii folosesc biciclete, trotinete, oamenii merg pe jos – oamenii recunosc că zeul automobil nu e atotputernic.

Oamenii încep s-accepte, deci, orice altceva mai eficient decît mașina mică. Sigur: sînt aceiași oameni care se poartă pe bicicletă, pe trotinetă sau pășind pe trotuar aidoma șoferului – dar nu contează asta!

Acu-i vremea transportului public. N-avem metrou, nu putem săpa metrou atît de repede pe cît e nevoie și nu peste tot unde-i nevoie? Rămîne mereu soluția transportului public de suprafață.

Și ce-i mai eficient și mai rapid decît tramvaiul? Nimic – nimic altceva.

Și nu-i, asta, o problemă doar a Capitalei – ci și a fiecărui oraș al Țării aflat în dezvoltare și-n expansiune.

Acu-i vremea, în sfîrșit, ca oricine să-nceapă să priceapă că-n existența tramvaiului pe străzi și prin centru este salvarea orașelor.

Tîrgul proștilor

Este fantastic.

În acest weekend se ține-n Herăstrău o chermeză publică numită Tîrgul Bucureștilor.

Muzică „populară”; must – cinci lei paharul; suta de grame de carne friptă – zece lei: genul ăsta de tîrg.

Se ține-n Herăstrău, deși locul inițial plănuit fusese Piața Constituției.

Nu mă bag, nu știu de ce n-a mai ajuns să se desfășoare-n Centru.

Doar că – vedeți voi – hîrtiile au mers pe făgașul lor obișnuit. Chiar dacă n-a mai existat tîrg în Piața Constituției, autorizațiile și avizele pentru el au curs!

Regia de transport încă mai anunța sîmbătă dimineață pe site că din cauza „tîrgului din Piața Constituției” (tîrgul începuse de vineri în Herăstrău!) linia turistică se deviază!

Iar sîmbătă seara autobuzele liniei turistice încă mai circulau deviat, deși nu avuseseră nici o secundă de ce!!!!

Comunicatul a disărut de pe site, dar pe pagina de facebook a Regiei încă mai era – ca să ne rămînă dovada prostiei și indolenței noastre publice.

cu 1 și 34

… una din cele mai interesante mișcări din transportul nostru public local a fost pornirea, în sfîrșit, a liniei inelare 1 pe traseul său mare – pe Olteniței, pe la BIG, pe Văcărești-în-jos și – mai apoi – pe Mihai Bravu și tot așa.

Un lucru bun – deși s-or găsi destui cîrcotași care să spună că tramvaiul ăsta cară aer, nu oameni, pe anume părți din traseul său.

Dar, p-onoarea mea, de ce să ne plîngem de multitudinea de linii care aleargă pe Trafic Greu? Călătorii trag folos.

Mie-mi place și merg cu 1 de fiecare dată cînd am nevoie s-ajung din Rahova-n Victoriei.

Și merge bine – relativ bine – în continuare; în sensul că nu merge mai prost…

Cu același drum, s-a reînființat linia 34 – nu credeam că se va mai întîmpla asta. Mă bucur să revăd 34-l din nou în București după șase ani de absență, mai ales că merge și el binișor din ce văd.

Știți? În condițiile actuale – cu toată lipsa de vagoane pe care-o resimte orașul nostru și, mai ales, cu rețeaua nepotrivită ce cauzează trasee ciuntite – cam atît se poate.

Da; e puțin – e prea puțin: știu.

transportul public nu trebuie afectat de festivități

Ajung să cred că transportul public de suprafață nu trebuie să fie afectat, în nici o împrejurare, de festivitățile ce se țin cu diferite ocazii prin piețe, pe la statui și monumente.

În nici o împrejurare.

Hai, de Ziua Țării noastre, cînd se face paradă… da; desigur. Dar pentru un moment festiv cu coroane, fanfară, popi, generali și miniștri nu găsesc absolut nici o scuză să deviezi traficul autobuzelor; au loc să treacă, că nu-s chiar așa grași înalții noștri demnitari!

Socot că-i foarte important să nu ne mai purtăm ca pe vremea lui Ceaușescu, cînd închideam juma’ de oraș ca să dea idiotul din mînă cinci minute.

Și – credeți-mă – are cine să se ocupe de ajutarea transportului public. Există poliție rutieră; așa cum poate să stea la umbră prin intersecții c-o oră înainte de trecerea vreunei coloane oficiale, poate să fie scoasă și-o oră ca să favorizeze transportul public!

Există poliție locală; ăștia nu mai au unde să-și parcheze mașinile, atît de multe sînt – și dacă-s mașini, înseamnă că le și conduce cineva; deci are cine să iasă pe stradă și să ajute…

… să ajute oamenii!

o legătură neîndeajuns valorificată

Pare-a fi una din ultimele „străpungeri” ceaușiste ale Bucureștiului – cea care leagă  Viilor de Șerban Vodă, fără a mai fi nevoie de-ncurcătura uriașă de trafic de la Pieptănari. Șoferul mai cu frică de Dumnezeu o ocolește, fiindcă nu-i deloc lesne să ieși în Șerban Vodă fără semafor; nu te lasă nimenea.

Utilitatea ei, însă, este neîndoioasă: valorificată cum se cade, ar mai schimba niște lucruri!

Eu, însă, o văd ca o premisă uriașă de-a permite existența unei linii de transport public mai dinspre Rahova spre Șincai. Uite, mie mi-ar place ca 173 să-ajungă, de pildă, la Timpuri Noi. Ca să nu mai spun că, atunci cînd tramvaiul 1 cotea direct din Viilor în Șerban Vodă – fără să se mai coiască pe la Șura Mare – mergeam cu el foarte elegant în parcurile Carol și Tineretului.

Și – deși eu nu-mi aduc aminte niciodată să fie fost șină de tramvai pe ea – planurile cadastrale o includeau.

 

prizonieri în Ilfov

Lipsa transportului public ilfovean rămîne o mizerie imensă: oamenii din zona periferică a conurbației noastre sînt – de peste un deceniu – condamnați să folosească mașina personală sau să plătească tarife prea mari pentru a fi ticsiți în dube. Sînt doar cîteva trasee publice între localitățile ilfovene și București – așa, vreo 20.

Pare incredibil cum, pînă prin 2005, Capitala noastră avea un serviciu public preorășenesc aproape perfect. Liniile Regiei – 70 la număr! – ajungeau în majoritatea localităților ilfovene, iar oamenii beneficiau de o cadență a autobuzelor uneori superioară celei dinăuntrul orașului. Practic, fiecare ieșire din oraș – cît de mică! – avea transport public și autobuzele ajungeau în localități îndepărtate, aflate la marginea județului Ilfov. Rețeaua radială de transport funcționa – și-n plus, erau deja cîteva linii inelare, unind localități și puncte de interes aflate de-a lungul Centurii.

Dar—

Dar cum mergi astăzi din Otopeni în Moara Vlăsiei? Cum mergi din Corbeanca în Voluntari? Cum mergi din Pipera în Pantelimon? Cum mergi din Cernica în Popești-Leordeni? Cum mergi din Jilava în Domnești? Cum mergi din Bragadiru în Chitila? Cum mergi din Buftea în Tunari? Cum mergi din Balotești în Ștefănești? Cum mergi din Berceni în 1 Decembrie? Cum mergi din Bolintin în Măgurele?

N-am fost în stare și n-o să fim prea curînd să adaptăm Centura feroviară traficului de persoane… dar dă-o-n mă-sa, hai să fie autobuze pe Centură, să poată oamenii să meargă, să se deplaseze, să-și poată găsi cu ușurință locuri de muncă!

Ambițiile mărunte ilfovene nenorocesc zeci de mii de oameni.

mizeria cu stațiile de la Piața Gemeni

De fiecare dată cînd mă poartă pașii prin preajma Pieței Gemeni, mă izbește tîmpenia uriașă de a nu avea stație de autobuz și troleu… la piață.

Da, dom’le! Uite harta – stațiile lu’ 79, 86, 133 și 135 sînt puse… la mama-naibii, la liceu, la Cantemir.

Deci omul care are treabă la piață trebuie să meargă pe jos o grămadă, să traverseze de trei ori.

Și culmea-culmilor e că stațiile, inițial și o lungă perioadă de vreme, au putut fi puse acolo unde trebuie – la piață!

Este o situație cu care nu m-am putut împăca niciodată.

Stațiile trebuie, cu orice preț, puse acolo unde au oamenii nevoie de ele, acolo unde oamenilor li-i ușor să treacă strada, acolo unde nu-s chinuiți să meargă nu știu cît pentru o transbordare!

să îndesim autobuzele

… zilele astea Bucureștiul se găsește față-n față cu provocarea trecutului – nici măcar a prezentului: anume, își încropește niște benzi unice pentru circulația nestingherită a transportului public. E haos – alt haos! – în năzuința de-a nu ne-ntoarce în vechiul haos…

E cuminte să ne gîndim și la lipsurile surprinzătoare a transportului public central. La lipsa acestuia, în primul rînd.

Cu toții ne-am uitat peste hărțile vechi ale Bucureștiului și ni s-a părut incredibil cum tramvaie șerpuiau peste tot prin Centru; dar șerpuiala asta s-a păstrat și după ce șinele au fost scoase și-nlocuite de fire de troleu și – mai ales – de linii de autobuze.

Doamne, ce mai goneau autobuzele greoaie ale anilor ’70 prin străduțe pe unde, azi, ni-i aproape imposibil să ne strecurăm mașinile mici fără s-atingem oglinzile celor parcate…

Dacă ne uităm peste harta oficială a Regiei de transport, ni se pare că avem multe, multe trasee în centru; dar e greșit. Lipsesc legături – găsim bucăți zdravene de oraș care nu-s deservite de nici măcar un autobuz care să vină la juma’ de ceas!

Nu ăsta-i transportul public care să te-ncurajeze să-l folosești!

Doar să te uiți atent – și-ți dai seama pe dată că trebuie să îndesim autobuzele; că numai așa Orașul va deveni mai uman – cu noi, pentru noi.

Nu trece nimic pe artere importante ca Mircea Vodă (Pod Timpuri Noi – Bd. Unirii), Hristo Botev (Calea Călărașilor – Piața Rosetti),  Tudor Vladimirescu (P-ța Chirigiu –  Calea 13 Septembrie), Calea Rahovei – Str. Uranus (P-ța Chirigiu – Calea 13 Septembrie), Doina – Spătaru Preda – Fabrica de Chibrituri (Calea Ferentarilor  – P-ța Gării Filaret),  Schitu Măgureanu (Pod Izvor – Str. Știrbei Vodă), Matei Basarab (Bd. Mircea Vodă – Calea Călărașilor), Sebastian (Calea 13 Septembrie – Drumul Sării), Splaiul Unirii (Pod Timpuri Noi – Pod Vitan-Bîrzești), Vasile Lascăr (P-ța Gemeni – Șos. Ștefan cel Mare), Caraiman (Calea Griviței – Bd. Ion Mihalache), Libertății (Rond Coșbuc – Splaiul Independenței), Vasile Pârvan (Pod Hasdeu – Bd. Mihail Kogălniceanu),  Brăilița –  Traian Popovici (Calea Vitan – Șos. Mihai Bravu), Sfînta Vineri (Calea Moșilor – Bd. Corneliu Coposu), Cîmpia Libertății (Bd. Basarabia –Str. Baba Novac)!

E nevoie de curaj; e nevoie de bani – e nevoie de-a privi un pic mai mult decît vîrful nasului.