despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

prin fundături VI

de Ando și HM

Primăvară! Chef de ducă, de iscodeală! E bine să te bagi prin fundături, pentru că descoperi felurite drăcii uitate de vreme. Și detalii frumoase.

… ne-ntoarcem pe lîngă Amzei, ca să trecem în revistă fundătura Biserica Albă:

 

… n-ar fi mare lucru de capu’ ei, dacă n-ar avea trecerea aceea ce duce, prin părculeț, spre gangurile blocurilor ce bordează piața. Încă din copilărie, mi s-a părut o șmecherie genială scurtătura asta. Vizavi de ea, mai dăm de vreo două intrări – Sibioara și Nicolae Crețulescu:

Sibioara s-a numit, cîndva, Leului; pare-se că după Război multe fundături au primit nume noi – așa, mai delicate – de sătucuri necunoscute (Filioara… Viișoara…) E drept și că aceste chiștocuri stradale primiseră pîn-atunci cu ușurință nume ba de proprietari, ba de cine știe ce obscure personalități pe care doar aceștia le cinsteau… Dacă te bagi pe-aici, poți ieși în Victoriei pe după un bloc – și dai și de una din rampele de aprovizionare ale hotelului Athenee Palace.

Cine vrea să vadă, însă, intrarea Amzei – aflată la doi pași – are niște frumoase surprize. Frontul ăsta de case cu intrările cu treptele direct din străduță e o adevărată raritate bucureșteană!

Dar și-o tăblie ruginită de atenționare a locatarilor – abaterile se vor fi adus la cunoștiința administrației numaidecît.

Ce-ar mai fi de văzut pe-aici, nu știu – așa că ne-ndepărtăm ușurel; dac-o luăm spre Ateneu, dăm de strada Constantin Esarcu, al cărei capăt dinspre Nicolae Golescu este blocat…

… iar dac-am lua-o-n cealaltă parte – spre Piața Victoriei, am dibui, abătîndu-ne doar un pic din drum, o intrare foarte echilibrată arhitectural la origine ce se lasă din Iorga, cu o clădire reușită-n fund:

 

… sau intrarea numită Toma Tomescu, mai mult un acces puchinos și prost pavat ce mărginește un bloc dărăpănat:

 

… curiosul care-și face drum pe-aici descoperă un Aro 10 care șade de ani de zile și-o tăbliță ștearsă; nu-i puțin lucru.

 

Case căzute 131 – Str. Vasile Lascăr 54 și 56 A

Cîtă decădere se poate strînge pe-o bucată de stradă! Ne aflăm pe Vasile Lascăr, între Masaryk și Maria Rosetti… Urît e pe-aici. S-o spunem drept, găsim destulă – și prea multă! – mizerie și-n restul acestei străzi lungi, foarte lungi (unește Piața Rosetti de Șoseaua Ștefan cel Mare!) Dar unde ne-oprim azi, chiar e urît. Uite blocul ăsta de la 56A, cum stă hîd, cu geamurile oarbe! Sau casa vecină, în care a ființat una din primele terase bucureștene (parcă Felix îi zicea!) În partea stîngă-i o proprietate a cărei demolare s-a petrecut cu mulți ani în urmă deja și-n spate s-a construit ditai blocul. Mai e loc de ridicat și altele. Odată ce dispar clădirile astea de la stradă… știți voi ce-o să fie!

Ce e vizavi – în episodul viitor.

mai multe despre Case căzute

Reclama Ci-Co

de Ando și HM

Pe Pache – pe la intersecția cu Mătăsarii – știe toată lumea că-i o reclamă vopsită pe-o clădire:

Acuma, înainte de-a-nfrunzi pomii, poți s-o vezi mai bine; cît nu s-a spălat de ploaie și șters de vînt… Bine făcută – reclama – la o băutură gustoasă și răcoritoare care bătea cu mult Fanta de azi. Ohoo! – Ci-Co avea un gust așa bun de portocale; se făceau lucruri reușite.

Și, fiindcă știți cît de mult ne plac vestigiile astea șterse – că-s ele îndemnuri electorale, urme de firme industriale vechi, reclame sau lozinci – o înfățișăm azi.

Și ne-ntrebăm: oare de ce s-a vopsit tocmai aici, pe calcanul ăsta, reclama la Ci-Co? Nu-i tocmai un vad fantastic pentru o reclamă – nici măcar pentru vremea comunistă. Poate, sub ea, o fi fiind fost scris altceva, și Ci-Co a acoperit vechea inscripție? Habar n-avem.

Case căzute 130 – Calea Plevnei 52, 54 și 66

Puțin luată-n seamă, partea Căii Plevnei de la Vasile Pârvan-încolo, spre Știrbey…

Găsim aici două case căzute învecinate, una mai mică, alta mai mare – numerele 52 și 54; iar cîțiva pași mai încolo, la 66, o prăvălioară dărăpănată.

 

mai multe despre Case căzute

prin fundături V

de Ando și HM

… una dintre cele mai lungi fundături ale Bucureștiului pare Soldat Grigore Răducanu. Să tot aibă vreo 200 de metri, între strada Frosa Sarandy și spatele blocurilor noi ce bordează Primăria Sectorului 1. Habar n-am cît și dacă a apucat să fie, și ea, stradă. Hărțile vechi – de dinaintea ridicării Primăriei – o înfățișează înfundîndu-se într-un smîrc aidoma Cuțaridei. Chiar și mai apoi e trecută ca fundătură: pe numele Gherase…

   

Dar pe străduța asta cîte-am mai găsit! O căsuță căzută; un garaj; vreo patru rable din care azi a mai rămas numai una; și-un restaurant de care lumea-și aduce aminte cu drag și-acum, la mai bine de cinci ani după ce s-a-nchis…

Tot lungă-i și intrarea Portocalelor, despre care v-am scris mai demult, lăudîndu-i căsuțele liniștite:

Ne-ntoarcem la ale noastre; cele obișnuite. Iată intrarea General Christian Tell:

Cum te bagi în ea, lăsînd de-o parte coaja rămasă nedemolată de-acum trei ani, te uimește frumoasa clădire a vechii școlii franceze.

Dacă te-i plimba pe strada Episcopul Radu – poate căutînd casa cu cavaleru-n armură pe acoperiș – te poți opri să vezi cîteva fundături, cum ar fi cea care poartă chiar numele străzii, cu un bloculeț frumos la intrare, și chiar binișor restaurat…

 

… sau Monahului: p-onoarea mea dac-am văzut vreo intrare mai colorată ca asta!

 

Case căzute 128 – Șos. Viilor 57

Pe poartă-i numărul 57. La 55 fusese fabrica „Flora“ – îi zicea așa cu mult timp înainte de-a pune comuniștii mîna pe ea. Aici, unde azi e o pîrloagă, se prea poate să fi fost ceva acareturi de-ale cefereului, rămase de cînd Filaretul era gară.

Zona-i bună. Deja blocuri urîte (urîte rău!) se ridică după ce s-a demolat bucata dinspre Fabrica de chibrituri a „Florei“.

mai multe despre Case căzute

din zbor

de Ando și HM

cîte săli de cinema zac; și, fiindcă nu toate trebuie transformate în cluburi ori supermagazine, reconversia lor ar însemna un folos comunității. „Favoritul”, săracul, e de cînd hăul în aer. „Flamura” și „Grivița” – abandonate și ele – sînt în vederea consiliilor locale pentru a fi folosite la ceva util

La „Gloria” treaba se mișcă destul de binișor.

bun așa.

Iată ce utilitate s-a găsit, în cele din urmă, acestui post telefonic public abandonat

… buuun.

530 de poze

Bucureștiul meu drag” devine, pe zi ce trece, o resursă tot mai bogată de imagini care ne-nfățișează trecutul: munca lui Andrei Bîrsan este așa de folositoare tuturor – vedem și înțelegem orașul nostru așa cum a fost.

S-au mai adăugat vreo sută de imagini de-ale lui Șerban Lăcrițeanu; dar de curînd fotografiile făcute de Norihiro Haruta s-au înmulțit: sunt, acum, peste 530.

530 de poze din Bucureștiul lui 90-91: ce minunăție. Nu; nu-s frumoase – chiar nu; dar ne-ajută enorm să pricepem cum era. Jos pălăria!

Case căzute 127 – Str. Mendeleev 45

Nici n-ai băga-o-n seamă, nu? Lipită și eclipsată de altă casă abandonată – mai chipeșă – clădirea asta are, totuși, istoria ei: una dintre cele mai bune covrigării bucureștene pînă după Revoluție.

Strada s-a numit Nicolae Bălcescu pînă-n anii ’50.

mai multe despre Case căzute