despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
mare zbatere pe piața găurilor de la covrig.
Simigeria „Luca” de la Unirii – cea care a vîndut pînă recent covrigii la juma’ de preț (pentru amatorul de chilipir) în stînga și la preț întreg în dreapta (pentru cel care nu vrea să stea la coadă) – s-a certat cu ea însăși. Așa că acum avem Luca în stînga și Luca în dreapta; dar cică numai și numai Luca cel din dreapta e adevăratul Luca.
Și ca să fie treaba și mai clară, la dooj’ de metri mai acana, avem și „Covata cu bunătăți a lui Luca” – adevăratul Luca.
Mare zbatere, nu-i așa? Plămădeala covrigilor e afacere serioasă. Mereu a fost, nu-i așa?
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
… dup-atît amar de chin electoral, să-ncepem să ne vedem de ale noastre. De-ale gurii, de pildă.
Iată, și-n zona Victoriei – pe Titulescu, acolo unde era, demult, un „Golden Blitz” – taman ce-a deschis „La Plăcinte”.
Se mai schimbă lucrurile. „La Plăcinte” nu-s ieftini, da’ mai aduc ceva nou în… meniul zonei.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
în realitate, obiceiurile poporului consumator de gustări luate la repezeală s-au cam stricat.
E din ce în ce mai greu să-ți iei o merdenea cinstită dimineața, cînd te duci și tu ca omul la treburile tale.
Mda, cam la fiecare gură de metrou ai noroc să dai și peste o patiserie, și peste-o covrigărie. Mda, cam în fieștecare loc aglomerat necorporatist ființează un loc-două de unde, cu doi-trei lei, poți să-ți stîmperi pofta.
Însă corporatistul, săracul de el, n-are noroc nici de covrig popular, nici de gogoașă dată prin zahăr, nici de merdenea fierbinte.
Corporatistului i se vinde covrigul c-o poveste. Șaorma i se servește aseptic. La gogoașă ori langoș nici nu îndrăznește să viseze. Un grătărel cinstit, făcut chiar din carne îi este interzis – i se dă un burger făcut după un concept. Un „excelent”, o mascotă ori vreo amandină cu cinci-șase lei n-are de unde să-și ia; dar poate oricînd să dea dublu pe-un lindic glacé…
Iar dacă, într-o zi nefericită, îl pocnește dorul de-a-și frige deștele c-o merdenea, să-și ia gîndul: în zonele unde viețuiește el nu se găsesc decît produse de „bakery” și de „pastry” ori „viennoiserie” – cum îi e scris. Ce pateu cu brînză? Să-și ia „quiche”! Ce ștrudel cu măr? Să-și ia „pain au chocolat”!
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
 … ziceți drept!
Cînd vedeți vreun gîndac pe jos, prin buda restaurantului, nu-i așa că vă vine să chemați „sanepidul”?
Sau, dacă vă iese-n cale mutrița unui șoarec, pe lîngă cămara de alimente, nu săriți pe dată cu reclamația?
Ori – Doamne-feri! – să dați peste vreun guzgan soios, păi n-o să vuiască facebookul de indignare?
Sunt reacții îndreptățite.
Dar cînd intrați în cine știe ce restaurant, bar, terasă, club – cum ar fi „Simbio” – și vedeți vreo mîță dînd tîrcoale pe lîngă bucătăria care mai e și deschisă – ce drăguuuț!
Dar cînd vă pomeniți cu cine știe ce javră rezidentă de mops la modă, holbată și crăcănată, bălind în vreun colț – ce duuulce eee!
Spurcăciunea, tot spurcăciune; bolile, tot boli; microbii, tot microbi!
Doar oamenii, oameni cu standarde diferite.
Pe unele mizerii le văd, pe altele nu.
… cînd am chef de-o șaormă bună, mă păstrez pentru un drum pe la Gara de Nord, unde – aproape – este senzaționala La Haleală.
N-am crezut vreodată ce bogăție de gust poate adăuga șaormei o lingură-două de dulceață de ardei iute; invit pe-oricine să se convingă.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
… pomenesc, din zbor, de șaormeria-fast-food din Amzei, situată pe colțul dintre Take Ionescu și Mendeleev: la Băiatu.
… o șaormă cinstită; pe mai multe mărimi – dar care se potrivește și la multe gusturi.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Văzui că-i lăudat „Divanul” expres din Romană – așa că trecui să-l încerc.
Nu-i rău; dar e altceva decît o șaormerie; e ideea de șaormerie livrată-n țiplă, ca să zic așa; e ideea de șaormerie pentru domnișoare, nu pentru taximetriști.
Șaorma cu fel de fel de buruieni la modă, al cărui nume-mi scapă și nu vreau să mi-l încarc în memorie.
Șaorma frumos împachetată – nu în hîrtie cerată ori punga de plastic atît de utilă ca să nu ți se scurgă sos pe haine – ci într-un soi de plic de carton.
Șaorma vîndută frumos și altui public – alt nivel, altă abordare. Șaorma făcută-n spate, nu de băiatul din fața ta căruia-i spui „mai pune de-aici, de dincoace nu pune”…
Divanul din Romană vinde bine și are multe feluri de șaorme – dar cum sînt ele? Carnea e bună la gust – și atît cît e înăuntru, e gustoasă. Porții nu mari, ci de-ajuns pentru publicul cărora li se adresează.
Și mai ales – mai scumpă decît face; asta-i sigur.
…dar cînd vreau șaorma – și nu joaca de-a șaorma – eu mă duc la șaormerie…
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi u bicicleta | mergeţi pe jos
Dom’le, zic io, trebuie s-alegem cu grijă pe cei de care s-ascultăm. Mulți profeți mincinoși, mulți falși specialiști – pe cine să mai crezi?
Ia, bunăoară, să-i credem pe cei care ne pică-n urechi vorbe dulci. Dulci sau picante? – după gust. Iată:
“A manca saorma din cand in cand (de maxim 2ori/sapt) este un obicei ce nu are niciun efect negativ asupra sanatatii sau siluetei. E cu siguranta o alegere mai buna decat produsele de patiserie, snacks-urile, chipsurile si alte alimente de rontait. In final saorma este portia de carne, paine si salata rulata intr-un sandvis in loc sa fie pusa in farfurie. Atata vreme cat suntem zgarciti cu sosurile si cartofii, saorma poate reprezenta o alegere isteata ce tine cont de ritmul alert al vietii de zi cu zi”
Și nu zic eu asta, ci o specialistă! O specialistă adevărată! Nu în nutreț, ci în nutriție.
Și nu doar o specialistă, ci și o bună româncă – gata să ne elibereze de vina ascunsă, de grijile inutile – o femeie care știe că mîncarea națională trebuie promovată!
Asta e! Vom mînca și vom fi liberi!
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
A fost odată ca niciodată…
Pe vremea aceea nu știam că există ceva care ne va umple viața și se va chema șaormă. Pe vremea aceea de-abia începuse să scoată capul un Mac, o Pizza Hut – vă dați seama ce timpuri, acelea? Dar și pe-atunci oamenii căutau să mănînce ceva bun și rapid – sau să-și ia acel lucru acasă. Așa au apărut rotiseriile, oameni buni. Iar dacă nu prima, atunci cea mai cunoscută a fost asta:
Ce taximetrist n-o știa, ce agent de teren n-ajungea pe la ea, ce noctambul nu știa că e mereu deschisă? Dacia 131 trăiește și azi. Da’ să știți, n-am mîncat niciodată de aici, că nu mă dau în vînt după pui fripți – fie vorba între noi.
Înc-o rotiserie celebră era cea din Cotroceni – unii ziceau că ținea tot de cea de pe Dacia – însă aceasta este închisă de cîțiva ani buni deja.
Se vinde și azi bine, puiul – de fiecare dată cînd trec pe lîngă vreun Kaufland, mă-ngrozesc ce coadă e la rotiseria de-afară.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Pe Panduri, în coasta blocurilor vechi de la Academia Militară și peste drum de fabrica de galoși găsim un chioșc cu o patiserie:
O știu de multă vreme aici, ducîndu-și viața binișor lîngă școală. M-a atras ce scria pe firmă, anume: Patiserie Lambru, din ’70. Ei, ăsta e un caz special – în care tradiția se simte. Desigur, continuitatea nu se referă la chioșc, ci la altceva: la gustul produselor.
Am găsit aici, de pildă, o plăcintă cu carne foarte bună. În „top 3”, cu siguranță.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii