despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Semne bune 179

Vasile Alecsandri cu Constantin Coandă. Absolut în regulă.

 

Din fugă (135-1)

scris de Ando

Se apropie de final „buncărul” de pe Mihăileanu, cel despre care scriam aici.

Matty: una pe zi

cînd te piși pe om.

Nu știu, nu mă prind.

Dar și cînd fac ăștia un lucru bun, reușesc să-l spurce, să-l calce-n picioare.

MAX 1 UTILIZATOR CU DIZABILITĂȚI”… că dacă are „DIZABILITĂȚI” e și musai să-i mai și trîntim asta peste față.

Normalitatea e doar starea aceea în care toți vrem să conviețuim, fără etichete, fără stele galbene cusute pe piept.

Și înseamnă să ne gîndim tot timpul la fiecare dintre noi, fără tam-tam: doar cu omenie.

Case căzute 880 – Str. Dionisie Fotino 14

Sînt, între Dorobanți și Floreasca, niște străduțe înfundate, îmbîrligate, sărăcioase, curioase.

Dionisie Fotino e una din ele; zici că nu pleacă și n-ajunge nicăieri.

 

Matty: una pe zi

de 32 nu i-a păsat nimănui.

Mizerabilă, după două decenii de la modernizarea liniei de tramvai 32 ce unește Rahova de Centru – una din axele principale de transport ale Capitalei! – atitudinea tolerată de a lăsa traficul auto pe șine între Chirigiu și Piața Unirii.

Da; de acord – aglomerație… chin pentru șoferi… toate argumentele șubrede care ne-au otrăvit viața în orașul ăsta. Înțelegem! E-n regulă: știm că nu e loc, așa că oricine poate depăși pe linia tramvaiului… doar să nu o blocheze; să nu meargă, să nu stea în fața tramvaiului.

Dar situația cetățeanului de bună credință care ar putea străbate la orice oră de vîrf acest tronson în doar șase-șapte minute cu transportul public?

Cîtă ușurință ar fi pentru cei care folosesc și 32, și 23, și 7, și 47, și 117: fără nici un timp pierdut.

Au trecut 20 de ani; ani în care – chiar dacă nu prea vă vine a crede – noi, ca oraș, am crescut, ne-am mai deșteptat, ne-am mai umanizat. Dar nimeni din Administrația acestui oraș nu s-a ridicat vreodată din spatele biroului sau de pe bancheta mașinii de serviciu ca să zică măcar că situația tramvaiului de pe Coșbuc – Regina Maria e o rușine pentru oamenii din București.

Și de data asta nu e vorba nici că pe 32 circulă încă cele mai jegoase, jupuite și ruginite tramvaie, nici că întreținerea liniilor nu s-a efectuat niciodată după modernizare, nici că legătura prin Piața Unirii e distrusă de aproape 40 de ani: e vorba doar că interesul public legitim e călcat în picioare.

Listă de articole selecționate despre transportul public – aici

Matty: una pe zi

din zbor (487)

Încă ceva ce se transformă în cumplita și rușinoasa zonă dintre Sfîntu-Gheorghe și Colțea. Om vedea ce-o ieși.

 

Colțul dintre Pătrașcu-Vodă și Sarmizegetusa, mai precis.

Case căzute 879 – Str. Tomáš Masaryk 25

… cum se poate? Doar priviți-o: curată, renovată, plăcută!

Și… pustie.

Da; în spate s-a ridicat ditai complexul; dar aici, la stradă, nu se petrece nimic de ani de zile.