celelalte blocuri de pe Muncii

de Ando, C. D. Mocanu și HM

Scotocind prin arhiva fotografică a agenției noastre de presă ne-a ieșit în cale o imagine din 1952.

Ce, unde să fie blocurile astea din București? Nu seamănă cu nici unele din cele ridicate în acea vreme – ansamblurile „sovietice” mătăhăloase. Configurația liniei de tramvai – precum și stîlpii rețelei – ne trimit pe fosta șosea a Vergului, care devenise bulevardul Muncii. Dar blocurile de peste drum de Stadion, cele mai cunoscute de pe aici, încă nu erau construite.

Noroc însă cu revenirea fotografului în zonă doi ani mai încolo!

De ce? Fiindcă deslușim în zare nu o macara, ci chiar turnul de parașutism al complexului 23 August; complexul – cu stadion, lac, parc, teatru de vară – era proaspăt inaugurat, pentru Festivalul Mondial al Tineretului din august 1953. Ideea de a se construi pe-aici un mare stadion de fotbal apăruse încă-n anii ’40, pentru echipa Unirea Tricolor. După ce a fost clar că acest prim stadion nu se va mai face – era Război, patronul Malaxa avea altele pentru care să-și facă griji – prin pitoreștile gropi ale cărămidăriilor din zona Vergului se țineau concursuri de motocros.

Deci ni-i clar că cele patru blocuri se găseau – se găsesc – pe Muncii (adică Basarabia, cum se cheamă acum); locul lor este imediat după Stadion: unde anume, deslușim numaidecît.

Fosta șosea a Vergului – „acolo unde trăesc oameni care au nevoe de milă tot atât cât de pâine” – începea de la Barieră (ce era pe-aici? – așezămintele spitalicești ale doctorului Gomoiu, noua biserică, Ateneul popular, un circ, Moșii, fabrica Iuliu Meinl și proaspăta parcelare a Călărașilor) și ducea printre gropi, bălți, maidane, fabrici și făbricuțe (precum I.O.R.) spre uriașele uzine ale lui Malaxa.

Șoseaua prăpădită devenea în anii puterii populare un bulevard frumos, modern, pe care în 1949 s-a tras și tramvai.

Una din înfăptuirile mai puțin cunoscute azi a fost edificarea, începînd cu același an, a patru blocuri muncitorești pentru lucrătorii de la uzinele „23 August” și „Republica”.

Deci – încă un lucru clar – ele n-au fost legate de construirea complexului 23 August: n-au funcționat drept cămine pentru participanți la Festivalul tineretului, ori dormitoare pentru cei de pe șantier. Nici parte a vreunei alte parcelări n-au fost; nici vreo legătură n-au avut cu cvartalul de pe partea cealaltă a bulevardului, care s-a construit după 1955.

Vă ziceam că cele patru blocuri (să fim preciși, din punct de vedere locativ au fost socotite ca fiind opt, fiecare fiind împărțit în două tronsoane) există și azi; dar noi nu le băgăm în seamă pentru că fac parte din ansamblul de clădiri al Spitalului Clinic de Urgență Ilfov, unde s-a construit și un corp stradal în fața lor!

Un lucru de apreciat – și rar – este că gardul de azi al spitalului a fost reconstruit, recent, într-o manieră asemănătoare celei inițiale.

Detaliile reies dintr-o carte poștală din 1963.

Preschimbarea destinației s-a întîmplat după mijlocul anilor ’60, cînd spitalului Ștefan Stîncă i s-a atribuit acest spațiu – nu tocmai ideal pentru desfășurarea activităților medicale (blocurile nu au  fost construite cu intrare proprie, dar au corespondență între ele și accesul se face doar printr-o intrare aflată între corpurile din mijloc).

• imaginile din 1954 sunt localizate eronat de „Agerpres” ca fiind în cartierul Tei; conștiincioși, am cerut și confirmări de la locuitori de acolo pentru a lăsa deoparte orice îndoială.

surse: Digiteca Arcanum