despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul
|
Cum te bagi pe strada Aviator Petre Crețu, din Mărăști, pe mîna stîngă dai de frumusețea asta cu atîtea detalii căutate și reușite.
Peste drum de ea, un bloculeț dintr-acelea pe care nu le băgăm în seamă; nu-i deslușesc datarea, dar asta nu mă oprește să-mi dau cu părerea că-i interesant.
… intrată în renovare, clădirea vechiului Depozit de hârtie interbelic de pe Tudor Vladimirescu își va pierde, cu ocazia asta, urmele de pe frontispiciu care-i amintesc de istorie.
Casa asta cu turnul-foișor are atîtea detalii interesante – pînă și coșurile de fum au linii decorative – că e o plăcere s-o vezi. E la Filaret, pe Fabrica de Chibrituri; în dreptul ei oprea – pe vremuri, cînd mergea pe aici – autobuzul 232.
Ce te faci în cazuri dintr-astea? Ții, conștiincios, curat în fața prăvăliei. Vecinul, la fel. Doar că între voi mai e o paragină de care nu se grijește nimeni.
S-o tot dregi tu, ca să n-arate urît – te saturi. Hai c-o mai lași așa, chiar dacă mușteriul ce vine la tine strîmbă din nas.
Sau – cel mai bine – pui o mașinuță veselă.
Înainte și după. Pe Traian – colț cu Vișinilor.
Da! … dar, uite: la Unirea, acolo unde-i capătul lui 32, după incidentul de luna trecută (un stîlp vechi, măcinat de rugină s-a rupt și a stricat un tramvai iar la repezeală au montat unul provizoriu cu susu-n jos, fiindcă partea de sus – cea mai îngustă – se potrivea în groapa existentă) acum avem aproape toți stîlpii schimbați.
Sănătoși – urîți – dar de beton.
Nu doar c-a dispărut… dar și vedem, deja, ce repede se edifică-n locul ei.
Vecina ei, între timp, se depreciază tot mai tare.
|
articolele noastre sînt preluate și de:
|
comentarii