despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Se făcuse frig duminică, atunci cînd ieşisem să căscăm gura la Sfîntu’ Patrick; aşa că ne-am refugiat la caldură – şi unde-ai putea găsi un loc mai grozav decît să observi Calea Victoriei, decît la Capşa?
Pentru că Bucureştiul are un loc grozav; probabil cel mai grozav dintre toate: are Capşa.
Şi ce dacă? – te întrebi. Cine vine la Capşa? N-am văzut loc mai gol, mai trist, mai fără viaţă. M-am mai mirat de prostia – că prostie e! – de a avea aşa ceva pe mînă şi de a nu fi în stare să o faci să strălucească.
Cine vine la Capşa? – Vin bătrîni care ies la o cafea (bună cafea!) să vorbească de tinereţile lor şi de lumea tinereţilor lor. Vin oameni care vor să şadă în tihnă la taifas. Vin oameni care mai caută degeaba prin meniuri prăjituri dispărute, cum ar fi casatele…
De ce e Capşa atît de prăpădită? Eu, unul, n-am văzut chelneri mai aiuriţi ca la Capşa. Zici că-s împăiaţi cu umplutura din canapele… La Capşa, chiar de-o fi meniul interesant, mereu ba n-au una, ba n-au alta.
… măcar după colţ e minunăţia aia a lor de cofetărie; îşi mai spală din păcate….
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
După vreo cinci secole ne-nclinăm iar în faţa Magnificului, dar de data asta nu-l mai aşteptăm cu teamă.
Cine se gîndea? Totul a pornit cu un nevinovat serial; curînd s-a văzut că-n serile de luni şi marţi ghiaurimea şade cu sufletul la gură, urmărind isprăvile din haremul măreţului sultan.
Ei, iată-mă şi pe mine capitulînd în faţa lui Suleyman.
Doar că nu-i turcul cu iatagan, turban şi şalvari pe care-l ştim la televizor. E mult mai bine – e vorba de bucătăria sultanului Suleyman.
Cred că v-aţi prins deja; e un restaurant şi chiar aşa-i zice: Sultan Suleyman – bucătărie. Nu l-am ochit eu primul – l-a lăudat deja Radu.
Localul nu-i deschis de prea multă vreme, dar deja-i o problemă să găseşti o masă liberă seara. Semn bun, fireşte. E plin de turci, e plin de mirosuri îmbietoare, e civilizat, vesel şi foarte bun cu oaspeţii.
Mîncarea e excepţională; îmi pare cea mai gustoasă mîncare turcească pe care-am găsit-o pe la noi. În local este, la loc de cinste, ditai grătarul – care sfîrîie mereu, dar la plecare nu-ţi găseşti hainele îmbîcsite…
… patronii sînt prietenoşi, fetele care servesc sînt îmbrăcate ca un fel de cadîne şi am numărat vreo trei bucătari.
Guguman cum sînt, n-am luat vreun pliant de la ei, aşa că nu le ştiu telefoanele. Vă zic că se află pe Olteniţei la “Geamuri multe” (pentru cei care nu ştiu de Geamuri multe, reperul este peste drum de Academia de poliţie). În spate o şi măcelărie turcească foarte bună – fireşte că-s aceiaşi proprietari.
Ca bani: foarte ok
Curat: foarte curat
Servire: foarte bună
Deschis şi duminica.
ultima dată acolo: iarna 2014
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
E o vreme pe care telefonul meu deştept nu ştie să o numească. Ştie să îmi spună cîte grade sînt în cartierul meu, dar cînd e vorba de definiţii, oscilează; între light fog şi – chiar – drizzle. În fine – ştiţi: frig nu e, dar umezeala se lasă jos, în picioare; poate cineva ar trebui să pună cuvîntul moină în dicţionarele aplicaţiilor meteo.
E umezeală şi înăuntru, acolo unde mă aflu. E cald, dar din cînd în cînd cîte o uşă se deschide – dar aerul rece de afară parcă nu intră proaspăt. Înăuntru miroase a fum de ţigară, a abur care se lipeşte de geamuri – şi a mîncare. Miroase înnebunitor de bine a mîncare.
Sînt într-un loc pe care îl găsesc neschimbat de la an la an; şi îmi dau seama că s-or face zece ani de cînd îl ştiu şi-mi asta. În zece ani am văzut nenumărate restaurante deschizînd şi închizînd – dar locul ăsta e acelaşi.
Slavă Domnului! – sau oricărei zeităţi în care-o crede oamenii ăştia; pentru că mănînc demenţial de bine, odată-n plus, la restaurantul chinezesc Harbin.
Am întîlnit oameni – deştepţi altimterea – care socot că Harbin nu-i decît o bombă ordinară. Am întîlnit oameni – la fel de deştepţi – care iubesc locul ăsta. Ei, îi înţeleg pe toţi. Dar nu asta contează.
Eu merg la Harbin cu drag, cu poftă, cu bucurie. Ce bine că există Harbin!
Restaurantul nu e scump. Rezervări se fac doar pentru grupuri mai mari. Se află în zona Alba Iulia, pe strada Păunescu Paltin – pe lîngă Ruby Tuesday.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Recent m-a pus pe gînduri un pont; cică Irish Pub nu mai e. Era vorba, fireşte, de Irish Pub din Piaţa Unirii.
Se poate? – mi-am zis, chiar ne dispar simbolurile naţionale?
Aglaia zicea că în locul lui apăruse un Synevo – ştiţi, ăia la care-ţi faci analizele. Era un pic ironic, să te duci să vezi dacă eşti sănătos într-un loc de unde plecaseşi de-atîtea ori pe trei cărări…
Şi totuşi – mai e o speranţă.
E Synevo, dar e lîngă Irish Pub.
Irish Pub – scrie pe geam – e în renovare. Nu ştiu de cînd, nu ştiu pînă cînd. Ştiu doar cîte restaurante şi baruri şi-au dat duhul – şi nu cu cai mascaţi la poartă, ci cu o hîrtie pe care scria “renovare” la geam….
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Prima veste cu adevărat tristă a anului 2013 este că am găsit închis micul local de pe Griviţei colţ cu Buzeşti, cel despre care scriam aici toamna trecută.
La revedere, prieteni – şi mulţumesc pentru chiftele.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
…ca-n fiecare an, primiţi recomandările noastre sincere – într-o foarte frumoasă hartă.
Cu ocazia asta, am actualizat şi harta zonelor comerciale. Ambele opere – în format pdf.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Dansul e un lucru frumos – nu-i cazul să vă mai zic şi eu asta. Dacă vă bate gîndul să v-apucaţi să-nvăţaţi paşii, vă recomand eu o şcoală de încredere.
Se cheamă În paşi de dans, se află în Rahova – la Electromagnetica – şi vă spun sigur c-o să vă placă.
Mă bucur de fiecare dată cînd am ocazia să laud o afacere bună.
Şi cînd afacerea asta e şi la mine în cartier, cu atît mai bine!
Public în continuare impresiile voastre. Iat-o pe a doua!
scris de un muc
Salutare,
As vrea sa povestesc experienta de la petrecerea de revelion facuta la restaurantul Piccadilly din Bucuresti.
Ne-am hotarat in ultimul moment sa mergem la restaurant. Trebuia sa petrecem acasa pentru ca initial consoarta trebuia sa lucreze in noaptea de revelion dar, printr-un concurs fericit de intamplari, a putut sa faca schimb de tura in ultima clipa. Drept urmare l-am ales pe cel mai apropiat de casa.
Am fost 4 persoane, 2 cupluri mai exact, si am platit 340 de lei de persoana. In acest pret au intrat bauturi la liber (open bar cu whisky, vin alb si rosu, sucuri, cocktailuri, cafea etc- practic all you cand drink), antreul, felul 1, felul 2 si desert.
Antreul: tartine cu icre de manciuria si pateu de gasca cu gem de coacaze, prosciuto, salam Napoli, rulada de somon cu spanac si crema de branza fina, salata de telina cu capere si creveti, gogosari umpluti cu ton si altele de care nu imi mai amintesc acuma. Nota 8
Felul 1: somon gatit intr-un mare fel cu “baby carrots” (morcovi mici), broccoli si parmezan. Nota 9
Felul 2: rulada de curcan cu mere coapte si purcelus la tava cu cartofi cu rozmarin si muraturi. Nota 10
Servirea: excelenta; la un moment dat chelnerita care se ocupa de noi cum vedea ca s-a golit un pahar cum il umplea la loc sau intreba daca vrem altceva; tot personalul de serviciu era cu zambetul pe buze si atent la nevoile tale. As putea sa ii compar cu stewardesele de la Lufthansa. Nota 10
Desert: Tort de tiramisu; cam banal. Nota 7
Distractie: Fiind tineri nu ne dam in vant dupa muzica populara si am avut o surpriza placuta deoarece au fost doar 4 astfel de melodii; in rest ce se aude la radio: muzica din anii 80, 90 si azi. mai veche dar si mai noua si bineinteles nelipsitul meniaito (pam pam pam). La un momnet dat au aparut si o pereche de dansatori care facut demonstratii apoi au luat din invitati la dans. O singura neplacere a fost pe la ora 2 cand s-a stricat una din boxe si vreo 20 de minute am ascultat muzica mono. In rest artificii la ora 12 si o tombola cu premii pe la 12.30. Nota 9
Organizare: Foarte buna. Restaurantul este pe 2 nivele dar gazdele au asigurat aceleasi standarde de distractie pentru ambele etaje. Asezare buna a meselor, loc pentru dans; nu au existat probleme de genul “nu va gasim masa”, “nu va gasim rezervarea” etc. Mi s-a parut insa ca s-au lungit foarte mult. Trebuia sa ajungem incepand cu ora 21.30, antreul s-a servit la 23 iar tortul pe la 4.30.
Din punctul meu de vedere a fost o experienta foarte placuta, consider ca a meritat fiecare banut dat si acord nota 9.50
PS: in alegerea facuta au contat faptul ca era foarte aproape de casa (5 minute de mers pe jos), amabilitatea personalului cand am facut rezervarile (am primit inclusiv 2 cafele din partea casei cat au facut factura) dar mai ales faptul ca am mai fost acolo de 2 ori in decursul lui 2012 si de fiecare data servirea, comportamentul si mancarea au fost excelente.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Actualizare 2015: cititi si impresiile celor care au fost la Revelionul 2014/2015 venite pe articolul preluat de Metropotam.
—————
Am promis, aşa că mă ţin de promisiune – public ce-aţi scris voi. Just_me a promis, aşa că a scris. Altă impresie nu am primit, dar nu ne supărăm.
scris de just_me
Asa cum am promis si propus, va impartasesc in randurile urmatoare experienta mea legata de Revelion.
Totul a inceput in luna noimebrie, cand prietenii tot ma intrebau unde anume facem Revelionul.
Dupa ce am vizitat mai multe locatii, am decis ca pentru suma de 240 Ron/ pers sa petrecem noaptea la Restaurant Vanity – Regie (Grozavesti).
Pentru ca ne-am adunat un grup de 20 pers, am obtinut si reducere 5 procente. Am dat un avans (la inceputul lunii decembrie), de 50% nereturnabil in cazul in care ne-am fi razgandit, am vazut si salonul si ni s-a confirmat ca vom sta in salonul mare.In afara de salonul mare mai exista un salon mai mic, precum si un alt salon la etaj (care mare ATENTIE, nu comunica cu parterul in mdo direct, ci pe afara, prin frig adica.4 prieteni care s-au trezit mai atrziu au fost acolo repartizati la etaj,dar cand au platit avansul s-a omis sa li se spuna despre modalitatea in care se realizeaza conexiunea intre etaj si parter.
A venit si… marea noapte.
Cand am ajuns, am constatat ca grupul nostru nu statea singur la masa asa cum ni se comunicase la momentul achitari avansului, impartind lunga masa cu inca 6 persoane straine. Scaunele erau foarte ingramadite si abia puteai sa iesi de la masa la dans.
Mancarea a fost excelenta iar servirea impecabila,chelnerul foarte atent si simpatic.
Spatiul de dans era mic fata de cate personae eram inghesuite acolo.Muzica a fost asa si asa, in sensul ca daca nu era greceasca (ca sa nu spuna manele). Atunci era populara- adica o hora cantata atat de monoton de Costy Patrana incat daca nu se schimbau versurile cu greu ai fi sesizat ca s-a trecut dintr-o melodie in alta.
Poate ca am fi trecut cu mi multa indulgenta peste toate aceste mici neajunsuri, daca insa momentul artistic surpriza nu ar mai fi avut loc. Acest moment artistic a constat din dansul din buric a doua femei, una dintre ele avand si rol de solista (Denisa), care timp de 30-40min ne-au ingrozit cu miscarile lor nu foarte exersate, cu suncile mai ales ale tipei blonde (nu Denisa, care e bruneta) si cu insistenta lor de a scoate bani de la barbatii care saliva la “formele” lor.
Romanii, fiind si un pic chercheliti si mai fiind nu stiu cum, au fost unii care au intrat in jocul lor si le bagau banknote de 10 lei, ba a fost unul care i-a bagat un leu si ea era foarte mandra ca doar din partea opusa a salonului nu se vedea ce valoare are bancnota primita.
Si uite asa, dupa ce ne-am bucurat si de tort, am decis sa plecam acasa.
La anul sigur nu vom mai merge acolo!
Nota pe care ar primi-o petrecerea este de 7 (cu indulgenta).
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
 Fusăi de făcui pe turistul prin Braşov vreo cîteva zile.
Şi – ca orice turist – am căscat gura, am făcut poze, m-am plimbat.
Şi – ca orice turist – am dormit, am mîncat, m-am îndulcit.
Să fac recomandări din Braşov nu-i tocmai un lucru uşor – fiindcă-i plin, oraşul ăsta, de lucruri bune.
Dar, fiindcă-mi plăcură prea mult nişte lucruri, trebe le laud.
De stat, aş mai sta şi data viitoare la pensiunea Casa Chriss. E tare bine pitită-n spatele Dealului Cetăţii, pe strada Dealul Cetăţii – care şerpuieşte-n pantă de mai mare dragul. Pensiunea e mica, liniştită, fantastic de curată şi gazdele-s de toată isprava.
De mîncat, nu m-am dus prea departe de pensiune; am găsit restaurantul La Casa Bistriţeană – care se află pe strada Avram Iancu, la intersecţia cu… Dealul Cetăţii, fireşte. Grozav ce bine-i acolo; vă recomand platoul bistriţean; şi v-aş recomanda şi altele – asta dacă veţi reuşi să mai mîncaţi şi altceva după. Nu-i scump!
Prin centru e greu să nu te-apuce foamea. Nu e om care să nu recomande vreun loc, vreo pizzerie pe acolo – şi nu e om care să nu-l contrazică. Mie restaurantul/pizzerie Normandie mi s-a părut foarte de treabă, să ştiţi!
Fireşte că braşovenii se pricep la dulciuri şi fireşte c-am ajuns şi la a mai de fală cofetărie din Centrul lor vechi – La Vatra Ardealului. Şi am mai găsit înc-o minunăţie, mai într-o parte, care se cheamă Deliciile Kronstdadt. Or mai fi – trebuie să fie; dar mie astea mi-au ajuns. Nu-s ieftine! Dar turistul de-aia-i turist! Să cumpere, să se bucure şi să laude ce i-a plăcut.
Deci, mi-a plăcut.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii