După cum știți, a venit Primăvara – iar în București ea nu știe să vină altfel decît violent, abrupt, năvălitor.
Și, așa ca întotdeauna… deși e așteptată, deși e dorită, ne ia prin surprindere!
Soarele minunat de Martie ne-a scos din case; am umplut orașul. Vreme de ieșit, vreme de plimbat, vreme de bucurat.
Orașul, săracul, ne-a primit înapoi – iată-ne prin parcuri, pe străzi, la coadă la înghețată: ne știm obiceiurile.
Doar că, atunci cînd te alături celorlalte sute de suflete care-așteaptă la ușile gelateriilor de pe Calea Victoriei, ai timp și să te uiți în jur.
Și – Doamne! – ce jeg, ce mizerie, ce praf, ce noroi uscat pe trotuarele străzii noastre de fală.
Nimeni din administrațiile Capitalei nu s-a gîndit să curețe, să măture, să spele – iar noi, cetățenii mereu batjocoriți, ne aducem aminte cum și înainte, cînd înjuram celelalte administrații, primăvara dădea buzna peste noi găsindu-ne cu același praf, cu același noroi uscat.
Au trecut ani; s-au schimbat oameni; dar felu-n care ăștia se uită la noi e același.
Așteaptă să treacă și praful saharian ca să se apuce cu spor de curățenie 😉