… înc-o barbarie: „Bricierul”!
![]() despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul ![]() |
… înc-o barbarie: „Bricierul”! O surpriză plăcută la intersecția străzilor Occidentului și Ecaterina Teodoroiu. Una din caracteristicile fundamentale ale corporației și-a sistemului după care ea funcționează se ascunde-ndărătul a ceea ce nătărăii numesc, tîmp, „eficiență”. „Eficiența” sistemului corporatist își e doar sieși folositoare – atît. Sistemul corporatist, indiferent ce-ați crede, nu ține nici să evolueze, nici să fie mai bun, nici să meargă mai simplu ori mai ușor. Lui îi place „să meargă” – pur și simplu. Pentru asta sistemul și-a dezvoltat pîrghii prin care-și apără starea în care lui îi e cel mai bine. Așa că, un pic mai în spatele „eficienței” de care-am vorbit mai înainte, sistemul are nevoie să știe – la orice oră – ce nu merge bine și ce-l poate amenința. Și sistemul știe. Vedeți asta imediat cînd vreo corporație pățește ceva: a doua zi poate găsi și buba, și cei din cauza cărora a apărut. Dar dacă sistemul e așa bun… de ce buba nu e reparată dinainte s-apară? Simplu: pentru că sistemul nu vrea schimbări, niciodată. Știe de ele, știe c-ar trebui să le facă, dar nu-i place să le facă. Acuma să ne-ntoarcem la Capitala noastră. Prostia influențelor corporatiste în administrația locală și-a făcut loc deja. O remarcați în vuietul uriaș de scuze și justificări cu care primarii încearcă să scape că n-au prins javrele care omoară oamenii. Din punct de vedere al „eficienței” sîntem mari: știm – cu punct, cu virgulă – ce nu merge, de ce nu merge, din cauza cui nu merge. Din punct de vedere veritabil administrativ am dat greș: orașul nu se conduce ca o corporație; în oraș nu trebuie să fii eficient; în oraș nu trebuie niciodată să justifici de ce nu merge. Chiar sus la Chirigiu: o fostă terasă care-n ultimii ei ani ajunsese covrigărie. pregătit de Ando, C. D. Mocanu, Cristian Malide și HM Citiți prima parte • citiți a doua parte Mergem mai departe: urmărind listele stațiilor de alimentare de dinainte de Război, dibuim alte benzinării – azi desființate – care au înfruntat timpurile:
Pentru o imagine cît mai cuprinzătoare, publicăm și puținele referințe din cărțile de telefon postbelice. Da, puține; mai multe informații găsim în Ghidul Bucureștiului din 1962. Ne uităm acum pe o listă a stațiilor Peco din anii ’70, ocazie cu care pășim într-o epocă mai apropiată. Vedem că se extind spre periferii, mai ales în noile cartiere construite. Preferăm însă să ne oprim atenția asupra celor cît de cît centrale. Reies stații despre care nu știm cu adevărat cînd au apărut; poate erau și ele vechi, de pe vremurile „Distribuției”:
Nu apar deloc – și e de mirare – cîteva benzinării care și azi funcționează, a căror vechime de asemenea nu ni-i precis cunoscută:
Amintim stația de pe strada Agricultori colț cu Teleajen, care nu era o benzinărie publică. Cele două pompe de la poartă constituiau staţia de alimentare cu carburant a maşinilor dintr-o autobază a primăriei. Nici în anii de după Război benzinăria nu e vreun model arhitectural – după cum vedeți, o gheretă, un mic magazinaș. Nu exista „casă”- banii se dădeau direct angajatului care făcea alimentarea. Imaginile păstrate ale găzăriilor – ca să ne facem o idee – sînt grăitoare: niște borcane! În ordine, le vedem mai sus pe cele de la Șerban Vodă-Radu Vodă, Șerban Vodă-Olimpului și Grivița-Vulcănescu. Desigur, stațiile nou construite (în cartiere și la ieșirile din oraș) au fost un pic mai măricele. Cea de la Băneasa – de pe deal, de după pod, a rămas cea mai mare. Urmează vremuri grele – cumplite – în comercializarea benzinei. În 1979 – după marea criză a petrolulului – încep raționalizările; cîțiva ani mai încolo cozile la benzinării devin kilometrice. Articolele conțin actualizări. Resurse: Benzinării desființate în București • Norihiro Haruta • Cartierul Evreiesc • Cartierul Uranus • Petroblog • Peter Hautzinger • Robert Janak • Reclamele industriei automobilului în presa din perioada interbelică • Vlad Capotescu • Reclame vechi românești • Bucureștiul de altădată pregătit de Ando, C. D. Mocanu, Cristian Malide și HM Luăm acum la picior orașul, căutînd urmele benzinăriilor mai vechi și mai noi. Începem, desigur, cu cele mai vechi. Veche-veche, o bucată din cea de la Matache; vedem și cum se păstrase pînă-n anii ’90. Ulterior coloanele au fost zidite; totul a dispărut odată cu refacerea zonei. Ne-ntoarcem în Centru, cu benzinăria de la Lido, care a fost dezafectată în anii de după Cutremurul din ’77. Ne uităm un pic mai atenți la una din imaginile vechi ale ei (din 1931), fiindcă ne face să gîndim că înainte de a aparține „Distribuției”, fusese stație a companiei „Unirea”, aidoma celei de la Băneasa: elementele grafice sînt similare celor folosite atît de „Unirea”, cît și de produsele sale cunoscute, precum uleiurile „Luboil”. Destul de mult pozate, coloanele toaletei publice de la Sfînta Vineri. Se ghicește, parcă, într-un colț și o gheretă. O fi fost și aici benzinărie? Nu scrie nicăieri, însă amintirea unei găzării s-a păstrat și după ce toată zona a fost distrusă de demolări. Nu departe însă – asta e sigur – a fost stație la răspîntia dintre Calea Călărașilor cu Mîntuleasa; în scuarul actual a supraviețuit – o vreme – toaleta. Rămînem în zonă: o benzinărie Distribuţia tipică, devenită PECO, la intersecţia străzii Col. Orero, devenită Avram Goldfaden, cu Mircea Vodă (la joncţiunea Avram Goldfaden cu Dudeşti). Avea şi WC cu coloane. Azi nu mai există! Iată benzinăria de la fosta Operetă; să nu uităm de ea. A fost și-n Piața Romană; noi de aducem aminte mai degrabă de toaleta publică dinspre prelungirea Dacia, dar benzinăria era pe colțul dinspre ASE. Coloanele toaletei – vedem cu interes – au un model un pic diferit; pergola tipică lipsește. Din cele închise dar din care a mai rămas cîte ceva și azi, trebuie să amintim benzinăria de pe Grivița colț cu Vulcănescu (Ștefan Furtună), deși nu o găsim atestată ca atare nicăieri. Ca găzărie, da: o știm. Coloanele – degradate oribil – au fost recent restaurate. … și bineînțeles, cea de pe Maria Rosetti! Cea de la Ferdinand (Dimitrov) – colț cu Mihai Bravu – a dispărut complet în 2022; fusese închisă de cîțiva ani buni. Nu uităm nici de benzinăria de pe Șerban-Vodă colț cu Olimpului, pe care o întîlnim în anii ’60 ca găzărie. Vestigiile ei ni-s vizibile și azi. De acum jumătate de secol, vedem cum benzinăria de la Podul Cotroceni era orientată nu spre Splai, ci spre strada Juvara; monumentul din spate, care azi e ascuns de bălării, era încă pus în valoare. De altfel, dacă revizităm colecția noastră de piațete, scuaruri și ronduri, găsim destule benzinării! Încercînd să enumerăm benzinăriile-tip cu coloane despre care sîntem siguri-siguri, alcătuim lista asta:
… la care adăugăm pe cele cu coloane „pline” ori un pic diferite:
Va urma! Resurse: Benzinării desființate în București • Norihiro Haruta • Cartierul Evreiesc • Cartierul Uranus • Petroblog • Peter Hautzinger • Robert Janak • Reclamele industriei automobilului în presa din perioada interbelică • Vlad Capotescu • Reclame vechi românești • Bucureștiul de altădată |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() articolele noastre sînt preluate și de: ![]() ![]() |
Copyright © 2005 - 2023 simply bucharest: a league of gentlemen Log in Powered by WordPress & Atahualpa |
comentarii