despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Case căzute 881 – Str. Măgura Vulturului 49

Interesantă stradă, puțin spus interesantă. Merge paralel cu Mihai Bravu, între Pantelimon și Vatra Luminoasă (ajungea și-n Maior Coravu), trecînd peste Iancului.

Undeva, între Iancului și fundăturile neștiute Albinari și Apold care dau spre Cimitirul Iancu-Nou, se găsește pitulată-ntre bălării uriașe o clădire care, cîndva, a avut rost mic-industrial; au funcționat și niște ateliere înainte să decadă-n halul ăsta.

 

Matty: una pe zi

o poveste din Mărgeanului.

Întreaga zonă dintre Rahova, Mărgeanului și Petre Ispirescu îți pare plină de blocuri – un alt cartier ridicat în București la-nceputul anilor ’80 din secolul trecut. Cine mai știe cum era înainte? Hărțile rămase de dinaintea demolărilor ne arată o așezare suburbană, nesistematizată, cu străzi tăiate care-cum înainte de Război, aidoma multor periferii bucureștene care ne-au rămas.

 

Prefacerea cartierului, așadar, nu-i cine știe ce pierdere; o vedem prea bine uitîndu-ne la enclavele nedemolate datorită venirii Revoluției: case amărîte, loturi puchinoase, străzi înguste fără loc pentru trotuar.

Construcția cartierului a avansat iute; eliberat de modestele construcții existente, terenul s-a umplut cu blocuri de opt și zece etaje. Vecinătățile – ansamblurile Petre Ispirescu-Sebastian și Sălaj-Vasile Croitoru – întregesc veritabilul nou oraș.

   

Prea puține clădiri vechi rămîn iertate, ceea ce ne dă odată-n plus dovada că nu era mai nimic ce merita păstrat.

O modestă cruce pe care-o găsim azi în curtea unui bloc de pe strada Caporal Petre Mișcă, aproape de intersecția cu Mărgeanului, ne aduce aminte de prima biserică demolată de regimul Ceaușescu pentru sistematizarea vreunui cartier.

… era mare? Era mică? Era veche? Era nouă? La nici o stație depărtare și-n stînga și-n dreapta erau – sînt și azi – alte două biserici.

Cartierul Mărgeanului nu s-a finalizat. Șoseaua care-i dă numele a rămas un drum mărginaș, conectat defectuos cu restul orașului, pe care se chinuie autobuzul 139 de cînd lumea și pămîntul.

surse: Digiteca Arcanum 

Matty: una pe zi

un colțișor XXXVIII

Ce bucată de oraș curioasă, între Dorobanți și Floreasca!

Ai zice că pe-aici curge numai lapte și miere; strălucire, lux – cînd colo, îs o droaie de străduțe îngrozitor de puchinoase, încîlcite, încurcate pe care nu te miri cînd întîlnești dărăpănare și murdărie.

… dar și un cotlon neașteptat, în fundul străzii Naum Rîmniceanu; cîteva perechi de case-tip care, deși renovate care-cum, păstrează dulceața de odinioară.

   

citiți și: strada-ngustăStrăduțe înguste în Bucureștiprin fundături XVI

Matty: una pe zi

sfîrșitul lumii

În Sectorul 5, pe Mărgeanului, au început lucrări de amenajare… și după alegeri.

un colțișor XXXVII

Puțin luat în seamă, nu-i așa? Dar mereu plăcut, mereu făcîndu-ți cumva cu ochiul!

  

Îl găsim pe Vasile Lascăr, colț cu Tomáš Masaryk, chiar la scuar.

  

De apreciat curticica, gărduțul stradal – chiar dacă atmosfera e neîngrijită.

  

Matty: una pe zi

Semne bune 179

Vasile Alecsandri cu Constantin Coandă. Absolut în regulă.