despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Civilizaţie publică LXXVI – Bucureștiul dosurilor

Urîte-s dosurile astea, ale Capitalei – fiindcă mereu, atunci cînd am construit, ne-a interesat doar să arate frumos în față, dinspre stradă.

Chiar și reușitele clădiri interbelice – cele la care căscăm gura și azi – sînt urîte, meschine și puchinoase dindărăt, acolo unde dădeau geamlîcurile de la odăile personalului de serviciu, de la băi și de la bucătării.

… mai ales că nici pe vremea aia nu ne puteam lăuda cu cine știe ce generozitate în folosirea terenurilor centrale, știm prea bine!

Cu atît mai mult ne sar astea-n ochi azi, cînd – de bine, de rău – Bucureștiul se mai spală, se mai curăță, se mai primenește.

Scorojite, ruginite, răpciugoase, dărăpănate, cîrpite, dosurile strică mult din aspectul Centrului nostru.

În anii ’80 o parte din calcanele foarte urîte din zona centrală – care săreau prea tare-n ochi, mai ales în zonele unde se dărîmaseră clădiri lîngă ele – au fost puse în siguranță și tencuite.

   

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

pînă la urmă fiecare face ce vrea

Radu Vodă rămîne o oază liniștită și verde a orașului nostru.

Da’ ceva la verdele ăsta e neadecvat: nu se pupă aerul cuminte, plin de istorie… cu hîrdaiele-n care-s puși palmieri.

Dar așa se-ntîmplă cînd biserica e ceva ce funcționează pentru sine, fără a simți dincolo de poarta grea și zidul înalt.

Case căzute 353 – Calea Rahovei 260 A

Una dintre cele mai mizerabile case locuite din orașul nostru, la intersecția Rahovei cu Trafic Greu, în diagonala mallului Liberty.

mai multe despre Case căzute

Case căzute – actualizări

Cam așa o să arate blocul urît de pe Pompiliu Eliade care a zăcut ani și ani. Partea cealaltă, care dă-n Schitu Măgureanu, nu-i încă renovată.

Se lucrează pe Icoanei 20, colț cu Schitul Dîrvari. N-avem cine știe ce așteptări de la supraînălțare – că se lasă cu așa ceva.

Pe Dumbrava Roșie 18 sînt ridicate și blocul nou din spate…

 

… și supraînălțarea vechii clădiri.

 

Iar pe J.-L. Calderon 80 blocul nou e cam gata.

mai multe despre Case căzute

Hidoşenii

scris de Ando

Chiar nefiind de meserie, îţi dai seama de chinul arhitectului şi, apoi, al constructorului când au de-a face cu câte o parcelă meschina de teren plus, mai mult ca sigur, cu un proprietar care vrea, musai, să faca bici din rahat.

Şi totuşi, chiar aşa fiind situaţia, cum să-ţi iasă aşa ceva?… pentru că, cineva a semnat  proiectul pentru kitsch-ul ăsta de pe strada Latină.

 

Aici, pe strada Spătarul Milescu, din cartierul Baicului, nu s-a mai pus problema parcelei înghesuite şi totuşi (bănuiesc, cu ceva… efort) s-a ajuns la sluţenia asta de „hambar” supradimensionat, care alterează tot aspectul general al străzii.

Noroc că am văzut clădirea asta de pe strada Valeriu Branişte în drum, înainte să ajung la eleganta enclavă de pe Moise Nicoară şi am avut timp să uit de ea, altfel îmi strica ziua. E adevărat, îmi propusesem s-o pozez la întoarcere, însă am plecat pe altă direcţie. Dar nu-i nicio pierdere, de aia avem instantstreetview. Oare ce să fie cu acea supraetajare, aproape ermetică, fără ferestre? Oricum, arată ca dracu’!

din zbor

Nu-i cea mai nereușită clădire nouă; chiar zic că n-a ieșit rău. Doar că atunci cînd o vezi mai cu atenție din stradă ți se pare că-i lipsește ceva.

Anume, tăblița pe care scrie „BĂRBAȚI”, cum cobori în partea stîngă și cea pe care scrie „FEMEI” în partea dreaptă.

Asta pentru că te duce cu gîndul la un soi de veceu public.

Se vede ca dracu’

… ce diferență, între ideea de-nceput și realitatea de la sfîrșit: a cîta oară ne lovim de felu-n care rămînem cu urîțenii care strică ireversibil orașul!

După cum știm, în zona Pieței Scînteii s-au construit două turnuri – le zice „City Gate”. Odată cu ele, a dispărut intrarea largă care oferea o perspectivă avantajoasă pavilionului „Romexpo”.

Deși proiectul turnurilor a fost generos, lăsînd o „crăcănare” între construcții pe post de esplanadă care trebuia să pună-n valoare pavilionul, pînă la urmă n-a mai ieșit așa; deloc.

Pentru că această esplanadă, în realitate, e ocupată de troacele utilitare ale turnurilor: guri de ventilație și alte porcării. Numai alea se văd.

ete fleoșc.

… halal! O amenajare de magazin care strică și încarcă aiurea ditai fațada unei clădiri altmiterea renovate într-un mod rezonabil.

din zbor

… prrrrrr!

… hoooo!

Stați, bre, așa!

O fi centrul nostru vechi un pic „istoric”… da’ asta nu-nseamnă că trebuie să-l facem într-atît de „istoric”.

Zici c-a trecut Piedone pe-aicea, în zilele sale bune de-odinioară.

ce altceva strică Ateneul

A izbucnit primăvara-n București.

Oamenii ies din case – fug din case! – se plimbă, aleargă, se joacă, se soresc; și se strîng cu drag pe treptele Ateneului.

… pe lîngă șantierul urît care se-ntinde-n coasta lui, mai e ceva ce-i strică tot fasonul. Ca un coș pe vîrful nasului.

Este ușița aceea puchinoasă și mizeră de pe fruntea clădirii. De vreo doi ani, e văpsită-n culoarea zidului, nu mai e maronie; mare realizare, oameni buni!

Ce n-au reușit gospodarii și ce nu i-a dus mintea? – să tragă ușița asta drept: ea stă-ntr-o rînă, dîndu-ți impresia că-i tăiată strîmb.

Cît de mult strică imaginea Ateneului, nici nu ne dăm seama.

… și nici nu ne pasă.