despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

semne bune 57

Iată-ne pe Mărășești, între Gîrlă și Budapesta, unde s-a terminat adaptarea bloculețului ăsta la nevoile contemporane:

Îmbucurător e că și clădirea adiacentă se renovează:

 

Bulevardul Mărășești are mare nevoie de-o fasonare. Dar mai ales, să fie mai prietenos, mai uman, mai viu.

„Semne bune” – toate articolele

Matty

din zbor (275)

Cei de la „Ayt” au scos și-o revistă. Are vreo 80 de pagini despre… cam cu ce se mănîncă tot ce cumperi de la ei. Bună treabă!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Case căzute 428 – Str. Nicolae Paulescu 65

Sus în Cotroceni, o străduță subestimată, dar cu mare potențial – chiar și pentru diferențele de relief ce oferă perspective încîntătoare spre Ana Davila și G-ral Demosthene; peste drum de părculeț o casă din care nu se ghicește mai nimica, odată cu îndesirea vegetației.

… o stradă relativ tînără în oraș, inițial neavînd bucata ce corespunde Academiei Militare.

mai multe despre Case căzute

Matty

pe unde să te plimbi?

… iată și perechea materialului în care-mi dădeam cu părerea care-s străzile ce nu-ți dau vreo bucurie.

Din fericire, Bucureștiul are destule bucăți minunate; e greu să alegi dintre ele, nu-i așa? M-am gîndit să mă opresc la unele de care-am pomenit mai puțin, dar care-s la îndemînă și-au farmecul lor… mai ales acuma, cînd s-a făcut cald, pomii-s încărcați de frunziș și lumina Soarelui e încîntătoare.

Schitu Măgureanu: pentru panta cea dulce pe care nu poți s-o cobori decît ca pieton, pentru vecinătatea Cișmigiului, pentru frumusețea flancului construit. Se leagă fericit cu Popa Tatu.

Alexandru Ioan Cuza: bucata dintre Duca și Titulescu are ceva… ceva greu de explicat. Fără ceva memorabil, fără atracții, dar cu toate astea reușită, egală, foarte plăcută; și, dintre toate străzile centrale ale Capitalei, una din cele mai fără trafic auto – deseori ocolesc pe-aici ca să conduc un minut în liniște.

Sfîntul Elefterie: n-ai ce-i face, e reușită și plăcută! Măcar pentru insula cu biserica, dar și-n rest; ce să mai zici de vecinătăți; tot cartieru-i de luat la picior. Merge și-o plimbare pe cornișa fără pereche de mai sus, pe unde curge acum strada Alexandru Vitzu (o bucată din ea a purtat numele pitorescului tămăduitor Draș/Drasch); în partea cealaltă a Cotrocenilor, nu-i coborîș mai dulce ca cel a străzii Ana Davila.

Icoanei: cu un parcurs considerabil, frînt în atîtea locuri… fără să fie cea mai frumoasă stradă din cartier, e cea mai interesantă. Are ceva, să știți.

Popa Soare: are concurență strașnică-n vecinătate, dar face toți banii; pe asta aș alege-o, parcă, din zonă; nu că Sfîntul Ștefan, Plantelor, Doctor Burghelea ori Ștefan Mihăileanu-s de lepădat.

Principatele Unite: minunată la ceas de seară, are un soi de echilibru și de înțelepciune. La pachet cu aleea din dealul Mitropoliei – cea mai frumoasă legătură dintre 11 Iunie și Piața Unirii; dus-întors neapărat!

Candiano-Popescu: pentru cum se lasă-n jos, cu bucla nesfîrșită, și pentru cum se poate continua plimbarea pe Lînăriei.

Pline de surprize-s și străzi ca Vasile Lucaciu, Polonă, Silvestru. Subestimat, frontul intact dintre Dorobanți și Sala Floreasca al stărzii Radu Beller. Odihnitoare, partea cu scuar central a fostei străzi Cîmpina, azi Alexandru Constantinescu.

De fapt, ce mai: acu-i vremea de plimbare și cam pe oriunde Bucureștiu-i frumos!

lista episoadelor din seria „Plimbări în Bucureşti” – aici.

Matty

un bun start pentru ghiveci

Din sortimentul recent al îndrăgitelor magazine „Lidl”, ditai conserva asta de giveci!

Dacă mai călești cîteva cuburi de carne, fierbi vreo doi cartofi și arunci o mînă de mazăre, te pomenești cu-n adevărat ghiveci-ghiveci de zile mari… fără osteneală.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

Case căzute 427 – Calea Victoriei 152

Palatul Monopolurilor de Stat – sau Comitetul de Stat al Planificării, după cum îl ține minte lumea – încă o minunăție. Esplanada de marmoră, turnul, ceasurile care au funcționat pîn-acum vreo cinci ani, mult timp după lăsarea-n paragină a clădirii.

mai multe despre Case căzute

Matty