De aproape doi ani de zile m-am ferit, dar am și umblat. Dar m-am și ferit, și nu m-am îndurat totuși să stau. Sâmbătă m-a apucat iar umblatul cu fereală, și zic hai să mai vedem o dată Muzeul Satului, un loc pentru orice anotimp. M-am ales cu pagubă-n benzină și vreo juma de oră din viață pierdută, până m-am reorientat către partea ailaltă a Lacului. Spre H n-aveai cum să intri, era ceva raliu.

Și mi-am amintit cum fugeam astă vară de Calea Victoriei, cu cozile ei la înghețată și la bere cu lavandă, și m-am gândit că vine Sfântu și azi-mâine se face coadă. Și unii nu beau bere cu lavandă și unii nu pupă moaște. Dar unii se pupă bot în bot cu alții și unii vor să moară/crape ceilalți. Și nimeni nu renunță nici la berea cu lavandă băută pe doi metri pătrați, nici la sfintele taine, scuzați sărăcia limbajului că nu le am nici cu una, nici cu alta.

Și eu, neam de neamul meu de vaccinat și al urmașului meu eligibil pentru vaccin înțepat și ăla, tind să-i acuz pe unii de nesimțire – ăia cu berea, și pe alții de prostie – pe ăia cu lingurița. Că așa scrie pe facebook. Că ăia de merg la Sfântu-s proști. Și o să-mi spună facebook că aia cu berea nu-s nesimțiți, că ăia erau vaccinați, și eu o să întreb de unde știe el câți sunt vaccinați și câți nu, și de unde știe angajatul restaurantului că EU sunt vaccinat, că doar eu îi arăt pătrățele pe mobil, dar nu îi arăt și vreo dovadă a identității, doamne feri, că poate mi-ar și fura-o.

Și gândidu-mă eu la raliu și la proștii de la Sfântu și stând la semafor pe la Cașin unde era o nuntă și se pupa lumea cu toată lumea, m-am gândit la proști și la deștepți. Și mi-am dat eu seama așa, că deștepții ăștia – printre care și eu – au toți o plasă de siguranță în viață. Adică la un moment dat în viață, cineva a tras de noi, sau s-a pus de-a latu-n drum ca să nu facem vreo tâmpenie, sau ne-a zis brânză bună în burduf de câine, sau ne-a iertat sau s-a uitat în altă parte sau ceva.

Și noi ăștia de suntem deștepți așa rău, am mai citit o carte, pentru că am avut la îndemână, sau pentru că ne-a frecat cineva la melodie cu vreo corigență, am mai văzut un film pentru că aveam curent electric. Care-i mai deștept o umblat la conferințe și o auzit speakeri și care-i așa-și-așa dar tot deștept, a ascultat acu 30j de ani Sarmalele Reci și a băgat la cap că aia cu țara te vrea prost e cioacă și noi de mâine suntem oameni faini care nu fac din alea. Și noi când vrem să ne bucurăm așa de deșteptăciunea noastră, sau să ne relaxăm, sau pur și simplu când simțim că ne ia plictisul, avem niște ritualuri. Cum ar fi să bem bere cu lavandă. Și nu renunțăm la ele – nu mă-ntind aici de ce.

Dar ce mai vreau eu să zic. Mai sus am făcut mișto puțin de deștepți. Acum nu fac. Unii chiar suntem. Și știm să muncim și să luăm o pauză. Și știm să chivernisim banii, să nu dăm pe adicții, să ne cunoaștem limitele, să ne protejăm, să multe-multe. Și dacă intrăm carevasăzică la o instituție cu căciula-n mână cum se intră și suntem luați la șto, noi știm să dăm două înapoi. Noi știm să reclamăm, să fim influenseri, să scriem rog șeruiți masiv. Și dacă ne îmbolnăvim, găsim un cabinet. Și nu intrăm acolo în gumari. Și dacă ni se vorbește urât putem să batem elegant obrazul, sau neelegant, că n-avem atâtea complexe, o fi învățat duduia pediatrie, dar nici eu nu-s prost, sau putem s-o dăm în gât pe net sau putem s-o înțelegem că e obosită și să mergem cu copilul afebril deja acasă și după ce adoarme să desfacem o bere cu lavandă. Și știm ce-nseamnă afebril.

Și suntem oarecum în control. Aici pe pământ.

Și acum revin la proști. N-o să scriu la fel de mult ca despre deștepți, dar cred că v-ați prins care e faza. Gândiți-vă cât de deștept era un deștept dacă se năștea la 70 de km de cel mai apropiat oraș. În care e el acuma deștept, dacă între timp n-o fi ajuns la Cluj (ales ca exemplu pentru că n-are moaște). Cum mergea deșteptul la școală. La doctor. La Oraș. La care școală? La care doctor? Și ce plasă de siguranță avea când era luat la șto la școală și la doctor? Dar avea, totuși, ceva. Niște ritualuri.

Prostul nu e în control pe pământ.

Și nu – nu e despre popi. Că și eu știu că fură, și baba de la coadă de la moaște știe. Ba baba de la moaște, care-i mai umblată-n cele sfinte ca mine, știe mai multe rele despre popi decât știu eu, care fug de ei ca de berea cu lavandă. Și s-ar putea să-i iubească la fel de mult ca mine, că nu pentru popă se duce la coadă, pe popă poa’ să-l vadă-n toată ziua. Și nu, nu e despre politică și nici despre lipsa unei campanii reale de vaccinare.

La mine aici e despre ritual, și plase de siguranță, că asta căutăm cu toții: unii pe pământ – dar nu-i obligatoriu.