despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

SALT

… pentru cei interesați: să nu le ținem de-o parte informația că „Anuarul Oriental” din 1930, cel din care cita domnul Valentin Lupu, se poate găsi în biblioteca digitală SALT.

SALT este o organizație din Istanbul.

Star & Cohn – urmarea!

… avem și-o urmare la continuarea poveștii – scrisă de același Valentin Lupu:

Fiind interesant de istoria magazinului din str. Sfinților 34, am continuat cercetările si am putut reconstitui câteva amânunte interesante.

Societatea Star & Cohn a fot înființata in anul 1920 de Hersch Bernard Staar (fiți atenți la corecta ortografie) si Avram Cohn. Societatea s-a desființat in anul 1927.

Adresa originala a fost Sfinților 34 după cum adeverește un extras de prelungire a activității din anul 1924. Aceste lucruri le-am găsit in Monitorul Oficial din acei ani.

Societatea s-a ocupat cu comerț de postavuri, stofe si croitorie, după Anuarul Socec.

La același sediu funcționa si un atelier de blanarie (Anuarul Socec  1930 Balkans, Cyprus, Egypt, Iraq, Lebanon, Palestine, Romania, Syria, Turkey Business Directory + Europe, image 735) condus de Abramovici Moritz. Firma apare in același anuar pana in 1936.

Începând din 1929 si pana in 1936 la aceeași adresa apare si firma “Arta Româneasca” a lui Benes Haim si Maier Solomon. Se ocupau probabil cu rame.

De curiozitate, aflăm din același „Anuar Socec al României Mari”, cîte blănării se aflau pe strada Sfinților – azi, Colței. La 1924 erau mai bine de 20, la numerele: 1, 11, 15, 19, 21, 27 și 4, 6, 10, 14, 16, 18, 20, 24, 34, 38, 44, 50, 52, 58, 76…

Încă o dată, îi mulțumim lui Valentin Lupu!

Star & Cohn – continuarea!

… cu bucurie primim de la Valentin Lupu informația lipsă despre Star & Cohn”!

Unde? În „Anuarul Socec al României Mari”!

La pagina 323 din volumul întîi al ediției 1925-26, Star și Cohn se găseau la numărul 34:

La acea dată, strada Colței de azi încă se numea Sfinților (se vede și pe planul maiorului Pântea din ’23).

Ce făceau „Star & Cohn”? Erau, posibil, blănari – fiindcă multe blănării se găseau în acea zonă?

Poate o să aflăm: deocamdată, cu ajutorul cititorilor, am mai făcut un pas în deslușirea istoriei acestei clădiri.

Încă o dată, îi mulțumim lui Valentin Lupu!