Să fim cinstiți: Cotroceniul, cu palatul său, nu a mai fost al oamenilor de aproape jumătate de secol. După mai bine de 25 de ani în care funcționase aici Palatul Pionierilor, locul a fost smuls din oraș.

Ceaușescu l-a dorit pentru el; șoseaua Cotroceni a fost închisă, șoseaua Grozăvești dezafectată, podul peste Dîmbovița desființat.

După Revoluție imensa proprietate a rămas inaccesibilă, iar cu toate că Grădina Botanică atrage nenumărați oameni, aceștia n-au vreo bucurie plimbîndu-se prin preajmă.

Gardurile palatului sînt – firește! – oarbe, zidite; plăcutul povîrniș al șoselei e doar un parcurs plictisitor, rece.

Pînă deunăzi.

A fost doar nevoie ca peste weekend să se deschidă poarta Cotroceniului – atît. Și oamenii au dat năvală; au început să mișune, să caște gura – să facă din locul rece unul cald.

Pentru bucureștean e una din cele mai bune vești după multă vreme.