despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Semne bune 183

Vedeți? Dacă a fost deja renovată cumsecade la vremea ei, nu mai trebuie decît – atunci cînd se cere – să fie împrospătată.

Pe Austrului, spre Țepeș Vodă.

un colțișor XLV

De ce m-oi fi oprit tocmai la casa asta? Habar n-am. E îngrijită-n felul ei și – chiar dacă a suferit cîteva transformări și intervenții – și-a păstrat frumusețea, echilibrul și tot ce-o făcea plăcută.

Cînd ne plimbăm între Titulescu, Grivița, Petru Maior și Turda, o vedem pe strada Costache Marinescu.

Matty: una pe zi

din zbor (493)

Notăm renovarea palatului de pe Batiștei, de unde deocamdată s-a mutat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Nu-mi fac griji că n-o să iasă bine; cam toată bucata străzii dintre J.-L. Calderon și Vasile Lascăr începe să se sclivisească binișor.

Cît despre destinația inițială a clădirii – administrativă și publică, fără îndoială – n-am deslușit-o niciodată.

un colțișor XLIV

Din Viilor, spre capătul șoselei dinspre Chirigiu, se face o străduță care se-nfundă.

Frumoasă, echilibrată, liniștită, puțin atinsă – mare lucru!

Aici, pe Intrarea Viilor – căci așa-i zice – găsim și casa asta.

 

Matty: una pe zi

așa și-așa 28

Colțul dintre Cuza și Leonida Varnali.

Sigur, mult mai bine decît oribila combinație roșu-galben de dinainte. Dar… sec, ne-echilibrat, orb.

Nouă la zero – din categoria „noi muncim…”

scris de Ando

Chiar în locul în care porneşte Aleea Circului din şoseaua Ştefan cel Mare, se află această caricatură  de fântână arteziană (A), făcută pe vremurile heirupismului onţanian.

Genul de lucrare „ca să se vadă…”, numai aşa se explică anormala ei poziţionare, în imediata vecinătate a traficului infernal al şoselei, când, fireşte, putea fi amplasată oriunde, pe peluza centrală, dar mai încolo, spre clădirea Circului.

Revenim şi numărăm băncile amplasate pe petecul ars de soare din jurul bazinaşului: sunt 9 (nouă). Se văd şi din satelit.

Nu contest, Doamne fereşte: probabil că sunt destui iubitori de soare şi căldură, insensibili la caniculă şi care, normal, trebuie să aibă unde să se aşeze.

Să facem însă doar câţiva paşi în lateral, până în zona B. Pe această mică alee, la umbra copacilor, funcţionează câteva simpatice arteziene.

Şi, ce folos? Aşa cum lesne se observă, nu există nicio bancă în preajma lor, deşi spaţiu e căcălău.

De fapt, dacă stai şi te gândeşti, au şi „gospodarii” dreptatea lor: cine ar vrea să stea la umbră… în plină vară?

Glumim, glumim: dar cât de trist e cum pentru lucrurile făcute strâmb cu atâția ani în urmă nu s-a putut găsi vreo îndreptare, fiindcă nu i-a mai păsat nimănui!

Matty: una pe zi

cum e în Grădina Icoanei III

S-au făcut doi ani și jumătate de la refacerea părculețului ăsta.

Și taman soluția care trebuia să dea farmecul locului e cea care nu funcționează. E vorba despre aleile gîndite să fie acoperite cu un pietriș fin, plăcut.

Ghici ce? Pietrișul nu mai e; măturat, strîns în grămezi împreună cu gunoaie. Oamenii merg pe beton – un beton așternut urît și prost.

   

La fel de urît vedem și aliniamentele pe care fusese așternut stratul acela din coajă de copac care e la modă astăzi, în loc de peluze. Aici găsim și restul de pietriș de pe alei…

Păcat! Și totul ține de felu-n care locul e administrat.