Întîi, ne vine a rîde – ia te uită, ce vînd ăștia la chioșcul de bilete! – dar uite că ne dăm seama că „mașinile electrice” astea-s doar o urmă… o amintire… a faptului că aici, unde azi ne aflăm la mall la „Afi”, fusese Uzina de Mașini Electrice; de-aia a rămas agățat și uitat, în nomenclatorul societății de transport, numele ăsta.
Tot e bine; bine că n-au lăsat… Ho Și Min.
Listă de articole selecționate despre transportul public – aici
Nostim, cum ai prins chioscul unde se vand “masini electrice”!
Dar realitztea ca nu mai exista uzina de motoare electrice, unde facusem practica in productie prin 1974, nu este de loc nostima.
Apropo, denumirea de pe timpul comunismului poate fi inselatoare.
Aici se faceau motoare electrice MARI.
La Pitesti era uzina de motoare elecrtice “mici”, dar mici se refera la aplicatiile industiale – motoarele cantreau zeci de kile si aveau puteri de 1-20 kW.
La Curtea de Areges se faceau motoarele electrice “foarte mici”, pentru aspiratoare, rasnite de cafea, masin de gaurit, etc – cu puteri de numai 5 – 400 W.
Da, este nostim chioșcul, dispariția industriilor însă nu!
UMEB încă funcţionează, dar s-a mutat ceva mai “sus” pe Bd. Timişoara, undeva după intersecţia cu Valea Cascadelor.
Au dispărut, totuşi, din catalog, motoarele de curent continuu pentru tracţiune urbană (sau, cel puţin, eu nu le-am mai găsit pe site). Presupun că, cel puţin după anul 2007, singurul client pentru aşa ceva a fost RATB/STB (până şi în Republica Moldova se montau troleibuze cu motoare de curent alternativ), care oricum avea şi ateliere de bobinaj, deci nu apela prea des la înlocuirea motoarelor.