despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

o mică chestiune de imagine

Așa cum știm, acum aproape două luni Regia de transport din Capitală a devenit, în sfîrșit, istorie. Avem S. T. B. – așa ca pe vremurile de demult.

Singura schimbare – ce s-o ascundem – o vedem pe tablele stațiilor și pe mijloacele de transport: sigla veche a fost înlocuită cu cea nouă.

Nu știu cine-o fi desenat-o, da’ n-a făcut treabă rea.

Nici bună – dar nici nu se aștepta cineva să ne procopsim cu cine știe ce logo cu poveste, care să sugereze, care să te facă să te scarpini în creștet încercînd să-l deslușești.

Așa cum e noua siglă, e bună – mie-mi place.

N-are nimica modern; pare ceva ce-ar fi putut fi desenat, la repezeală, pentru vreun orășel mai nepricopsit de prin anii ’70…

Ei, și?

Tare m-am săturat de concursuri de creație la sfîrșitul cărora ești nevoit să arunci la gunoi tone de „concepte”!

Să lăsăm lucrurile simple; să nu ne mai fie frică să le lăsăm simple; să nu mai pierdem vremea crezînd că imaginea e totul.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici.

„nu sînt bune”

Au început să vină, în garaje, primele autobuze marca Otokar. Sînt turcești – știm.

Nu știm cum o să fie. Nu știm cum o să fie la anul, peste trei, peste cinci, peste zece ani – or ține zece ani?

Nu știm!

Și, din ce nu știm mai tare, ne dăm cu părerea mai tare.

Mă feresc de păcatul ăsta. Așa cum am zis, să le vedem.

Să vedem, noi – călătorii – cum sînt. Să vedem ce zic șoferii care o să tragă de ele.

… ce mi se pare simpatic – și atît, atît de tipic – e cum cei ce zbiară mai tare că nu sînt bune sînt taman ăia care nu s-au mai suit într-un autobuz de ani și ani de zile.

un pas înapoi

… o minune care a ținut patru luni de zile: aceea cu tramvaiele 16 și 21 care au întors la Sfînta Vineri și nu la Sfîntu Gheorghe.

Iată că au revenit la Sfîntu Gheorghe – și o văd ca un pas înapoi.

Da: tramvaiele trebuie să circule pe această bucată nenorocită de traseu, pe acești amărîți de 300 de metri dintre Sfînta Vineri și Sfîntu Gheorghe!

Tramvaiele trebuie să ajungă la Sfînta Vineri, acolo unde-s legăturile cu alte tramvaie, cu autobuzele.

Însă înțeleg de ce n-a mers și ce-ar trebui făcut ca să meargă.

Acest uriaș cap de linie de la Sfînta Vineri – una din cele mai mari investiții noi în infrastructura tramvaiului bucureștean de după Revoluție – trebuie refăcut și regîndit, laolaltă cu refacerea și regîndirea fluxurilor și traseelor celorlalte mijloace de transport în comun ce ajung aici.

Stațiile de coborîre ale tuturor tramvaielor care ajung la Sfînta Vineri n-ar fi bine să revină pe amplasamentul lor istoric, adică înainte de intersecție?

După mai bine de 20 de ani autobuzele care ajung aici ar n-ar putea fi și ele optimizate oleacă?

Și – mai presus de toate – n-ar fi, în sfîrșit, momentul să-ncepem să mai închidem traficului auto cîte-o stradă-două dintr-astea înguste, pe care se chinuie tramvaiul?

Terminalul multimodal Străulești

scris de Florin

A fost terminată parcarea de la Străulești aflată la capătul Magistralei 4 de metrou. Terminalul Multimodal Străulești va adăposti mașinile celor ce nu vor să mai intre în infernul circulației din Capitală. Lucrarea este complexă de la acest terminal fiind construit un tunel subteran cu trotuare rulante ce face legătura direct cu stația de metrou Străulești.

Am înțeles că deja lumea s-a putut plimba pe acolo deși la momentul când am făcut pozele, pe la orele 17 ale zile de 18 octombrie 2018, nu erau nici mașini în Multimodal (Multimod nu era mai pe românește?) nici pietoni prin tunel care cum se vede era blocat.

Oricum pe Bucureștii Noi traversarea este și mai aventuroasă acum că refugiile de tramvai au dispărut rămânând totuși parcarea ad-hoc de pe liniile de tramvai. Să mai adaug că tot la Străulești capătul troleului 97 a fost în totalitate refăcut, liniile de curent ale acestuia fiind pe poziții de-a lungul întregului traseu.

PS: oare va remarca cineva potențialul zonei acum că avem acolo și metrou și troleu și parcare și va redeschide Ștrandul Străulești!?

și eficient, și frumos; și prost, și nesimțit

În sfîrșit, ceva s-a mișcat în Capitala noastră. Ceva s-a făcut bine: ceva care să transforme tramvaiul din cenușăreasă în ceea ce trebuie să fie: mijlocul de transport eficient și rapid care taie orașu-n două.

S-au îngrădit liniile de tramvai, aia s-a-ntîmplat: s-au îngrădit pe Colentina – și 21 fuge de rupe. S-au îngrădit pe Ștefan cel Mare, pe la APACA – și 1 zbîrnîie. Asta, cînd nu se defectează vreun tramvai sau nu se blochează vreo intersecție. Căci au rămas încă zone și trasee care încă-s omorîte de traficul auto… și răbdăm!

Nu poți spune c-arată frumos – e vorba, totuși, de garduri! – dar nici haosul de pe șine nu era frumos; dimpotrivă.

Cu alte cuvinte, putem sacrifica ceva din ale esteticului, ca să tragem pe noi plapuma eficienței. Tramvaiele merg mai iute; chiar dacă în continuare vin la fel de rar, măcar merg.

Asta nu-nseamnă cîtuși de puțin că trebuie să-nghițim urîtul. Iată: după sectorul 3, începem să punem iarbă verde peste bolovanii dintre șinele de tramvai și-n sectorul 5.

Cît de mult contează să ieși pe stradă și să vezi că e frumoasă, că e curată, că-n loc de cale ferată dai de o peluză!

Dar și-o idee atît de bună poate da chix. Pe Calea Rahovei s-a dovedit că gazonul e prea înălțat pe segmentele de linie cu șinele strîmbe, pe unde tramvaiele dansează și agață iarba. Și e nevoie de refacerea gazonului…

Dar nu se ia nimeni de adevărata problemă din Rahova – adevărata problemă nu e iarba, ci faptul că șinele sînt strîmbe, denivelate, ondulate, lăsate. De ani de zile, Regia de transport le-a neglijat; de ani de zile tramvaiul 32 dansează ca barca pe valuri!

Ideea-i că tramvaiul să devină nu doar frecventabil, ci și ales – și pentru asta e nevoie și de eficiență, și de siguranță, și de încredere, și de confort, și de cît mai puțină urîțenie.

Reabilitare

scris de Florin

Pe Bulevardul Bucureștii Noi s-a început demolarea refugiilor din stațiile fostei linii de tramvai 20.

Nu este încă sigur dacă se va continua reabilitarea prin scoaterea căi de rulare și desființarea parcării ad-hoc de pe aceasta, dar un lucru este sigur: pe acest bulevard nu vor mai circula tramvaie.

Atenție la utilajele de construcție și la marcajele ce însoțesc lucrările și mai ales atenție la pietonii care traversează!

o dimineață încîntătoare-n sectorul 5

Ce bucurie, să te trezești într-o dimineață-nsorită de toamnă și să ai surpriza nemaipomenită să găsești un lucru făcut frumos!

… și cît de frumos arată acum „Trafic greu”, cu șinele de tramvai proaspăt îmbrăcate-n iarbă verde!

Acțiunea continuă pe Rahova și Ferentari. E primul lucru frumos care se-ntîmplă-n sectorul 5 după atîția și atîția ani.

Nu poți să te faci că nu vezi!

13 Septembrie

„Scînteia” – 13 Septembrie 1964

Azi e ziua pompierilor: 13 septembrie. Ca-ntotdeauna, se țin sus la Puișor festivități.

Ca anul ăsta însă n-a fost niciodată.

Megalomania șefului I. S. U. a făcut zeci de mii de victime nevinovate azi dimineață – la ora cînd cetățenii Capitalei se duc, totuși, la treabă: la muncă.

Ca niciodată, bieții pompieri au fost înșirați pe kilometri-ntregi de bulevard, încă de jos de la Casa Republicii, doar ca să bată pas de defilare.

Au fost aduse la paradă sute de mașini de intervenție roșii, strălucitoare, care-au fost parcate pe două rînduri pe Calea 13 Septembrie. Zici că era Întîi Decembrie.

E la mintea cocoșului că traficul auto a fost oprit și s-au făcut niște blocaje înspăimîntătoare care au afectat îngrozitor și transportul public.

Au fost aduși polițiști care să ia asupra lor înjurăturile bucureștenilor; dar nu erau prezenți în intersecțiile mari adiacente – bunăoară, la 8 dimineața Chirigiu nu era nici picior de polițist, deși autobuzele de pe 13 Septembrie erau deviate pe-aici și tramvaiele deja nu mai puteau traversa intersecția. Lipseau cu desăvîrșire și-n zonele mai îndepărtate afectate prin ricoșeu de devierile de trafic.

Ca să fim clari și preciși – foarte preciși – polițiștii au fost aduși exclusiv ca să oprească accesul mașinilor înspre 13 Septembrie și nu ca să ajute fluidizarea traficului.

Pe cît ne e drag Pompierul – omul acela care sare-n foc ca să ne salveze viața – și pe cît de mult îi urăm, din suflet, „La mulți ani!”… pe-atît ne e scîrbă de șefimea cu gușile grase care se-mpăunează la asemenea evenimente oficiale.

de ce autobuzele nu trag în stație?

… aș vrea foarte mult să-nțeleg la ce mai ținem stațiile de autobuz și de troleu, dacă-n primul rînd cei care nu le respectă-s taman șoferii de autobuz și de troleu.

Înainte să sărim în sus precum că „tot bucureșteanul parchează ca un mitocan în stații”, ar fi cuminte să privim cu atenție și să ne dumirim că cei care parchează aici sînt excepția: majoritatea covîrșitoare a bucureștenilor respectă regulile. Altminterea am ajunge cu adevărat să ne dăm în capete unii altora.

Să ne-ntoarcem la chestiune…

Nu-nțeleg de ce șoferii de autobuz și de troleu nu fac stație acolo unde-i stație, în alveola special construită pentru stație. Nu-nțeleg de ce fac stația pe șosea, pe banda-ntîi.

Da, îi cred că li-i greu să iasă din alvelolă și să se-nscrie apoi din nou în trafic.

Dar nu mă interesează.

E un motiv pentru care stațiile astea s-au făcut cu alveolă, acolo unde a fost loc: motivul e ca oamenii să stea feriți, departe de trafic, să stea pe trotuar.

Și șoferii R.A.T.B. își bat joc de oameni, punîndu-i să țopăie pe stradă fiindcă nu se sinchisesc să tragă autobuzul în stație.

Las-că am văzut în alte țări, cu apa mai caldă, cum șoferii fac stație la marginea bordurii, pentru ca oamenii să nu se chinuie să facă pași mari pe prima treaptă.

o stație de troleu mutată aiurea

De cînd e lumea și pămîntul – sau, mă rog, de cînd trec trolee pe-aicea – stația „Piața Romană” era la Piața Romană.

Hai să repetăm: stația de troleu „Piața Romană” se găsea la Piața Romană.

Așa trebuie: stațiile să fie puse acolo unde oamenii au nevoie de ele – asta-i esența transportului public folositor și prietenos.

Dar de-acum stația de troleu „Piața Romană” nu mai e la Piața Romană.

E pe bulevard, pe Lascăr Catargiu, acolo unde nimeni n-are nevoie de ea – departe de Romană, peste o intersecție de traversat.

 

Oamenii trebuie să aibă stațiile la-ndemînă, să ajungă ușor în ele, să nu meargă pe jos în plus.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici.