despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

frumos la stradă

Frumuos se mai construiește-n ziua de azi.

Uite, la stradă blocurile astea te-mbie c-o aparență sclivisită.

Balcoanele-s făcute cu materiale lucitoare, să-ți ia ochii.

Dacă te uiți mai bine-n spate, ce vezi?

Balcoanele-s simple, tencuite ca la orice bloc.

Nu merită osteneala să fie făcute s-arate frumos pentru oamenii care-o să stea acolo și-o să se uite toată viața la blocul de vizavi.

… clienții-s mai importanți – ei trec cu mașina prin față.

Pocitania se întoarce

Pe strada Frumoasă, cu ani în urmă, s-a pornit a crește o pocitanie. Apoi a stat.

Apoi s-a pornit din nou:

IMG_1100 IMG_1103

un pic mai puţin oribil

Am sperat, pentru o clipă, că „Căruţa cu proşti” va fi scoasă-şi-dusă din faţa Teatrului Naţional. Tot ce văd că s-a-ntîmplat a fost dispariţia cadrului acela metalic (scena?).

Nu mă-nţelegeţi greşit. „Căruţa cu proşti” rămîne oribilă. Doar că aşa – fără cadru – e mai puţin oribilă; atîta tot.

Drept e şi că ne-am obişnuit cu ea, probabil.

atenţie la Cişmigiu, cît nu e prea tîrziu

Nu, nu trebuie să schimbi un lucru bun; dar trebuie să-ţi dai seama cînd un lucru nu mai e bun – şi să-l schimbi repede.

… ce vreau să zic? – că mîndria noastră, cochetul Cişmigiu, nu mai e un lucru bun. M-a stîrnit o constatare a lui Constantin Gheorghe:

Cişmigiul are nevoie de o amplă transformare, de un arhitect peisagist, de o regândire. Trebuie distribuit într-un rol, dacă vreţi.

Ei, aşa-i. Cişmigiul a-ncetat de mult să mai fie o grădină, o oază – ceva plăcut; e plin de gălăgie, bişniţari, nebuni şi cerşetori; e plin de muzică de la fel de fel de chioşcuri. Dacă vă uitaţi în sus, se înalţă printre copaci un nor de praf de la locurile de joacă prost construite – ce aer curat să respiri în Cişmigiu? Parcul pute a găinaţ – sînt sute şi mii de ciori care dorm aici; în plus avem şi nişte păsări frumoase închise în nişte voliere oribile şi nişte păsări de apă care plutesc într-o ciorbă murdară…

Cişmigiul nu se ştie ce este – e bun la toate; şi la concerte gratuite, şi la tîrguri dubioase… e bun la prea multe.

Degeaba are şi colţuri şi perspective frumoase…

… dar senzaţia generală e urîtă; şi o să fie tot mai rău – dar nu brusc; ci încet-încet; o să ne obişnuim cu urîţenia şi cu apăsarea şi sufocarea pînă cînd Cişmigiul o să arate atît de urît încît o să ne pară rău că nu ne-am deşteptat mai devreme.

popandaul_2012

Fraţilor! Popîndăul e gata!

aproape gata.

Poate de Paşte îi dau drumul îl inaugurează.

de la Ando

ieftin. fiţi atenţi

prostia merge tare bine de mînă cu reaua-voinţă.

Presa noastră, atunci cînd nu se complace în comoditatea prostiei, are o mare voluptate să se pună la dispoziţia oricui dă mai mult.

Încep, de fiecare dată cînd citesc un articol, să mă gîndesc nu la ce informaţie a vrut să transmită – ci cui îi foloseşte publicarea sa.

Presa bucureşteană tot publică diferite spicuiri din PIDU. Cîte un crîmpei dintr-un plan, cîte o schemă a vreunui viitor spaţiu public – aşa cum le primeşte (ea, presa) de la arhitecţi-sau-ce-sînt-ei.

Măi să fie! Doar că ideile primite sînt din ce în ce mai interesante:

Primăria Capitalei vrea să crească vizibilitatea zonei cuprinse între Piața Unirii și Palatul Parlamentului dedicând-o pietonilor.
“Mutăm Bulevardul Unirii de pe centru pe margine. Zona centrală, unde acum circulă mașinile va deveni pietonală, iar mașinile vor circula pe laterale, unde sunt acum trotuarele”, a precizat pentru B365.ro, arhitectul-șef al Capitalei, Gheorghe Pătrașcu. [link]

… belea! În curînd o să facem pietonală şi autostrada Bucureşti-Piteşti, în ritmul ăsta.

Ceauşescu ar fi mîndru de voi, tovarăşi. Nu-i de ajuns că a nenorocit oraşul ăsta pentru juma’ de secol. A trebuit să veniţi voi, cu viziunile voastre – şi să nenorociţi oraşul şi pentru viitorul secol. Nebunul ăla a distrus legăturile organice şi istorice dintre cartiere – şi voi, în loc să vă gîndiţi să le reparaţi cumva, vreţi să rupeţi oraşul în bucăţi!

Un oraş în care să locuim, în care să ne putem ajunge mai repede acasă – acasă, unde să ne şi placă să locuim – asta vă spune ceva?

popîndăul merge mai departe

… lucrurile bune se fac încet, temeinic; la fel şi cele proaste. La ultimele ne pricepem cel mai bine.

Cred că sînt mai bine de trei ani de cînd nenorocita statuie a ghinonistului Şerban Vodă Cantacuzino e încă în lucru, în Dealul Mitropoliei.

Am văzut-o cu fel de fel de ochi. Întîi m-am gîndit  că-i un popîndău cu barbă; apoi mi se părea că popîndăul şedea pe veceu; acuma m-am lămurit ce-i cu săracu’ Vodă.

… cea mai recentă poză cu el e de la Ando; priviţi-o:

Vodă stă pe ciuci şi vinde seminţe; din cărţulia aia rupe hîrtii şi face cornete; nu?

Halal statuie; halal sculptor (Buculei ăsta); halal oraş, în care o statuie – pusă-n buricul tîrgului – nu-i gata nici după trei ani!

bun-gust la Artmark

… cred că un lucru început prost are toate şansele să meargă aşa. Fireşte – nu ţin neapărat să urmăresc toate prostioarele, să văd cum cresc frumos şi ajung prostii în toată firea; dar, dacă-mi ies în cale, ce să fac? Le văd.

Pomeneam acu-vreo lună de Artmark, casa de licitaţii de pe strada C. A. Rosetti; recent, cînd să dau să trec prin faţa locului (imobilul Cesianu-Racoviţă) ceva mă trage de mîneca scurtă. Era bunul-gust, care tocmai fusese dat afară din casă.

Zice el – “uite-aici!”

Uau! – zic – o plasmă aşezată-ntr-o ramă de tablou dată cu aurolac, pusă-n vitrină. Elegant – precum şosetele albe la pantalonii de costum; fireşte, o casă de licitaţii care vinde Toniţe, Iseri, Grigoreşti ar şti mai bine ce-i aia clasă superioară and shit.

Dau să plec, dar bunul simţ îmi face semn: “poarta-i deschisă! bagă un ochi!!”

… şi chiar m-am enervat: “Băăi, nenorociţilor…” am zis, “Piedone caută statuile astea să le pună în staţia de troleu de la BIG şi voi le pitirăţi aciia-n curte!”

Cît rafinament! O statuie pusă pe nişte bulumaci văpsiţi cu trafaletul, că mai era nişte vinarom rămas de la renovarea casei…

… Am plecat încet; bunul-gust se ţinea după mine, că nu ştia unde să se ducă; eu n-aveam cum să-l iau acasă, că m-am gîndit că se strică la stomac dacă-l plimb toată ziua pe la gherete cu merdenele şi şaorma; mă-ntrebam unde să-l las, cînd, trecînd pe lîngă fostul restaurant Cina (astăzi, Trattoria Il Calcio), am văzut un detaliu al vechiului gard:

Uau! C B – oare venea de la Cina-Bucureşti?” Sau, mai degrabă de la Cesianu-Boerescu, numele vechi al imobilului unde se află restaurantul?

“Ştii ce” – i-am făcut semn bunului-gust – “rămîi aici, să ai grijă de gardul ăsta frumos. Dacă-ntr-o zi o să te dea cineva afară şi de-aici… mai vedem.”

Parcul lui Piedone

Aşa-i zice toată lumea, deşi la intrare scrie Parcul Copiilor; se găseşte-n spatele Palatului Copiilor (fost Pionierilor), pe bulevardul Tineretului (fost – fireşte – Pionierilor).

Parcul, ca lucru-n sine, nu e este făcut de Piedone; era acolo încă de pe vremea lui Ceauşescu; atunci s-au trasat aleile, atunci s-au pus copacii ce dau azi umbră; dar – ce-i drept, Piedone i-a dat strălucirea de azi.

Parcul ăsta trebuie să-l vezi în două feluri.

Este – în primul rînd – un loc frumos, foarte aerist, foarte curat, foarte sigur şi liniştit. Este civilizat, şi oricît de multă lume ar fi înăuntru, tot rămîne spaţiu grămadă – nu-i ca în IOR sau Moghioroş. Drept e că nici Abatorul nu e o zonă cu sute de blocuri, precum Titanul şi Balta Albă! În plus, parcul se învecinează cu Tineretului, rezultînd o suprafaţă imensă de petrecut timpul liber.

Iar copiii nu se calcă-n picioare, jucîndu-se. De curînd s-a inaugurat cel mai înalt tobogan din oraş:

Sînt o droaie de aparate de dat burta jos şi pentru cei mari. Şi – pentru cei care nu vor să dea burta jos – o zonă specială, pentru făcut grătar.

Dar este – în al doilea rînd – un loc unde prostul-gust şi kitsch-ul îşi fac de cap…

Uitaţi-vă la zona în care au fost îngrămădite, ca şi cum ar fi trase-n ţeapă, personalităţile neamului!

… multă vreme mi-am zis, că în materie de colecţie de busturi urîte, nimic nu poate-ntrece Muzeul Militar, cu adunătura aia de voievozi din faţă (parcă răposatul popă Simeon Tatu era sculptorul vinovat). M-am înşelat. Uitaţi două exemple din parcul lui Piedone:

Un nene cu mustaţă poate fi şi Amza Pellea; cît despre săracu’ Mile (ce-o fi căutînd aici?) – urît l-au mai făcut!

Cu toate astea… da, cu toate astea, treci peste prostul gust din parc! Ştii de ce?

Uite-aici:

… da, vezi nişte leuţi de palat ţigănesc; dar mai vezi şi spaţiu liber, loc pentru toată lumea, curăţenie!

Sau aici:

… ce vezi? O statuie luată la kilogram din Brico, sau o pajişte liniştită şi răcoroasă?

E complicată treaba, prieteni! Şi mi-e că cei mai mulţi dintre cei care vin în parcul ăsta îi văd mai ales partea frumoasă:

… pozele astea le-am făcut într-una dintre cele mai aglomerate seri de sîmbătă din vara asta. Mă credeţi?

… nu-i nici pe departe vreun Jardin des Tuileries – dar ce contează! Văd bănci, văd coşuri de gunoi, loc să te dai cu bicla, cu rolele, să stai în cap, dacă vrei!

Şi-acum, luaţi piatra de pe jos (dac-o găsiţi) şi loviţi.

biserica cartoon network

… fiindcă s-apropie Paştele, popa gospodarul s-a şi apucat de treabă, înfrumuseţînd cum ştie el mai bine lăcaşul lui de incult. Azi vedem cum a ajuns biserica Sfîntul Gheorghe Nou s-arate ca o reclamă la desene animate: