despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

prin fundături XXII

de Ando și HM

… astăzi parcurgem numai zona adiacentă Șoselei Viilor (din șosea am văzut deja intrarea Viilor și Podgoria) unde se face un mic cartier cu case aidoma, cu pomi bătrîni, cu liniște și mîțe cuminți care vin la poze. Se face din strada ce poartă numele inginerului Dumitru Teodoru – ea însăși are-un colțișor înfundat unde șade, cuminte un Fiat 1300

   

Avem două fundături – una mai lungă și cotită, numită Teremia

… și alta, scurtă, Trăznea!

Șira spinării a acestui cartier e strada Constantin Miculescu, ce-ajunge-n Fabrica de Chibrituri – despre ea am mai vorbit, fiindc-a avut o poartă la mijloc. Lîngă ea, mai e un intrînd al străzii Silexului; nu l-am pozat, întrucît duce-nspre o grădiniță unde se jucau copii.

 

Altminterea, peisajul de-aici face toți banii…

 

… și mîța la fel!

Case căzute 198 – Str. Sfînta Vineri 7

scris de Ando

Clădirea e lipită de curtea Templului Coral. Deşi parterul e spoit, semn că unii s-ar încumeta să mai deschidă ceva în acele spaţii comerciale (clădirea are şi bulină), etajele arată, cel puţin la exterior, într-o stare deplorabilă.

mai multe despre Case căzute

strada Zidarului

Din lucruri mici ies istorii mari! De cîte ori n-am tras învățăminte citind plăcuțe vechi de stradă? Orice tăbliță ruginită ori acoperită, în ani, de vopsea peste vopsea, ne zice o poveste.

… ca asta:

Nu mai căutați strada Zidarului; că nu-i mai zice așa de prin anii 30, să știți. Îi zice Preot Chiriac Bidoianu; e popa care-a făcut, după 1900, biserica Sfîntul Silvestru așa cum o știm azi.

Zidarul cela, nu știu cine-o fi fost; știu că zona-ntreagă abundă de străzi ce amintesc de ocupații și meserii. Străzile de-aici au rămas o plăcere de plimbare, deși cartierul a fost tăiat de lărgirea bulevardului Dacia. Și, ca orice plimbare cu pasul, se cade s-o-nsoțim cu una prin amintiri; așa că v-aș zice să-i recitiți copilăria lui Alexandru Dinu.

prin fundături XXI

de Ando și HM

Serialul ăsta nu-i despre numărătoarea fundăturilor, ci despre descoperirea lor; așa că mereu ne mai scapă cîte una, cîte două – chiar prin locuri bine cunoscute. Așa că mai revenim pe unde-am mai fost, fiindcă mai dăm…

… dăm, de exemplu, de o fundătură de țară autentică, care se face din strada Sergent Nuțu Ion, pe lîngă casele de la numărul 6… e așa de liniște aici!

… dăm – sub nasul nostru de la-nceput! – de intrarea murdară Buzești

… de bine ce-am tot zis c-am terminat cu tot ce-ar putea fi pe lîngă 1 Mai, am uitat de felu-n care se-nfundă-nspre clădirile sanatoriului Ana Aslan strada ce amintește de artista de teatru Frosa Sarandi (pe unele plăcuțe) sau Sarandy (pe altele)….

… bună vecină cu intrarea Maior Alexandru Cîmpeanu – cam peste drum de Mircea Măcelaru:

Mai departe, intrarea Carol Knappe, adiacentă străzii omonime, botezată după neamțul care, demult-demult, lumina orașul cu ulei de rapiță.

Și – prin dosurile șoselei Titulescu, o intrare care se crăcănează din Cojești și se cheamă Liteni.

Case căzute 195 – Str. Colței 34

de Ando și HM

Strada Colței, fostă Sfinților; numărul 34, fost 40. Blănărie, fiindcă-ntreaga zonă a fost una de tradiție a acestei bresle. Înc-un detaliu fascinant de pe-aici!

(Se mai ocupă și alții, cu folos, de case și prăvălii)

mai multe despre Case căzute

prin fundături XX

de Ando și HM

De parc-am avea cum să le dibuim pe toate! – din strada Călușei uitasem să pomenim de intrarea Palmierului; asta e!

Tot pe-acolo mai dăm de intrările Vaselor și Pop de Băsești.

Rămăsesem datori cu recensămîntul fundăturilor de pe partea dreaptă a Căii Moșilor, cum mergi de la Obor spre Centru. Ce avem noi aici?

Prima de care dăm se face din Făinari și se cheamă Peșterii.

 

Dacă ne băgăm printre străzile de-aici, mai găsim fundături: Cobiliței și Precupeții Vechi, din strada Precupeții Vechi.

După ce trecem de Dacia, ne încurcăm oleacă prin spatele blocurilor care acoperă cîteva căsuțe vechi….

… și mai încolo găsim intrarea Procopie Dumitrescu, fostă Cocora:

Este foarte frumoasă! Ea dă din Oltarului… care-i și ea o fundătură, de vreme ce se-nchide traficului pe sub clopotnița bisericii Sfîntu Silvestru.

 

Paralelă cu Oltarului se găsește strada Venerei – azi botezată Părintele Galeriu. Aici avem intrarea Topliceni:

Case căzute 192 – Str. Fabrica de Chibrituri 31

La doi pași de Viilor, una din casele tip din micuța parcelare a Fabricii de Uleiuri Vegetale Filaret. Casa asta dă-n strada din spate – Învoirii – , acolo unde-s restul locuințelor-tip.

mai multe despre Case căzute

prin fundături XIX

de Ando și HM

… se-ntîmplă ca dintr-o rețea de străduțe paralele una să fie aleasă ca să devină bulevard – așa a fost soarta străzii Turda, odată cu construirea noului pod Grant.

Sau, ca vreo stradă importantă să-și piardă însemnătatea, fiindcă una paralelă era mai bine amplasată în schema orașului și se preta la dezvoltarea acestuia.

Cine știe ce-i aia șoseaua Gherase?

… și că există și azi?

Șoseaua Gherassy apare pe hărți de cînd lumea. Dă-n Colentina – la Doamna Ghica. Pe vremea de-nceput, Doamna Ghica de-abia de se prelungea peste Colentina, înspre Fundeni-încolo; dar, încet-încet, a sporit în importanță, pînă cînd…

… pînă cînd capătul șoselei Gherase dinspre Colentina a fost închis cu blocurile mari ce flanchează intersecția aceea mare și chinuită de azi, de la Doamna Ghica. Așa că, într-un fel, șoseaua Gherase – cea care se furișează azi prin dosuri de blocuri -, e una din cele mai mari fundături ale Capitalei.

Acuma o luăm înapoi, întorcîndu-ne-nspre Centru. După Obor, vedem intrarea Călușei – din strada Călușei, sigur că da.

 

… trecînd de Traian, și afundîndu-ne un pic printre străzile întortocheate dinspre Foișor – precum Rumeoara -, descoperim frumoasa intrare Margareta. Ea dă din strada Dimitrie Onciul.

Din Moșilor – peste drum de Popa Petre – iată și intrarea General Grigore Ipătescu.

Data viitoare, ne-o plimba și pe cealaltă parte a Căii Moșilor.

Case căzute 191 – Str. Maior Alexandru Câmpeanu 9

La un pas de piața 1 Mai, cum mergi spre Primăria Sectorului 1, pe strada aceea cu „Mircea Măcelaru”, dai de clădirea asta dezafectată de curînd – o folosise firma de materiale de construcții „Baduc”. Istoria îi e interesantă; înainte de Război aveam fabrica de produse metalice „Măcărescu și Necula” – atunci strada se numea Împăcărei. În anii puterii populare, a fost atelierul de radianți al întreprinderii „6 Martie” din Timișoara. Merge bine-bine un bloc aici.

mai multe despre Case căzute

prin fundături XVIII

de Ando și HM

O fundătură mititică poate fi și obscura Ion Nistor, cîndva și Bibliotecii. Leagă strada Ion Ghica de zona statuilor de la Universitate, prin dosul Palatului Suțu. Se străbate, însă, cu piciorul.

Să rămînem așa, mai prin inima Orașului. Descoperim – în coasta minunatului părculeț Cazzavillan – o înfundătură a străzii Temișana:

… nu prea departe, iată și intrarea Sfîntul Sava.

… un intrînd fără nume, din strada Constantin Cristescu – cea ce coboară din Știrbey în Cobălcescu:

Revenim înspre Mircea Vulcănescu, din care se face intrarea Ștefan Furtună; numele nu i s-a mai actualizat, odată cu rebotezarea străzii mari:

Încheiem plimbarea cu fundătura Ecaterina Teodoroiu, în zona veche a Căii Grivița. Frumos loc. Intrarea s-a mai numit și Osiris, iar strada din care dă – Himerei.