despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

prin fundături XV

de Ando și HM

Brambura, detem de-alte fundături. Taman ce văzurăm cum ridicarea Televiziunii Române a dus la închiderea unor străzi – mai mult sau mai puțin construite, dar proiectate – așa că ni-i la-ndemînă să traversăm și să vedem ce s-a petrecut prin cartierul Primăverii.

Întîi de toate, vedem două imagini de-acum aproape 55 de ani, luate în primăvara lui ’63 de tatăl lui Cristian Malide în timpul construcției blocurilor turn ce mărginesc parcul Floreasca:

Găsim în cartier strada Turgheniev – o fundătură care duce-nspre vilele de protocol ale conducerii Statului.

 

… din ea se mai fac două fundături mici – Dante Alighieri și Gogol; dacă privim hărțile ce-nfățișează situația din anii ’60, vedem că mai exista încă una, numită Romain Rolland; și nu asta-i singura schimbare:

Străzile Pușkin și Cehov traversau bulevardul Kalinin (actualul Eliade); Cehov, azi, nici măcar nu mai ajunge în bulevard – e doar o fundătură și ea.

Deloc nu-mi place zona asta: rămîne apăsătoare și închisă.

Să mergem în locuri mai vesele! Unde-i mai vesel ca-n Centrul Vechi?

… puzderie de ganguri puturoase, de curți lungi, de treceri – dar și o fundătură veritabilă: Soarelui.

Iată și fundătura Șantierului – se face din Munții Tatra, fostă Chișinău:

… probabil că odinioară se unea cu dispăruta Tighina – după Război, Moraviei – care s-ar găsi azi pe unde-s blocurile mari ce bordează Piața Victoriei.

Mai vedem și Lemnea – fundătură ce-a păstrat numele locotenentului după care strada principală General Gheorghe Manu a fost numită mult timp.

O intrare pe lîngă tare-ai trece fără s-o bagi în seamă:

Se cheamă Luigi Cazzavillan – ca și strada din care dă – și-i fix în spatele frumoasei clădiri de pe colțul cu Știrbey-Vodă.

… P A P…

Strada Franceză s-a numit, pe vremuri, și Carol; și mai apoi – mai inspirat – 30 Decembrie. După Revoluție s-a pomenit botezată chiar și Iuliu Maniu.

La numărul 12, pe-o casă c-o frumusețe de balcon de fier

 

… o ruină de firmă luminoasă, cu literele individuale casetate. Se mai poate citi… lipsă-lipsă-P A P-lipsă.

Zău dacă-mi aduc aminte de la ce venea „…P A P…”-ăsta. Am uitat complet.

prin fundături XIV

de Ando și HM

Am ales pentru azi, în principal, cîteva fundături care nu-s taman fundături, fiindcă se pot străbate. Pe lîngă ele, însă, am mai găsit și cîteva intrări veritabile, desigur.

Prima dintre ele se cheamă 1 Mai; nu și-a schimbat numele odată cu botezarea bulevardului adiacent în Ion Mihalache. Se deschide din strada Radu Boiangiu (e-o mare încrengătură de străduțe pe-acolo) și pur și simplu șerpuiește, ca un semn de întrebare, pe după garduri. Dar beneficiază și de-un acces direct în bulevard, printr-un gang.

Remarcabilă vila asta de la intrare – cam părăsită, din păcate. Cristian Malide ne-a trimis pe-aici.

O intrare care – odată cu schimbările zonei – a devenit aproape circulabilă este micuța Prepeliței:

    

Se face din străduța Suvenir și i-a purtat, cîndva, numele.

Să vedem și intrarea Aaron (Aron) Florian – din strada I. L. Caragiale:

 

Ai zice că se-nfundă-n clădirea de birouri de la interscția străzilor Batiștei cu Vasile Lascăr, dar… nu:

 

Peste drum de ea, lăsîndu-se tot din strada Caragiale, dăm și peste fundătura Caragiale.

Schimbăm zona, ajungînd undeva prin preajma Căii Plevnei, de unde ai crede că te-ai înfunda pe intrarea Măgirești.

… doar că plăcuța minte – Măgirești este o stradă, și ajunge în Vespasian (din Vespasian merită pomenită și intrarea Institutul Medico-Militar)

Măgirești s-a numit, demult, Ghețarului. Ea are o soră mai mică, care dă din Plevnei și se cheamă…. Protonilor!

Nu facem prea mulți pași și descoperim – între străzile Virgiliu și Macedonia – străduța îngustă și cotită numită Dimitrie Gusti:

Aproape gata; pe lîngă ea – desprinzîndu-se din strada Lipova – este fundătura… Difuzorului. De ce i-or fi rebotezat-o așa, cînd numele ei fusese – în ton cu tot cvartalul unde mai avem Făgăraș, Maramureș, Dobrogei – Sucevei?

TECHNICE CAUCIUC

… dintotdeauna am avut o oareșce slăbiciune pentru bloculețul ăsta ce se găsește pe strada Tonitza (fostă Brâncoveanu). Are el ceva…

… chiar are! Dacă-i dai oleac’ de atenție, vei descoperi urmele unei firme vechi: TECHNICE CAUCIUC

Pare-a fi – la fel ca și blocul, cred – de pe undeva de la-nceput de ani ’40.

cine nu are bătrîni, să-i urmărească

… pe facebook, firește.

În sfîrșit, acest instrument social a devenit și util.

Remarcasem, cu ceva ani în urmă, cum crescuse interesul pentru istoria bucureșteană, odată cu intrarea tot mai mult pe internet a celor trecuți de 50 de ani.

Ce s-a schimbat de-atunci încoace, însă, n-a fost chiar previzibil.

Oamenii, într-adevăr, n-au vreme să stea pe net – sau n-au chef. Sau n-au răbdare. Și – în nici un caz – n-au poftă să colaboreze ori să-și deschidă pagini, site-uri. Nici să urmărească forumuri – puzderie! Nici să comenteze; cine să răspundă, în majoritatea covîrșitoate a cazurilor, la un comentariu lăsat la un articol publicat acum șapte ani?

Însă, pe facebook, îi cu totul altă calimeră.

Minunată unealtă! Ușor de folosit – cu interacțiune instantanee – cu posibilități infinite de-a te pune-n legătură cu oameni de care n-ai auzit ori – mai ales! – n-ai mai auzit!

Așa că nu trece zi fără să descoperim vreo istorie necunoscută ori vreo imagine veche cu totul inedită.

prin fundături XIII

de Ando și HM

Dacă ne plimbăm oleac’ prin preajma Mitropoliei, vedem – din 11 Iunie – o stradelă ce se-nfundă-n acareturile popimii. Poartă numele lui Miron Costin; înainte era cunoscută, simplu, ca – Mitropoliei și – după ce s-a-naintat în grad instituția – Patriarhiei:

Nu-i singura fundătură cauzată de popime; aceeași tărășenie-i și dinspre Ienăchiță Văcărescu. Dacă-i să fim drepți, ambele capete ale străzii Ienăchiță Văcărescu-s înfundate; cel’lalt e blocat în urma construirii blocurilor de „Centru Civic” ce mărginesc Piața Unirii…

De fapt, avem aici – în josul Mitropoliei – intrări interzise oamenilor: deși ar fi așa de frumos și normal să-i lași să intre-n curtea Palatului Patriarhiei! Ia, uite, mai e un acces oprit – din Principatele Unite…

Să rămînem prin zonă de-acum, fiindcă-i destul de bine garnisită cu fundături. Un intrînd fără nume, din Muzelor; din 11 Iunie, mai jos de Rondul cel mare de la Carol, avem intrarea Ovidiu.

 

Din strada Căpitan Gheorghe Preotescu, intrarea cu același nume – și vizavi de ea, micuța Drăgușa:

 

… dar cea mai frumoasă plimbare printr-o fundătură o poți face băgîndu-te din Principatele Unite pe-aici – pe Titus:

Din stradă, nu-ți zice nimic, nu te-mbie cu nimic; dar înăuntru e o mică parcelare cochetă și discretă, o alee care se-ncheie-ntr-un dreptunghi – ia, de vedeți!

prin fundături XII

de Ando și HM

Mergem un pic prin spatele magazinului „Muzica”. Ce-i aici, din strada Cîmpineanu (fostă și 13 Decembrie)…

… întorcîndu-se tot în aceeași stradă Cîmpineanu?

O scurtătură-n trepte; și nu numai – ci și un soi de rămășiță a unei treceri uitate de vreme. Cîndva, între Cîmpineanu și Calea Victoriei, ființase un pasaj – Pasajul Român.

Mai mergem oleacă prin Cotroceni, să vedem ce fundături ne-au mai rămas! Prima se cheamă doctor (firește!) Nicolae Vicol:

Se-nfundă undeva între strada Carol Davila și frontul secund de blocuri ce mărginesc bulevardul Eroilor, și nu-mi dau seama dacă înainte de construirea acestora dădea-n bulevard.

Din strada sus-menționată, dar înspre capătul ei din șoseaua Cotrocenilor, se ivește și intrarea Carol Davila.

Iată o continuare a străzii Doctor Grecescu, care se-nfundă-n Arenele de tenis; așa a fost de cînd lumea, fundătură – se vede cît de veche e după platanii uriași – dar, odinoara, probabil că dădea mai degrabă-nspre Ștrandul Bragadiru:

Și-un fund de sac fără nume, din strada Pasteur.

Schimbăm cartierul; din Calea Rahovei veche – azi botezată George Georgescu – se vede fundătura Eliza Moroiu:

… data viitoare, dăm tîrcoale mai mult primprejur.

prin fundături XI

de Ando și HM

… o-ntreagă colecție de fundături găsim în dosul Televiziunii Române.

Parcelarea plănuită și-ncepută doar dinainte de Război a fost taman bună pentru ridicarea clădirilor frumoase ale Televiziunii. Să luam, un pic, la rînd și fundăturile – toate se fac din strada Muzeului Zambaccian. Avem Colonel Constantin Blarenberg – cu acces auto pentru Televiziune… Ing. Nicolae Costinescu

… avem prelungirea străzii Zola – c-o plăcuță pe care numele scriitorului e scris Zolla.

 

… mai e și intrarea Nicolae Starostescu Cucu, unde deja curbura străzii, ce-ar fi trebuit s-o urmeze pe cea a Căii Dorobanților, se vede și mai bine; și încheiem cu Arhitect Grigore Cherchez.

Din piațeta dintre străzile Paris și Washington dăm să intrăm, curioși, într-un cotlon ce se-nfundă-n depoul Bonaparte; ar putea fi chiar strada Mexicului – asta dacă nu s-ar pierde printre încrengătura șinelor de tramvai…

… peste drum – peste Iancu de Hunedoara adică – dibuim, între două schelete de bloc neterminate, micuța intrare numită Geneva:

O fundătură care-a rămas în urmă la schimbarea numelui străzii principale este V. I. Miciurin – o găsim, cuminte, lîngă Triumf, dînd din Mareșal Averescu:

Încheiem c-o pereche de fundături fără mari farafastîcuri din bulevardul Alexandru Ioan Cuza: Sagna și Gădinți.

 

prin fundături X

de Ando și HM

… revenim! Am strîns multe, multe fundături și pornim iar prin poveștile lor – acolo unde le-am și dibuit.

Iată intrarea Ezăreni, ce se face din Berzei, jos, pe la Vasile Pârvan; dar ea s-a numit Socec la-nceput.

… din Calea Dorobanților – în coasta fostului hotel cu același nume, azi Sheraton – se face o fundătură numită Urali. S-a numit și Slătineanu – aleea Slătineanu.

Rămînem în zona centrală, încercînd să vedem dacă se poate merge din strada Ion Ghica, pe lîngă fosta clădire a Asigurării Românești, în strada Doamnei.

… nu! nu se poate…

 

Începem să ne depărtăm – iată-ne explorînd două fundături din zona vechii Căi a Rahovei – una care continuă strada Poiana Florilor

… și alta, numită Gladiolelor, care dă din strada… Gladiolelor.

Ne-oprim, pentru acum, de-abia pe la Răzoare, unde intrăm – curioși – pe străduța Nicolae (Nicu) Dobrin:

… ea dă din strada Sergent Nuțu Ion și merge-nspre șina de tren ce mărginește actuala șosea pe care-o numim noi Trafic Greu; dar, în capătul ei se face-o trecere cam puchinoasă prin care oamenii ajung direct la intersecția cea mare de la Răzoare. 

Case căzute 159 – Bd I. C. Brătianu 36

E vorba de fostul magazin „București”! Și, dacă vreți să știți – ținea de strada Bărăției, care – înainte de-a fi tăiat bulevardul ce unește Nordul de Sud, începea aici.

  

Praful s-a ales, nu? În fostele vitrine curbate – o splendoare! – azi e un soi de „showroom”…

mai multe despre Case căzute