despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul 
|
Ce te faci în cazuri dintr-astea? Ții, conștiincios, curat în fața prăvăliei. Vecinul, la fel. Doar că între voi mai e o paragină de care nu se grijește nimeni. S-o tot dregi tu, ca să n-arate urît – te saturi. Hai c-o mai lași așa, chiar dacă mușteriul ce vine la tine strîmbă din nas.
Sau – cel mai bine – pui o mașinuță veselă.
Înainte și după. Pe Traian – colț cu Vișinilor.
Da! … dar, uite: la Unirea, acolo unde-i capătul lui 32, după incidentul de luna trecută (un stîlp vechi, măcinat de rugină s-a rupt și a stricat un tramvai iar la repezeală au montat unul provizoriu cu susu-n jos, fiindcă partea de sus – cea mai îngustă – se potrivea în groapa existentă) acum avem aproape toți stîlpii schimbați. Sănătoși – urîți – dar de beton.
Nu doar c-a dispărut… dar și vedem, deja, ce repede se edifică-n locul ei.
Vecina ei, între timp, se depreciază tot mai tare.
Fără a fi vreo mare frumusețe, clădirea de pe colțul Viilor cu Coșbuc, de peste drum de piață, e totuși de luat în seamă. Stăm liniștiți: nu pățește nimic, dar angaralele dindărăt, din curte, au dispărut recent. Om vedea ce-o să facă Poliția pe terenul demolat.
Ca noi să simțim că orașul este administrat cum trebuie, e nevoie în primul rînd să simțim răspunsul autorităților la orice s-ar întîmpla; e atît de simplu. Doar că autoritățile astea-s mereu cu un pas în urmă; și dacă noi simțim că e așa, degeaba-ncearcă să ne convingă că nu-i așa. Uite, am fost de curînd la Sala Palatului – din păcate, singurul loc din Capitală unde chiar se pot organiza evenimente cu mult public. Publicul ăsta trebuie și el să ajungă cumva aici. Și, deși amplasarea sălii este optimă – în centru, la rezonabilă distanță de transport public – sigur că o bună parte din spectatori o să vină cu mașina. Poți să-i condamni? Poate-s comozi, poate la ceas tîrziu prea obosiți ca să mai stea prin stații, poate prea cu minte ca să caute taxiuri scumpe-n miez de noapte. Sigur, pare că numărul locurilor de parcare este îndestulător, dar în realitate nu e. Oamenii umplu cu mașini toată zona adiacentă – de la Amzei pînă la C.C. și de la Scala la piața Walter Mărăcineanu. Și tot nu-ncap toate! E-n regulă asta; știm că orașul e al oamenilor în primul rînd; mașinile vin mai încolo. În astfel de momente însă, pe cine vede cetățeanul intervenind? Păi… doar pe infamii parcagii. Aceștia – politicoși și prevenitori cu absolut oricine vine cu mașina – ticsesc toate spațiile posibile din zona Sălii Palatului, blocînd mașinile deja parcate regulamentar cu altele, ca-ntr-un „Tetris” dement, nu doar pe două, ci și pe trei… pe patru rînduri! Și aici nu e vorba despre nemulțumirea celui care trebuie să aștepte, la final, să plece toți ceilalți care l-au blocat; nici despre chinul pietonilor care pur și simplu nu se pot strecura printre mașini… ci de faptul că, în caz de Doamne-ferește, cei 4000 de oameni aflați în Sala Palatului n-au nici o șansă; nu pot fugi, fiindcă n-au loc; pompierii și salvările nu se pot apropia, fiindcă n-au loc. Programul concertelor și spectacolelor este cunoscut parcagiilor, dar e un mister pentru autorități. Fiindcă echipajele de poliție trec doar după ce parcagii au blocat străzile și aleile, lasă amenzi sub ștergătoarele celor care-au ascultat de parcagii… și pleacă. N-o să vedem pe nimeni din partea administrației noastre nici gonind parcagii înaintea începerii evenimentelor astea, nici interzicînd activ parcarea pe trotuare, alei, spații verzi și căi de acces. Și-ai zice că am fi învățat ceva, în toți anii ăștia; dar e mai simplu să aprindem lumînări și să lăsăm coroane pe caldarîm după aia. scris de Ando Se apropie finalul anului aşa că e timpul să facem o scurtă incursiune, revenind la câteva „adrese” pe care le-am abordat mai demult. Incepem cu cea din strada Plantelor 55 colţ cu strada Traian. Cu regret, trebuie să constat că singurul merit al noii clădiri este acela că a făcut dispărută cloaca care zăcuse acolo aproape două decenii.
Mergem puţin mai încolo, pe bd. Ferdinand, unde facem două popasuri: primul, în staţia de la Horei unde, deocamdată, ne-am pricopsit cu un nou… „scheleţel”, lipit de cel vechi. Aici, după un început plin de avânt, lucrările s-au oprit de un an, dacă nu mai mult.
In schimb, mai încolo, spre Mihai Bravu, pe tot cuprinsul numerelor 72-78 e forfoteală mare: s-a deschis şantierul pentru un complex rezidenţial mai de soi (cel puţin aşa susţin, cu multă agresivitate, reclamele). Bineînţeles şi numele e fandosit: Quartier Ferdinand. La final, ne oprim la „epopeea” de pe strada Titu Maiorescu 13-17. Aici, după săpăturile din 2018, lucrările s-au oprit vreme de… aproape 6 ani!!! Au fost reluate în forţă abia la începutul acestui an şi văd că ritmul de lucru se menţine. Habar n-am dacă e acelaşi dezvoltator, important e că proiectul s-a păstrat şi realitatea de pe teren pare a se apropia destul de mult de randările din reclame. Complexul, care va avea şi un tronson cu acces din strada Vaselor, se cheamă Icon Garden Residence.
|
articolele noastre sînt preluate și de: 
|
|
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
||
comentarii