despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

nu așa 38

O casă frumușică care – acum vreo zece ani – a fost spoită într-o combinație grețoasă verde cu galben. De curînd s-a și renovat; putea fi o bună ocazie să se îmblînzească vizual, dar nu: culorile sînt chiar mai vii, mai țipătoare.

În fine; dar noi să nu uităm că Cotroceniul e un loc ales, cu oameni care se îngrijesc de atmosferă și așa mai departe.

„Nu așa” – toate articolele

Case căzute 619 – Str. Sabinelor 63

Frumoasă, da! Dar și pustie.

mai multe despre Case căzute

Matty

… ce vedem aici?

Da, știu, vedem mizerie, delăsare, trafic. Dar ce nu vedem?

Simplu de tot: nu vedem trecerea de pietoni… fiindcă nu e!

Mă rog, pînă acum juma’ de secol se putea traversa cu ușurință… și la un moment dat se găseau, de fapt, chiar două treceri între „Scala” și intersecția cu George Enescu: la „Patria” și la „Lido”.

Azi, sincer, ne-am mulțumi și cu una, care să conecteze bucățile ciuntite ale străzii Arthur Verona. Vorbim de 10-15 ani despre ideea realizării unui „pietonal” pe aici – una din ideile bune din uitatul „PIDU” – dar… nimic!

Da, e greu și costisitor să fi săpat un pasaj pe sub Magheru. Dar la ce ne-ar trebui pasaj? Cu ce încurcă o zebră obișnuită? Se pierd două minute ale traficului auto care oricum e aproape mereu gîtuit pe axa asta centrală și se scade viteza cînd șoseaua e mai liberă!

Din păcate nu-i singura situație în care oamenii-s chinuiți și puși să ocolească sute de metri din comoditate și din „respect” pentru șoferi.

Ticăloșii ca astea care se perpetuează an după an trebuie îndreptate; și e treaba administrației să se ocupe, să-i pese.

Matty: una pe zi

și mai multă prostie!

Mă scuzați: cînd am văzut prima dată panoul ăsta publicitar, m-am gîndit că e ceva… politic, legat de activitatea primăriei de sector!

Rămînem în domeniul prostiilor chinuite; ceva ce nu se leagă – oricum ai lua-o – între slănină și „food art”; nu se leagă, neam!

Reclama următoare-i și mai și:

Nu dați banii pe prostii, luați șnițele la copii.

Case căzute 618 – Str. Gramont 25

Ce mai conac! Zace în „reparații” de cîțiva ani deja și se depreciază.

mai multe despre Case căzute

Matty: una pe zi

Case căzute 180 – Str. Dionisie Lupu 52 – ce mai e nou

Ei, pe bune, „ce mai e nou”… o să fie mult „nou” aici.

 

ceva greșit, ceva ce pute.

„Ce bine” – îți vine să-ți spui – „în sfîrșit, trotuarul e numai al nostru, al oamenilor”. Nici n-ai greși: mașinile nu mai au voie să parcheze, să ne facă să ne frecăm de garduri și ziduri.

Trotuarul, deci, e numai al oamenilor. Cît a mai rămas din el. Căci, precum vedeți, pietrele astea de juma’ de metru sînt puse înăuntru, pe trotuar, la o distanță respectuoasă de carosabil.

Așa că nouă – oamenilor – ne-a mai rămas tot tradiționala fîșie pe care ne strecuram și pînă acum.

Uitîndu-ne mai bine la „buturugile” astea uriașe legate cu lanțuri, pricepem că nu puteau fi puse pe bordură, prea aproape de trafic, prea aproape de bicicliștii care trec pe lîngă ele. Dar de ce trebuie să înțelegem teoria acestor opritori artificiale? Ele, în realitate, n-au ce căuta în oraș, în centru, acolo unde trotuarele sînt înguste și spațiul e deja asfixiat de atîtea elemente urbane.

Și nu vă mințiți: Primăria Sectorului 4, cea care le-a montat (aici, pe Calea Șerban-Vodă veche) nu dă doi bani pe pieton și pe ideea de a-l ști în siguranță, ferit de trafic. A făcut-o doar ca să interzică șoferilor folosința gratuită a trotuarului, fiindcă a trasat parcaje contracost pe carosabil.